Care este semnul ca am reusit sa biruim si sa scoatem din noi patima mandriei si a iubirii de sine?


Care este semnul ca am reusit sa biruim si sa scoatem din noi patima mandriei si a iubirii de sine?

- Cred ca niciodata nu va putea fi "un semn", ca definitiv, ca mandria este scoasa. Omul smerit nu se vede niciodata ca-i smerit. Lupta aceasta de o viata intreaga, simtita, rupta, dreapta si cinstita o stie si o va incununa Dumnezeu. Apoi, acestui diavol al mandriei, plin de o nesuferita duhoare, nu-i va fi deloc usor ca atata si se arunca singur in foc cu un suflet care doreste si stie sigur ca nu va putea vedea si imparati cu Hristos fara de o smerita smerenie.

Spune Sfantul Ioan Scararul ca diavolul trufiei alunga pe toti ceilalti diavoli si el tine locul la toti. Toata Scriptura si toata marea sfatuire a Sfintilor incercati in lupta cu acest diavol cotropitor al mandriei ne spun ca fara harul de sus nu se va putea birui aceasta patima. Bunul Dumnezeu a spus cu tarie ca acest mare har nu-l va da decat celor smeriti, cum spune in Sfanta Evanghelie ca: celor smeriti le da har!

Masura de curatire a inimii este masura de izbucnire a simtirii catre Dumnezeu. Cat de scumpe sunt indemnurile oamenilor incercati si cat rau poate pricinui o randuiala dupa cum il taie capul pe fiecare! Pentru putina noastra osteneala si smerenie cu ce alese daruri suntem invredniciti! Nu va mai fi iubire de sine, adica mandrie, cand uimirea va va cuprinde si veti vedea cat de mare este mila lui Dumnezeu pentru noi pacatosii. Oricarui ostenitor in Hristos ii putem spune: Smereste-te, ca ai pentru ce!

Blandetea si ravna pentru toate cele bune, nemanierea si urmarirea pacii, nu a dreptatii, sunt semne de nemandrie. Indreptatirea de sine nu poate fi laolalta cu smerenia si Dumnezeu se arata, nu atat celor ce se ostenesc, cat celor simpli si smeriti.

Carti Ortodoxe

Cuprins