CRUCEA IZVORASTE MIREASMA

Intr-o dupa-amiaza de vara a venit la mine acasa prietenul cu care fusesem prima data in Sfantul Munte. El pastrase fata de toate o distanta mai mare decat mine, dar era impresionat si chiar influentat pozitiv de monahismul ortodox.

In acea dupa-amiaza era framantat si cufundat in ganduri. Se confrunta cu o dilema arzatoare. Am stat de vorba si mi-a propus o colaborare. imi solicita participarea si sfatul. Existau doua moduri de a actiona. Printr-unul am fi castigat destui bani, dar ne-am fi vatamat sufleteste atat pe noi insine, cat si pe altii. Prin celalalt mod n-am fi castigat bani, dar nici n-am fi produs vreo vatamare cuiva. Ne aflam intr-adevar la intersectia dintre rau si virtute, si ne intrebam ce cale sa alegem.

La un moment dat, pe cand discutam, m-am gandit la parintele Paisie si i-am cerut in minte ajutorul.

- Mai, nu citim si noi vreo rugaciune inainte sa hotaram? ii propun prietenului.

M-a privit nedumerit, cu uimire! Pentru o clipa m-am gandit: "O sa ma ia peste picior acum". Uluit, l-am auzit insa zicand: "in regula, citim".

La Sfantul Munte se citesc in fiecare dupa-amiaza rugaciunile unei anumite slujbe, cunoscuta sub numele de "Pavecernita". S-a intamplat sa o am intr-o brosura. Nu o mai citisem niciodata. intrucat nu exista nici o icoana a vreunui sfant la mine in casa, am scos de la piept o cruce de lemn, sculptata. O facuse cu mainile sale si mi-o daruise parintele Paisie. Am atarnat-o pe perete si am inceput sa citim, cu multe poticneli si greseli, rugaciunea.

Dupa un sfert de ora terminaseram. M-am inchinat si m-am aplecat sa sarut crucea.

O minunata mireasma mi-a invaluit atunci narile. O aroma foarte placuta, puternica si totodata delicata izvora din cruce. Plin de bucurie, i-am zis prietenului meu: "inchina-te si tu". Se apleca sa se inchine, apoi incremeni uimit, se inchina din nou si incepu sa inspire cu putere. Se intoarse spre mine plin de mirare: "Mai, frate, ... miroase!", imi zise. A luat apoi crucea in maini si a inceput sa o miroasa incontinuu.

Ei bine, din acea clipa am tabarat amandoi pe cruce. O sarutam si o miroseam o data unul, o data celalalt. Mireasma umpluse toata camera. Ne priveam uluiti si bucurosi.

Aceasta mireasma cereasca producea o influenta ciudata asupra noastra. Ne provoca o transformare sufleteasca si mentala. Sufletele noastre devenisera usoare si bucuroase. O euforie spirituala ne cuprinsese. O "betie cumpatata" - cum spun vechii asceti crestini.

Am luat amandoi hotararea pe data, fara sa mai fie nevoie de vreo discutie. Cunosteam acum cu claritate drumul corect. Nu ne mai interesau banii pe care i-am fi pierdut. Eram bucurosi ca urma sa facem ceea ce este corect, chiar daca aceasta decizie avea sa ne afecteze financiar.

Ne-am ridicat indata, impreuna, am mers si am pus in ordine chestiunea respectiva, dand o solutie definitiva problemei. Eram bucurosi pentru aceasta alegere a noastra.

Mai tarziu am realizat ca imensul ajutor pe care ni-1 daduse in aceasta situatie scurta invocare pe care i-o adresasem parintelui Paisie nu a fost atat faptul ca ne-a scapat de tot felul de incurcaturi urate, cat acela ca ne-a dat siguranta duhovniceasca si incredere ca Dumnezeu lucreaza in viata noastra de fiecare zi.

Aveam astfel o dovada practica despre interesul, participarea si puterea sfintilor de a-i ajuta pe oameni in problemele lor zilnice.

De atunci vizitele mele la Sfantul Munte au dobandit un caracter regulat. Cateodata stateam chiar si cate o luna-doua. imi placea modul de viata de acolo: simplu, linistit, profund si contemplativ.

***

Evenimentele pe care le voi descrie mai jos s-au petrecut la diverse intervale de timp in care nimic "suprafiresc" nu s-a intamplat. Eu am "comprimat" timpul, astfel incat ma refer doar la evenimentele neobisnuite. Textul care urmeaza l-am scris tocmai in acea perioada si l-am intitulat "Vedenia". Nu mi se nascuse inca ideea de a scrie o carte. il redau intact.

Carti Ortodoxe

Cuprins