OAMENII ASHRAMULUI

1. Convorbirea cu Niranjan, conducatorul ashramului.

In a doua sau a treia zi a sederii, m-am intalnit pe coridoare cu Niranjan, conducatorul ashramului. Era prietenos si avea dispozitie si timp pentru mine. Am inceput asadar discutia, si am ajuns repede la punctul nevralgic al problemei.

- Ce parere ai despre crestini, despre monahii ortodocsi? l-am intrebat.

- Se afla si ei pe o carare spirituala, mi-a zis, dar sunt la un nivel scazut.

Toate experientele mele de pana atunci s-au revoltat intr-o replica spontana:

- Nu-i adevarat, nu pot accepta asa ceva, i-am raspuns si m-am straduit sa-i explic.

A fost atat de stanjenit incat ne-am despartit intempestiv. De atunci Niranjan n-a mai stat de vorba cu mine. S-a straduit sa ma convinga de la distanta, pe cai mai senzationale, dar si mai incontrolabile.

Refuzul meu de a-i admite punctul de vedere trebuie ca i-a displacut. intre altele, si pentru motivul acesta: yoghinii invata ca atunci cand cineva nu manifesta un atasament patimas fata de propriile afirmatii si spune adevarul fara partinire, cuvantul sau este totdeauna primit de catre celalalt. Cunosteam din lecturi si din auzite aceasta teza, pe care si in ashram o prezentau ca pe o "lege spirituala". Asadar, ce se intampla? "Marele yoghin", succesorul gurului, si totodata el insusi guru pentru discipolii sai, dovedea o oarecare subiectivitate patimasa care il impiedica sa gaseasca un ecou pozitiv in sufletul meu? Nu stiu daca el o socotea ca fiind o neputinta de moment sau o lipsa majora in desavarsirea lui, dar n-a mai discutat niciodata despre acest subiect. Nu s-a mai aratat in general dispus sa poarte conversatii cu mine.

Astazi, dupa ani de zile, ma reintorc cu gandul la raspunsul sau. Este posibil ca batranul Paisie sa se afle la un "nivel spiritual scazut"? El, care savarseste mii de minuni, care tamaduieste miraculos bolnavi de cancer, paralitici, nebuni, oameni suferinzi de toate maladiile pamantului, este la un "nivel spiritual scazut"? Cel in fata caruia viitorul sta deschis ca o carte, cel care este capabil sa-ti relateze cele mai mici amanunte ale neinsemnatei tale vieti si sa prevada cu exactitate ceea ce urmeaza sa ti se intample inclusiv in viitorul pe termen lung, se afla la un "nivel spiritual scazut"? Cel care printr-o simpla mangaiere te umple de har si te face sa percepi lumea duhovniceasca, sa poti trai prezenta lui Dumnezeu, se afla la un "nivel spiritual scazut"? Cel care te salveaza din pericole de moarte, de la mii de kilometri distanta, se afla la un "nivel spiritual scazut"? Cel care se deplaseaza cu trupul sau material, intr-o fractiune de secunda, din Sfantul Munte la Tesalonic sau in Epir sau in Macedonia, se afla la un "nivel spiritual scazut"? Cel care poate comunica in limbi pe care nu le-a invatat niciodata, este la un "nivel spiritual scazut"? Cel care, prin simpla prezenta alaturi de tine, te transfigureaza si iti adapa toata fiinta cu bucurie, pace si siguranta dumnezeiasca, se afla la un "nivel spiritual scazut"?!...

Il comparam automat cu yoghina indianca pe care o intalnisem in Tesalonic. Aceasta se situa la un "nivel spiritual inalt", era avansata - dupa cum pretindeau ei... Parea cu adevarat un pigmeu, absolut inexistenta in fata batranului, indiferent ce criteriu de comparatie s-ar fi luat in calcul: cel al puterii spirituale, cel al harismelor, cel al puterilor miraculoase, cel al cunoasterii, sau - mai presus de toate - cel al atotputernicei iubiri. Toti yoghinii pe care ii cunoscusem pana atunci, dar si cei din anii care au urmat, erau un "zero" spiritual in comparatie cu batranul Paisie.

