INVIERE SAU REINCARNARE?

Cel ce crede intru Mine are viata vesnica... Si Eu il voi invia pe el in ziua cea de apoi... Eu sunt invierea si Viata...

Iisus Hristos (Ioan 6, 47; 6, 54; 11, 25)


Teoria reincarnarii era imbratisata de multe popoare antice. Prin puterea adevarului crestin, aceasta ratacire a incetat sa mai tiranizeze vietile oamenilor in multe parti ale lumii. Totusi, se intreprind actualmente eforturi sustinute de a o "transfera" mentalitatii occidentale.

Conform acestei teorii, lumea este o scoala prin care sufletul trece de nenumarate ori. El renaste de fiecare data intr-un trup nou, fie barbatesc, fie femeiesc, fie animal, fie chiar si in "carcasa" oricarei specii din regnul vegetal. Conditiile noii nasteri depind de faptele vietii precedente. Astfel, daca cineva a dus o viata plina de fapte rele, cand se va naste din nou va fi un om sarac, sau un animal, sau chiar o planta.

Ceea ce gurusii indieni ascund insa cu multa grija de discipolii lor este faptul ca, potrivit codicelui intitulat Legile lui Manu, venerabila carte a traditiei hinduse care converteste invatatura Vedelor in legi sociale, este mai probabil ca cineva sa se reincarneze ca animal sau ca faptura demonica, decat ca om. Cartea ofera spre edificare si urmatoarea parabola: o broasca testoasa traieste in adancurile marii si scoate capul la suprafata o data la o suta de ani. Un inel pluteste undeva la suprafata apei. Pe cat este de probabil ca broasca sa-si scoata la un moment dat capul la suprafata trecandu-si-l tocmai prin acel inel, tot pe atat este de probabil ca o fiinta sa se reincarneze dupa moartea sa in trup omenesc.

Ei bine, aceasta credinta este asumata de nenumarate miscari New Age care vor, in acelasi timp, sa se prezinte drept stiinte! "Stiinta yoga" - a devenit o sintagma vehiculata obsesiv de catre yoghini. Pe de alta parte, in functie de context, aceiasi yoghini clameaza cu vehementa: "Si crestinii, exact ca si noi, cred ca...", sau "Stiti ca Hristos a fost un mare yoghin...", sau "intre noi si crestini nu exista diferente semnificative...". in felul acesta sunt cultivate cu perfidie cele mai stridente autocontradictii, pentru a-i seduce atat pe ignorantii stiintei, cat si pe ignorantii crestinismului.

Merita semnalat si faptul ca teoria metempsihozei nu a existat dintru inceput in gandirea traditionala indiana. Asa cum arata D. K. Velissaropoulos in "Istoria filosofiei indiene", "Ideea reincarnarii (samsara) era necunoscuta arienilor. Ea a patruns in religia si filosofia indiana pentru ca morala sa dobandeasca un subiect care sa poarte greutatea responsabilitatii faptelor dincolo de moarte. Termenii renastere sau reincarnare, care exprima unul si acelasi lucru, sunt oarecum inselatori. Precum vom vedea in analiza celor sase sisteme filosofice (darshanas), cel care se reincarneaza nu este sufletul empiric, ci o substanta nedefinita si foarte subtila care se afla intre atman, sufletul empiric si corp. intr-adevar, sufletul empiric nu se reincarneaza, de vreme ce este ansamblul tuturor starilor constiente. Nici atman (fiinta eului) nu se poate reincarna, de vreme ce, fiind absolut, nu se supune actiunii karmei, responsabilitatii morale. in fata acestei dificultati, filosofia sistematica indiana a inventat materia subtila, corpul eteric, care salveaza gandirea din acest impas al absurdului, fara a o face insa mai convingatoare".

Punctul de vedere al Bisericii este fundamental diferit.

Creat de catre un Dumnezeu Trinitar si Personal, omul are inceput, dar nu si sfarsit. Se naste la un moment dat, in timp, pentru a vietui vesnic. in aceasta lume va trai o singura data. Dupa moarte, fiecare suflet este judecat de Dumnezeu si, potrivit cu faptele sale, va dobandi sau nu Raiul. Pe parcursul acestei vieti, Dumnezeu ii ofera omului foarte multe prilejuri de a se face vrednic de fericirea vesnica.

Adresandu-se candva unui grup de tineri, batranul Paisie le-a spus: "Ati inteles ca am venit aici ca sa dam examene? Sa ne punem temelia duhovniceasca, sa castigam Raiul. Acum si numai acum, caci nu vor mai fi restante in septembrie!".

Alta data, intrebandu-l despre reincarnare, mi-a raspuns: "Fii atent aici! Aceasta este cea mai mare capcana a Diavolului. Omul se gandeste ca nu conteaza daca nu reuseste in viata aceasta, va reusi in cealalta. Astfel se relaxeaza in toate privintele si se usuca duhovniceste. Diavolul stie insa foarte bine ca nu exista data viitoare. De aceea ii si intinde aceasta infricosatoare cursa". M-a privit apoi si mi-a spus: "Sa scrii neaparat despre lucrul acesta!".

Este tocmai ceea ce propovaduiesc Scripturile. Apostolul Pavel spune: ... precum este randuit oamenilor o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata (Evr. 9, 27). Domnul Iisus Hristos va fi Judecatorul tuturor oamenilor. El insusi ne vorbeste despre Sine in Evanghelie astfel: Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care este gatit diavolilor si ingerilor lui (Matei 25, 31-41).

O alta deosebire uriasa este data de esenta scopurilor spirituale pe care le urmaresc cele doua religii. Hindusii cred ca atunci cand cineva ajunge la desavarsire isi pierde persoana, prin identificarea deplina cu Brahman - ipostaza dumnezeului absolut si impersonal. Existenta omului se neantizeaza, pulverizandu-se in oceanul dumnezeirii impersonale. De aceea, el nu se va mai naste niciodata din nou, pentru ca nici macar nu mai exista.

Crestinii cred exact contrariul. Persoana umana exista vesnic, ea nu va cunoaste niciodata un sfarsit. in aceasta viata, omul inaugureaza constient o relatie personala cu un Dumnezeu Personal, o relatie care se va pastra in vesnicie. Pazind poruncile lui Hristos, impartasindu-se cu trupul si sangele Lui, omul se uneste ontologic cu Dumnezeu, devine Dumnezeu prin har, si in acest mod participa vesnic, ca persoana distincta, la Viata lui Dumnezeu. Desavarsirea crestina consta in realizarea acestei comuniuni personale cu Dumnezeu. Aceasta este menirea omului in vesnicie.

Asadar, reiese o data in plus ca teza ilicita a pretinselor "asemanari spirituale" dintre crestinism si hinduism este destinata exclusiv racolarii acelei mase de asa-zisi crestini care nu stapanesc nici cele mai elementare cunostinte despre continutul invataturilor lui Hristos. Unor asemenea oameni li se adreseaza cuvintele Scripturii:

- Oricine se abate si nu ramane in invatatura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce ramane in invatatura Lui, acela are si pe Tatal si pe Fiul (II Ioan 1,9).

- Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi proroci mincinosi au iesit in lume (I Ioan 4, 1).

Carti Ortodoxe

Cuprins