V. Batranul Ghedeon Chelaru (30 august 1979)


"Renumele chiliei Sfantul Gheorghe - scrie parintele Ioan Sova - este indeaproape legat astazi de numele schimonahului Ghedeon.". Batranul Ghedeon a fost primul parinte duhovnicesc al batranului Dionisie Ignat, si totodata un foarte experimentat monah, sfatuitor si practicant al Rugaciunii lui Iisus.

S-a nascut in 1894, la Gadinti, in Moldova, intr-o familie evlavioasa (tatal sau Constantin era citet in biserica), si botezat cu numele de Gheorghe. Dupa parcurgerea obisnuitelor patru clase primare intr-o scoala din satul natal, tanarul Gheorghe a lucrat timp de patru ani in palatul printului Bogdan din Gadinti, iar apoi a servit in armata timp de inca patru ani.

In timpul acela, tara era in razboi cu germanii - era pe vremea Primului Razboi Mondial - si tot regimentul sau era pe front. Totusi, la interventia printului Bogdan, sergentul Gheorghe Chelaru a ramas in spatele frontului, ca functionar. Aproape toti colegii sai au pierit pe front. Dupa ce a fost eliberat din armata, vazand ca a fost tinut in viata prin pronia lui Dumnezeu, a decis sa se faca monah si a pornit imediat spre Sfantul Munte. Aceasta s-a intamplat in 1920. Dupa ce a ajuns, s-a indreptat spre Chilia Sfantul Gheorghe a Schitului Kapsala (care se afla la nord de capitala athonita Karyas), la binecunoscutul batran Gherasim Sperchez.

Dupa ce a petrecut cinci ani primind o formare duhovniceasca athonita traditionala, sub privirile atente ale batranului sau Gherasim, tanarul Gheorghe a fost tuns in monahism cu numele de Ghedeon. La putina vreme dupa aceasta, in 1925, a plecat in Romania pentru a strange fonduri pentru Chilie. In decursul urmatorilor patru ani, eforturile parintelui Ghedeon s-au dovedit rodnice, caci la intoarcerea sa in Muntele Athos a adus cu sine sase sute de mii de lei si i-a dat imediat, alaturi de pomelnice, batranului sau Gherasim.

In acea vreme, parintele Gherasim conducea de asemenea si Chilia Sfantul Tihon de Zadonsk din Kapsala. Luand in considerare multe lucruri, cum ar fi conditiile de viata din Chilia Sfantul Gheorghe (cu multi vietuitori), maturitatea duhovniceasca a ravnitorului sau ucenic, si faptul ca toti ceilalti monahi care locuiau cu el erau din Transilvania, pe cand parintele Ghedeon era din Moldova, in anul 1929, batranul Gherasim i-a dat parintelui Ghedeon Chilia Sfantul Tihon.

La putin timp dupa aceasta, parintele Ghedeon a cunoscut doi tineri monahi care erau frati si traiau o viata de saracie, greutati si nevointa in Chilia Buneivestiri a Manastirii Pantocrator: ieromonahul Ghimnazie si ierodiaconul Dionisie Ignat. Acestia doi au vazut imediat ca parintele Ghedeon este un bun vlastar duhovnicesc al batranului Gherasim Sperchez si l-au intrebat pe parintele Ghedeon daca ar putea sa vina sa locuiasca cu el in Chilia Sfantul Tihon. Parintele Ghedeon a fost sfatuit de batranul Antipa Dinescu, care traia in apropiere, in Chilia Buneivestiri a Manastirii Stavronikita, sa-i primeasca pe cei doi frati, si in 1933 acestia i s-au alaturat parintelui Ghedeon. In timp, parintele Ghedeon devenea tot mai renumit ca povatuitor cu experienta, iar Chilia Sfantul Tihon de Zadonsk s-a marit pentru a include zece monahi.

Din moment ce Chilia Sfantul Tihon era prea mica si saraca in resurse pentru a adaposti atatia frati, parintele Ghedeon a decis sa se mute iar intr-o chilie mai incapatoare. Dupa cautari, el s-a decis asupra Chiliei Sfantul Gheorghe din Colciu, detinuta de Manastirea Vatoped, si care a fost cumparata in 1937.

Chilia Sfantul Gheorghe era compusa din doua cladiri: una in fata, cuprinzand biserica veche (ridicata in 1613) si a doua, cu doua etaje, care se afla in spate. Ambele edificii se prabuseau. A inceput reconstructia primei structuri. Aceasta lucrare s-a incheiat pe parcursul urmatorilor ani, cu mari eforturi si probleme. Materialele erau aduse de foarte departe cu vaporul si cu magari, si intreaga munca de reconstructie in piatra, lemn si ciment a fost realizata manual.

Dupa ce biserica a fost restaurata, a fost extinsa printr-o noua constructie, continand o trapeza incapatoare, o bucatarie si o camera pentru lucrul in lemn, care continea de asemenea o presa de masline, un cuptor mare de caramida si o camara. In spatele primului etaj a fost construita o camara larga pentru alimente. Apoi, deasupra bisericii si a noilor cladiri ce erau atasate acesteia, a fost inaltat un al doilea etaj ce servea atat ca resedinta pentru monahi cat si ca arhondaric.