2. Prakas

Nu-i cunosc numele crestin. Era o femeie frumoasa si cultivata, de origine nobila, avand in jur de 45 de ani. Sotul ei se bucura de reputatia unui om puternic si influent in Germania, unde petreceau o viata mondena, plina de receptii si calatorii. Ma luase sub "ocrotirea" ei si purtam adesea conversatii indelungate.

"Simteam un mare gol in felul de viata pe care il duceam. Toti erau preocupati de lucruri stupide: ce haine port, cat de scump este materialul, s.a.m.d.", imi spunea ea. Pentru a-si "umple" viata cu ceva, a deschis un magazin alimentar specializat in comercializarea produselor dietetice. Dar n-a rezistat nici cu o astfel de activitate decat cativa ani. Simtea un vid launtric, incepusera, in consecinta, si neintelegerile cu sotul ei.

"- Ce astepti de la propria ta viata? il intrebam.

- Fericire, imi raspundea el, si sa ajung tare ca piatra, sa nu mai simt nimic".

Asadar, credea ca in viata urmatoare barbatul ei se va reincarna in... piatra, intrucat aceasta era dorinta lui. in ciuda vastei sale culturi, nu putea identifica problema sotului ei prin prisma psihologiei, ci prefera fuga iresponsabila catre o explicatie metafizica facila, fara implicatii grave pentru prezent. Insist asupra expresiei "pentru prezent", intrucat consecintele pe termen lung ale unei solutii metafizice gresite, izvorate dintr-o inselare, sunt uriase: distrug vieti si provoaca suferinte sufletesti insurmontabile.

Prakas se simtea dezgolita. Aspira catre un mod si un scop mai inalt al existentei. in cautarile ei, a cunoscut yoga, l-a intalnit pe guru si a parasit toate lucrurile care o mai legau de trecut.

S-a ras in cap, s-a imbracat cu rasa portocalie, a devenit discipola a gurului si a inceput sa practice yoga. "Copii mei ma vad o data - de doua ori pe an. Ma roaga sa-mi las parul lung si sa ma imbrac normal, fiindca le e rusine cu mine", imi spunea ea; amuzandu-se pe seama diferentelor dintre civilizatii. Era un suflet inteligent, plin de bunatate. Ma simpatiza si isi dorea sa ma vada si pe mine devenind swami. Mi-a propus de multe ori sa raman in ashram, straduindu-se totdeauna sa-mi spulbere grijile legate de parintii mei. Numai ca eu adulmecasem deja adancurile ortodoxiei, in vreme ce pe ea mediul protestant german o secatuise, ii nimicise potentele unei adevarate vietuiri crestine, iar sufletul ei nu se putea hrani cu ceea ce-i oferea materialismul, cu modul occidental de viata -care nu era altceva decat un ateism practic.


3. "Grecul" (Sivaratza)

In a doua sau a treia zi a sederii mele in ashram, yoghinii mi-au spus ca exista acolo si un oarecare grec. Fireste, m-am aratat interesat sa-l intalnesc, si curand am facut cunostinta. Doar ca era... englez. Avea injur de 35 de ani, deci era cu vreo 10 ani mai in varsta decat mine.

Absolvise Universitatea, fiind de profesie electronist. Fusese casatorit in Anglia. Dovedise dintotdeauna o intensa atractie catre fenomenele paranormale. Dupa niste experiente ciudate, si-a parasit patria si familia si a plecat in Grecia. Aici a trait ilegal timp cinci ani, facand pe profesorul de engleza.

