Rugaciunea - foc duhovnicesc


Rugaciunea - foc duhovnicesc

Treptele pacatului

Cand am vizitat muzeul de la Manastirea Putna - nu cum e asezat acum, ci cum era asezat atunci - m-a intrebat staretul de acolo - care acum este arhiereul Gherasim Cocosel de la Radauti - ce piesa mi-a placut cel mai mult de la muzeul lui Stefan cel Mare. Se asteptau toti ca sa zic ca mi-au placut niste steaguri impunse de sulite, erau niste clopote, erau niste vesminte, era si o cruce din aur, care avea si lemn de la Sfanta Cruce in ea, data de un imparat lui Stefan cel Mare, si se asteptau sa zic dintr-astea.

"Am observat un lucru pe care sfintiile voastre il neglijati!" Pe tocul usii la intrare in camera mu-zeului era un pomelnic scris de Stefan cel Mare, cum sa fie el pomenit dupa moarte - acela il reprezenta pe Stefan cel Mare! Se gandea la moarte, cum sa fie pomenit, se gandea la mantuire. Asta a fost obser-vatia mea. Acel pomelnic este scris in limba slavona cum sa fie el pomenit in fiecare zi a saptamanii.

Crucea i-a fost data de un imparat. Ce merit avea el? Avea meritul ca se numea cum se numea…, era un mare conducator de osti. Clopotele le-a facut cu banii tarii; vesmintele la fel - foarte bine ca le facea, aveau valoarea lor.

Eu va spun cu frica, pentru ca sunt convins ca va veti convinge la Judecata de apoi de cuvintele acestea, ce parere de rau va avea lumea, va fi Judecata de apoi, ca n-au dus o viata de pocainta. Caci daca i-am intreba pe cei de sus: "Ce v-a costat pe voi de ati ajuns la atata fericire?", ne-ar raspunde: "Timp putin petrecut bine!" Nu la rock, la muzica usoara. Timpul este prea scurt. Uitati-va la voi, sunteti de douazeci si ceva de ani; sau uitati-va la mine, sunt de 84 de ani. Nici nu-ti vine sa crezi! Si eu am ani de inchisoare, ani de pustie, cincizeci de ani de calugarie, din care 46 de preotie.

Repet, o sa vedeti la Judecata de apoi, ca n-am folosit timpul bine si ce-mi trebuie lucrul cutare, si, va spun sigur, ca se va cai toata lumea ca nu s-au facut calugari, pentru ca s-a terminat ce putea fi implinit in viata! Toate muzicile usoare, dansurile si gusturile astea, femeiesti, si tot.

Si ce urmeaza? Nu urmeaza o pauza. Nu urmeaza inca o viata si: "A, am sa stiu ce-am sa fac!". Astazi, de veti auzi cuvantul Meu, sa nu se invartoseze inimile voastre!

Stiti ce zicea un Sfant Parinte din Pateric: "Intr-o zi poti ajunge la masura dumnezeiasca!" - asa de scumpa este o zi!

Deci, trebuie sa fim permanent preocupati de mantuirea noastra. Acesta este scopul principal, de neschimbat, de neuitat: mantuirea! Si, de aceea, trebuie sa fugim de obiceiuri si de rutina. Totul in viata trebuie sa plece din aceasta fiinta a vietii noastre: inima.

Este adevarat, probleme sunt multe, dar, nu trebuie sa dai drumul la sfoara care te leaga de cer. Daca iti dai drumul, cazi in neant, cazi in pacat, cazi in iad. Trebuie sa te tii de aceasta sfoara, ori ce ar fi, oricat de puternice ar fi vanturile! Tine-te cum poti, in felul tau, dar tine-te!

Sa nu credeti ca Dumnezeu nu ne intelege in momentul istoric prin care trecem. Sigur ca ne intelege.

- Noi traim in aglomeratiile urbane, inva-tam, ne plimbam, cum putem sa facem paza mintii si rugaciunea?

- Draga, oriunde ai fi, nu te detesta pe tine. Ca un slujitor al lui Hristos, oriunde ai fi, sa fii cu Hristos.

Daca esti intr-o ocupatie profesionala, iti faci datoria acolo, si pentru ca iti faci datoria, esti un om al lui Hristos, ca in numele Lui esti cinstit tu acolo, in acte, si intr-o serie intreaga de alte operatiuni. Iar daca esti liber, poti zice o rugaciune: "Doamne, Iisuse!" sau: "Doamne, Doamne, Doamne!" Dumne-zeu stie ca ai fost in imposibilitate sa te rogi, dar tu, totusi, pe undeva, te recunosti omul Lui. Chiar la rugaciune o sa vina duhuri rele sa-ti schimbe mintea de la rugaciune, dar nu te teme. Dumnezeu stie dinainte ce ai sa ceri tu, dar ii place ca tu sa lupti. Nu ceda, nu abandona viata ta pentru ispitele care vin! Si daca te gasesti in Bucuresti sau intr-un sat, cine stie pe unde, Hristos este acelasi peste tot. Pentru ca nu se pune atat de mult problema lumii care impiedica, ci a diavolului; el te impiedica. Tu esti singur si nu poti sa faci rugaciunea, pentru ca te impiedica diavolul, ca noi nu luptam cu carnea si cu sangele, ci cu puterile intunericului, pe viata si pe moarte!

- Multi tineri din zilele noastre folosesc mataniile (mai discret) pentru ca ii ajuta la adunarea mintii din aglomeratie. Sunteti pentru sau impotriva?

