MIND CONTROL

"Nu tot ce straluceste este aur..."

Cu ani de zile inainte de a-1 cunoaste pe parintele Paisie, luasem contact cu Mind Control prin intermediul unei carti cu acelasi nume, pe care mi-o daduse o verisoara de-a mea. Jose Silva, un mexican sarac si destept, descoperise o metoda prin care se puteau valorifica puterile ascunse ale mintii. Aplicand asupra sa aceasta metoda, el a devenit super-bogat, fondator si conducator al unei organizatii mondiale avand drept scop popularizarea acestei metode in intreaga lume. Astazi aceasta organizatie are filiale si in Grecia. Membrii platesc o cotizatie pentru conferintele regulate, se organizeaza in asociatii si se straduiesc sa atraga un cat mai mare numar de noi membri la conferinte.

Din punct de vedere stiintific, metoda se bazeaza pe emisia de unde electromagnetice a creierului. Mai precis, creierul emite un anumit tip de unde atunci cand individul se afla in stare de veghe, alt tip atunci cand doarme adanc, alt tip atunci cand doarme usor, cand se afla intre somn si veghe. Acest ultim tip de unde au fost botezate "unde alfa", considerandu-se asadar ca in aceasta stare, intre somn si veghe, creierul se afla pe "nivelul alfa".

Initiatorii metodei sustin ca in momentul in care creierul se afla pe nivelul alfa, atunci are mai multe "puteri", sau poate valorifica mai bine potentele sale. Astfel au elaborat o tehnica, numarand in sens invers de la 10 la^ 1, prin care, constient, individul poate cobori la nivelul alfa oricand doreste, fara a fi nevoie sa doarma. Cand cineva se afla la acest nivel, isi poate folosi puterile ascunse ale mintii.

Toate aceste enunturi au fost ambalate intr-o terminologie stiintifica si sunt prezentate ca "stiinta". in cadrul cursurilor adresate incepatorilor, nu se face nici cea mai mica aluzie la yoga sau misticismul oriental. Dimpotriva, este exploatata ilicit perceptia occidentala asupra stiintei, psihologiei s.a.m.d. Numai penetrand cineva organizatia poate depista treptat tainicele interconexiuni. Cand un individ ajunge sa prezinte incredere, cand devine unul dintre ei, "de-al lor", atunci ii vor indica aceste vase comunicante.

Atunci va recunoaste ca aceasta "noua descoperire" a lui Jose Silva nu este nimic altceva decat vechea metoda de autohipnoza pe care o foloseau vechii egipteni, dar o folosesc si actualii hindusi, buddhisti si toata gama de propovaduitori ai misticismului oriental.

Difera numai vitrina, modul de servire, paravanul, invesmantarea intregului demers cu hainele stiintei apusene. Tinta o constituie atragerea celor care admira si crediteaza stiinta.

Se intelege ca in perioada aceea nu cunosteam toate aceste lucruri. Este si motivul pentru care, atunci cand am aflat ca se organizeaza o conferinta introductiva despre "Metoda Jose Silva" la Societatea de Studii Macedonene, am mers plin de interes. Am audiat toata prezentarea. Existau, desigur, elemente care imi aminteau de yoga, insa destul de vag, iar aceasta intrucat posedam totusi anumite cunostinte despre yoga. Cineva care nu avea nici o astfel de tangenta n-ar fi putut nici macar sa banuiasca ceva.