In Grecia a luat contact cu ashramul lui Satyananda si cu practica yoga. intretinea legaturi stranse cu yoghinii "filialei" grecesti a ashramului, fara sa fi devenit insa membru. intr-o zi i s-a spus ca se va face o excursie in India si ca va putea participa si el, in masura in care l-ar fi interesat. Atunci le-a zis: "Dispun de cutare suma de bani, nu stiu daca e suficient". in scurt timp a primit raspuns favorabil. I-a inmanat banii responsabilei B. care organiza grupul, si, dupa numai cateva zile, a ajuns impreuna cu ceilalti in India. Au stat cat au stat in Mongyr si, o data sosita ziua returului in Grecia, responsabila i-a spus ca el nu se va putea intoarce deocamdata! Banii sai nu erau destui pentru a acoperi costul biletului de intoarcere. Se vedea silit sa mai ramana o vreme in India!

Cand l-am intalnit eu, trecuse deja un an de cand fusese lasat aici. Omul se afla intr-o stare foarte proasta, simtindu-se sechestrat si escrocat - ceea ce era perfect adevarat... Nu contenea cu injuriile la adresa lui B., responsabila grecoaica, pe care o acuza de sarlatanie. Povestea lui m-a uimit cu totul. Nu traise deloc in afara ashramului si avea o idee cu mult mai sumbra despre conditiile de viata din India decat in realitate. Aceasta imagine i-o cultivau in cadrul ashramului, pentru a-1 tine' intre ziduri. Mie insumi, cand le-am cerut permisiunea de a face o plimbare in orasul vecin, mi-au spus ca este foarte periculos, datorita criminalitatii extrem de ridicate in regiune. Pana la urma mi-au dat voie, si am mers insotit de Sivaratza pe malul Gangelui, unde el s-a scaldat cu o evidenta repulsie in apele mizerabile ale fluviului, de culoarea zoaielor.

Imi prezenta o sumedenie de justificari pentru situatia in care ajunsese, incercand de fapt sa-si gaseasca scuze in fata propriei constiinte. Era extrem de speriat si nu indraznea nici sa fuga din ashram, nici sa le ceara socoteala.

Mi-a destainuit ca planuise sa le scrie unor prieteni sa-i expedieze bani pentru biletul de intoarcere, dar nu voia ca acestia sa-i fie trimisi la ashram, intrucat se temea ca nu-i vor fi inmanati.

- Bine, i-am zis, dar de ce nu mergi la Niranjan sa-i spui cum stau lucrurile si sa-i ceri un imprumut, cu fagaduinta ca-i vei returna suma indata ce ajungi in Europa, sau prin intermediul ashramului din Grecia?

- Nu, nu, asta nu.

Nici nu voia sa auda despre o asemenea solutie. Era limpede ca nu avea incredere in nimeni.

Atitudinea lui mi se parea consternanta.

- Mai omule, i-am spus, de vreme ce n-ai incredere in ei nici macar in chestiunea banilor, cum le incredintezi atunci trupul tau si practici diverse exercitii care produc transformari psihosomatice, precum declara ei insisi? Cum poti sti exact ce fel de transformari apar, si daca nu sunt periculoase? Chiar mai mult decat atat: cum le incredintezi mintea si sufletul tau, exersand sub indrumarea lor? Ce garantii ai ca nu te vor insela si in privinta aceasta, intocmai ca si cu biletul? De unde stii ca n-au sa te aduca intr-o stare inca si mai rea?...

Il vedeam comportandu-se irational, inconsecvent si nesincer fata de ei. Adevaratele lui sentimente mi le dezvaluia numai intre patru ochi, iar in tot restul timpului purta masca omului fericit, plin de bunatate si supus. Se straduia in felul acesta sa-i pacaleasca sau sa-i evite.