- Bine, este tehnica pe care unii o folosesc si unii nu o folosesc. Ca daca ai stapanirea mintii, n-ai nevoie de un suport material, de metanie, pentru o lucrare duhovniceasca, pentru ca tu rezisti mereu. Daca ai stapanire de sine, tu conduci si coordonezi viata si miscarea inimii tale cum vrei tu.

- Dar noi suntem slabi duhovniceste si ne mai fura orasul.

- Daca matale ai nevoie sa bati, asa, intr-un lemn, ca sa atragi atentia, fa asa, dar ai sa devii interesant.

Rugaciunea mintii din inima, dragii mei, e o lucrare de foarte mare taina a vietii noastre.

- Nehotararea cum sa o invingem?

- Stai ca prostul intre drumuri, asta esti! A spus Hristos: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata… Fara de Mine nu puteti face nimic… Cine nu aduna cu Mine, risipeste, va sa zica stim ce avem de facut.

Ce inseamna nehotararea?

- Cum ne putem da seama ca suntem pe drumul cel bun?

- De, dragul meu, daca te gasesti in noroi, simti ca ti se ingreuiaza gheata si ca e uda. Daca esti pe un loc mai uscat vezi ca mergi mai usor.

Cum sa nu-ti dai seama? Nu stii poruncile lui Hristos?

Sunt mai multe feluri de ispitiri: de sus, de jos, din fata, din spate, din stanga si din dreapta.

De sus, cand ceri la Dumnezeu mai mult decat poti sa duci. Cum a zis Fericitul Augustin, ca vrea sa scrie o carte asa, intru totul sa-l cuprinda pe Dumnezeu.

De jos, nu faci pentru mantuirea ta nici ceea ce calci cu picioarele, adica nici ceea ce simti cu propria ta fiinta; nu implinesti, nu te intereseaza. Esti mort, in ceea ce priveste educatia, inchinarea.

Ispita din fata, cand vezi ispita chiar din fata si te ispiteste ca o vezi. Si incepe: forme, inchipuiri… Pentru ca exista un autor care iti prezinta aceste lucruri, diavolul, el iti infloreste lucrurile…

Ispita din spate, cand iti amintesti de pacate trecute, retrospective, care nu sunt asa de primej-dioase, ca nu le vezi, dar, daca nu te astamperi, incepi sa le vezi. Mai mult, intervine cu putere, ca le-ai si trait.

Ispita din stanga, cand faci pacatul pentru insusi pacatul. "Il fac pentru ca-i pacat!" - cu buna stiinta.

Ispita din dreapta, cand faci lucrurile lui Dumnezeu fara dreapta socoteala. In Patericul egiptean sunt foarte multe exemple: a aparut dracul in chip de ingeri la diferiti calugari, si chiar in chipul lui Hristos, zicand: "Eu sunt Hristos! Inchina-te mie!" Calugarul, daca-i prost, zice in sinea lui: "Ce cinste pentru mine!" si cade in capcana.

Unul manca in restaurant si, cand s-a asezat la masa, s-a pus in genunchi sa-si faca rugaciunile inainte de masa - daca ii reprosai ceva, se scuza zicand: "Lasa, sa invete sa se roage!" L-au condamnat toti, pentru ca putea sa se inchine in liniste, fara sa iasa in evidenta.

Lipsa de dreapta judecata: sa strangi prea mult iubirea in brate, crezand ca iubirea iti da libertatea sa faci si ucidere chiar. Poti sa strangi un copil in brate din iubire, incat sa-l omori. La tribunal nu exista pedeapsa pentru cine iubeste, ci pentru cine omoara.

- Eu vad rugaciunea ca o modalitate de lenevire a mintii!

- De ce o lenevire a mintii?

- O trec superficial.

- Nu e bine. Superficial nu e bine, primesti un ajutor tot superficial, care inseamna ca nu primesti... Dar de ce sa te rogi superficial? Roaga-te cu tot dinadinsul. Timpul este asta. Singurul timp. Si este foarte scump.

Ce e viata aceasta fata de vesnicie? Nu se roaga nimeni chiar superficial, daca are de gand sa se roage.

A, este numai un moment de vid, care nu ca-racterizeaza numaidecat. Este numai o intamplare, dar el isi revine, pentru ca, practic, este suprave-gheat de Dumnezeu mult, are inger pazitor. Omul e facut de Dumnezeu singur numai pentru Dumnezeu, si nu putea sa nu-l inzestreze cu ceva cu care sa tina legatura cu Dumnezeu. Adica cu rugaciunea. In inchisoare, in padure, rugaciunea se adanceste. Oricine este intepat, vrea sa scoata ghimpele. Ghim-pele nu iese si instrumentul sau mesterul care poate sa scoata ghimpele este Dumnezeu si la El apelam.

Dumnezeu nu l-a lasat neimbogatit pe om - are multe forte in el ca sa-l traga spre cer. Asta nu in-seamna ca desfiintam iadul, ca multi se duc in iad pentru o nepasare nejustificata. Pacatul este crunt, este extraordinar de grav. Adica cum, nu ai avut atata putinta, suflete, sa te inchini, sa te rogi? Pentru ce nu te-ai rugat? Pentru ce te rogi superficial? Daca te rogi asa, atunci nu intelegi nimic din targul acesta preafrumos. De ce nu mananci superficial? De ce uiti sa te rogi? Burtica nu o uiti ca e flamanda? Cui cerem noi? Cerem la un director de institutie?

O clipa poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugaciune. Fara inchipuiri, ca Dum-nezeu sta pe un scaun si te asteapta. Nu! Tu fii atent la ce zici: "La Tine ma gandesc, Doamne, si stiu ca esti, stiu ca esti peste tot!

