CE AM DESCOPERIT IN BIBLIOTECA LOR

Ashramul din Mongyr dispunea de o biblioteca pentru uzul membrilor sai. Majoritatea cartilor din dotare erau cele ale gurului, traduse in diverse limbi. Existau foarte putini alti autori in afara celor din cercul restrans al gurului. Una dintre exceptii era swami Vivekananda. Nu stiu daca il numarau printre inaintasii lor spirituali sau ii apreciau pur si simplu scrierile.

Asadar, acest swami Vivekananda a devenit celebru in Occident, cu precadere in Anglia si America, la inceputul secolului XX. Si-a petrecut viata conferentiind despre hinduism oriunde era solicitat. S-a straduit sa intemeieze si cateva centre hinduse, bucurandu-se de ceva mai mult succes in America. Aceasta misiune i-a fost incredintata ca si datorie a vietii sale de catre maestrul sau, gurul Rama Krishna, un mare "sfant" al hinduismului. A murit in jurul anului 1930.

Citisem cateva din cartile sale, fapt pentru care mi-a starnit un viu interes testamentul lui, pe care l-am gasit intr-unui din rafturile bibliotecii. O carte cu putine pagini, pe care insa n-o mai vazusem, si nici nu mai auzisem vreodata despre ea. De altfel, n-am mai intalnit-o pana astazi nicaieri altundeva. Am inceput deci sa o citesc. Foarte curand, am ramas stupefiat de continutul ei! Era marturisirea existentei unui efort sistematic, concertat cu precizie de-a lungul mai multor etape, cu scopul schimbarii politice si, in cele din urma, a cotropirii lumii occidentale crestine de catre conceptiile orientale. Punctul terminus al acestui plan era distrugerea definitiva a crestinismului.

Vivekananda vorbea de o riguroasa strategie care fusese initiata cu cateva generatii inainte de el si care se afla deja in curs de aplicare. in stadiul actual, se urmarea pregatirea mentalitatii occidentale pentru asumarea conceptiilor orientale despre lume si Dumnezeu. Planul in sine era conceput de niste fiinte spirituale superioare, in orice caz nu de catre oameni, din cate lasa sa se inteleaga textul. Vivekananda se socotea un umil slujitor al acestui plan, si se plasa pe sine intr-o serie de nume apartinand altor oameni care isi pusesera in trecut viata in slujba aceluiasi scop. Era satisfacut de felul in care se achitase de partea sa de datorie, si parasea aceasta viata "implinit".

M-a impresionat, pe de o parte, marturisirea fatisa a faptului ca exista o veritabila strategie de cotropire religioasa a lumii occidentale, iar pe de alta parte, caracterul atat de pervers al acestui plan.

Cine ar fi banuit, de exemplu, ca stiinta psihiatrica a fost utilizata in acest scop? Parintele psihiatriei contemporane, Karl Jung, nu face nici o descoperire novatoare, asa cum ar fi multa lume tentata sa creada. El colecteaza pur si simplu toate "revelatiile" hinduismului despre sufletul omenesc, despre structura si functionarea lui, converteste definitiile sanscrite intr-un limbaj personal, simplu si accesibil, le cosmetizeaza cu o terminologie stiintifica si le prezinta societatii occidentale ca pe niste noi descoperiri. Pe masura ce ele sunt receptate cu entuziasm in medii tot mai largi, Jung elaboreaza lucrari al caror caracter metafizic devine din ce in ce mai explicit, pentru ca la sfarsitul vietii sa-si marturiseasca public atasamentul fata de hinduism. Cata lume a fost avizata asupra farsei jucate de Jung? Un cititor pasionat al cartilor sale este deja influentat, acomodat cu o intreaga suita de conceptii hinduse. Este un exemplu tipic de infiltrare oculta a unor anumite tipuri de idei...

Demersul acesta continua cu succes in zilele noastre. Imbracarea hinduismului intr-o haina "stiintifica" il face mai usor digerabil. Nu sunt prea multi oamenii care se intreaba serios ce poate avea stiintific in ea o conceptie incontrolabila prin ratiune si experienta. Cat de stiintific poate fi un sistem care se bazeaza pe teoria karmei, sau pe teoria reincarnarii? Este nimic altceva decat metafizica pura, credinta pura, adica religie.

