DUMNEZEIASCA IMPARTASANIE

Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.
(Matei 28, 20)


Parintele Paisie se straduia sa se ascunda pe sine intr-un con de umbra. Nu cauta gloria personala, nici nu aspira sa-si atraga discipoli si ucenici. Pentru cei care se apropiau de el facea tot ce-i statea in puteri ca sa-i calauzeasca spre Hristos. Evita insa alipirea excesiva a ucenicilor de.persoana lui, accentuand mereu ca Hristos este Dumnezeu, ca Hristos este Totul, si ca el nu e decat un simplu ucenic al lui Hristos. Staruinta batranului asupra acestui aspect mi-a fost de mare folos la inceput, cand inca ma aflam sub influenta hinduismului. Este de notorietate faptul ca fiecare gura se propovaduieste pe sine ca fiind Dumnezeu, pretinzandu-se incarnarea "Zeului Suprem", sau cel putin a unei alte zeitati din panteonul hindus.

A existat si o perioada in care ma framantam intens, intrebandu-ma: "Bine, parintele Paisie este sfant si le poate face altora daruri duhovnicesti, dar orice popa gras de parohie are putere duhovniceasca? Este el in stare sa transmita daruri duhovnicesti? Ce legatura au astfel de preoti cu Hristos?". Aveam tendinta de a-i privi pe multi dintre preoti cu indoiala si suspiciune.

Asadar, odata, in timpul Sfintei Liturghii, mergand sa ma impartasesc cu Dumnezeiestile Taine, mi s-a intamplat un lucra dincolo de orice asteptare. indata ce am primit Sfanta impartasanie in gura, L-am simtit pe Hristos Insusi inlauntrul meu. Mi-a cuprins in intregime trupul, sufletul, toata fiinta. S-a unit cu mine mai strans si mai intim decat orice comuniune posibila intre doi oameni. Sangele Lui a devenit una cu sangele meu, iar Trupul Lui una cu trupul meu. Oamenii raman totdeauna despartiti cel putin la nivel de epiderma; pana si mamele insarcinate au trup distinct de cel al embrionului. insa Hristos S-a unit cu trupul meu in sensul propriu al cuvantului. Pana si mainile, picioarele, ochii, toate membrele mele erau Hristos. Ma umplusem de El pe de-a-ntregul. Pacea Lui se revarsa intru mine. Sufletul meu, profund miscat si fericit de prezenta Lui, tresalta de uimire: cum este cu putinta sa se intample acest lucru? Dupa atatea veacuri! Dupa atatea pacate! Ce fel de bunavointa dumnezeiasca era aceasta? indraznesc sa afirm ca, pentru scurt timp, devenisem cu adevarat teofor. il purtam inlauntrul meu pe Hristos, pe Dumnezeu, Care Se salasluise in mintea mea, in sufletul meu, pana si in trupul meu, in chip real, intens, ca o prezenta extrem de vie.

Cum s-a intamplat aceasta? Numai Dumnezeu stie. Ceea ce am ajuns sa cunosc din proprie experienta este ca lucrul acesta a fost, este, si va fi cu putinta totdeauna, prin harul lui Dumnezeu. A spus-o Hristos in urma cu 2000 de ani: Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el (Ioan 6, 56). Si iarasi: Amin, amin zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata intru voi. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi (Ioan 6, 53-54).

Acolo tinteste Hristos, in ceea ce ne priveste - la ziua cea de apoi, la viata vesnica. Ne iubeste atat de mult, incat vrea sa traim impreuna cu El vesnic ca dumnezei dupa har. Ne numeste prietenii Sai, fratii Sai, si ni Se ofera pe Sine in dar la fiecare Dumnezeiasca Liturghie.

Acest eveniment duhovnicesc m-a facut sa constientizez adanc ceea ce ne invata de secole Biserica Ortodoxa.

Prin invierea Sa, Hristos a redeschis pentru totdeauna calea indumnezeirii tuturor generatiilor care au fost, care sunt astazi si care vor fi in viitor pana la sfarsitul lumii. Biserica, pe care a intemeiat-o Hristos in ziua Cincizecimii si care ramane vie pana la sfarsitul veacurilor, pastreaza deschis acest drum catre viata vesnica. Hristos este capul Bisericii, izvorul vietii Bisericii, centrul slujirii si al Tainelor Bisericii.

Hristos a lasat in urma Sa oameni sfintiti - pe apostoli, care au constituit Biserica in ziua Cincizecimii prin pogorarea Duhului Sfant.

Slujitori ai Tainelor Domnului Iisus Hristos sunt oamenii care au primit o consacrare speciala pentru aceasta, prin hirotonie. Acestia sunt preotii Bisericii. Harul preotiei se transmite prin hirotonie din generatie in generatie, neintrerupt, de la sfintii apostoli pana astazi.

Un preot poate sluji Tainele Bisericii fara sa fie si sfant. insa cineva care nu a primit consacrarea preotiei nu poate savarsi aceste slujbe, chiar si sfant de ar fi. Parintele Paisie, spre exemplu, nu putea savarsi Tainele lui Hristos, desi ii statea in putere sa faca mii de minuni. isi pleca si el sfantul sau cap sub epitrahilul duhovnicului in Taina Spovedaniei, si il astepta apoi cu dor pe preotul care urma sa savarseasca Dumnezeiasca Liturghie, pentru a-1 impartasi.

Batranul avea permanenta nevoie sa se adape cu har dumnezeiesc din Tainele Bisericii, pentru a putea inainta in viata duhovniceasca si a se impartasi de darurile si binecuvantarile lui Dumnezeu. Era unul dintre fiii cei mai ascultatori ai Bisericii, fapt pentru care Hristos Si-a vadit in el lucrarea si puterea, inzestrandu-1 cu virtutile sfinteniei.

Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai (Ps. 67, 36).

Carti Ortodoxe

Cuprins