Incercati sa ziceti: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacato-sul!" Dar tineti minte: n-are nici o valoare daca vorbesti. Ea se numeste in trei feluri: rugaciunea mintii, rugaciunea lui Iisus si rugaciunea mintii in inima - nu-i corect rugaciunea inimii. In orice moment vin atacuri, noaptea vin ispite; le gonesti cu precizie. Dar pastrati taina. Nu faceti ca gaina: a facut si ea un ou si se aude in toata curtea. In felul acesta s-au strabatut si pustiile si puscariile, cu o rugaciune tainica.

"De cate ori sa zic?", m-a intrebat cineva. I-am raspuns: "Sa zici o data si sa nu mai termini niciodata!"

Bunaoara, stii ca Psaltirea este foarte buna si te apuci sa o citesti din scoarta in scoarta. Lipsa de dreapta socoteala. S-a constat ca diavolului nu prea ii convine cititul la Psaltire. Eu recomand o catisma in 24 de ore. Doua catisme daca-i mai avansat. Trei catisme daca-i prea avansat. Te bagi singur la adanc si dai batalie... Poti sa birui, dar sa stii sa inoti, sa stii sa birui.

Pe mine nu ma intereseaza, dragul meu, ca ai citit multe acatiste, paraclise, in genunchi. Sa aveti prezenta inimii la Dumnezeu, nu doar sa ziceti; ca la urma urmei o rugaciune adanca inseamna o tacere adanca. Nu: "Am zis multe!" Stii ce faci dupa ce zici multe: "Doamne, am zis de... Am depasit pe multi!" Orice am face, suntem datori la Dumnezeu. Mergeti pe credinta ca ne iubeste enorm. Daca stii ca te iubeste, ai numai datoria sa fii prezent, caci rugaciunea este un mijloc neaparat folositor, dar trezvia este un scop atins.

Sa nu faceti marea greseala sa spuneti: "Ei, ce, numai eu o sa fiu in iad?" Pana acolo poate sa mearga satana, sa va dea acest gand. Cu cat sunt mai multi in iad, cu atat este putoarea mai mare, cu atat este mai mult de suferit. Si apoi mai este si altceva: nici nu se vad unul cu altul.

Firea omeneasca trebuie depasita cu orice chip. Nu pierdeti din vedere amanuntul, dar nici nu va pierdeti in amanunte. Nu pierdeti amanuntul care te poate creste. Nu ti se cere sa cuceresti ca un general armate, ci sa te birui pe tine. Bunaoara sa va dau un exemplu de militar. Razboiul este un joc de inteli-genta, dar razboiul este tot razboi.

Fara eroism, fara vitejie nu se poate, dar indrazneala aceasta sa o faci cu oarecare tactica. Pentru ca exista un plan de razboi, un plan de foc care cuprinde patru puncte:

1. Determinarea precisa a adversarului. Care este inamicul nostru? Diavolul! Ni s-a lasat adversar ca sa ne putem incununa.

2. Determinarea precisa a pozitiei tale. Ce pozitie am eu: sunt calugar, sau sunt casatorit, sau sunt misionar.

3. Determinarea precisa a distantei. Ce distanta am pana la inamic - ca sa nu tragi mai aproape sau mai departe de tinta.

Ma intrebati care este pacatul de care trebuie sa ne ferim mai intai?

De pacatul care este mai aproape de tine, de acela sa te feresti! Ce sa duc eu grija de curvie, daca deocamdata nu te bate la cap? Nici de lacomie, caci deocamdata nu mi-e foame! De pacatul care-i cel mai aproape de tine, de acesta sa te feresti! Cineva o fi comandat la un mercenar sa te omoare, dar tu nu lupti cu acela care a comandat, lupti cu asta, care vrea sa te omoare. Opreste-i mana ca sa nu te loveasca. Daca-l birui pe asta, acela care a comandat cade de la sine.

4. Folosirea cat mai mult a armamentului din dotare: rugaciunea, smerenia, rabdarea, pe care le avem pentru neutralizare sau ucidere.

- Cum sa ne situam fata de televizor?

- Privirea la televizor o ataca multi. Dar, din punct de vedre tactic, fac o greseala. Nu se con-damna televizorul, el este un instrument de informare. De a-ti arata lei si tigri, ca n-ai putut sa-i vezi niciodata, si sa te imbogatesti. "Ia uite, domnule, ce este pe pamantul pe care traiesc si eu!" Arata medicina o serie intreaga de lucruri: operatii cu transplante. Iti arata in 24 de ore tot ce-i pe suprafata pamantului, te orienteaza, iti usureaza viata. El nu da actiuni partiale, el da actiunea asa cum este ea, si tu trebuie sa fii dibaci sa intelegi.

Sunt foarte convins ca Apostolul Pavel ar fi folosit televizorul daca ar fi fost pe vremea lui, ca sa-L difuzeze pe Hristos. Pentru ca televizorul este administrat azi prost si fals, nu trebuie sa condam-nam televizorul, ci pe administratorii lui. Poate sa tina o predica nemaipomenita. Este un produs al civilizatiei si mai este o destindere. Caci trebuie sa nu tinem arcul prea incordat: e un sport, o stare de veselie, si te mai scoate nitel dintr-o stare incordata. Daca exista ceva acolo care ar irita, ar excita, tu esti stapan. Foloseste-te de el, dar fii stapan pe tine.