Mi se ivise o nedumerire, fapt pentru care i-am adresat la sfarsit urmatoarea intrebare profesoarei care vorbise:

- Mintea omeneasca, prin natura si constructia ei, are un mod firesc de a functiona. Astfel, ea se afla la nivelul alfa numai atunci cand omul doarme, deci pentru o perioada limitata de timp in decursul celor 24 de ore. Dumneavoastra ne propuneti sa intervenim in acest proces spontan, natural, si sa intreprindem o schimbare, o inlocuire. Ne propuneti efortul de a ramane pe nivelul alfa cat mai mult timp posibil. Cum putem sti daca acest lucru nu este periculos? Cum putem fi siguri ca aceasta constrangere a firii nu va da nastere unui dezechilibru, unei vatamari trupesti sau sufletesti? Cum ne edificam asupra impactului pe care il va avea asupra sistemului nostru nervos, spre exemplu? Vatamarea poate sa nu se manifeste imediat. Creierul are niste parametri de rezistenta, dar atunci cand se opereaza o fortare sistematica, de ani de zile, a functionarii lui firesti, ce se va intampla in asemenea conditii? De unde putem sti ca va rezista?

- Nu te teme, noi stim! a raspuns.

Doar atat!... Trebuia adica sa cred in ei si in cunostintele lor.

N-am primit un raspuns stiintific concret. Un cercetator, un fizician, un medic, ar fi adus o dovada experimentala, rezultate statistice. Spre exemplu, cutare medicament sau cutare metoda a fost aplicata pentru atata timp unui grup, iar apoi au fost examinati membrii grupului si s-a constatat asta si asta. Au fost depistate cutare efecte pozitive, respectiv cutare influente negative, etc. etc.

Acesti oameni nu numai ca nu vehiculau elemente stiintifice, validate prin experienta, dar nu practicau nici macar un mod de gandire stiintific. Totul se rezuma la cateva "incredintari" linistitoare: "Nu te teme, stim noi ce facem, ai incredere in noi".

Cata incredere poate investi cineva intr-un om neinstruit? De pilda, ii poti incredinta motocicleta, automobilul, casa sau - fie! - chiar si contul tau din banca. Dar este oare intelept sa-i incredintezi "in alb" creierul tau, activitatea mentala, echilibrul tau sufletesc?

Eu n-am urmat atunci seminariile, ci abia doi ani mai tarzju. impins de uriasul meu egoism, voiam sa ma disting de oameni, sa-i depasesc cu orice risc. Mi se promitea ca voi fi ajutat sa dobandesc puteri "ascunse", sa-mi valorific intregul potential al mintii si, in felul acesta, sa-i surclasez pe cei din jur, sa-mi pot rezolva cu usurinta problemele zilnice, sa-i pot "ajuta" pe ceilalti oameni, adica sa ma aflu intr-o pozitie superioara lor.

Toate aceste patimi, mizeria sufleteasca, erau inconstiente, inspirat mascate de lozinci frumoase precum "progres spiritual", "cautarea adevarului", "ajutorarea omenirii", "redescoperirea gnozei mistice" s.a.m.d. Daca se adauga in calcul plictisul si golul vietii zilnice lipsite de Hristos, singuratatea si dorinta de a intalni oameni, in special de sex opus, atunci pot fi intelese cateva dintre mobilurile care ii imping pe oameni, inconstient de cele mai multe ori, sa ia parte la astfel de miscari.

Asadar, la doi ani de zile dupa primul contact cu ei, si la cateva luni dupa intalnirea cu Yogamukananda, ma aflam la Majestic - o cafenea pe malul marii unde obisnuiau sa se adune studentii - cand m-a intalnit un oarecare cunoscut si mi-a spus ca merge sa participe la prima lectie a seminarului despre Mind Control. Am hotarat sa-1 insotesc.

Seminarul se desfasura intr-o sala de conferinte de la Electra Palace, unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Tesalonic, in piata Aristotel. Urma sa dureze patru-cinci zile, iar participarea costa jumatate din bursa lunara a unui student. M-am intalnit cu profesorul si i-am spus ca nu dispun de banii necesari. M-a primit gratuit.

in acea vreme citeam cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov, un fel de mag "alb". Prima zi a seminarului a decurs linistit si toti erau satisfacuti. La sfarsit am cautat prilejul sa ma intalnesc in particular cu profesorul.

