MARTURIA MAICII GAVRILIA

Pe maica Gavrilia, in lume Avrilia Papayanni (1897-1992), am intalnit-o in Atena, la ani de zile dupa calatoria mea in India. Auzisem ca traise mult timp in India, ca era inzestrata cu daruri duhovnicesti si ca avea un mod simplu si delicat de a si-i apropia mai ales pe tineri, intr-adevar, imi amintesc cu emotie de felul in care m-a primit, s-a ingrijit de mine si mi-a vorbit la singura noastra intalnire dintr-un apartament al Atenei. Arata o reala preocupare fata de mine. Mai tarziu avea sa-mi trimita si doua scrisori, pe care din nefericire le-am pierdut. M-a impresionat de asemenea marele ei respect pentru parintele Paisie, pe care il cunostea numai din auzite.

Eu aveam atunci 28 de ani, iar ea mai bine de 75. Ne-am asezat unul langa altul, cu capetele aproape atingandu-se, si mi-a vorbit cu nesfarsita gingasie materna, umplandu-mi sufletul de pace. Am discutat mult si despre India. intreaga istorie a vietuirii ei acolo se afla insa relatata in cartea "Asceta iubirii", care a fost editata dupa moartea ei si s-a bucurat de un mare succes.

Maica l-a cunoscut pe gurul Shivananda, care a fost maestrul gurului Satyananda, invatator la randul sau al actualului guru Niranjananda. Altfel spus, Niranjan, pe care l-am cunoscut eu, era nepot spiritual al lui Shivananda, pe care il cunoscuse maica Gavrilia.

Inainte sa devina monahie, ea a stat multa vreme in ashramul lui Shivananda, oferindu-si serviciile in cadrul spitalului invecinat care il deservea. Iata una din marturiile despre maica Gavrilia, cuprinsa in paginile cartii amintite:

"Aici a avut loc si atat de insemnata ei intalnire cu Alain (un tanar de 26 de ani din Australia), care a reprezentat si inceputul prieteniei lor, incununate in final prin botezul lui. Acest eveniment a schimbat complet atitudinea lui Shivananda fata de ea, devenind cauza focalizarii asupra ei a unor fenomene stranii, pe care ni le-a descris candva maica insasi, la capatul insistentelor noastre asidue. Merita, poate, sa fie cunoscute.

intr-o noapte, pe cand se afla in camera ei cufundata in rugaciune, a deschis pentru o clipa ochii si... ce sa vada? Patul era in alta parte! inchise ochii si continua rugaciunea. Peste putin timp ii deschise din nou si privi afara pe fereastra. Nu mai vedea luna! imi pierdusem vederea, povestea ea Elenei Virvu. in framantarea aceea, am reluat rugaciunea cu si mai multa putere. La un moment dat, m-a rapit somnul... Cand m-am trezit dimineata, vedeam iarasi! Atunci am inteles ca-mi facusera ceva... Cand l-am intalnit in sala pe Shivananda, m-a intrebat daca am dormit bine.

- Da, i-am raspuns, foarte bine!

M-a privit cu mare atentie, s-a indepartat si a schimbat cateva cuvinte cu o monahie care batea ceva la o masina de scris, apoi a revenit si mi-a repetat aceeasi intrebare, privindu-1 ciudat pe monahul care se afla in spatele meu. I-am raspuns din nou:

- Da, foarte bine, slava lui Dumnezeu!

M-a privit meditativ, fara sa spuna nimic... Dupa luni de zile am aflat ca obisnuiesc sa faca astfel de lucruri prin invocarea duhurilor rele, fie pentru a-i speria pe cei care nu se arata cooperanti, fie pentru a-i vraji cu scopul de a-i determina sa ramana acolo definitiv. Cunosc o femeie germana care a innebunit dupa toate cele pe care i le facusera. Peste cateva zile, a venit Shivananda in persoana si mi-a propus sa urc la etaj, deoarece mi se daduse o camera gresita! Eu am pastrat-o insa pe cea veche. De atunci au inceput cu totii sa ma priveasca ciudat... Simteau ca Cineva mai puternic ma ocroteste, iar eu - ca venise timpul sa plec...".

Vedem asadar ca "nepotul" (Niranjananda) a utilizat impotriva mea aproximativ aceleasi tehnici si metode pe care le folosise "bunicul" (Shivananda) impotriva maicii Gavrilia. Cu alte cuvinte, nu este nicidecum vorba despre intamplari izolate, ci avem de-a face cu o intreaga traditie "spirituala" (mai bine zis demonica) ce se transmite din generatie in generatie.

