COIFUL DUHOVNICESC

Deci iara le-a vorbit Iisus zicand: Eu sunt Lumina lumii; cel ce imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric...

(Ioan 8, 12)

Experienta acestui razboi mental - razboiul gandurilor, o mai facusem deseori, dar nu atat de intens.

A doua oara cand am avut de infruntat un razboi fulminant, identic celui din intamplarea cu Portarita, a fost atunci cand mi-am propus sa optez decisiv intre ortodoxie si yoga. Hotarasem sa fac un efort sistematic de a studia comparativ texte si puncte de vedere avizate, atat ortodoxe cat si yoghine. Am adunat carti si reviste din amandoua partile, mi-am cumparat un caiet gros si am inceput transcrierea metodica si compararea celor doua puncte de vedere. Dispuneam deja si de un bagaj de experiente personale pe care le acumulasem din amandoua partile.

Exista Dumnezeu? Cine este Adevaratul Dumnezeu? Care este adevarata religie? Toate religiile, toate "caile" duc la Acelasi Dumnezeu Adevarat, sau exista numai o singura religie, o singura cale ce conduce la adevar, la Dumnezeu?

Acestea erau intrebarile carora incercam sa le raspund printr-un asemenea demers. Nu exista pe intreg cuprinsul vietii omenesti intrebari mai serioase decat acestea. Calitatea vietii unei persoane depinde de raspunsul ei practic la aceste intrebari. Pozitia sa, punctele sale de vedere asupra acestor teme ii vor influenta profund atat personalitatea, cat si evenimentele vietii. Este suficient sa remarcam cat de diferita este viata unui ortodox de cea a unui ateu, a unui musulman sau a unui hindus. Cat de diferit se confrunta ei cu oamenii, cu viata, cu lumea inconjuratoare.

Nu inaintasem mult in acest demers al meu, cand am primit din nou un atac mental. Mii de ganduri salbatice, strivitoare, dezlantuite, mi-au umplut mintea, intocmai precum in ziua cand plecasem sa ma inchin JPortaritei. Dobandisem deci o mica experienta, fapt pentru care m-am hotarat sa "lupt", in incercarea de a depasi de unul singur acest impas.

Foarte repede m-am incredintat insa de slabiciunea mea duhovniceasca. Ametisem cu totul, neputand opune nici o rezistenta. Am renuntat la orice stradanie. Mi-am adus aminte de batranul Sava, de parintele Paisie, de icoana Maicii Domnului Portarita. Ascetul care ma gazduia fie n-a socotit de folos, fie n-a putut pur si simplu sa ma ajute.

Dupa trei zile de rabdare, istovit, epuizat trupeste si sufleteste, am ajuns impleticindu-ma la chilia batranului Paisie. Soarele se ascunsese si aproape ca se lasase intunericul. Batranul era singur in curte, pregatindu-se pentru privegherea de noapte.

A zambit indata ce m-a vazut.

- Cum mai merge curajul? a zis razand.

M-am bucurat vazandu-1, si am mai prins putin curaj.

- Ah, parinte, nu mai pot, nu mai rezist! am raspuns, izbutind in zapaceala aceea sa zambesc cu ultimele resurse.

S-a apropiat razand.

- Sezi sa punem lucrurile in ordine, mi-a spus si mi-a dat o mica lovitura peste cap.

Raul parca ar fi fost chiar in clipa aceea taiat cu cutitul! intreg tavalugul acela de ganduri rele s-a oprit instantaneu!

Dar n-a fost numai atat. Mintea mea n-a revenit imediat la starea ei fireasca, ci a fost purtata undeva mai departe, undeva mai in adanc.

Traiam o mare bucurie, linistita, profunda, plina de pace. Un alt Duh se unise cu mintea mea si imi impartasea cu nespusa bunatate cele pe care El le avea din insasi firea Sa.

Mi-e teama sa-I rostesc numele! Ma rusinez, mi se strange inima vorbind despre aceasta. A fost harul lui Dumnezeu? A fost Mangaietorul? Pentru aceasta Hristos L-a numit "Mangaietor"? intr-adevar, cat de mult m-a mangaiat! As fi primit cu mare bucurie sa mai trec o data prin aceeasi stare cumplita, ba chiar prin alta si mai rea, daca as fi stiut ca la sfarsit il voi intalni pe El!

M-am jenat sa vorbesc explicit despre aceasta. Am intrebat doar atat:

- Parinte, ce mi se intamplase mai inainte?

- Ei, te-a ispitit dracusorul! Nu te teme, e lupta! Cand ti-e greu, sa ma lasi sa trag si eu un glont, sa te ajut. Sa zici rugaciunea. Sezi, sa-ti aduc si un "coif duhovnicesc", a spus razand.