Era un om la vreo 40-45 de ani, suplu, cu o constitutie atletica. Numele sau era Paul Grivas. Era cipriot de origine, eleno-american la a doua generatie, si locuia in New York. Ne-am simpatizat reciproc. Vorbea foarte bine greceste.

- Apartii Fratiei Albe Universale? l-am intrebat.

- Sper ca da, a raspuns.

Am continuat discutia. Cand a constatat ca citisem si cunosteam destule lucruri legate de yoga, mi-a spus ca si el este yoghin. M-am mirat putin, caci nu-mi imaginasem niciodata un yoghin imbracat in costum.

- Eu practic Kriya Yoga si l-am avut maestru pe Paramahamsa Yogananda. Aici lucrez ca sa scot ceva bani.

Pe mentorul lui il cunosteam dintr-o carte a sa. O citisem pe vremea cand eram student in anul I. imi dorisem si eu sa-1 intalnesc candva. Am continuat discutia si am descoperit ca Paul era un yoghin avansat. I-am marturisit:

- Simt ca tot ceea ce fac ma schimba; faptele mele, cuvintele, gandurile ma influenteaza profund in interior, imi transforma sufletul. Nu stiu cum trebuie sa traiesc. Nu stiu catre ce trebuie sa ma indrept. imi cizelez sinele in fiecare zi, dar fara un plan, fara un model, ci in virtutea hazardului. Nu-i indicat sa continui asa, dar nu stiu cum.

- Data viitoare cand am sa vin in Grecia, in primavara, peste sase luni, vom petrece o zi impreuna. De data asta nu am timp.

- In primavara eu voi fi in India, am raspuns.

M-am mirat atat de raspunsul pe care i l-am dat, cat si de rapiditatea cu care evoluase relatia noastra. Am inteles ca, intr-o maniera necunoscuta mie, Paul ma influentase.

Astazi pot conchide ca ma supusese unei usoare hipnotizari.

In rastimpul celor doi ani care trecusera de la prima conferinta desfasurata la Societatea de Studii Macedonene, il cunoscusem pe parintele Paisie. inmagazinasem inlauntrul meu, asadar, cateva experiente ortodoxe, crestine.

In ziua a doua a seminarului ma aflam in salonul hotelului, asteptand reluarea discutiilor. Din aceasta zi urma sa inceapa adevarata instruire-initiere. "Oare e bine ce fac?", m-am intrebat, gandindu-ma la toate cele pe care mi le spusese parintele Paisie.

"Parinte, daca ceea ce fac e un lucru rau, impiedica-1! Nu ingadui sa se intample", l-am rugat launtric.

Au sosit apoi cunoscutii, cateva domnisoare, si am uitat cu desavarsire de rugaciunea pe care o facusem.

Seminarul a demarat. Am inceput rostind cu putere OM, sunetul "sfant", conform invataturii hinduse, pentru a se "purifica" atmosfera de influente spirituale nedorite.

Seminarul continua, dar elevii mai vechi au inceput sa devina indispusi. in pauze, murmurele si agitatia cresteau. Eu nu puteam intelege ce se petrecea. Il simpatizasem pe Paul si imi displacea sa aud cuvinte impotriva sa.

Paul insa, precum s-a dovedit mai tarziu, incepuse sa ma suspecteze a fi cauza dificultatilor. Dupa pauza, a redeschis seminarul cu cateva anecdote, pentru a destinde atmosfera. In timp ce spunea anecdotele, plimbandu-se prin multime, ma supunea diferitor teste psihosomatice. Spre exemplu, imi intindea brusc mana, ca sa vada cum voi reactiona. Absolut spontan, fara sa ma gandesc, am raspuns pozitiv; l-am prins strans de mana. Mi-a facut trei-patru astfel de teste si, in final, mi-a facut unul despre care citisem intr-o carte de psihologie. Atunci mi-am dat seama ca se indoieste de mine, ca verifica raportarea mea emotionala fata de seminar si fata de persoana sa.

