Cum trebuie calauziti fratii incepatori ca sa poata spori in rugaciune?


Daca un nou incepator nu iubeste rugaciunea si slujbele bisericesti, poate deveni calugar? Cum trebuie calauziti fratii incepatori ca sa poata spori in rugaciune?

- Daca nu iubeste rugaciunea si slujbele bisericesti, inseamna ca a venit de acasa fara sa aiba macar o inima de crestin. Este mai greu sa-i porti pe unii ca acestia, daca-i primesti.

Se spune simplu despre calugar ca este un crestin bun si se considera ca a plecat la manastire pentru o viata imbunatatita in traire, unde rugaciunea trebuie deprinsa a fi chiar neintrerupta.

Se constata, de altfel, la toti incepatorii un dor de rugaciune chiar exagerat, zic de rugaciuni lungi ingenuncheate, necunoscand celelalte valoroase impliniri din trairea monahului: ascultarile nesfarsite cu o singura daruire, posturile cu o mare dreapta-socoteala si, mai ales, sa fie sprijin cu o inima buna pentru necazurile sau neajunsurile unora. Daca noul incepator nu vrea si nu simte nevoia sa se roage, nici alte fapte bune ce tin in ansamblu de trairea in manastire nu le va putea implini, nici pe departe. Adica, nu se cuvine ca un vietuitor daruit lui Hristos si Maicii Domnului sa astepte mantuirea fara nici o trezvie a inimii si fara nici un dor ingeresc; intr-o lenevire ca aceasta vietuind, ar dori totusi "sa-i cada mana cereasca de sus"?

Chiar daca le vom arata bunavointa, nu vor ramane pana la urma in manastire, ca n-au roadele si darurile sfintelor rugaciuni, care nu se face niciodata in zadar, fara un raspuns. Pe unii ca acestia ii vaneaza cu usurinta cumplitele ispitiri diavolesti, dandu-le dor de lume.

Ce frumos este sa te incadrezi in versuirea cantata neintrerupt in biserica: "Toata suflarea sa laude pe Domnul!"

Carti Ortodoxe

Cuprins