IDOLII NEAMURILOR SUNT DEMONI

 

Eu sunt Domnul Dumnezeul tau [...]. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine! Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare a nici unui lucru din cate sunt in cer, sus, si nici din cate sunt pe pamant, jos, si din cate sunt in apele de sub pamant! Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti, ca Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu zelos.

(les. 20, 2-5)


In Vechiul Testament, Dumnezeu le-a descoperit oamenilor cu toata taria ca exista un singur Dumnezeu adevarat. Mai mult decat atat, prin cele zece porunci pe care le-a dat prorocului Moise, El a oprit cu strictete orice forma de adorare a idolilor sau a vreunui oarecare fals Dumnezeu.

Cu aproximativ 350 de ani dupa Moise si cu 1000 de ani inainte de Hristos, Dumnezeu l-a calauzit pe batranul proroc Samuel sa-l unga ca urmas al sau pe un neinsemnat fiu de pastor, pe mezinul unei familii israelite sarace, anume pe David.

Bucurandu-se de ajutorul permanent si de contactul nemijlocit cu Dumnezeu, la capatul unei intregi suite de evenimente minunate, David se dovedeste un mare rege al statului israelit. Totodata, avand duhul lui Dumnezeu asupra sa, el devine proroc. Profetiile sale imbraca forma unor poezii si se numesc Psalmi, intrucat David canta la harpa in timp ce rostea poeziile profetice.

Psalmii alcatuiesc asadar una dintre cartile profetice ale Sfintei Scripturi. Ei cunosc o foarte larga folosinta, fiind cititi zilnic in cadrul slujbelor Bisericii.

Prin modul de viata si prin experientele sale, Sfantul proroc David a dobandit o foarte profunda cunoastere a lui Dumnezeu. A vestit si el cu hotarare - iar glasul sau strabate veacurile pana la noi - ca toti idolii neamurilor sunt demoni (Ps. 95, 5). Aceeasi putere demonica se ascunde in spatele mastilor cu felurite chipuri ale idolilor, cu scopul de a-i indeparta pe oameni cat mai mult de cunoasterea si cinstirea Adevaratului si Bunului Dumnezeu, determinandu-i sa-l marturiseasca pe demon ca Dumnezeu si sa-l venereze ca atare. Aceasta este ratacirea cea de pe urma (Matei 27, 64), durerea cea mai adanca, tragedia cea mai cumplita, inrobirea spirituala a omului.

La mii de ani distanta de David si fara nici un fel de contact cu Biserica Ortodoxa, oameni contemporani cu noi ajung prin propriile lor experiente la exact aceeasi concluzie: idolii neamurilor sunt demonii Unii dintre oamenii acestia au fost chiar adepti si slujitori ai idolilor fara sa cunoasca nimic despre Hristos. Ei au ajuns sa marturiseasca franc ca Diavolul si ingerii lui se afla in spatele tuturor zeilor si religiilor mincinoase. Nu este lipsit de interes sa urmarim marturia lor scrisa.

Germanul Heinrich Harrer a plecat in Tibet insotit de un prieten in jurul anului 1940. Dupa multe peripetii, au ajuns in Lhassa, capitala statului teocratic buddhist, unde au fost bine primiti de membrii clasei conducatoare si au trait sapte ani intregi. Harrer a devenit chiar profesor al lui Dalai Lama, care este socotit incarnarea lui Buddha si este liderul religios si politic absolut al statului buddhist. Textul de mai jos este un fragment extras din cartea lui Harrer intitulata Sapte ani in Tibet.

Oracolul statului

"Precum poporul de rand le cere lamaitilor sfat si ajutor pentru problemele zilnice, tot astfel si conducatorii se sfatuiesc cu oracolul statului inainte de marile hotarari. L-am rugat la un moment dat pe prietenul meu Vandghila sa ma ia impreuna cu el la o ceremonie oficiala de consultare a oracolului. Asa se face ca, in dimineata urmatoare, porneam in mare viteza spre manastirea Netsung. Vrednicia de oracol al statului era detinuta de un monah in varsta de 19 ani. Provenea dintr-o familie simpla, insa produsese deja o vie impresie prin capacitatile sale spirituale. Desi experienta sa nu era atat de vasta ca a predecesorului sau (care contribuise la descoperirea lui Dalai Lama), totusi se investisera in el multe asteptari.

