DIN NOU IN ASHRAMUL LUI SHRI AUROBINDO

Plecand din ashramul gurului Satyananda, m-am indreptat spre cel al lui Shri Aurobindo; acesta murise cu ani in urma, insa ashramurile intemeiate de el erau continuate de catre discipolii sai, care il socoteau acum "sfant".

Era un loc linistit, la periferia orasului New Delhi. La solicitarea mea, mi s-a atribuit aici o camera pentru o singura persoana. Nu aveam inca legaturi foarte stranse cu ceilalti membri, astfel ca puteam ramane sa reflectez in singuratate la problemele mele.

Ma intrebam mai ales daca venise timpul sa ma intorc in Grecia, sau ar fi fost de preferat sa zabovesc inca in India. Se ivise, mai nou, oportunitatea de a lucra ca profesor la scoala de care dispunea ashramul.

Traiam sub impresia ultimei priviri a lui Niranjan. Tradase o ura atat de crancena! Era pentru mine de neinteles. I-am trimis chiar o scrisoare, in care ii marturiseam ca sunt intristat de felul cum ne despartisem, ca il simpatizez si ca, totusi, ma speriase ura pe care o intalnisem in ochii sai.

intr-o dimineata am pornit de trei ori sa-mi cumpar biletul de intoarcere in Grecia, si tot de atatea ori m-am intors, schimbandu-mi parerea pe drum. O data revenit, m-am incuiat in camera manios. Se facuse miezul zilei. Soarele dogorea. Lumina era atat de deranjanta incat ma dureau ochii. M-am asezat si am cazut din nou pe ganduri.

Mi-am amintit atunci de ucenicii lui Babaji, care imi spuneau adesea ca in orice clipa il strigi pe marele guru, el vine indata. M-am hotarat deci sa-l chem in ajutor.

in timp ce meditam, am rostit in mintea mea: "Babaji, vino!". Am simtit instantaneu un intuneric de nepatruns revarsandu-se peste mintea mea. Deschizand ochii, am fost cuprins de groaza vazand ca intunericul persista si in exterior: cuprinsese intreaga camera. Lumina soarelui de amiaza mai exista doar dincolo de fereastra. Camera mea semana acum cu o pestera intunecoasa. Bezna aproape ma inghitise. Biruit de spaima, am strigat disperat:

- Parinte Paisie, ajutor!...

O adiere racoroasa mi-a invaluit indata sufletul. Acel intuneric a inceput sa cedeze, retragandu-se intr-un fel care m-a facut sa-i simt limpede turbarea si neputinta. Se manifesta indiscutabil ca o persoana! Camera a devenit din nou luminoasa. Razele soarelui strabateau iarasi fereastra in chip firesc. Am simtit atunci intarire si liniste sufleteasca.

Am sarit imediat in picioare, mi-am incaltat pantofii, mi-am luat borseta si am plecat sa-mi procur neintarziat biletul de intoarcere in Grecia. Nu mai erau necesare nici un fel de alte analize si comparatii!

In asteptarea zborului pentru Grecia, am mai petrecut aproape o saptamana in ashram. Am regasit printre yoghini o veche discipola a lui Babaji pe care o cunoscusem in ashramul Heracan din Himalaya. I-am povestit ceea ce tocmai mi se intamplase. I s-a parut cat se poate de normal. Avea si ea experiente asemanatoare, despre care a inceput sa-mi dea explicatii.

- Bine, dar de ce intuneric? am intrebat-o.

- Babaji a vrut sa-ti arate intunericul mintii tale... a concluzionat ea.

N-am socotit de cuviinta sa-i raspund. Hotarat lucru, acela nu fusese intunericul meu! Nu pretind prin aceasta ca as avea o minte "luminata", ba chiar dimpotriva, insa mintea mea n-ar fi avut in nici un caz puterea de a tine razele soarelui in afara ferestrei! Apoi, am simtit cu claritate ca in acel intuneric se ascundea o persoana, ca intunericul izvora dintr-o persoana anume. Era Babaji, pe care il si chemasem explicit. I-am simtit in egala masura turbarea, frica si neputinta in momentul in care l-am strigat pe parintele Paisie in ajutor. A cedat imediat si s-a facut nevazut.

Acestea au fost faptele traite. Gurusii n-au decat sa le ofere propria versiune celor lipsiti de experienta. Vor gasi totdeauna posibilitati alternative de interpretare; sunt deja instruiti in arta de a-si pacali "cumparatorii". De altfel, ei se bucura si de complicitatea discipolilor in aceasta sarlatanie. Se confirma inca o data proverbul grecesc: "Cu ce dascal o sa sezi, asa carte o sa inveti"...

Ce primesc ucenicii ca rasplata? inlesniri sociale si financiare! Aceasta adepta a lui Babaji mi-a spus mai tarziu ca-i cerea gurului de la distanta, mental, diverse lucruri: sa-si gaseasca serviciu in India, sa-si cumpere o casa frumoasa, sa-si procure anumite sume de bani, sa obtina privilegii, si alte asemenea favoruri - care s-au concretizat rapid si fara exceptie, prin puterea gurului.

"Ajutoare" identice constatasem ca ofera si Mind Control, si magia, si yoga, si Masoneria. Pana si Aris hipnotizatorul tot astfel de momeli utiliza.

Desigur, aceste "servicii" sunt oferite de Diavol si de demonii sai numai anumitor categorii de oameni, in functie de drepturile pe care le-au dobandit de la acestia, si in masura in care le-o ingaduie Dumnezeu. Care este schimbul pretins pentru aceste servicii? Sa devii "al lor", sa le apartii cu tot trupul si sufletul, dar in special cu sufletul.

Ce-i va folosi omului de va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde?, a intrebat Hristos in urma cu 2000 de ani (Matei 16, 26). Raspunsul meu a fost intoarcerea in Grecia. Prietenele mele plecasera deja mai devreme.

"Asa precum atunci cand vezi o vipera sau un scorpion intr-o colivie de fildes sau de aur, nu le iubesti si nici nu le fericesti datorita materialului pretios al coliviei in care stau, ci, intrucat prin firea lor pangaresc si contamineaza, te intorci in alta parte si te scarbesti, tot asa cand vezi rautatea locuind inconjurata de bogatie, cinstiri si demnitati, sa nu ramai uimit de stralucirea exterioara, ci sa dispretuiesti caracterul ei mincinos".

Epictet

Carti Ortodoxe

Cuprins