M-am mirat, caci eram realmente intr-o stare pozitiva. De altfel, am reactionat la toate testele pozitiv.

S-a hotarat sa continue initierea. Atmosfera devenise calda si amicala. Era un bun profesor. Procesul de instructie progresa gradat, cu exercitii tot mai complexe. Dupa o jumatate de ora de exercitii, elevii mai vechi au inceput din nou sa se agite. Murmurau intre ei.

Aceasta tensiune n-a intarziat sa erupa. S-au ridicat doi-trei dintre ei si au inceput sa protesteze deschis:

- Exista sau nu exista protectie spirituala la acest seminar? intrebau ei provocator.

Pentru elevii mai noi, sensul acestei intrebari era greu de reperat. Ce sa insemne "protectie spirituala"? Sa ne protejeze de ce anume? Exista vreun pericol de care trebuie sa ne protejam? Cine ne ameninta si cine ne protejeaza? La toate aceste intrebari, veteranii raspundeau cu jumatati de cuvinte. Subliniau insa faptul ca de aceasta data existau intruziuni de ordin spiritual si ca situatia devenise astfel critica, spre deosebire de sedintele precedente.

Seminariile s-au intrerupt pentru o zi. Paul a anuntat ca vom continua seminariile cu Maria, o veche eleva a sa, intrucat el personal nu mai poate continua.

Atunci mi-a strafulgerat in minte acest gand: "Ce am cerut eu de la parintele Paisie? Nu l-am rugat sa impiedice initierea, daca este un lucru rau? Sa fi intervenit batranul?...". Nu eram sigur. La mijloc puteau fi nenumarate alte cauze.

Am hotarat sa continui, rugandu-ma in acelasi timp lui Hristos si cerandu-i batranului ca, daca acest seminar este un lucru rau, sa mi-o arate inca si mai limpede.

Dupa intreruperea de o zi, Maria, care urma sa continue seminariile in locul lui Paul, a sosit din Atena. Era o tanara in jur de 30 de ani, simpatica, blond-castanie. Initierea s-a derulat fara impedimente pentru ceilalti. Mie, insa, au continuat sa mi se intample evenimente neasteptate.

Spre exemplu, la un oarecare exercitiu, in timp ce tineam cu totii ochii inchisi si ne aflam cufundati in nivelul alfa, sau, mai exact, in stare de autohipnoza, schitam in mintea noastra imaginile pe care ni le sugera Maria.

Ea alesese dinainte aceste imagini si le prezenta una dupa alta, fara intrerupere, exact ca la cinematograf.

Astfel, fiecare dintre noi avea in minte o succesiune permanenta de imagini controlate.

Brusc, in timp ce executam linistit indicatiile, s-a petrecut ceva asemanator unei intreruperi a "filmului", ca o interventie din exterior.

In loc sa vad ceea ce dicta Maria, am vazut un demon. Avea un chip urat si viclean, codita si coarne. Afisa un aer glumet. Inspira mai curand o dispozitie prietenoasa fata de mine. Nu era amenintator, nici dusmanos.

Am fost surprins de intamplare. Ce putea fi creatura aceea? Ce voia de la mine? Imaginea a durat cateva secunde, dupa care am continuat exercitiul. Nimeni n-a banuit nimic. Pe parcursul exercitiilor, demonul mi-a reaparut in mai multe randuri, de fiecare data in alt chip.

La sfarsit am hotarat sa-i cer lamuriri Mariei. Dupa terminarea cursului, ne-am asezat amandoi intr-un capat al salonului si i-am descris cele intamplate.

- Despre ce poate fi vorba, care este parerea ta? am intrebat.