Pentru ca acest monah sa-si manifeste calitatea de oracol, trebuie sa-si desparta spiritul de corp, astfel incat zeul templului sa-l ia in stapanire si sa vorbeasca prin gura lui. Aceasta este convingerea tuturor tibetanilor, precum mi-a explicat Vandghila pe parcursul celor 8 kilometri pe care i-am strabatut pana la manastirea Netsung. O data ajunsi, ne atrag atentia acordurile unei muzici rasunand stins din interiorul templului. Intram inauntru. Privelistea este lugubra! De pe pereti se stramba la noi masti fioroase si capete de mort; aerul greu, impregnat de fumul de tamaie, ne apasa pieptul. Chiar in clipa aceea, monahul este adus din camera sa in sumbra sala a templului. La pieptul sau atarna o oglinda metalica rotunda; slujitorii il infasoara in mantii colorate de matase si il conduc pe tronul sau, apoi se indeparteaza cu totii. in afara de muzica inabusita, nu se mai aude nimic altceva. Mediumul isi incepe autoconcentrarea. il urmaresc cu atentie, fara a-mi dezlipi ochii de pe el. Nu-mi scapa nici cea mai fina modificare a trasaturilor sale. Putin cate putin, viata pare ca il paraseste. Acum ramane impietrit, chipul lui devine o masca inexpresiva. Brusc, corpul ii este zgaltait ca de un trasnet. Un murmur strabate locul: zeul l-a luat in stapanire. Mediumul tremura din ce in ce mai tare, sudoarea ii picura de pe frunte. Slujitorii se apropie de el si ii pun o diadema imensa. Este atat de grea incat trebuie sa i-o aseze pe cap doi barbati, iar trupul descarnat al monahului se afunda si mai adanc in tron sub greutatea coroanei.

Spasmele cresc in intensitate, capul se clatina incoace si incolo, ochii sar din orbite. Fata i se umfla si devine de un rosu nefiresc. Suieraturi stranii ii ies printre dinti. Deodata, mediumul se ridica; slujitorii alearga sa-l ajute, dar el le scapa din maini si incepe un dans extatic in acordurile oboiului. Suspinele si scrasnetele tanarului monah sunt singurele sunete umane din templu. Acum incepe sa izbeasca placuta lucioasa de la pieptul sau cu un inel mare; zgomotul acopera sunetul inabusit al instrumentelor de percutie. In aceasta clipa se invarte intr-un picior, sub povara coroanei pe care mai devreme o carasera cu mare greutate doi barbati. Slujitorii ii umplu mainile cu boabe de orz pe care el le arunca multimii infiorate a privitorilor. Toti se pleaca cu smerenie.

Acum se linisteste intrucatva. Slujitorii il tin zdravan si un ministru se posteaza in fata lui. Arunca o cordeluta de matase in jurul capului incovoiat de greutate si incepe sa puna intrebarile. incheierea unui portofoliu ministerial, identificarea unei incarnari superioare, iminenta razboiului sau prelungirea starii de pace - pe toate acestea le va hotari oracolul. Deseori este nevoie ca o intrebare sa fie repetata insistent, pana cand oracolul incepe sa vorbeasca. Ma straduiesc sa extrag un sens din acele succesiuni de murmure. Cu neputinta! in vreme ce reprezentantul guvernului se pleaca smerit, incercand sa inteleaga ceva, un monah batran transcrie rapid raspunsurile. Este o sarcina care i-a revenit de sute de ori in viata sa, fiind si secretar al oracolului precedent. Raspunsurile transcrise sunt intotdeauna orientative si ambigue, dar suficiente pentru a absolvi consiliul de ministri de responsabilitatea decizionala. Daca un medium furniza numai raspunsuri gresite, procedura era simpla: il destituiau din aceasta calitate. Niciodata n-am putut intelege logica unei asemenea masuri. Nu era zeul cel care vorbea prin medium?

Cu toate acestea, pozitia oracolului statului este extrem de invidiata, intrucat el poseda rangul de Dalama si se bucura de statutul cel mai privilegiat din manastire.

Ultimele intrebari pe care le adreseaza reprezentantul guvernamental raman fara raspuns. Tanarul monah si-a pierdut puterile, sau zeul s-a maniat? Monahii se apropie de medium, care freamata din toate madularele, si ii ofera mici cordelute de matase. El le innoada cu mainile tremurande. Aceste cordelute se socotesc a fi talismane pazitoare de orice fel de pericole si nenorociri. Mediumul se straduieste sa mai faca alti cativa pasi de dans, apoi se prabuseste la pamant si, lipsit de simtire, este transportat afara din sala de patru monahi.

Fascinat, parasesc templul si redescopar lumina soarelui. Structura mea rationalista nu se impaca deloc cu cele pe care tocmai le-am vazut. Mai tarziu aveam sa particip regulat la slujbe de felul acesta. Era de fiecare data o experienta ciudata sa-l intalnesc pe oracolul statului in viata de zi cu zi. Nu ma puteam obisnui sa stau cu el la aceeasi masa si sa-l aud sorbindu-si supa in rand cu celelalte persoane. Cand ne intalneam pe drum, eu imi scoteam palaria, iar el imi zambea, facandu-mi semn cu noblete. Atunci chipul sau era cel al unui tanar manierat si nu amintea cu nimic de figura umflata, rosie, a extazului.