Din randuiala lui Dumnezeu, batranul Ghedeon nu a luat parte prea mult la aceasta reconstructie. S-a intors in Romania in 1940 cu intentia de a strange ceva bani pentru viitoare extinderi ale edificiilor, si a fost prins aici de al doilea razboi mondial. El a putut sa se intoarca in Sfantul Munte abia in 1963, si atunci fara fonduri. Din nefericire, cunoastem prea putin despre viata lui din timpul acestor 23 de ani. Acestia au fost ani in care nazistii, si mai tarziu comunistii, au tulburat pamantul romanesc. Fiind monah si preot, sarcina sa nu a fost una usoara.

Cand, in cele din urma, a fost in stare sa se intoarca, in 1963 , el era aproape de varsta de 70 de ani, slab si bolnavicios, dar inflorise duhovniceste mai mult ca oricand. El a ajuns renumit ca un mare batran printre monahii aghioriti.

In acest timp, erau numai cinci monahi in Chilia Sfantul Gheorghe: staretul Ghedeon, ieromonahul Ghimnazie Ignat, ieromonahul Dionisie Ignat (care incepuse sa preia tot mai multe sarcini, ca preot slujitor si duhovnic in absenta batranului Ghedeon), monahul Agatanghel si monahul Arsenie. Nu mult dupa venirea batranului Ghedeon, trei dintre acestia au murit - parintele Ghimnazie in 1965, parintele Arsenie in 1967 si parintele Agatanghel in 1971 - si au ramas numai batranul Ghedeon si parintele Dionisie. In octombrie 1977 au sosit din Romania monahii Ioan Sova si Ilarion Dinca.

Din 1974 pana la moartea sa, batranul Ghedeon a fost foarte bolnav. Numai cu mare dificultate putea sa mai vina in biserica si la trapeza sau sa faca o scurta plimbare prin curtea chiliei. In restul timpului, el ramanea in chilia sa si adesea citea Psaltirea. Oricum, vocea sa era inca buna si in biserica el continua sa cante.

Batranul Ghedeon a fost o mare comoara de sfaturi si cuvinte de folos pentru aceia care veneau la el. El a cinstit mult tipiconul vietii monahale din Sfantul Munte, l-a implinit dupa puterile sale, si mereu ii incuraja pe ceilalti sa-l iubeasca si sa traiasca conform lui. In mod special, el se straduia sa-si pastreze randuiala sa de seara de metanii si rugaciuni, spunand ca pentru viata duhovniceasca ele sunt tot atat de pretioase ca aurul. El avea multa rabdare si blandete si interzicea categoric orice clevetire sau acuzare a altora. Cuvinte ca "binecuvanteaza-ma si ma iarta" sau "si aceasta va trece" erau deseori pe buzele sale. Cand intre fratii de la Chilie aparea chiar si o mica neintelegere, el imediat incepea slujba Paraclisului Maicii Domnului, pe care el o considera ocrotitoarea lui si grabnic-ajutatoare (asa cum fac toti adevaratii monahi athoniti), si se ruga pentru ca pacea sa revina. Ori de cate ori nu se afla in biserica sau in odaia sa citind Psaltirea, spunea continuu Rugaciunea lui Iisus.

Simtind apropiatul sau sfarsit, batranul Ghedeon a inceput sa primeasca Sfanta Impartasanie la fiecare doua saptamani. In ciuda varstei sale inaintate si a bolii, el s-a limitat strict la mancarea de post timp de trei zile inainte de fiecare impartasire cu Sfintele Taine. Cu trei luni inainte de moarte, batranul Ghedeon s-a simtit iar foarte bolnav si nu mai putea veni la masa ori in biserica. Nu putea nici macar iesi la plimbare si gusta aerul curat. Parintele Dionisie a inceput sa-i aduca Sfintele Taine sus in chilia lui.

Pe 10 iunie, parintele Ilarion Dinca a plecat la Chilia Sfantul Ipatie, pentru a fi alaturi de batranul Dometie Trihenea.

Pe 28 august, parintele Dionisie a mers sa se roage inainte icoanei "Grabnica Ajutatoare" a Maicii Domnului la manastirea Dochiaru, si s-a intors la Chilia Sfantul Gheorghe a doua zi. Pe 29 august, de sarbatoarea Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul, parintele Dionisie a slujit iar Sfanta Liturghie. Batranul Ghedeon nu a mancat nici un fel de hrana toata ziua. In acea seara a ramas treaz intreaga noapte si in jurul orei Utreniei a inceput sa respire cu greutate. Aceasta a continuat pana in jurul orei doua dupa-amiaza, cand, dupa ce traise o viata lunga in pastrarea cu credinta a randuielii mult-iubitei sale vietuiri monahale athonite, si-a dat in sfarsit sufletul in mainile Domnului.

A doua zi, 31 august 1979, a fost inmormantat. Sapte preoti au luat parte la slujba. Parintii ramasi la Chilie au zambit vazand aceasta si s-au gandit cat ar fi fost de multumit batranul, caci ii placuse foarte mult sa se roage la slujbele bisericesti cu multa lume.