Un alt element constant al acestei traditii este si zeificarea gurului. Iata ce se relateaza pe aceasta tema in cartea despre maica Gavrilia:

"Insa ceea ce a uimit-o din primele zile era faptul ca in filosofia indiana gurul este socotit de catre discipolii si fidelii sai drept incarnare a lui Dumnezeu. il trateaza ca pe un idol in carne si oase, cad jos si i se inchina, intocmind slujbe sfinte in cinstea lui, asa cum procedeaza si cu ceilalti zei ai lor. imi amintesc ca maica ne povestea odata in ce situatie dificila s-a aflat la aniversarea nasterii lui Shivananda, cand aveau loc multe manifestari sarbatoresti in prezenta a sute de credinciosi. La un moment dat i-au oferit sa bea din ligheanul cu lapte in care tocmai isi spalase picioarele marele guru! Fulgerator, ea L-a rugat pe Dumnezeu sa-i arate ce sa faca. Si raspunsul a venit indata: si-a bagat pur si simplu mainile in lapte. Cand au intrebat-o de ce nu bause precum toti ceilalti, le-a raspuns cu un aer foarte serios (ca sa nu-i raneasca): Asa facem noi in tara noastra. intr-adevar, maica a avut un dar minunat al spontaneitatii cuvantului pana la sfarsitul vietii.

Acest cult al persoanei lovea insa in Adevarul lui Hristos din launtrul ei. Ii spunea Elenei Virvu: Am intalnit acolo o asceza aspra, post, saracie de bunavoie, lepadare de rude. Am intalnit insa si multe exagerari. De pilda, i se inchina gurului ca unui zeu, iar acesta accepta inchinarea fara nici o rezerva. intr-o zi, l-am intrebat pe unul dintre ei:

- Cum de acceptati asa ceva?

Mi-a raspuns sec:

- Nu putem sparge traditia poporului!".

Si dupa toate acestea, au impertinenta de a se afisa drept difuzori de "stiinta", facand cu obstinatie uz de sintagme precum "universitate spirituala", "stiinta yoga", si altele asemenea...

Maica Gavrilia l-a cunoscut si pe gurul Sai Baba, care se declara pe sine Dumnezeu, superior tuturor "zeilor" cunoscuti, inclusiv lui Hristos. Despre acest episod isi aminteste doamna Bachon, o veche prietena a sa frantuzoaica:

"imi povestea ca pe vremea cand se afla in India si lucra la un spital, s-a intamplat sa treaca pe acolo Sai Baba, insotit de niste americani care se minunau de trucurile lui magice... Producea diverse materializari si transmutari ale unor bijuterii din aur si argint. Cand a vazut-o pe maica Gavrilia, a incercat sa-i faca o demonstratie asemanatoare, cu cateva pietricele de rau. impiedicat de rugaciunea ei, n-a putut face insa absolut nimic...".

In legatura cu acest autoproclamat zeu si mesia, voi evoca in treacat si o scena anecdotica pe care mi-a povestit-o maica insasi. Sai Baba isi trata adeptii cu niste "prajiturele" pe care le facea din nisipul de pe malurile raului. Toti discipolii sai se minunau si ingurgitau cu mare evlavie "binecuvantarile". Sezand acolo si discutand cu o straina, s-a apropiat de ea pentru a-i oferi aceeasi "tratatie". Aceasta insa l-a refuzat cu cel mai candid zambet, obiectand: "Si daca in stomacul meu vor redeveni nisip, cum o mai scoatem la capat?".

Simt nevoia sa fac in acest punct o precizare personala, tocmai pentru a nu risca cumva sa fiu interpretat gresit.

Simpatizez enorm poporul indian. De altfel, mi-as fi dorit mult sa-i pot ajuta cumva pe oamenii de acolo, in marea lor saracie si durere. Parintele Paisie afirma despre indieni ca sunt un popor cu o profunzime spirituala distincta, ca manifesta imbucuratoare nelinisti si cautari spirituale. Spunea admirativ despre ei: "Inima nu li se umple de suruburi si table. Au dorul acela dupa Dumnezeu, dar se afla in ratacire. Diavolul ii inseala si ii mutileaza duhovniceste. Daca acest popor L-ar cunoaste pe Hristos, cu inima pe care o are, ar spori nespus de mult".

Am intalnit un numar mare de indieni animati de cele mai altruiste si mai nobile sentimente. Eu ma impotrivesc exclusiv traditiei lor "spirituale". Ma impotrivesc Diavolului care se ascunde in spatele abilitatilor supranaturale ale gurusilor, nicidecum oamenilor insisi, ci ma rog ca Hristos sa-i elibereze din robia vicleanului lor stapan si sa-i aseze in Rai. Cea mai arzatoare dorinta si mai potrivita rugaciune a mea este ca poporul indian sa cunoasca ortodoxia, sa-L afle pe Hristos, si sa-si salveze totodata societatea de sistemul represiv al castelor pe care l-a impus traditia brahmana.

Carti Ortodoxe

Cuprins