L-am vazut si in prima zi a anului impleticindu-se spasmodic pe ulite... De-a dreapta si de-a stanga era purtat de slujitori; la fiecare 30-40 de metri se prabusea epuizat in tronul care era transportat special pentru el. Toti se indepartau, iar poporul se bucura in tacere de acea priveliste demonica.

Oracolul statului are parte de mari onoruri si cu ocazia asa numitei "Mari Procesiuni", in cadrul careia Dalai Lama este adus in oras pentru a vizita templul central, spre deosebire de procesiunea obisnuita, in care este dus la gradina de vara. Lhassa clocoteste. N-ai unde sa arunci un ac... intr-un colt liber este inaltat un cort. Monahi-soldati inarmati cu bice tin la distanta multimea curioasa. Acest cort ascunde de ochii poporului marele secret: Dalama din Netsung se pregateste pentru starea de extaz. Regele-zeu se apropie incet, purtat in lectica de 36 de persoane. Muzica monahilor insoteste procesiunea sarbatoreasca; tromboane, basuri si timpane marcheaza punctul culminant. Acum Dalai Lama a ajuns in fata scenei oracolului. in acea clipa, monahul iese clatinandu-se, stapanit de zeul sau. Fata ii este iarasi umflata si din gura scoate suieraturi. Se afla pe punctul de a se prabusi la pamant sub povara tiarei. Dar, lovindu-i deodata cu salbaticie pe toti cei din jur care il ajutau sa se deplaseze, ia manerele lecticii pe umerii sai si incepe sa alerge, in timp ce regele se clatina primejdios. Slujitorii si purtatorii lecticii o iau la goana in urma lui, incercand sa-l ajute. Dupa aproape 30 de pasi, se prabuseste lesinat si este adus inapoi in cortul sau. Multimea a urmarit vrajita aceasta scena fulgeratoare; deja procesiunea continua normal. N-am putut intelege niciodata ce simbolizeaza acest ceremonial. Este posibil sa reprezinte supunerea vreunui zeu protector in fata lui Buddha cel viu.

In afara de oracol si de omul care aduce ploaia, exista in Lhassa inca cel putin sase mediumuri, printre care si o femeie batrana, considerata intruparea unei zeite protectoare. Pentru o suma modica, era gata sa cada in extaz, lasand-o pe zeita sa vorbeasca. Erau zile in care cadea in aceasta stare chiar si de patru ori. Totusi, nu mi s-a parut a fi mai mult decat o impostoare destul de abila.

Exista de asemenea oracole care, atunci cand se afla in extaz, indoaie sabii uriase, curbandu-le atat de mult incat le transforma intr-un fel de arcuri; multi nobili din Lhassa pastrau astfel de sabii in coltul de meditatie al caselor lor. Toate eforturile mele de a indoi cat de putin o astfel de sabie esuasera.

Practica adresarii de intrebari oracolului dateaza din perioada pre-buddhista, cand zeii cereau jertfe omenesti, si continua aproape neschimbata pana astazi. Eu insumi eram intotdeauna profund impresionat de aceasta experienta neobisnuita, dar in acelasi timp eram satisfacut sa stiu ca hotararile mele nu depindeau de oracole."

Este posibil ca istorisirile de mai sus sa le para ciudate unor occidentali de secol XX. insa pentru oamenii care au trait inainte de nasterea lui Hristos, pe vremea cand aproape pretutindeni stapanea politeismul, astfel de evenimente se inscriau in firescul vietii cotidiene. intreg teritoriul Greciei era presarat pe atunci de oracole. Printre cele mai cunoscute se numarau cele de la Delfi, Dodoni, Livadia, Oropos. Influenta lor sociala era covarsitoare. Se intampla deseori ca ele sa pretinda pana si jertfe omenesti. De pilda, inaintea marii campanii militare impotriva Troiei, oracolul Kalhas a spus ca zeii voiau sa fie jertfita Ifigenia, fiica lui Agamemnon, conducatorul grecilor. Tragedia lui Euripide ne pune in contact cu o serie intreaga de conceptii si practici sociale raspandite in epoca.

Sa lasam insa loc si marturiei istoricilor. Textul de mai jos este extras din Enciclopedia Papiros-Larousse (voi. V, p. 456). Sunt impresionante asemanarile dintre oracolele vechii Elade si cele ale Tibetului buddhist contemporan.

"Prezicerile de la Delfi: Cel ce voia sa-i adreseze intrebari oracolului trebuia sa indeplineasca un ritual de purificare la izvorul Kastalia si sa plateasca o taxa pentru a se aduce o jertfa la marele altar al lui Apollon, fara de care nu era ingaduita intrarea in templu. De obicei erau jertfite capre, cateodata porci si rareori tauri. Pentru a se considera ca jertfa a fost primita, trebuia ca, in momentul stropirii animalului, acestuia sa-i tremure toate madularele; altminteri, prezicerea era amanata. Apoi, cei care urmau sa puna intrebari patrundeau in spatiul din fata altarului. Femeilor le era interzisa intrarea in acest sanctuar.

