INDIA

Geografic, India se infatiseaza ca o intindere colosala: aproximativ cat jumatate din Europa. Exista deserturi, precum si paduri tropicale. Exista vai nemarginite si munti gigantici. Cel mai inalt lant muntos din lume, Himalaya, acopera tot tinutul nordic.

Pe o asemenea intindere, clima traverseaza toate treptele. Termometrul ajunge la temperaturi extreme, atat peste zero (in sud), cat si sub zero (in nord). Clima tropicala, cu ploi, vegetatie bogata, caldura insuportabila in sud, dar si continentala, cu ghetari si zapezi abundente in nord. Exista, fireste, multe diferente sau variatiuni locale. Rasele care populeaza acest teritoriu sunt din cele mai diverse. In sud se evidentiaza caracteristicile negroide, cu nasuri turtite, buze groase si pielea foarte inchisa. Mai sus, trasaturile indo-europene, cu nasuri drepte, fete bine conturate, degete lungi, incheietura mainii fina, pielea relativ deschisa. In nord domina trasaturile mongoloide, cu pometi ascutiti, ochi oblici si pielea neagra-rosie-galbena. Asadar, un veritabil amestec de rase.

In prezent, fiecare religie are deja acolo milioane de discipoli. in general, s-a raspandit printre necunoscatori impresia ca toti locuitorii ar fi hindusi. Aceasta parere este departe de realitate. Exista foarte multi musulmani, crestini, buddhisti, sikhi, hindusi, precum si o impresionanta multime de secte, izvorate atat din hinduism, cat si din celelalte religii. Rivalitatea religioasa este ferventa, cu nenumarate confruntari sangeroase si cu mii de victime, atat in trecut cat si in zilele noastre (sunt edificatoare in acest sens confruntarile dintre musulmani si hindusi din timpul lui Gandhi, sau cele dintre sikhi si hindusi astazi). Termenul "confruntari" nu este poate cel mai adecvat, intrucat avem practic de-a face cu adevarate razboaie, dat fiind ca victimele sunt de numarul miilor, iar conflictele se intind pe indelungate perioade de timp.

Limba care se vorbeste cu predilectie este... engleza! Nu doar turistii, ci si indienii comunica intre ei in engleza. Dialectele sunt atat de numeroase si atat de diferite, incat bastinasii nu se pot efectiv intelege. Spre exemplu, locuitorii din sudul Indiei nu-i pot intelege pe cei din nord, astfel incat se vad nevoiti sa foloseasca limba engleza.

Faptul ca un asemenea teritoriu gigantic - atat geografic, cat si sub aspectul populatiei - s-a putut uni intr-un singur stat, este demn de uimire. Se intelege insa ca vorbim despre un stat care se confrunta cu multe probleme; la putin timp dupa ce a luat fiinta, s-au desprins din el doua mari parti, Bangladeshul si Pakistanul, situatie care creeaza si astazi frecvente tulburari.

Englezii sunt cei care au construit retelele de poduri si cai ferate pe intinderile nesfarsite ale tarii. Mai ales reteaua de cale ferata este remarcabila din punct de vedere al organizarii, al diversitatii si al posibilitatilor programului. Multi straini sunt peste masura de impresionati. Englezii au creat, de asemenea, un bun serviciu postal care functioneaza eficient pana astazi. in sfarsit, tot ei au dat si limba, care se utilizeaza in prezent pe toata suprafata tarii. Cu aceste trei mijloace importante au reusit sa "coaguleze" imensul teritoriu. Nu-mi sta in intentie sa-i laud pe englezi, care urmareau propriile avantaje si actionau autoritar si interesat, dar aceasta este realitatea.

Ca popor, sau mai bine zis ca locuitori ai acestui tinut, caci nu pot fi socotiti o natiune omogena, indienii manifesta pana astazi un covarsitor sentiment de inferioritate in fata albilor. Se simt importanti atunci cand poarta conversatii sau intretin vreo relatie oarecare cu un alb. Desi epoca coloniala s-a sfarsit, cel putin la aratare, totusi in sufletul lor se simte inca aceasta vasalitate. Ea se exprima pana si in miscarile si privirea lor. Multi indieni cultivati cu care m-am intalnit fie si numai pentru o jumatate de ora imi cereau sa le las un semn, o scrisoare, ceva care sa certifice ca avusesera un contact cu un alb, cu un apusean, lucru ce le-ar fi crescut "actiunile" in mediul lor.