M-a ascultat cu atentie, fara nedumeriri sau obiectii. A admis intocmai evenimentele, spunandu-mi ca asemenea lucruri se intampla frecvent in plan spiritual. A inceput apoi sa-mi vorbeasca despre maestrul ei care traia in Franta. Mi-a spus ca o ajutase mult, dar ca-1 plateste atat de scump incat este nevoita sa munceasca 12 ore pe zi, fara a mai socoti si seminariile de Mind Control. isi intalneste maestrul de patru-cinci ori pe an, si ii da aproape toti banii pe care-i are. Atat de costisitoare ii este relatia cu el...

Din cate mi-am dat seama, maestrul ei urma asa-numita "cale a omului siret", era discipol al lui Gurdjieff.

Tanara se arata a fi inteligenta, terminase Dreptul, calatorise mult. N-am putut intelege relatia ei cu profesorul francez. Practic, ea ii daruia toti banii pe care-i castiga intr-un an. Foarte comercial vedea lucrurile acest maestru! Parintele Paisie era exact contrariul. Cauta mereu sa dea, nu sa primeasca. impartea toate darurile sale duhovnicesti copiilor sai. In dar ati luat, in dar sa dati, le-a spus Hristos ucenicilor Lui (Matei 10, 8).

Maria socotea yoga ca fiind o cale inferioara fata de a sa. ii gasea chiar si erori. O folosea insa conjunctural. Cat despre seminariile de Mind Control, ele erau adresate incepatorilor, avand un caracter introductiv. Daca cineva dorea sa progreseze, trebuia sa-si gaseasca un maestru propriu. Cam acestea erau conceptiile ei.

I-am pus din nou aceeasi intrebare:

- De ce mi-a aparut demonul?

A zambit cu simpatie si mi-a spus:

- Se pare ca celulele tale au o astfel de polarizare incat il atrag.

Cu alte cuvinte, sustinea ca eu as avea o oarecare "inrudire organica" cu Diavolul. Am deschis gura plin de uimire:

- Bine, zic, atunci lui Hristos de ce I s-a aratat?

A ramas incremenita.

- Pui intrebari dificile, mi-a spus si s-a indepartat.

Am simtit ca urmarise doua lucruri: primul, sa ma puna in contact cu maestrul ei; al doilea, sa-mi induca ideea ca as avea o oarecare rezonanta cu demonii, si sa ma determine sa privesc pozitiv acest lucru.

Seminariile eraii foarte aproape de sfarsit, incepusem sa ma framant. Pozitia Mariei, aparitia demonului, nu erau oare tocmai implinirea rugamintii pe care i-o adresasem parintelui Paisie? Nu-i cerusem ca "daca acest seminar este un lucru rau, sa mi-o arate inca si mai limpede"?

Dupa un timp, l-am intrebat pe batran daca auzise rugaciunea mea si daca imi daduse "mana de ajutor". A zambit si m-a mangaiat cu multa dragoste: - Te-as fi lasat fara ajutor, bre? a raspuns.

Se presupunea ca dupa aceste seminarii dobandiseram anumite aptitudini. Spre exemplu, puteam diagnostica de la distanta bolile de care sufera un om. Se presupunea ca aveam puterea de a vindeca boli. Utilizam inclusiv celebra sfera de cristal, asemanatoare celei pe care o folosea vrajitoarea Magica de Spel in "Micky Mouse" al lui Walt Disney. invatasem si noi sa prevedem viitorul cu ajutorul cristalului... cel putin asa se presupunea...

Se mai presupunea ca aveam capacitatea de a ne "programa" viitorul. Astfel, atrageam spre noi evenimente care doream sa ni se intample (de pilda, sa gasim un serviciu bun, sa devenim bogati - asa precum facuse, de altfel, si Jose Silva, inventatorul metodei) sau evitam evenimente neplacute (vreun accident, vreo nenorocire s.a.).

Cata vreme eram impreuna cu profesorii, incercarile noastre se soldau cu succese. Dar aceste lucruri nu pot fi stabilite cu exactitate, astfel incat ramane intotdeauna loc de indoiala. Se pot oferi o multitudine de explicatii.