Daca te uiti la televizor si nu vezi oameni cu cojoace pe ei, ci goi, daca nu esti stapan pe tine, te smintesti atunci, ca pacatul nu vrei tu deloc sa-l gatui, sa-l strangulezi; trebuie sa fii stapan si televizorul sa ramana la dispozitia ta, nu tu la dispozitia lui. Pentru ca sunt si o serie intreaga de desertaciuni. Televizorul nu este altceva decat mer-sul tau pe strada, care te poate sminti. De ce judeci? Ai vazut niste scene, fii stapan pe tine! Daca esti stapan pe tine mai mare plata primesti, decat daca nu ai fi vazut lucrurile acestea si te-ai smintit. Daca in cenusa gasesti o piatra pretioasa, este mai valoroasa pentru tine decat daca o luai din vitrina. Gandul vine, dar nu-i vina noastra.

- Dar membrii familiei pierd foarte mult timp in fata televizorului…

- Daca pierzi timpul acolo inseamna ca esti prea comod. Dar s-ar putea sa joace si un rol de destindere televizorul, te mai pune intr-o situatie de linistire sufleteasca. Dar, daca umbla numai cu mana pe murdarie, sigur, o sa miroase a murdarie!

Poti sa te uiti acolo si sa zici: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul!", sau sa te gandesti ca numai ziua de azi este o zi sigura a noastra, ziua de maine nu e sigura. Si atunci, daca esti un om crestin si cu o constiinta subtire, te gandesti sa folosesti si altfel timpul, nu numai in fata televizorului.

Eu incercat sa-l apar pe televizor, dar nu te pot apara pe tine, caci te folosesti numai de el.

Pacatul are 12 trepte. In treapta intai se numes-te atac, pe care l-a avut si Mantuitorul, dar l-a biruit.

In treapta a doua pacatul persista, dar nu suntem vinovati, e in gandul nostru.

In treapta a treia iar nu suntem vinovati, dar gandul a avansat poate chiar cu imagini, dar nu este vinovat.

In treapta a patra nu esti vinovat. Deja gandul a mai evoluat, ca vorbim de evolutia pacatului.

In treapta a cincea iti dai seama ca e primejdie si lupti la gandul care vine.

In treapta a sasea il accepti cu mintea: "Da. Am sa-l fac!" De aici incolo esti vinovat.

In a 7-a treapta iti dai seama de degradare si lupti.

In a 8-a il faci cu fapta.

In a 9-a il repeti.

In a 10-a te impatimesti.

In a 11-a te descurajezi.

In a 12-a mori.

Deci, tocmai in treapta 6-a suntem vinovati, nu ca au venit gandurile - vezi la televizor si te smintesti. Dar ce vezi la televizor vezi si pe strada. Dar asta nu inseamna ca pacatuiesti cu lumea. Nu. Gandul vine, ca satana atat asteapta. Dar intr-un fel oarecare nu primesti. Numai in treapta 6-a esti vinovat. Pana aici te-ai cam balacit intr-un fel, dar nu esti vinovat. In felul acesta poate sa-ti aduca ganduri impotriva lui Dumnezeu, si asta nu inseamna ca esti vinovat.

Exista in Pateric un cuvant foarte explicit, un raspuns la o singura intrebare despre gandurile acestea care au chinuit pustia: a trimis Dumnezeu un parinte foarte iscusit care a spus: "Gandurile acestea de hula nu sunt ale noastre, sunt ale satanei si ni le aduce noua".

- E altceva daca il accept cu mintea, sau e tot la fel daca il accept cu fapta?

- Spune Scriptura: "Cine a gandit in mintea lui la femeie, a si pacatuit!" Da, dar cu mintea.

S-a considerat cazut cine a fost numai cu mintea la gandurile acestea.

Iarasi, un Sfant Parinte i-a chemat pe ceilalti parinti si le-a pus ciorba, cate o portie in fata fiecaruia. Si a inceput aburul sa iasa sa miroase a ciorba si le-a tinut un cuvant Parintele, apoi i-a intrebat: "V-ati saturat!" "Nici nu am mancat!" "Dar cu gandul ati mancat?" Vedeti, nu este acelasi lucru pacatul cu fapta si pacatul cu gandul.

Un sarac se uita cum mananca fripturi boierul. Boierul l-a dat in judecata ca s-a indulcit cu mintea. Atunci judecatorul, intelept, zice: "Te-ai indulcit?" "Da, m-am indulcit, ca eram flamand!" Pentru a face dreptate, l-a condamnat pe sarac sa dea doi bani. Judecatorul a luat banii si i-a trantit, iar apoi il intreaba pe boier: "Ai auzit?" "Da!" "Multumeste-te cu auzul!"

Tineti minte, ca poate sa va tortureze gandurile cu mintea, dar nu raspunzi pentru ele decat numai in treapta a 6-a, cand le accepti - "Il fac, domnule! Il fac, gata, s-a terminat!" De cand ma chinuie! Il fac pe acest pacat!" Nu accepta! Daca l-ai acceptat, te duci la spovedit! "Parinte, l-am acceptat cu mintea". Sau, l-am facut si cu fapta, sau l-am repetat.

"Ce ma fac, parinte, ca sunt impatimit?"

Cum zic Sfintii Parinti, cel putin sa-l scoti din treapta a 11-a, a deznadejdii.

- Parinte, se cuvine sa mergem la plaja la mare?

- Da. Ar fi o greseala mare sa nu va duceti! Pentru ca soarele e un doctor nemaipomenit de bun si de scump, care ni se da gratuit. Insa, si acolo sa fii stapan pe tine. Nu te duce sa pacatuiesti! Iar daca iti vin ganduri necuviincioase, stinge-le cu rugaciunea, si tu te folosesti de soare. Caci nu se poate fara rugaciune, nu se poate fara traire, nu se poate fara trezvie. Doar nu te duci acolo sa masori trupurile oamenilor! Daca te duci asa, e inutila si intrebarea, te duci ca un pacatos!