Un medic indian, in varsta de aproape 60 de ani, apartinand unei clase sociale bogate, a fost atat de satisfacut de prezenta mea atunci cand l-am vizitat in cabinetul sau, incat mi-a tot prelungit sederea prin diverse discutii politicoase de interes general si, vrand sa ma convinga de faptul ca avea relatii cu albi, ceea ce pentru indieni este simbolul unui anumit prestigiu social, a scos cu grija si mi-a aratat o scrisoare pe care i-o trimisese un student oarecare din Europa in urma cu doi ani. Adaptat structurii sufletesti a indienilor, acest gest se traduce astfel: "Sunt important, sunt o personalitate, nu sunt un nimeni".

Complexul acesta de inferioritate le este cultivat prin teribila discrepanta economica dintre ei si albi, prin influenta cinematografului - unde albii sunt prezentati ca super-oameni - si prin coplesitoarea suprapopulare, care zdrobeste persoana. Sunt atat de multi! Se pierd in multime.

Albii se disting intotdeauna. Cu exceptia pietei din New Delhi si a aeroportului din Bombay, in orice alt loc deveneam tinta tuturor privirilor. Odata, calatorind impreuna cu un englez pentru cateva zile, ne-am oprit intr-un oras sa cascam gura in fata unei case superbe. Instantaneu ne-au inconjurat 30-40 de indieni, care ne priveau cu uimire de la 2-3 metri distanta. Prietenul a ras si a inceput sa-i mane precum ciobanul oile - fara nici o exagerare! Se supuneau oricarui semn. Eram stanjenit de aroganta englezului, dar si de pasivitatea indienilor. Acest complex de inferioritate coexista cu o agresivitate mocnita, nascuta din invidie. Nu sunt straini de aceste probleme psihologice nici cei cultivati, nici cei varstnici, nici yoghinii avansati. Totusi, nu se manifesta agresiv decat atunci cand sunt in grupuri.

imi amintesc ca, odata, la Benares, am avut o disputa cu un riscar. Ne transportase cu bicicleta si ii platisem un pret bun, insa voia mai mult: eram turisti, albi, aveam bani... trebuia sa platim inzecit. Desigur, noi plateam intotdeauna mult mai mult decat indienii, dar ei pretindeau inca si mai mult. Asa se intampla mereu: desi la inceput ne invoiam la pret, in final cereau mai mult. Aceste animozitati devenisera pentru noi rutina, astfel incat pastram o atitudine calma si intransigenta, fara sa cedam.

Riscarul despre care vorbeam, dupa ce a facut asadar obisnuitele mofturi, ne-a injurat si a plecat amenintandu-ne in limba lui. Dupa cateva ceasuri l-am intalnit din nou pe un alt drum, avand chef de cearta si cerand ajutor impotriva noastra.

Atunci am vazut venind in fuga de pe o straduta ingusta doi-trei oameni de varsta mijlocie, agitandu-si mainile amenintator si scrasnind din dinti, fiind urmati de niste indivizi dubiosi pregatiti sa incite la incaierare. Surprinsi de turnura evenimentelor, am ramas nemiscati, descumpaniti.

Insa mirarea a crescut cand acest buluc amenintator s-a apropiat la doi metri de mine: brusc, toate amenintarile si incercarile de intimidare s-au oprit. Ura si dorinta de razbunare s-au stins ca un fum. Stateau in fata mea si ma priveau incremeniti, putin rusinati. Aceasta intorsatura dadea situatiei o nota hazlie, incat mi-a venit sa rad. Ne-am privit si apoi mi-am vazut de drum, in vreme ce unii mai strigau jumatati de cuvinte, ca sa nu ramana cu totul de rusine.

Pana astazi ma intreb ce se intamplase de fapt. A fost complexul indienilor fata de albi? A fost frica in fata vechilor stapani? Nu cumva m-a ocrotit vreo rugaciune a batranului Paisie?

Carti Ortodoxe

Cuprins