Era impovarat si plictisit din pricina modului de viata si a regimului culinar din ashram. "Numai orez, orez si iar orez. in fiecare zi mancam orez. Ne spuneau ca trebuie sa mancam fructe, iar acum ne indoapa cu orez", se lamenta el incontinuu, descriindu-mi pe larg mancarurile grecesti preferate. Mi-era mila de el, insa nu aveam bani ca sa-l ajut. Situatia lui era intr-adevar dezolanta. Cum se lasase prins intr-o asemenea cursa? El isi varsa toata indignarea asupra responsabilei grecoaice care il pacalise, dar este posibil ca aceea sa nu-i fi cerut parerea invatatoarei ei, Shivamurti? Si este cu putinta ca Niranjan, conducatorul ashramului, sa nu fi stiut nimic? De vreme ce il aveau drept gura si i se supuneau in toate, nu l-ar fi instiintat despre aceasta situatie? Raspunsurile la aceste intrebari sunt de domeniul evidentei.

Ceea ce m-a frapat inca si mai tare a fost faptul ca, intr-o seara, mi-a spus ca planuieste sa mearga in Cipru, cu scopul de a deschide acolo un ashram si a deveni profesor de yoga. Ashramul din Mongyr patenta profesori de yoga. Exista o scoala speciala pentru aceasta, si el o urma.

- De ce in Cipru? l-am intrebat.

- Pentru ca imi place mult insula si pentru ca exista o comunitate engleza acolo.

Gandindu-ma astazi la Sivaratza, imi vin in minte cuvintele apostolului Pavel: Iar oamenii rai si amagitori vor merge spre tot mai rau, ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi (II Tim. 3, 13).

Altfel spus, individul intentiona sa faca si el altora ceea ce i se facuse lui.

4. Benoir

Era francez, in varsta de 22 de ani, pompier de profesie, si practica Kriya Yoga la un nivel destul de avansat. Bine cladit, plin de ironie si neexceland la capitolul inteligenta, era departe totusi de a fi prost. Se numara si el printre cei cu statutul de vizitator, astfel incat platea mult pentru sederea sa in ashram. Am fost pentru o vreme colegi de camera.

Imi amintesc ca intr-o zi am intalnit niste yoghini indieni care se indeletniceau si cu chiromantia, intocmai ca tiganii nostri (care, de altfel, in India isi au radacinile). I-am invitat si eu sa-mi citeasca in palma si sa-mi prezica viitorul, lucru pentru care mi-au cerut 10 rupii. Printre altele, mi-au spus ca voi cunoaste un guru care ma va iubi foarte mult. Cand i-am povestit lui Benoir, mi-a marturisit ca si lui ii "explicasera" ca in doi-trei ani va ajunge la samadhi. Era deci bucuros si fericit. Mi-a spus: "De acum voi exersa inca si mai asiduu, ca sa reusesc". Mi s-a parut totusi greu de admis ca niste bizare exercitii corporale se pot solda cu un atat de urias rezultat, precum indumnezeirea! Ma intrebam: oare numai prin exercitii fizice va ajunge cineva la iluminare, la indumnezeire, la samadhil Ansamblul comportamental, valorile etice, nu au nici o relevanta? Celalalt poate sa ucida, sa insele si sa exploateze, dar, intrucat executa ireprosabil anumite exercitii si ritualuri, va accede la indumnezeire, la samadhil Ce este omul, o simpla masina? Constiinta nu joaca nici un rol?

- Da, se grabea el mereu sa ma asigure, totul survine asa, automat, prin exercitii.

O asemenea afirmatie mi se parea extrem de simplista si de-a dreptul stupida. Mi-a fost imposibil sa o accept. Mai tarziu aveam sa-l aud si pe Niranjan exprimand acelasi punct de vedere. Parea sa fie credinta generala a yoghinilor.

In Upanishade, pe care hindusii le socotesc in unanimitate carti sfinte si de mare autoritate, yoga este considerata "magie inalta". Ea este evidentiata si elogiata in antiteza cu celelalte siddhis ("puteri") si practici, care sunt dispretuite si privite ca magii de un nivel scazut, cu care nu trebuie sa-si piarda vremea nimeni din cei initiati.