Pythia fusese o tanara provenind dintr-o familie aristocratica din Delfi. [...] inainte de prezicere, savarsea si ea un ritual de curatire in Kastalia. Dupa aceea intra in templu si tamaia partea de sus a sanctuarului. Apoi cobora scara ce duce la oracolul principal, si se oprea in fata trepiedului de unde prezicea. in aceasta sala se spune ca exista o statuie de aur al lui Apollon, mormantul lui Dionysos si asa-numitul ombilic. in continuare, se aseza pe trepied, bea apa provenita din izvorul Kassotida, mesteca frunze de dafin si se apleca asupra ombilicului pentru a inhala aburii ce ieseau din pamant. Traditia spune ca pretextul nasterii primului oracol l-a constituit existenta unui orificiu in pamant din care emanau aburi naturali. Cand ciobanul Kouritas a descoperit cel dintai acest orificiu, a inceput de indata sa murmure cuvinte neintelese, al caror continut a fost socotit profetic. De acest orificiu se leaga aparitia primului oracol. [...] in cele din urma ajungea la un delir paroxistic, iar atunci cei interesati trebuiau sa adreseze intrebarile cu voce tare zeului. Raspunsurile erau date de Pythia prin soapte neinteligibile, transcrise si traduse in forma versificata de catre preoti.

Cel interesat nu trebuia sa intrebe despre lucruri banale, vagi sau prea generale. Raspunsurile oracolului erau, dimpotriva, neclare si ambigue. Adresantul intrebarilor era totdeauna nevoit sa ceara ajutorul talcuitorului pentru a-i explica prezicerea."

Distanta geografica si cronologica dintre oracolele vechii Elade si cele ale Tibetului contemporan este uriasa. Similitudinile sunt insa impresionante:

a) zeul il ia in stapanire pe oracol si vorbeste prin el;

b) oracolul cade in extaz, se comporta nebuneste, rosteste cuvinte confuze, emite sunete nearticulate intrerupte de mugete si urlete;

c) langa oracol se afla "secretarul" sau "talcuitorul", care transcrie si explica celorlalti cuvintele oracolului.

Se impun semnalate si cateva lucruri legate de caderea in extaz.

Pythia inhala aburii care emanau din strafundurile pamantului si mesteca frunze de dafin. Efectul narcotic era astfel dublu. Tot asa, in Orient este foarte raspandita utilizarea zilnica a narcoticelor. In cadrul misteriilor eleusine se folosea un microorganism parazit al graului, care are efecte asemanatoare cu cele ale L.S.D.-ului (cunoscutul "largitor" al constiintei uzitat de hipioti in anii '60-'70, care produce halucinatii acustice, auditive si vizuale).

Multi dintre yoghinii si ocultistii pe care i-am cunoscut consumau astfel de substante. La un moment dat, discutand pe tema experientelor neobisnuite pe care le intermediaza narcoticele, Demostene masonul mi-a spus: "E periculos sa fie folosite de catre neinitiati, deoarece vin in contact cu puteri spirituale, cu fiinte spirituale care pot sa-i innebuneasca si sa-i distruga".

Desigur, toate cele de mai sus reveleaza un anumit aspect al problemei, fara insa a o epuiza. intrebarea fundamentala ramane: Ce sau cine este zeul care il ia in stapanire pe oracol si vorbeste prin el?

Raspunsul ni-l ofera extrem de limpede Sfanta Scriptura. Sfintii Apostoli Pavel si Sila, indemnati fiind de Duhul Sfant, venisera sa propovaduiasca in Macedonia. Se aflau in Filipi, un vechi orasel situat in vecinatatea Kavalei de astazi, unde s-au intamplat urmatoarele:

Odata, pe cand ne duceam la rugaciune, ne-a intampinat o slujnica care avea duh pitonicesc si care aducea mult castig stapanilor ei, ghicind. Aceasta, tinandu-se dupa Pavel si dupa noi, striga, zicand: Acesti oameni sunt robi ai Dumnezeului Celui Preainalt, care va vestesc voua calea mantuirii. Si aceasta o facea timp de multe zile. Iar Pavel, maniindu-se si intorcandu-se, a zis duhului: in numele lui Iisus Hristos iti poruncesc sa iesi din ea! Si in acel ceas a iesit. Si stapanii ei, vazand ca s-a dus nadejdea castigului lor, au pus mana pe Pavel si pe Sila si i-au dus in piata inaintea judecatorilor (Fapte 16, 16-19).

Iata, prin urmare, ca oracolele se afla cu adevarat sub posesia unui oarecare duh, potrivnic Duhului Sfant. Urmand porunca lui Hristos -pe demoni scoateti-i (Matei 10, 8) -, Apostolul l-a alungat pe demonul care salasluia in acea slujitoare.