- Ce ne puteti spune in legatura cu proverbul "Parintii mananca agurida si copiilor li se strepezesc dintii!"

- In ce masura mostenesc copiii apucaturile parintilor, asta nu stim! S-ar putea sa se mosteneasca! Dar chiar daca se transmite, este in functie de educatie. Se poate sa aiba dreptate. Am facut o constatare personala, ca duhovnic ce cunosc atatea lucruri, ca s-a nascut un baiat fara degete, doar unul avea. Sigur ca iti crea foarte multa mila, cum agata cu el, saracul, foaia si lingura, si nu stiu ce. Si a nascut un copil exact ca el, fara degete.

Daca este vorba biologic, sa se nasca, sa fie o consecinta, atunci, sigur ca agurida asta o putem pune si la divort. Insa, Dumnezeu nu a lasat la dis-cretia defectelor oamenilor drumul mantuirii, ci a dat haruri: Botezul, care te scapa de toate; educatia crestina, ca sa stii sa scapi de chestiile acestea: rau fiind, criminal fiind, devii poate sfant.

Educatia trebuie cu orice chip sa nu se neglijeze in nici o clipa, in sensul ca orice clipa trebuie traita, fara sa va ganditi prea mult. Lasati viitorul sa-si rezolve singur problemele! Traieste tu clipa asta cum trebuie, acum, si ti-ai asigurat si viitorul si ti-ai reparat si greselile trecute!

Da, s-ar putea sa te nasti cu defecte sufletesti. Dar aceste lucruri se pot pune la punct prin invatatura crestina. E mai greu pentru unul care este defectuos sa fie cum trebuie, dar este posibil. Dar nici cel care nu are bubele acestea, vazute sau nevazute, sa nu creada ca este desavarsit, pentru ca exista unele pacate, care se numesc in duhovnicie "pacatele lipsirii", adica faptele bune pe care puteai sa le faci si nu le-ai facut, de care esti foarte raspunzator. Cum zice si Apostolul Iacob: Cine poate sa faca un bine, si nu-l face, savarseste un pacat! (4, 17).

Uite, m-a intrebat cineva ce sunt zodiile astea. Si am spus: "Draga, uite ce e. Mai intai, daca le citesti pe toate, in toate te gasesti! Dar, daca e ade-varat, e in functie educatie. E adevarat ca daca te nasti noaptea se poate sa aiba influenta de presiune atmosferica asupra intelectului. Primavara, sau iarna, sau vara, sau cand te nasti… S-ar putea sa mostenesti ceva de la anotimp, dar restul se in functie de educatie. Cand duci o viata dupa poruncile lui Dumnezeu, nu mai au nici o valoare, toate le poti birui!

Deci, in ce priveste nasterea defectuoasa, este o consecinta a mancarii aguridei de catre parinti. Este adevarat. Insa, va spun, nu este lipsit de mantuire acel care se naste cu defectele acestea, caci intervine viata crestina. Nu exista nimic care sa nu ierte Jertfa de pe Golgota. Sa ierte nu numai pacatele, ci sa harazeasca lumea cu haruri deosebite, sa se inalte, sa se sfinteasca. Pentru ca Domnul nostru Iisus Hristos nu ne-a adus numai ce a pierdut Adam, ne-a adus mult mai multe lucruri: harul mantuirii vesnice, in sensul de dumnezeire, sa te ridici la Dumnezeu, cum spun marii traitori: "A te ridica la Dumnezeu esti mare ca El, si coboara El la tine si e mic ca tine!"

- Ce ne puteti spune despre tanarul din zilele noastre? Mai precis, cum ar trebui sa fie un tanar care trebuie sa slujeasca lui Dumnezeu, sincer, din toata inima?

- Sigur, depinde de el daca este din toata inima. Cel putin sa fie un tanar care sa faca primii pasi spre scopul suprem: mantuirea. Si de acesti primi pasi depinde toata viata lui. Spre mantuire, adica sa duc o viata de biserica, de spovedanie curata, de o inima buna pentru ceilalti, cu milostenii, caci "Milostenia - si Vlahuta spune - e toata Scriptura!"

O viata crestina de rugaciune, ca sa nu fie ca un bulgare la culcare, la desteptare, adica, nu ma refer la o viata de rugaciune dupa tipic, ci de o tresarire, daca se poate. De aceea m-a facut sa spun ca orice clipa poate sa fie un timp, si orice suspinare poate sa fie o rugaciune.

Vedeti, asta-i place lui Dumnezeu! El asta vrea de la noi, ca noi sa fim mereu cu inima spre El, pentru ca El este Cel ce este. El ne-a creat, El ne va judeca, El ne va ferici, si atunci ce motive materiale am avea sa nu ne temem numai si numai de El?

"O, de-ati sti cine sunt Eu!" - l-ati auzi pe Dumnezeu. Si, cum se spune chiar in anumite situatii, ca "Eu stiu ce inseamna a plange!"

Asa sa fie un tanar: un mare erou pentru Hristos. Nu erou intr-o dragoste falsa, omeneasca, patimasa, ci eroul lui Hristos.

Tot ce a spus Hristos este adevarat. "O, ce ai spus, Hristoase, tot e adevarat!"

Atunci un tanar, care pune problema aceasta, va putea pune si al doilea si al treilea pas, si toti pasii lui spre mantuire si, bineinteles, va fi ajutat de harul lui Dumnezeu.