Am decis asadar sa pun la incercare metoda. M-am gandit sa-mi fixez drept scop implinirea unor evenimente improbabile. Mi le-am "programat", deci, pe urmatoarele doua: sa obtin, in viitor, livretul militar fara sa execut stagiul; si, ca totul sa fie inca si mai improbabil, m-am "vizualizat" pe mine insumi, cu barba lunga si plete, imbracat civil, ridicandu-mi livretul de la Marele Stat Major al Armatei. Scenariul unor asemenea evenimente era neverosimil in conditii normale.

Dupa patru-cinci ani de zile, mi-am ridicat livretul de la Marele Stat Major al Armatei; eram imbracat civil, cu barba lunga si plete, si "executasem" cea mai mare parte a stagiului undeva in strainatate, absolut legal.

Am ales apoi un nou test, pe termen scurt. Cu un an de zile in urma, cunoscusem o tanara. Era atat de ostila fata de mine, incat evita sistematic sa ma intalneasca.

Toate eforturile mele de a-i smulge o intalnire erau mereu zadarnicite. Ma respingea cu maxima intransigenta. N-o vazusem de un an de zile. Am "programat" sa se petreaca improbabilul. Am folosit "metoda" si am cerut sa caute ea sa ma gaseasca, fara ca eu sa misc macar un deget. Am "lucrat" la aceste doua "programe" aproximativ o saptamana.

Dupa zece zile, domnisoara respectiva, care mai inainte nu-mi putea suporta nici simpla prezenta, cauta acum - prin intermediul cunoscutilor - prilejuri si pretexte de a se apropia de mine. Nu m-am aratat catusi de putin interesat, ci chiar am incercat ostentativ sa ma tin departe de ea.

In final, printr-o cunostinta comuna, m-a invitat la ea acasa. N-am raspuns. La scurta vreme, mi-a adresat aceeasi invitatie. Nu i-am dat curs nici de data aceasta. Apoi m-a contactat telefonic ea insasi, rugandu-ma sa merg pentru ca ar avea - chipurile! - sa-mi dea ceva.

M-am umplut de uimire! Ce sunt oare lucrurile acestea? Tin de domeniul magiei? Cine "pregateste" evenimentele de dragul meu? Nu cumva demonii? Nu cumva au dreptate calugarii cand spun ca astfel de oameni lucreaza cu Diavolul? De ce mi-au dat aceste puteri? Ma iubesc? N-o cred! Care sa fie pretul ce trebuie platit in schimb? Nu cred ca asemenea puteri se dau fara un pret. Cine slujeste pe cine?

In urma unei concentrari cu scop "tamaduitor", am depistat o boala a tatalui meu. intrebandu-1 despre ea, mi-a confirmat toate predictiile. Astfel de evenimente aveau sa devina atat de frecvente, incat mi-ar fi aproape imposibil sa le relatez pe toate. Cert este ca am sfarsit prin a ma speria si, in cele din urma, am renuntat definitiv sa mai utilizez metoda.

Astazi ma feresc de orice legatura cu astfel de "puteri". Cu cat mai intens recurge cineva la aceste "metode", la aceste "tehnici", cu atat mai mult se indatoreaza si se inrobeste pe sine celui care se ascunde in spatele lor. Se autocondamna la o incalculabila nenorocire. Sfarseste prin a ajunge o victima eterna a Satanei.

Cat timp traieste, omul are permanent la indemana posibilitatea de a se elibera din aceasta abominabila tiranie, daca cere ajutorul lui Hristos.

Mie imi lipseau insa pe atunci cunostinte elementare despre aceste chestiuni. Se ingramadeau in mintea mea o sumedenie de mituri, rataciri, fantezii, astfel incat paseam pe calea vietii ca un pui de gaina ametit.

Carti Ortodoxe

Cuprins