Asadar, acest duh, pe care idolatrii il numesc zeu, nu este altcineva decat demonul camuflat in incercarea de a-i insela pe oameni. Una dintre dorintele demonului este de a fi slujit si venerat ca dumnezeu, in locul Adevaratului Dumnezeu.

Sa parasim acum Tibetul si Grecia antica si sa ne oprim in Africa de astazi, pentru a intelege inca si mai bine modul in care lucreaza Diavolul in lume.

Istoria unui mare vrajitor care a devenit crestin


Yelo a fost pana la 55 de ani unul dintre cei mai mari vrajitori de pe continentul negru. Puterea Satanei se concentrase in el si se manifesta in cele mai diverse chipuri. Despre toate acestea relateaza el insusi, convertit astazi la crestinism:

"Am vindecat multi oameni, insa n-as fi putut face nimic fara ajutorul Satanei. imi era imperios necesar sa ma aflu intotdeauna cu el intr-o legatura directa, pentru a ma putea calauzi in toate actiunile mele. De fiecare data cand eram chemat la un bolnav, il intrebam in prealabil pe Diavol daca trebuie sa merg. Uneori imi spunea Poti merge, caci vreau sa-l vindec4 pe bolnav, si atunci porneam la drum. Insa alte dati imi raspundea: Nu vreau sa-l vindec.

[ Parintele Paisie atragea atentia asupra faptului ca Satana nu poate vindeca decat bolile pe care le-a provocat el insusi.]

Imi era ingaduit sa-i pun Satanei orice intrebare, iar el imi raspundea. Ori de cate ori eram intrebat ceva in calitatea mea de vrajitor, trebuia sa cer mai intai raspunsul Satanei. Absolut tot ceea ce realizeaza un vrajitor se datoreaza puterii Satanei. Daca Satana il paraseste, va deveni un om obisnuit.

Multi veneau la mine deoarece prin mine intrau in legatura cu o putere care era infinit mai mare decat a lor. Vedeau cum vizitam un om bolnav, ii deschideam gura si scuipam inauntru, in timp ce il chemam pe Satana si il rugam. Minunea se producea pe data: Satana il ridica din pat.

ii uimeam pe toti intr-o asemenea masura incat imi puteam permite orice. In apropiere de locuinta mea se afla un vast teren de aplicatii militare, unde numai soldatilor le era ingaduit sa intre. Cu toate acestea, eu aveam acces nerestrictionat. Oriunde mergeam, lumea isi etala admiratia. Manifestau deplina obedienta si obisnuiau sa-mi ofere daruri substantiale. Multi dintre ei imi aduceau cu regularitate vaci, capre, gaini... Am devenit foarte repede un om din cale afara de bogat.

Noi, vrajitorii, ne aflam intr-o permanenta conlucrare. Ne sustineam reciproc sub toate aspectele si, in acelasi timp, primeam noi membri in cercul nostru. Ceilalti vrajitori ma cinsteau ca pe cel mai mare. Eu conduceam ceremoniile in cadrul carora il cantam si il invocam pe Satana la initierea unui nou membru. Cantecul care se intoneaza special in aceasta ocazie se numeste Anga. Puneam tamaie in foc. Cand fumul se inalta in vazduh, atunci sosea momentul initierii. Tanarul vrajitor trebuia sa se inchine focului si sa inhaleze tamaia care fusese oferita Satanei. Atunci spiritul intra in el si Satana venea la noi toti, astfel incat vorbeam cu vocea lui. Folosea limba noastra pentru a spune ceea ce dorea.

Tanarul vrajitor imi dadea mana stransa pumn, ca semn si fagaduinta ca ma va urma intru totul. Eu ii deschideam palma, luam putin din tamaie si ii scuipam in palma. Apoi ii dadeam in numele Satanei binecuvantarea de a deveni vrajitor ca si mine. Acum Satana salasluia in el. Se intorcea acasa cu o putere noua. In satul sau trebuia sa aduca dovada ca Satana se gaseste cu adevarat inlauntrul sau. Proba se desfasura in intunericul noptii. Aprindeau focuri, iar el incepea sa-l roage pe Satana. Dupa putin timp era luat in stapanire de catre spirit, cadea in extaz si vorbea cu o alta voce. Sarea in foc, in vreme ce oamenii priveau incremeniti si strigau: "Arde, arde!". Cand sarea inapoi afara din foc, lumea blestema si injura de frica, intrucat stiau cu totii ca oricine s-ar atinge de piciorul lui se va imbolnavi de moarte. Tanarului vrajitor nu i se ardea nici macar un fir de par din cap. Era ocrotit de Satana.