- Care este cea mai mare ispita de care trebuie sa se fereasca cel mai mult tanarul ortodox din zilele noastre?

- Cel dintai pericol este o lipsa de credinta in Dumnezeu si o lipsa de credinta in invataturile lui Hristos. Pentru ca poate sa fie o secta care crede in Dumnezeu, teoretic (cum spun ei), dar nu au invatatura dogmatica ortodoxa. Caci "nu cine zice Doamne, Doamne, va intra in imparatia lui Dumne-zeu, ci cine implineste poruncile".

S-au fixat dogmele despre invatatura crestina la Sinoade, pentru a fi cunoscute de toata lumea.

Deci, o primejdie mare este daca el nu are nici un fel de interes crestin pentru viata lui. Pentru ca atunci e atras de pofte, mai ales daca are si posibi-litate financiara, e in mare primejdie daca nu e credincios. Nu zic ca bogatia este un pacat, nici saracia nu este o virtute. Poti sa fii un om bogat si miluitor, sau sa fii un sarac hot.

- Vorbind despre tanarul crestin, orice tanar crestin isi pune problema gasirii unui drum in viata si se gandeste si la varianta calu-gariei si la cea a casatoriei. Cum poti sti care e chemarea?

- Asta e o intrebare pe care o puneti foarte usor si o repetati mereu.

Nu poti sti care e chemarea, decat ce gusturi si ce porniri ai tu.

Mai intai de toate, drumul spre manastire e cel mai mare posibil. Cuvintele Scripturii, care indeam-na spre manastire, se afla in varful ei: Vrei sa fii desavarsit?… Cine nu ma iubeste pe Mine…, cine nu Ma urmeaza…, cine nu lasa tot pentru Mine…

Nu se pleaca la manastire numai dintr-o inalta ratiune, ci dintr-o chemare, adica o nebunie pentru Hristos. Atunci cand "innebunesti" pentru Hristos, nu mai stai de vorba cu nimeni, in legatura cu "stau sau nu stau", ci "Plec!"

Deci, plecarea la manastire e o nebunie pentru Hristos, fara nici un fel de discutie. Si, ca orice nebun, nu stai acasa.

Si nu te duci la manastire ca sa gasesti manastire, ci ca sa faci tu manastire, prin compor-tarea ta, prin taierea voii, prin ascultari, care sunt de o mare frumusete.

Poate nu intelegeti lucrurile acestea, pentru ca sunteti in laicitate. Drumul la manastire e o intrare in cer. O iesire din lume; caci de aceea se spune "cin ingeresc", si asemenea cu ingerii trebuie sa asculti.

Trebuie sa stiti ca exista doua posibilitati: ori te duci, ori nu te duci. Ca sa ramai in lume duci viata de care am mai vorbit: cum sa fiu eu crestin.

Daca intrebati ce este cultura, as putea spune intr-un cuvant: armonie! Daca m-ar intreba cineva ce este Scriptura: "Armonie, domnule!" Adica sa fiu mereu in situatia sa pastrez pacea, pentru ca raportul dintre dreptate si pace este de la doi la opt. Deci, faci dreptate si castigi doi, dar pierzi opt. Faci pace, castigi opt, dar pierzi doi. Deci, pacea este de patru ori mai mare decat dreptatea. Numai atunci poti sa faci armonie. Deci, tu trebuie sa fii un erou al armoniei, un erou al pacii, cu orice chip. In felul acesta poti avea dezvoltat discernamantul de a putea intelege inima cuiva. Orice om care are o pace sufleteasca are o valoare nemaipomenita in sufletul lui si o armonie in unitatea in care traieste el.

- Cum ajungem in zilele noastre, in aglome-rarile urbane, la pacea aceasta mult dorita?

- Da, lucrurile acestea sunt foarte importante. Pai, pacea inseamna sa renunti la parerile tale, sa renunti la gusturile tale, la chemarile tale pacatoase, sau sa renunti de a face un razboi gratuit, cum zice cineva: "Mi-a zis, i-am zis si am sa-i zic!"

- Deci, nu e o simpla linistire interioara?

- Domnule, nu rational trebuie sa se intrebe, nici rational sa se raspunda. Pacea aceasta vine fara explicatii. Simtul bucuriei nemaipomenite, ca si in iubire. De ce? Pentru ca, practic, nu ai nimic cu nimeni. Inima mea e libera despre altii, ca sa-I fac loc Mantuitorului Hristos sa o ocupe. Pacea a venit la voi, adica a venit Hristos in inima voastra, pentru ca nu dusmaniti pe nimeni. Ne punem idealul cel mai inalt: iubirea de vrajmasi, mantuirea. Nu e utopie, pentru ca spune Mantuitorul Hristos: "E posibil lu-crul acesta!" A incercat cu adevarat sa se iubeasca vrajmasul? Sau stim numai din Scriptura ca trebuie sa iubim, insa ne uram razbit? Sa se plece cu adevarat la iubire. La nivelul zilei, sau al vietii intregi, n-ai sa reusesti sa ajungi la o mare iubire. Dar te ajuta harul lui Dumnezeu, si tu ai sa mori iubind pe vrajmasi, sau cel putin sa nu-i urasti. Deja esti intr-o pozitie de salvare. Ca sa fii erou trebuie sa te jertfesti continuu. Ce ma intereseaza ca se supara celalalt? Sa nu Se supere Hristos! Oriunde trebuie sa fii cu Hristos, fara agitatie, cu o foarte mare linistire sufleteasca. Ma bucura, sunt fericit ca sunt crestin si ti-as dori si tie sa fii. Pentru ca ei vad la tine pacea ta. Ii vor consuma placerile si se vor simti obositi. Vazandu-te pe tine ca esti linistit, te intreaba: "Domnule, de ce ai tu pacea asta?" "Pentru ca vreau sa traiasca Hristos in inima mea continuu!" Adica, nu am dusmani in inima mea.

