DEMOSTENE MASONUL

Prietenul meu M. locuia impreuna cu cineva din Atena, pe nume Kostas, student la stomatologie. La acesta venea in vizita de cateva ori pe an un var din Atena pe nume Demostene, si ramanea la ei cateva zile.

Demostene era cu doi-trei ani mai mare decat noi. Lucra pe atunci la o firma de turism. Era mason. Venea, asadar, si se incingeau discutii filosofice despre om, despre lume, despre Dumnezeu, despre tehnici magice s.a.m.d.

Lui M. ii facea placere sa discute cu el, intrucat poseda multe cunostinte. Se marginea insa la atat. Nu avea incredere in el, socotindu-i pe masoni dubiosi. Nu agrea "activitatea" lui, precum avea obiceiul sa spuna.

Odata, pe cand discutau despre tehnici oculte, M. l-a luat peste picior, iar Demostene s-a enervat. Apropiindu-se de fereastra lui M., a suflat pana ce a aburit geamul, si a schitat cu degetul niste forme ciudate. Apoi a bolborosit ceva, fara sa inteleaga nimeni ce spune. Dupa ce a terminat, a continuat discutia. Foarte tarziu, pe la 2-3 dupa miezul noptii, au mers sa se culce, cei doi veri impreuna, iar M. singur in camera lui.

Iata ce povesteste el insusi despre experienta sa:

"Numai ce ma ia somnul si - dang! - aud o lovitura in geam si sar din pat. Potoleste-te, imi zic in sinea mea, dupa care ma culc la loc. Peste putin - poc! - o lovitura si mai puternica. Sar iarasi, speriat si enervat. Am fumat cateva tigari, am cazut pe ganduri si am concluzionat ca sunt inca sub influenta discutiei cu Demostene; m-am linistit si m-am culcat la loc, dupa ce mai intai am deschis fereastra si m-am asigurat ca nu e vorba de vreo gluma. De data aceasta am adormit bine. Lovitura s-a auzit insa din nou, puternica si salbatica. Primul lucru pe care l-am zarit indata ce am deschis ochii a fost forma pe care o desenase Demostene si ciudatele litere-simboluri, care erau luminate de neonul de pe strada.

Geamul se sparsese exact in acel punct.

M-am infricosat. Am sarit din pat, am alergat in cealalta camera si l-am trezit pe Demostene. A venit impreuna cu Kostas. Numai ce a vazut fereastra si s-a ingalbenit de frica. A sters cat a putut de bine acea forma. Ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca el se speriase mai rau decat toti.

Restul noptii l-am petrecut cu luminile aprinse, fumand impreuna. Nimeni n-a indraznit sa mai doarma".

In alta ordine de idei, Demostene isi schimba deseori serviciul, intr-o perioada in care era greu sa gaseasca cineva de lucru. Apartinea lojei engleze, mi se pare, si mergea impreuna cu Kostas pe la diferiti studenti, starnindu-le entuziasmul. La unii mai naivi avea priza. Ne spunea cate ceva despre Masonerie, si de la el am aflat pentru prima data ca, incepand cu anul 1980, la nivelul mai-marilor Masoneriei se luase hotararea de a se face cunoscuta publicului larg intreaga "gnoza". Si cand spunea "gnoza" intelegea - fireste - ocultismul si toate cele legate de magie.

Ne-am incredintat noi insine de acest fapt pentru ca, daca pana acum cativa ani foarte putini indivizi erau initiati si se ocupau cu ocultismul, acum se inmultesc continuu si se auto-popularizeaza impetuos, prin declaratii publice si dezbateri pe aceste teme.

Cele relatate aici se petreceau pe vremea cand facusem cunostinta cu Aris hipnotizatorul. Era cam in aceeasi perioada.

Pentru rigoarea istorisirii, voi relata si alte cateva evenimente notabile.

Dupa aproximativ un an de zile, am mers acasa la Kostas, care locuia cu prietena lui, studenta la medicina. Studiau o carte de vrajitorie care continea si invocari demonice. Cuprindea numele si "specialitatea" demonilor, precum si modul in care ii poti chema. Erau putin speriati, dar pe de alta parte nici nu aruncau cartea.

Dupa mai putin de un an, au inceput sa aiba probleme in relatia lor. Sufereau mult. Fata a ajuns pe la psihiatri. isi pierduse echilibrul mental, si cazuse totodata prada depravarii. O auzeam pe la petreceri spunand cuvinte murdare fata de cunoscuti si necunoscuti, innebunise, sau o stapanea un spirit, un demon? Ultimele vesti pe care le-am avut au fost ca parintii ei alergau cu ea pe la manastiri, caci fusesera dezamagiti de doctori. Kostas suferea teribil!

Eu atribui acest rau preocuparii lor pentru vrajitorie, caci dintru inceput diavolul a fost ucigas de oameni si tatal minciunii, dupa cuvintele Scripturii. Nu este deloc exclus ca cei doi sa nu se fi marginit doar la a citi acea carte, ci sa fi si facut vreo invocare demonica. in felul acesta au dat drepturi Diavolului si demonilor lui sa aiba stapanire asupra vietii lor. Fie si simpla existenta in casa a acestei carti ii punea in pericol duhovnicesc, din pricina energiei demonice care ii putea influenta; cu atat mai mult cu cat se apucasera sa si studieze.