Dupa o vreme, oamenii prindeau curaj si se apropiau, formand un cerc in jurul sau. Urma cel de-al doilea test. Puneau un cutit in flacara focului si il lasau acolo pana ce devenea rosu. Tanarului vrajitor i se atingeau apoi cu cutitul incandescent ambii obraji si buzele. Nu se alegea nici macar cu vreo basicuta de pe urma focului. Era limpede pentru toti ca in fata lor se afla cineva care dobandise capacitati supraomenesti.

Se temeau de el. Cu toate acestea, o putere nevazuta il facea sa atraga lumea. Oamenii ajungeau sa se roage spiritului care salasluia inlauntrul sau. Faceau tot ce puteau ca sa nu trimita asupra lor blestemul si osanda.

La varsta de 40 de ani mi s-a intamplat sa fiu atacat de trei indivizi. Unul voia sa-mi taie gatul, celalalt imi fixase teava unui pistol in spinare, in vreme ce al treilea le propunea sa ma lege de maini si de picioare si sa ma azvarle in lacul cu crocodili. S-au invoit catre aceasta ultima varianta. Asadar, ma tarau spre lac, legat de maini si de picioare. Brusc, o entitate invizibila m-a rapit din mainile lor si am inceput sa zbor in aer ca o pasare. Nu mi-am putut explica foarte limpede cele intamplate, insa stiam ca Satana imi salvase viata.

Cand am devenit vrajitor, credeam ca toata viata mea va fi o desfatare, mai ales ca puteam face orice lucru cu maxima usurinta, oamenii mi se inchinau oriunde mergeam, si deveneam din ce in ce mai bogat. Dar incetul cu incetul am observat ca Satana este un stapan lipsit de mila. Se mania cateodata pe mine si se dezlantuia asupra mea cu salbaticie. Atunci trebuia sa-i cer iertare in diverse feluri, sa-i aprind tamaie si chiar sa suport noi ritualuri initiatice pentru a ma sustrage blestemului sau si a-l recastiga ca si colaborator.

Cu timpul, am devenit tot mai nelinistit; nu aveam pace deloc si simteam o frica adanca. Sotia mea a fost luata in stapanire de un spirit rau care spunea prin ea ca pruncul pe care urma sa-l nasca va muri. A nascut fara probleme, dar la scurta vreme s-a aratat Satana si ne-a luat copilul pentru totdeauna. Atunci am inteles in ce stare infricosatoare ajunsesem. Am inceput in acea perioada sa-L caut pe Hristos. imi doream sa gasesc adevarata cale catre Dumnezeu. In cele din urma, Hristos m-a chemat langa El. Atunci am distrus toate lucrurile din casa mea care aveau vreo legatura cu Satana. Hristos este Cel care m-a calauzit si m-a ajutat clipa de clipa pe acest drum, caci singur n-as fi avut niciodata puterea sa ma ridic din prapastie.

A.P. "

Este impresionanta constatarea ca in toate colturile planetei noastre, din Antichitate si pana astazi, minciuna cea veche, inselatorul oamenilor, sarpele cel de demult, Satana, se straduieste din rasputeri sa se impuna lumii ca dumnezeu in locul Adevaratului Dumnezeu.

O astfel de stradanie poate fi identificata cu usurinta si in istoria lui Krishnamurti. Sa urmarim insa evenimentele cronologic, pentru a localiza cu precizie radacinile din care odraslesc asemenea "poame".

In 1875, rusoaica Helena Blavatsky si colonelul de origine evreiasca Henry S. Olcott intemeiaza la New York Societatea Teozofica, avand ca obiect de activitate ocultismul. Blavatsky era medium. In 1873 l-a cunoscut pe generalul Albert Pike, liderul a 23 de loji masonice din lume. La sugestia Helenei, acesta impune crearea de loji destinate femeilor. Tot la propunerea lui Blavatsky, se introduc sedinte de spiritism in cadrul tuturor acestor loji. in 1878, generalul Pike acorda Helenei gradul masonic 33. in aceeasi perioada, cartierul general al Societatii Teozofice se muta din New York in Andyar, o suburbie a orasului Madras din India. Blavatsky a decedat pe 8 mai 1891.

Evreica Annie Besant Stein (1874-1933), fidela discipola a sa, isi aroga sarcina de a asigura continuitatea Societatii Teozofice. Unul dintre cei mai importanti colaboratori ai ei a fost masonul Charles Leadbeater, care declara ca este mag alb si ca reusise sa-si trezeasca sarpele Kundalini. Cei doi au fost artizanii a ceea ce as numi "marea inselaciune".

In India, datorita cruntei saracii, deseori parintii isi vand copiii inca de mici unor bordeluri sau unor oameni bogati. Besant si Leadbeater au "selectat" asadar un copil mic al unei familii indiene foarte sarace (intrucat, spuneau ei, acesta ar fi avut "o aura foarte pura") si l-au luat impreuna cu ei pentru a-1 creste ca pe un Mesia al Noii Ere. Krishnamurti a fost educat din frageda varsta pentru acest rol. Desi n-a izbutit niciodata sa fie admis intr-o universitate, a "studiat" totusi in Anglia si a devenit un anglo-indian dupa toate tiparele spiritului modern.