Hristos nu intra intr-o inima ocupata de vrajmasie. Si, pentru faptul ca uram, unde-i e-roismul? Pai ce, te duci la razboi sa te predai dusmanului? Dusmanul te omoara!

Lupta de pe pozitia ta crestina fara dusmanie! Insa este voie sa va aparati. Sa nu se speculeze pozitia noastra crestina ca pe o slabiciune. Caci daca am sti cand vine furul - spune Mantuitorul - nu l-am lasa sa sparga casa. Noi ne opunem, nu doar intinzi mainile… "Nu intra!" Te lupti cu el. Si poate sa cada el. Deci iti aperi valorile.

- Cum putem discerne corect intre binele si raul care patrunde din Occident? Este liber-tatea occidentala adevarata libertate?

- Nu exista decat o libertate: a inimii in Hristos. Vrei sa fii liber? Izbaveste-te de pacate! "C-am venit sa va fac liberi!" "Ce, noi nu suntem liberi?" - au raspuns evreii. "Sunteti neliberi pentru ca va supuneti pacatului!"

Occidentul nu este un punct de orientare. Este tolerat de Biserica Ortodoxa. Nu condamnam toate persoanele din Occident, dar curentele, starile de spirit care exista in Occident sunt primejdioase si trebuie sa fie detestate. Daca esti roman ortodox, esti peste tot Occidentul si peste tot Extremul Orient si peste toate confesiunile religioase false.

- Este mai bine sa ne infranam trupul de la desfatari, sau sa ne infranam gandurile?

- Si trupul si gandurile! Trupului sa i se dea cu masura, gandurile rele sa dispara de tot. Tocmai asta este lupta de gand, adica sa se elibereze cu orice chip, sa se dezinfecteze, sa se curete mintea, gan-durile. Si cu trupul - sa i se dea cu masura: hrana, somn, pentru ca nu trebuie slutit cu un post exagerat, pentru ca este facut de Dumnezeu "bine facut" cum zice: "Bine l-a facut Marele Mester!" Atunci, noi avem obligatia sa nu-l slutim, sa nu-l slabim. Sa-i dam cu dreapta judecata, cu postire, cu hrana, care este randuita de Biserica.

- Carnea nu trage rugaciunea la pamant?

- Nu trage! Carnea se poate manca, este in-gaduita de Dumnezeu: "Taie, Petre, si mananca!" Aduceti-va aminte cand a cazut din cer panza cu fel de fel de fiare, de animale, si a inceput Petru sa taie si sa manance; mai ales ca ei, care erau evrei si nu mancau carne.

Deloc nu este. Este ingaduita numai pentru ca are calorii multe. Si, pentru ca este mai grea la mistuit, se recomanda sa se manance cu masura sau chiar deloc. Dar, chiar deloc nu este o porunca ca sa nu mananci. Canonul 14 de la Ancira, zice ca: "Daca cel care nu mananca carne - vorbeste de un diacon - daca nu mananca nici ciorba in care a fiert carnea, sa inceteze din lucrarea lui". Adica se intelege ca este ingaduita carnea. Nu este ingaduita in posturi, iar in dezlegare carnea este ingaduita, dar cu masura.

- Ce sunt Vamile Vazduhului? Cum ar trebui sa le intelegem?

- Asa cum s-au prezentat ele reprezinta o forma rationala, intr-o forma imaginativa, daca a avut o imagine bogata cel care a scris, cum, bunaoara parin-tele Nicodim Mandita. In adevarata lor prezentare, noi nu le putem cunoaste dinainte. Una stim: au dracii atunci libertatea sa ne acuze dupa faptele noastre.

- Inainte de Judecata?

- Inainte de Judecata - la moarte, la moartea fiecaruia. La Judecata - atunci va fi sfarsitul lumii. Dar fac aceasta la judecata care se face sufletului dupa ce moare, chiar in prima zi este asta. Si mult mai mult este acuzat de propria constiinta, si satana se serveste de lucrul acesta. Bunaoara, au fost situatii descoperite de Dumnezeu cand diavolului nu-i convenea masura luata de Dumnezeu, adica cu dreapta judecata, dreapta socotinta pe care o face Dumnezeu, si tipa si zicea ca "Uite ce a facut cutare!" "Da, a facut, dar s-a si pocait asa si asa". S-au intamplat mai multe cazuri. De unde se crede ca diavolul are libertatea sa acuze la acel cantar.

Petru Vamesul, un foarte mare bogatas vames, avea 3000 de robi - numai sa le dea sa manance la 3000 de insi, va dati seama ce avere avea - si era vestit de zgarcit, cel mai zgarcit pe acolo. Si cersetorii cetatii aceleia aveau obiceiul sa se intal-neasca la marginea cetatii sa imparta intre ei ce au capatat. Si ei atunci, parca erau un sobor clerical, ziceau: "Asta este de la cutare!" Si ziceau in cor: "Sa-l pomeneasca Dumnezeu intru imparatia Sa!" si zice unul: "De la Petru Vamesul nu avem nimic!" "Sa nu-l pomeneasca Dumnezeu intru Imparatia Sa!"