Pana la urma, insa, acesti yoghini indieni se dovedeau a nu dispretui nici "umila" practica a chiromantiei, daca li se ivea oportunitatea de a stoarce bani de pe urma ei!...

Benoir fusese sfatuit sa ia drumul Indiei de catre dascalul sau, un mag francez pe care il platea scump si de capacitatile caruia era foarte entuziasmat. Odata mi-a povestit ca profesorul sau, expert in karate, neutralizase doi tineri vagabonzi (care il atacasera cu cutitele in metroul parizian) folosindu-se numai de picioare, fara sa-si lase din mana valiza pe care o purta asupra sa. Acest profesor era admirator al lui Pitagora, si continuator al aceleiasi traditii. Drept consecinta, Benoir se socotea el insusi un succesor spiritual al lui Pitagora.

In urechile mele, astfel de istorii sunau oarecum ciudat. Un profesor al carui nivel spiritual se pretindea atat de ridicat, sa recurga la violenta fizica pentru a-si pazi portofelul... era o imagine destul de insolita. Nu-mi pot reprima imboldul de a evoca o intamplare relativ asemanatoare, avandu-1 insa ca protagonist pe batranul Paisie. Diferenta va fi mai mult decat elocventa.

Candva, un tanar de 20 de ani care crescuse intr-o manastire buddhista si care il vizita frecvent pe parintele Paisie, a vrut sa "testeze" puterea batranului. I s-a strecurat asadar pe la spate si a strans cu putere in bratele sale viguroase trupul firav si suferind al batranului. intr-un acces de cutezanta, i-a spus cu obraznicie: "Ia sa vedem, poate sa te ajute acum Sfantul Arsenie?".

"Numai ce am auzit acest cuvant, povestea batranul, si l-am simtit ca pe o blasfemie. Am facut un gest foarte discret cu mana in aer, si sa-l fi vazut cum a sarit 2 metri mai incolo si s-a lipit de perete... Apoi mi-a pus metanie si l-am sfatuit sa-i ceara iertare Sfantului".

Asa am socotit si eu dintotdeauna, ca pe oamenii duhovnicesti ii ocroteste Dumnezeu in chip duhovnicesc, astfel incat n-au niciodata nevoie sa recurga la lovituri si karate - care nu numai ca pot produce mari vatamari celuilalt, dar nici nu au absolut nimic in comun cu firea si purtarile unui sfant.

5. Louis

Era de asemenea francez, discipol al lui Satyananda. Venise in ashram cu intentia de a deveni profesor de yoga. Ii pretuiam caracterul, si inca mai corespondez cu el sporadic. Pe atunci avea in jur de 25 de ani. Nu-si aroga merite de initiat. Era un tanar modest, cu suflet bun. imi amintesc ca mi-a daruit o caciulita de lana la scurta vreme dupa ce m-am ras in cap si sufeream de frig. Era amabil, milos si lipsit de viclenie. Nu ironiza, nu invidia si nu jignea niciodata pe cineva. Fire linistita si retrasa, nu obisnuia sa vorbeasca prea mult despre sine. Traia impreuna cu parintii sai intr-un sat din sudul Frantei.

Nu mersese la facultate. Avea probleme cu serviciul si cu banii. Pe deasupra, isi varsa regulat o buna parte din economii in fondurile ashramului. Voia sa scape de saracie si credea ca va reusi acest lucru prin... yoga. "Cand voi face bani, am sa te vizitez in Grecia", imi spunea el adesea. in ciuda tuturor eforturilor mele de a-i submina aceasta obsesie, a continuat sa creada cu inflacarare ca va deveni bogat cu ajutorul yogai. Acum, dupa zece ani, se afla in exact aceeasi situatie, desi a devenit intre timp yoghin. Sarac si necasatorit pana astazi, imi scrie totusi ca ma va intalni in Grecia imediat ce "va face bani". Traieste inca in acelasi sat, insufletit de vechea speranta ca yoga il va ajuta sa faca rost de bani. O credinta careia ii ramane la fel de consecvent, in ciuda celor zece ani care s-au scurs fara nici un rezultat. Dincolo de marea lui naivitate, ii pastrez o adanca simpatie.