In tot acest rastimp, Anny Besant ii pregatea sistematic terenul, raspandind prin intermediul Societatii Teozofice stirea ca "Mesia a revenit pe pamant"!

Cand Krishnamurti a ajuns la o varsta potrivita, Besant si-a adus scenariul la punctul culminant, intemeind in cinstea acestuia misticul "Ordin al Stelei". Membri ai ordinului deveneau numai cei care credeau in noua venire a lui Mesia. Krishnamurti a fost declarat "conducator onorific" al ordinului.

In 1925, la Madras, Krishnamurti (in varsta acum de 30 de ani) s-a proclamat oficial drept Mesia si a ales doisprezece "apostoli" pentru a-l insoti in calatoriile sale din toata lumea.

Intreaga masinarie a acestei imense fraude spirituale fusese pusa in miscare, si a functionat perfect vreme de sase ani, ingloband un numar impresionant de persoane. Influenta organizatiei crestea considerabil, pe masura ce isi recruta tot mai multi adepti dintre oamenii bogati si puternici.

In noiembrie 1931, dupa sase ani de zile, minciuna bine ticluita s-a prabusit "dinauntru". Krishnamurti, la cei 36 de ani ai sai, se revolta impotriva celor care ii planificasera viata pana in cele mai mici detalii, impotriva celor care il crescusera in aceasta minciuna, impotriva celor care urmarisera sa dobandeasca prin micul "zeu" indian bani, putere si influenta, impotriva celor care il transformasera intr-o simpla unealta pusa in slujba intereselor lor. Asa se face ca, in timp ce se afla la sediul sau central din California, Krishnamurti a refuzat sa mai fie adorat ca Mesia. El a declarat textual: "Nu sunt actor, refuz sa port hainele lui Mesia". Astfel a indepartat masca pe care i se impusese sa o etaleze. S-a aratat dornic sa-si regaseasca adevarata identitate si sa respire ca un om liber pe acest pamant.

Tratamentul la care a fost supus Krishnamurti este cel putin odios. Din cea mai frageda varsta se exercitase sistematic asupra sa o teribila spalare a creierului. Cantitatea si intensitatea constrangerii psihologice pe care a suferit-o acest om sunt infricosatoare.

Hitler, care - din cate se pare - fusese initiat intr-o ramura a Societatii Teozofice, a utilizat astfel de metode pentru cresterea si formarea militarilor S.S. A folosit chiar ca emblema a sa un vechi simbol magic hindus, svastica sau "roata lui Shiva" - cum este cunoscuta in India.

Astfel de proiecte se deruleaza cu asiduitate si in zilele noastre. Micii "zei" sunt confectionati mai cu seama in Orientul sarac (de pilda Maharadji in India, ori Moon in Coreea). Pana unde pot ajunge acesti oameni lipsiti de orice scrupule? Cati gurusi contemporani nu se autoproclama drept "incarnari ale lui Dumnezeu"?

Este insa la mijloc numai inselaciune? Nu cumva mai exista si altceva in aceste istorii, in afara de viclenie si minciuna? Parintele Paisie spunea ca magia este o impletire intre inselaciune si lucrare demonica. Diavolul se straduieste intotdeauna sa se disimuleze pentru a-i amagi pe oameni, insa Dumnezeu nu-i ingaduie sa se camufleze deplin, caci altfel nimeni nu s-ar mai putea elibera din mrejele lui. intotdeauna vor ramane expuse vreun "corn" sau vreo "codita", asa incat oamenii sa prinda de veste si sa se pazeasca.

- Vom identifica urmele acestei lucrari demonice in chiar marturiile apropiatilor lui Krishnamurti.

Cateva fragmente din cartea "Viata si moartea lui Krishnamurti" (Ed. Kastanioti, 1991) scrisa de Mary Lutyens, membra a unui cerc foarte intim de ucenici ai "Noului Mesia", ne vor cdnvinge ca in procesul de formare si educare a lui Krishnamurti au colaborat si alte puteri, de natura metafizica, practic entitati spirituale dirijate asupra sa de catre magi precum Leadbeater si Besant.

Cu mentiunea ca in cuprinsul cartii Krishnamurti este numit scurt si familiar Krishna, iata ce scrie Mary Lutyens: "Vestea pe care i-a dat-o Leadbeater lui Krishna in Sydney l-a influentat enorm. Pe 12 august a scris catre Lady Emily ca in ultimele cincisprezece zile meditase asupra acestei vesti in fiecare dimineata cate o jumatate de ora, precum si seara inainte de a se culca. imi voi reface vechea legatura cu invatatorii mei si, in tot cazul, acesta este singurul lucru care are importanta in viata, adauga el. Cinci zile mai tarziu, pe 17 ale lunii, a traversat o experienta care a durat trei zile si i-a revolutionat viata".