S-a ridicat, a intrat in casa si mi-a adus un fes cafeniu.

- L-a uitat aici cineva care acum a plecat din Sfantul Munte.

A binecuvantat fesul de trei ori cu semnul crucii si mi l-a pus pe cap razand:

- Ia sa vad... Te-ai facut soldat frumos! Acum nu se vor mai apropia de tine gandurile. Au sa loveasca in coif si au sa ricoseze. in timpul razboiului, toti ofiterii strigau la noi sa purtam casca. Fii atent numai sa nu-1 pierzi!

M-a sarutat parinteste pe frunte. Ma iubea nespus, iar bucuria mea nu cunostea margini. Parintele meu era atat de puternic si de bogat duhovniceste! Vrajmasul era nimic inaintea sa. Fara nici o stradanie, printr-o simpla scatoalca, l-a facut sa o ia la fuga! Ce motive aveam acum sa ma mai tem? Daca lucrurile s-ar fi inrautatit din nou, as fi venit la parintele Paisie si razboiul s-ar fi sfarsit indata. O incredere adanca si o pregnanta stare de netemere s-au nascut inlauntrul meu.

Se inserase. Coplesit de iubire, am plecat. La usa din spate, batranul mi-a spus razand:

- Voi fi mereu atent; ori de cate ori au sa te chinuiasca, voi trage cate un glont.

In realitate, el purta intreaga greutate a luptei mele duhovnicesti, caci eu eram lenes si fricos.

Cat timp am purtat coiful duhovnicesc pe care mi l-a daruit batranul, n-am suferit nici un atac din partea gandurilor. Mintea mea isi aflase pacea si odihna. insa, cu toate ca fusesem prevenit, pana la urma am pierdut fesul. Parintele nu mi-a mai daruit altul, desi i-am cerut. Ma ajuta acum in alt mod.

L-am mai vizitat pe batran in nenumarate randuri. Mi-a dat si alte asemenea mici lovituri care m-au umplut de har dumnezeiesc. Le asteptam, le doream de fiecare data cu insufletire. impartea adesea binecuvantari duhovnicesti in acest chip, de multe ori chiar in fata lumii care ii umplea curtea. Cine si cati intelegeau ce se ascundea in spatele acestor mici scatoalce? Cred ca multi. Unii primeau mai mult, altii mai putin har.

N-am putut sa aflu de unul singur raspuns la intrebarile despre Dumnezeu, despre lume, despre om. Am vazut din experienta ca adevarul nu se cucereste usor. Daca omul nu este ajutat duhovniceste de catre Dumnezeu, ii este cu neputinta sa se apropie de adevar. Pentru aceasta a venit Hristos pe pamant, ca sa-i ajute pe oameni sa deosebeasca lucrurile importante de cele neimportante, adevarul de minciuna. Eu, Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana in intuneric (Ioan 12, 46).

Este adevarat ca Hristos il iubeste si il ajuta pe om; nu numai prin invatatura Sa, pe care a pastrat-o in Biserica pe care a intemeiat-o, ci si personal, pe fiecare dintre noi in parte, ori de cate ori ii cerem ajutorul in rugaciune.

Avem insa si un vrajmas extrem de abil, care ne razboieste pe ascuns, fara sa se deconspire, astfel incat nu percepem existenta lui, spre a ne putea lua masuri de paza. El se straduieste sa creeze confuzie in mintea oamenilor, sa-i deturneze catre conceptii gresite despre viata, despre lume, despre Dumnezeu. Face toate eforturile pentru ca noi sa nu constientizam niciodata potentele reale ale firii noastre omenesti, anume accederea la viata vesnica si la indumnezeire prin harul lui Hristos.

In invatatura Sa, Hristos ne-a atras de multe ori atentia asupra acestui vrajmas. L-a numit Diavol, pentru ca stramba lucrurile, Satana, pentru ca se impotriveste adevarului, ucigas de oameni, pentru ca se bucura de distrugerea omului: el (Diavolul), de la inceput a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci mincinos este, si tatal minciunii (Ioan 8,44).

Asadar, acest ucigas de oameni, tatal minciunii, ne lupta pe ascuns - atunci cand nu-i cunoastem existenta - si la aratare - cand suntem avizati in privinta lui. Puterea lui sta in neatentia si in lenevirea noastra. El nu are asupra noastra o putere reala, ci se straduieste sa exploateze neputintele noastre. Hristos l-a zdrobit prin jertfa Sa pe cruce si prin invierea Sa. Diavolul este biruit o data pentru totdeauna, in ciuda eforturilor sale continue de a lucra raul. Pe atunci insa nu cunosteam aceste mari adevaruri.

Carti Ortodoxe

Cuprins