Din pacate, lumea se lasa usor inselata de acest ambalaj "stiintific". Astazi, la ani de zile dupa vizita mea, actualul guru Niranjananda si-a botezat ashramul "universitate", s-a autoproclamat "rector" al ei, si a demarat inclusiv o serie de programe "postuniversitare". Pe deasupra, pretinde cu emfaza ca "aceasta universitate este cea dintai de acest fel din lume" (nr. 3/1999 al propriei reviste, p. 24). El "uita", desigur, ca altii de teapa sa i-o luasera deja inainte, intemeind asa-numita "Universitate Spirituala Mondiala Brahma Kumaris". intregul proiect s-a izbit atunci de opozitia O.N.U. si a Universitatii din Hamburg.

Totusi, atractia occidentalilor fata de spiritualitatea hindusa este astazi o realitate, in contextul in care catolicismul si protestantismul, aceste devastatoare erezii, au reusit sa distruga in Apus autentica traditie spirituala crestina. insetand dupa ceva mai profund, oamenii descopera intai yoga, iar apoi sfarsesc prin a deveni hindusi. Exista regiuni, precum nordul Americii, in care yoghinii din ashramuri au fost dusi chiar si la manastiri catolice cu scopul de a-si propovadui "stiinta". I-au invitat insisi calugarii catolici, care au pus la dispozitie spatiul monastic si toata logistica necesara, au adresat invitatii publicului larg si au sustinut inclusiv financiar "cursurile" de yoga! De vreme ce L-au pierdut pe Hristos, fireste ca se hranesc acum cu roscove...

Al doilea lucru care m-a impresionat a fost legat de ceea ce am descoperit intr-un alt periodic pe care il tiparea asezamantul. Existau aici relatari despre diverse evenimente din viata gurului. Iata ce povestea la un moment dat el insusi:

"Cand eram mai tanar, calatoream prin satele Indiei. intr-un sat oarecare, un om pe care il ajutasem foarte mult s-a oferit sa ma invete cum sa chem spiritele din lumea de jos. [...] Am mers apoi intr-o seara la cimitir cu cativa ucenici de-ai mei, si am aplicat cele pe care le invatasem. Dar cand au venit spiritele, nu le-am putut tine piept, asa incat le-am indreptat asupra uneia dintre discipolele mele, pe care au luat-o in stapanire. A fost chinuita foarte tare si in cele din urma a murit. Pentru a ma purifica de aceasta fapta, am stat trei zile si trei nopti in apele Gangelui".

Ce ar trebui sa mire pe cineva mai intai in aceasta relatare? Vizita nocturna la cimitir? Invocarea spiritelor? Dirijarea lor impotriva tinerei fete? Cum se cheama aceasta: spiritism, magie, satanism? Oricum ar sta lucrurile, in nici un caz stiinta! Iar in ce priveste spiritele din lumea de jos, ce altceva puteau fi ele, daca nu demonii despre care ne previne Evanghelia?

La fel de socanta este si calitatea morala a gurului, care pentru a se salva pe sine isi sacrifica discipola care ii incredintase trupul, sufletul, mintea si intreaga ei viata! Apoi individul isi "spala" calm si imperturbabil crima morala in... apele Gangelui! Apropo, calitatea apei unui rau de a spala constiintele innegrite si vinovate este un fapt dovedit stiintific, sau o conceptie pe de-a-ntregul religioasa? Din cate cunosc, raul Gange este considerat sfant numai de catre hindusi. Nici musulmanii, nici buddhistii, nici taoistii, nici crestinii nu impartasesc o asemenea credinta. Cu atat mai putin oamenii de stiinta. Orice practicant al "stiintei" yoga se comporta in realitate ca un credincios, ca un hindus.

Ne putem intreba de ce aceste cercuri de oameni de factura lui Vivekananda incearca sa ne submineze credinta in mod indirect si ocult, de ce isi prezinta oferta sub o aparenta stiintifica si de ce nu se incumeta sa ne propuna deschis si onest credinta lor, dandu-ne posibilitatea de a o supune in cunostinta de cauza comparatiei cu credinta crestina. Evident ca oamenii vicleni nu inteleg sa foloseasca decat mijloace de actiune pe masura. Ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi, vor merge din rau in mai rau..., spune Scriptura (II Tim. 3, 13).


"Nici un om responsabil spiritual nu poate urmari distrugerea crestinismului".

Einstein

Carti Ortodoxe

Cuprins