Asadar, Leadbeater ii inoculeaza lui Krishnamurti ideea necesitatii de a "reface" legatura cu invatatorii lui. La ce invatatori se refera? Desigur, nu la magul-mason si la Besant; cu acestia se afla deja in legatura. Atunci la cine? Si in ce mod se va stabili aceasta legatura?

Krishnamurti se retrage cu un mic grup de intimi ai sai intr-o casa, pentru a veni in contact cu "invatatorii", care nu sunt oameni, ci "fiinte spirituale". Aici, el cade prada unei stari neobisnuite. Se deruleaza o intreaga serie de fenomene stranii, dintre care spicuim:

a) "Domnul Warington sedea in celalalt colt al camerei si a inteles, asa cum ne-a marturisit mai tarziu, ca niste entitati sau energii suprafiresti strabateau trupul lui Krishna, ca rezultat al unor influente canalizate asupra lui dintr-un alt taram".

b) "Krishna a intrebat: De ce m-au adus aici? Nu stiu unde sunt!. Si repeta apoi obsesiv: Nu stiu unde ma aflu!. Daca cineva incepea sa se deplaseze prin casa, el aproape ca sarea in picioare din pat si, de fiecare data cand intram in camera sa, trebuia sa-l avertizam in prealabil, insa in jur de ora 6, pe cand serveam cina, s-a linistit pana ce am terminat. Apoi, intreaga casa a parut ca se umple brusc de o energie terifianta, in timp ce Krishna se comporta deja ca un demonizat".

c) in primele zile ale lui octombrie, invatatorii nevazuti au inceput sa lucreze asupra ochilor lui Krishnamurti. Era un martiriu inspaimantator.

"In acea seara i-au spus lui Krishna ca ochii ii vor fi purificati, astfel incat sa poata sa "Il" vada. Purificarea era insa o procedura infricosatoare chiar si pentru cei care trebuiau sa-i fie simpli martori. II auzeam pe Krishna exclamand: Este ca si cand s-ar afla cineva legat intr-un desert, cu fata spre soare si cu pleoapele smulse!".

In dupa-amiaza urmatoare, cand Krishna a iesit din baie si s-a retras sub o tulpina inalta de piper pentru a medita, le-a spus celorlalti ca in acea seara vor avea un "vizitator important", pe "domnul Maytreya". "Procedura" la care a fost supus in acea noapte s-a dovedit cea mai dureroasa dintre toate cele pe care le-a avut de suferit corpul lui Krishna. insa toti au simtit in mijlocul lor, pentru o clipa, "Marea Prezenta". Mai tarziu, cand Nitia si Rozalind se aflau cu Krishna in camera lui, acesta a inceput sa le vorbeasca unor persoane pe care ei nu le vedeau.

d) "Besant si Leadbeater au atribuit experienta lui Krishna trecerii in cea de-a treia initiere. N-au putut gasi insa nici o explicatie pentru procedura. insusi Krishna era convins ca a fost un proces absolut necesar pentru a-si pregati corpul sa-l primeasca pe domnul Maytreya, si ca nu trebuia initiata nici o tentativa de a usura sau intrerupe acest proces".

e) "Ceea ce pare sigur este ca, indiferent ce anume s-a intamplat in corpul lui Krishna, pentru urmatorii ani l-a facut capabil sa devina canalul unei energii sau puteri colosale, care a constituit totodata si sursa invataturilor sale ulterioare".

Pentru un crestin cu o minima experienta duhovniceasca daruita de Hristos in Duhul Sfant, lucrurile sunt mai mult decat limpezi. Avem de-a face in acest caz cu oameni care nu sunt pur si simplu "influentati" de catre demon, ci "stapaniti" in intregime de acesta. invataturile lor, oricat de seducatoare ar putea eventual parea, sunt inventii demonice care au drept scop indepartarea oamenilor de adevar si de viata adevarata, calauzirea lor pe cararile intunecate ale minciunii si ale autodistrugerii. Acestia nu sunt altceva decat hristosii mincinosi despre care insusi Domnul Iisus Hristos ne-a avertizat cu 2000 de ani inainte de aparitia lor:

Si atunci daca va va zice cineva: Iata, aici este Hristos, sau iata acolo, sa nu credeti. Se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi, si vor face semne si minuni, ca sa duca in ratacire, de este cu putinta, si pe cei alesi. Dar voi luati seama. Iata, dinainte v-am spus voua toate (Marcu 13, 21-23).

Din nefericire, Krishnamurti nu este nicidecum un caz singular. in vremea noastra s-a umplut planeta de "hristosi" ai Noii Ere si de "dumnezei incarnati", care inseala si exploateaza milioane de oameni...

Carti Ortodoxe

Cuprins