TRAS DE PAR CATRE SFANTUL MUNTE

Asadar, in ciuda experientelor mele din Sfantul Munte, in ciuda legaturilor mele cu parintele Paisie, o data revenit in lume m-am readaptat vertiginos vechiului mod de viata. in afara de yoga, isi facusera acum loc in viata mea si tehnicile de Mind Control.

La un moment dat am inceput sa constientizez, destul de vag, ca nu merg bine. Traiam intr-un soi de zapaceala. Am hotarat sa fac o noua vizita in Sfantul Munte, sa-1 intalnesc pe batranul Paisie.

In ajunul plecarii am pus ceasul desteptator sa sune, ca sa prind autobuzul dis-de-dimineata. M-am trezit tarziu. Desteptatorul se stricase!... Dupa cateva zile am hotarat sa plec intr-o marti. Luni seara a venit un prieten din Atena, si planurile s-au contramandat din nou... Am decis ca plec joi. Miercuri seara s-a intamplat sa fiu insa nevoit sa dorm in alta parte... Toate aceste "coincidente" incepusera sa ma irite.

"Punct", mi-am zis, "Duminica dimineata voi pleca negresit. Sambata nu ies nicaieri, tocmai ca sa previn orice complicatie". Ei bine, in chiar acea seara de sambata a venit la mine acasa o prietena care a insistat sa mergem la plimbare, caci se simtea rau si avea nevoie de companie si mangaiere...

Intr-o dupa-amiaza ma aflam la un prieten care incepuse si el sa mearga regulat in Munte. I-am povestit cele intamplate si am conchis: "Daca nu da batranul o mana de ajutor, nu ma vad mergand". indata, in chiar acea clipa, am simtit o pace plina de prospetime pogorandu-se asupra mea, in vreme ce prietenul incepuse deja sa-mi spuna:

- Dormi aici in noaptea asta! Te trezesc eu dimineata, cand plec la serviciu.

- N-am bani, nici haine, i-am raspuns.

- O sa-ti dau eu, ba chiar iti dau si rucsacul meu, a zis.

Intr-adevar, am dormit acasa la el, iar in dimineata urmatoare am luat autobuzul spre Munte.

In tot acest rastimp, inclusiv de-a lungul somnului, acea pace atat de reconfortanta stapanea inlauntrul meu. Era ca si cand as fi avut in suflet un tovaras intim. Abia dupa plecarea autobuzului a inceput sa se destrame acest simtamant. Stiam ca parintele Paisie daduse inca o data o mana de ajutor. M-a "tras de par" si m-a descurcat din hatisurile lumii.

In sfarsit, am ajuns si l-am gasit. M-a prins in brate cu multa grija si delicatete, propunandu-mi sa gazduiesc la un ascet cunoscut de-al sau. "Pana te vei linisti putin. Vei veni sa ma vezi oricand voiesti. Vei invata si pictura acolo", a adaugat. M-am invoit, asadar, si am mers.

Carti Ortodoxe

Cuprins