6. Kabirena

Intr-una din cladirile ashramului functionau o tipografie si o legatorie de carti, care angrenau o intreaga masa de oameni. Se tipareau aici exclusiv cartile gurului. Responsabilul acestei activitati era un swami indian. Avea in jur de 30 de ani si se numara printre cei "inaintati" spiritual. Incinta tipografiei era intesata de mandale: ciudate combinatii de figuri geometrice colorate variat si strident, ale caror mesaje sunt adresate subconstientului, dupa cum afirma Karl Jung, intemeietorul psihiatriei contemporane. Jung n-a ascuns legaturile sale cu hinduismul, din care s-a si inspirat in elaborarea unora dintre teorii, precum el insusi a marturisit catre sfarsitul vietii.

Aceste mandale erau pictate de o swami americana, rezidenta permanenta a ashramului. Erau intr-adevar forme sugestive. Lucrand pentru cateva zile la aceasta tipografie, am simtit deodata un impuls neobisnuit catre a desena; am inceput deci brusc sa desenez, aproape mecanic, automat, fara nici un efort de imaginatie si chiar fara nici o urma de participare personala, ci mai degraba supunandu-ma unui stimul care fie emana din launtrul meu, fie era indus din afara prin sugestie. Am schitat astfel o suita intreaga de forme ciudate, simetrice, absolut impresionante. Le-am aratat responsabilului indian, la sugestia celor din jur.

Dupa o scurta privire, acesta a exclamat: "Sapte frunze! Saptele este un numar incarcat de sensuri spirituale!". Suna prietenos si chiar incurajator. Am continuat pentru cateva zile sa-i arat desenele pe care le realizam. Aceasta stare neobisnuita ma acapara zilnic: desenam fie pe hartie, fie pe pardoseala, iar uneori modelam chiar din pamant diverse forme si figurine simetrice. Am ajuns repede la concluzia ca aceasta predispozitie stranie a mea provenea din afara. Mai precis, de la conducatorul ashramului, Niranjan. Temeiul acestei convingeri a fost faptul ca simteam exact acelasi lucru ca atunci cand il intalnisem pentru prima data in biroul sau. Era usor de presupus ca cele numai cateva zeci de metri care ne desparteau acum nu constituiau un impediment serios in calea tehnicilor sale, chiar daca ii lipsea contactul vizual cu mine.

In acele zile am cunoscut-o la tipografie pe Kabirena. Era o swami indianca, putin mai tanara decat mine. Am intrat in vorba pornind de la niste chestiuni concrete legate de activitatile pe care le desfasuram la legatorie, si ne-am pomenit privindu-ne insistent, surazatori si fericiti. Era ceva" neasteptat, intens, cu un substrat erotic... Ne aflam in mijlocul tipografiei, in picioare, in vreme ce toti ceilalti colegi sedeau pe podea, si nu ne mai puteam stapani rasetele si bucuria. Se intelege ca am incercat sa prelungim la maximum momentul respectiv.