Bineinteles ca varul Demostene, care ne deschisese asemenea carari, n-a putut sa ajute, in ciuda tuturor tehnicilor pe care le cunostea: "Corb la corb nu scoate ochiul".

De la Demostene am auzit pentru prima data de Noul Mesia, de "Noul Hristos". Acesta va veni sa conduca omenirea catre Noua Era, anume Era Varsatorului. Ne-a spus chiar ca Noul Mesia se nascuse deja si avea sa-si inceapa activitatea publica la varsta de 33 de ani.

in vremea aceea nu se prea auzise despre astfel de lucruri. Astazi ele se bucura de o mare publicitate. in privinta cronologiei, insa, au dat gres. Sa fi fost oare planul amanat? intampina dificultati? Cine stie?...

II intalnesc din nou pe Demostene masonul

Cu Demostene m-am reintalnit dupa ani de zile. Eram deja amandoi oameni maturi. Fiecare inaintase mult pe drumul sau.

Eu mersesem in Eghina sa ma inchin Sfantului Nectarie. Tocmai ce ma intorsesem din Egipt si, trecand prin Atena pentru cateva zile, am gasit astfel ocazia sa implinesc o dorinta mai veche de-a mea.

Sfantul m-a "ospatat" pe saturate atunci cand m-am inchinat cinstitului sau cap. Harul lui m-a invaluit imbatator. M-am intors in curte, in camera in care a trait, si m-am bucurat duhovniceste. Simteam o atingere sufleteasca, o familiaritate, o apropiere, ca si cand l-as fi cunoscut pe Sfant. Din acea zi s-a intarit si s-a statornicit legatura noastra. Traiam impreuna o adevarata desfatare, bucurie si pace duhovniceasca. Era simtirea harului si a lipsei de teama pe care o naste siguranta prezentei Sfintilor. intr-o asemenea stare ma aflam inca, atunci cand m-am urcat pe salupa ce urma sa ma duca inapoi in Atena. Ma minunam de acest dar duhovnicesc... Atunci l-am vazut pe Demostene, retras pe un scaun, citind. Am socotit ca trebuie sa-i vorbesc.

M-am apropiat si am inceput discutiile din punctul in care le abandonasem cu cinci ani in urma. Mi-au atras atentia de-a lungul convorbirii trei amanunte, pe care ma voi stradui sa le redau.

Fusese si el in Eghina, pentru a se "inchina" intr-un vechi templu pagan. I-am povestit si eu despre calatoria mea in India, accentuand aceasta latura a vietii mele.

- Ce se intampla, tot la lecturi ai ramas? Nu inaintezi catre nici o practica? l-am intrebat.

- Ba fireste ca da, avem practici si ne ocupam regulat cu magia.

Stiam acest lucru, desigur, dar o asemenea marturisire lipsita de echivoc m-a impresionat. Avea senzatia ca vorbeste cu cineva asemenea lui. isi abandonase vechiul serviciu si isi procurase unul legat de slujirea intereselor Masoneriei, careia i se dedicase cu tot sufletul sau.

- Eu am vizitat manastirea Sfantului Nectarie, am spus. Acest loc este plin de energie! Sa mergi sa te convingi singur.

- Nu ma duc. Nu se potriveste cu structura mea sufleteasca. Nu-mi place, locul ma respinge.

M-am intristat, am fost uimit, surprins. Cum este posibil sa existe astfel de oameni?! Este cu putinta sa nu le "placa" Dumnezeu? Si se exprima atat de clar si de categoric, in timp ce eu simteam inlauntrul meu atata bucurie si pace de la Sfantul Nectarie... "Ei nu cunosc, m-am gandit, si de aceea vorbesc asa". I-am zis:

- Eu am mers si am simtit asta si asta... Si i-am descris cele pe care inca le mai simteam. Ne-am luat cu vorba si i-am spus ca m-am schimbat si ca sunt crestin.

- Bine, crestinismul ca filosofie este foarte elevat, dar ca religie nu spune nimic, a zis el.

Cunosteam, desigur, aceasta strategie de subminare indirecta a lui Hristos pe care o aplica ei, dar am socotit-o a fi produsul nestiintei. Am inceput o discutie indelungata in care am avut prilejul sa prezint credinta crestina. De multe ori am ajuns sa polemizam, dar nu-mi aduc aminte exact pe ce teme.

imi amintesc numai o replica a sa, in urma careia mi-am pierdut orice dispozitie de a-mi prelungi stradania. Mi-a spus cu o incapatanare stranie, chiar nebuneasca: "Daca accept ca lucrurile stau asa precum spui, atunci prefer sa fiu in iad cu Diavolul"...

Ce s-ar mai putea adauga? Ce bucurie perversa poate afla cineva in viclenie, in perfidie, in rautate, in prefacatorie, in ura, in autodistrugere?

Pe buna dreptate se spune ca portile iadului sunt inchise pe dinauntru...

Carti Ortodoxe

Cuprins