In zilele urmatoare, responsabilul tipografiei a devenit agresiv in raporturile cu mine. Odata, in timp ce caram niste cutii cu hartie, mi-a facut o observatie aspra, reprosandu-mi ca nu sunt "atent" la cutii. Era evident ca ma nedreptateste. I-am spus totusi un banc, straduindu-ma sa destind astfel atmosfera. M-a privit amenintator si mi-a vorbit inca si mai dur. Omul simtea ca poate sa-mi faca rau. Eram gata sa ripostez, cand americana swami, impreuna cu care caram cutiile, mi-a spus cu un aer serios si speriat: "Taci!". Frica ei m-a convins sa ma supun. Ce-ar fi putut sa-mi faca acest yoghin? M-ar fi distrus sufleteste? Si-ar fi folosit puterile in acest scop, asa cum il simteam amenintandu-ma? De ce s-a temut tanara? Ne legau sentimente de simpatie, fapt pentru care am ascultat-o si mi-am continuat treaba, plecand de acolo. Mai tarziu, cand am intrebat-o de ce se speriase atat de tare, mi-a spus ca fusesem in pericol, pentru ca "acela era un yoghin foarte puternic".

Dupa acest mic incident am devenit mai atent, si mi-am dat seama ca "puternicul yoghin" era gelos. isi dorea, sau chiar avea deja, un anumit tip de relatie cu Kabirena. Desigur, se presupunea ca in ashram nu exista relatii sexuale. Femeile si barbatii traiau separat, in cladiri diferite. Pe ascuns, insa, lucrurile stateau altfel. intr-o zi, ramanand linistit in camera mea, fara sa mai merg la lucru precum ar fi trebuit, am auzit doua femei swami razand si vorbind in soapta. Una dintre ele ii povestea celeilalte cum o urmarise un oarecare swami si se straduise sa o convinga sa intretina cu el raporturi sexuale. Ea nu fusese de acord, drept pentru care il evita cu destula causticitate.

Cand i-am istorisit intamplarea lui Tony, unul dintre profesorii de yoga cu care ma imprietenisem, acesta nu numai ca n-a pus la indoiala adevarul celor relatate, ci chiar se interesa sa afle o modalitate de a participa si el. Am fost nespus de uimit. Mi-a marturisit razand ca el se ingrijeste mereu sa-si satisfaca instinctele sexuale pana la satiu, ca in felul acesta sa dispara treptat dorinta. Sustinea nici mai mult nici mai putin decat ca modul de a scapa cineva de dorinta sexuala, pe care yoghinii pretind la prima vedere ca ar socoti-o de calitate inferioara, este sa intretii cat mai multe relatii sexuale, pana la saturatie. Aplica si el in viata de fiecare zi acest principiu, care parea a fi in contradictie flagranta cu tot ceea ce citisem pana atunci in cartile yoghinilor. Desigur, Tony era profesor de yoga, iar eu un simplu incepator ignorant. El ii cunostea pe gurusi de ani de zile si de aproape, iar eu de putin timp si de departe. in plus, indiciile pe care le extrageam din realitatea concreta adevereau sustinerile sale.

Abia dupa zece ani de zile, cand am avut ocazia sa citesc niste carti noi ale lui Satyananda, nedumerirea mea s-a dezlegat. Gurul admitea public ca exista si calea "de-a stanga" prin care se poate accede la "constiinta absoluta", anume prin intermediul experientei extatice orgiastice. Aceasta insa, spune el, nu este propovaduita cu surle si trambite. Este pastrata intr-un oarecare con de umbra, pana cand oamenii "se coc" indeajuns pentru a o putea primi. Se vede astazi limpede ca intre timp oamenii s-au mai "copt", caci yoghinii spun acum public ceea ce in urma cu cativa ani invatau doar in ascuns. Si oare ce alte secrete mai ascund pana cand ne vom "coace" deplin?

Aceasta intamplare este elocventa in privinta strategiei la care au obiceiul sa recurga. La inceput se camufleaza, nu-si dezvaluie adevarata fata, ci adopta o masca atractiva si usor de acceptat. Cand persoana vizata se ataseaza de ei nemijlocit, intr-o relatie directa, incepe sa se produca schimbarea, intr-un ritm lent si gradat, in asa fel incat sa nu intampine impotriviri. O data ce omul ajunge la o rutina a supunerii psihologice oarbe, este socotit in sfarsit "copt" pentru invataturile secrete, care presupun in chip necesar si practici de aceeasi natura.

Care este deznodamantul acestei calatorii? Care este tinta acestor oameni? Care este sfarsitul caii celei "de-a stanga"? Care este "desavarsirea" clamata de Tantra Yogal Nu cumva slujbele orgiastice in cinstea idolilor? Adica exact ceea ce faceau vechii idolatrii in urma cu 2000 de ani, slujind Afroditei sau Astartei? Este suficient de sugestiv exemplul lui Rajneesh, marele guru indian care a declansat un adevarat fenomen de mase in Occident, ii indopa pe adeptii sai cu narcotice si ii impingea la orgii in grup pentru a-i... elibera! Presa a relatat cu lux de amanunte nenumarate asemenea evenimente, iar eu cunosc personal fosti discipoli ai lui Rajneesh care mi s-au destainuit.

In felul acesta este distrusa persoana si se nimiceste chipul vesnic al omului. in cadrul orgiilor in grup, omul se comporta si este folosit ca un animal. Nu exista nici contact personal, nici sentimente. Exista numai orgia irationala care devasteaza structura sufleteasca, maretia si demnitatea persoanei.

Diavolul de la inceput a fost ucigas de oameni (Ioan 8, 44). Dupa cum exista practici concrete prin care cineva isi poate ucide trupul, tot astfel exista practici concrete care ucid sufletul, iar omul devine mort sufleteste si se misca in aceasta lume numai sub inraurirea trupului. Ajunge un deplorabil zombi.

Caci prin pacat a intrat moartea in lume, ne avertizeaza Apostolul Pavel (Rom. 5, 12).


7. Tony

Englez, blond, de statura medie, bine legat, inteligent. Tatal sau era pastor in "biserica" anglicana. Studiase matematica la Universitate in Anglia.

Se dedicase yogai. isi parasise casa si traia predand cursuri de yoga pentru incepatori. De-abia isi castiga painea zilnica. Era adept al gurului Satyananda, si practica la randul sau Kriya Yoga. De la el am auzit pentru prima data despre Tantra si despre "activitatile" sexuale ale yoghinilor.

Calatorea prin intreaga lume si planuia sa-si petreaca restul vietii intr-unui din ashramurile gurului, oriunde i s-ar fi indicat de catre acesta. intr-o zi, discutand despre Bhagavad Gita, mi-a spus:

- Stii, Hristos a fost un mare yoghin!

- Hristos a fost yoghin, iar Shiva este Dumnezeu? l-am intrebat.

Nu mi-a raspuns. Avea o preferinta anume pentru zeul Shiva, "Dumnezeul" distrugerii - conform teologiei hinduse. Lepadase crestinismul, si in locul icoanei lui Hristos avea atarnata in camera sa o reprezentare a lui Shiva. Cine era intr-o mai mare masura responsabil pentru aceasta stare de fapt? Tatal lui, sau gresita talcuire a Evangheliei si stramba propovaduire a lui Hristos facuta de "biserica" anglicana? Relatiile sale cu parintii erau tulburi. Fuma din cand in cand hasis, iar de cateva ori luase si L.S.D. imi marturisise ca fuma hasis inclusiv in ashram, mai ales inainte de sadsang, intalnirile de grup in cadrul carora ii adresam diverse intrebari lui Niranjan. Mi-a explicat ca in felul acesta avea experiente mai intense. O data l-am prins in flagrant, impreuna cu alti doi yoghini, masturbandu-se intr-una din camerele ashramului. il admira pe Niranjan si ii dispretuia pe ceilalti indieni care nu erau swami. Avea complexul superioritatii britanice.

Mi-a daruit cartile gurului si Gita in editii englezesti. Mai tarziu aveam sa calatorim impreuna cateva zile prin India.

Carti Ortodoxe

Cuprins