Cersetorii, v-am mai spus, sunt personaje biblice, ei niciodata nu dispar, Dumnezeu vorbeste de ei: "Dati, dati, dati!" Ii aseaza asa, anume, prin-tre bogati, ca sa te mantuiasca pe tine. De unde se vede ca, atunci cand intinde mana ca sa ceara, el nu cere, el iti da imparatia prin mana aceea intinsa, si tu nu observi. Si atunci tu, ca rasplata, ii dai cel mai mic ban - ce rusine! Asa, deci, ia sa indrazneasca sa dea cineva si ceva mai mari bani.

Si ala, atunci, infricosat de cersetori ca "Sa nu-l pomeneasca Dumnezeu intru imparatia Sa", si-a luat curajul: "Ma duc la Petru Vamesul sa-i cer!" "Nu te duce, ma, ca te omoara!" Si s-a dus si l-a intalnit tinand catarul de capastru, cu desagii de paine calda care ii aducea pe camp la robi. Si el: "Doamne, da-mi si mie ca mi-e foame! Da-mi si mie o bucata!" O, dar nu putea sa-l bata ca scapa catarul si se infuria la el. Si in sfarsit, pana la urma a luat o paine de aceea calda si a aruncat in el ca si cu piatra. Asta a luat painea in brate; era paine, tot atat de valoroasa ca painea, si s-a dus. "Uite, asta e de la Petru Vamesul!" "Sa-l pomeneasca Dumnezeu intru imparatia Sa!" Bine! Si Petru Vamesul, dupa intam-plarea aceasta, a avut o adormire, sub ce forma stie Bunul Dumnezeu, dar l-a luat la Judecata. Si puneau pe cantar dracii faptele lui si cantarul cadea in jos cu faptele lui rele, ca erau mai grele. Si ingerul pazitor, cum spune in viata lui, a luat painea aceea, care a aruncat-o acela, si a pus-o pe cantar. Si s-a ridicat deodata. Aceea a fost mai grea decat toate faptele rele. Si a vazut Petru Vamesul acolo unde era aceas-ta. Ce grozav si mare lucru este milostenia!

Criteriul de judecata pe care il suferim toti, va fi iubirea, deci mila este toata Scriptura. Si atunci, el, desteptandu-se inviat din toata treaba aceea, s-a pus pe mari milostenii. Ei, nu mai spun ca, pana la urma, s-a vandut chiar pe sine. S-a dus cu un rob al lui si a aranjat: "Sa ma vinzi!" Deci, s-a vandut chiar pe sine, asa de mult sa-i semene lui Dumnezeu. A dat o haina de piele la un cersetor, ca era frig, si acela era fericit. Dar, nu atat de fericit, pentru ca de acum nu-i dadea mai nimeni, pentru ca vedeau haina aceea scumpa. Aceea tinea de cald, dar nu-i tinea si de foame. Si s-a dus sa o vanda, sa scape de haina aceea. Dar nu i-o cumpara nimeni, ca, ziceau ca-i de furat. Si atunci, un oarecare ins, in targ, il intreba: "De unde ai tu haina?" "Mi-a dat-o Petru Vamesul!" "A! Cred ca s-a pus pe mari milostenii". Si asa i-a cumparat-o acela. Dar, Petru Vamesul l-a vazut iar fara haina si zice: "O, Doamne, nu mi-ai primit milostenia!" El nu stia intamplarea, cum a facut acela ca a vandut-o, si a adormit. Cand era in somn a vazut pe Mantuitorul in vazduh imbracat cu haina lui. Venea pe fereastra la el si i-a spus: "Petre, la Mine este tot ce dai! Uite, la Mine este haina!" Cand a vazut el acum, a vandut toata averea si toata a impartit-o la robi. De unde se vede ca erau acolo, erau la acea adormire a lui, si diavolii care ii puneau faptele lui cele rele pe cantar. Deci este o forma, o libertate a diavolilor de a acuza. Dar faptele tale vor birui. Si cum va fi exact impartirea faptelor se cam si stie, ca cine traieste prezentul, ca nu se au in vedere faptele din trecut cand traiesti. Trairea pre-zentului repara trecutul si cucereste viitorul. Pentru ca cine traieste prezentul repara trecutul si cucereste viitorul. Deci, faptele tale de acum sunt cele care sunt, caci se poate sa faci o fapta urata, si tot trecutul tau l-ai doborat, si-ti pierzi sufletul. Nu este chiar asa de usor sa treci prin procesele acestea, pentru ca se intra intr-o lume a vesniciei, care este nespus de cernuta, de purificata. Deci, forma in care se vor prezenta vamile va fi pentru fiecare altfel, dar va fi intr-o forma de care nu se stie. Important este sa se stie ca ele exista, adica exista o judecata, cand diavolul, nesuferitul de diavol, isi cere drepturile.

V-am mai spus de doi frati care s-au mantuit si care au trecut prin vami foarte usor, pentru ca au fost, intr-adevar, foarte evlaviosi si traitori - erau frati de manastire. Cand au ajuns intr-un loc, in care diavolii nu puteau, [diavolii] au strigat: "Mare indrazneala are curatenia!", caci, intr-adevar, erau foarte curati. Iar Sfantul Macarie Egipteanul cand a murit, a trecut prin vami si a ajuns intr-un loc in care dracii nu mai puteau. Si el atunci, inspaimantat de cat a fost hartuit pana in momentul acela, la locul acela a zis: "Stati, ca inca nu am scapat de voi, inrautatitilor!" Deci, dovada ca l-a trecut prin niste hartuieli, dar nu au avut ce sa-i faca, ca s-a smerit grozav in viata lui, lucru pe care il spune tot el cand a intrebat pe diavol de ce nu pot asupra lui, si zice: "Pentru ca postesc?" "Nu, noi nu mancam niciodata!", au spus diavolii. "Dar pentru ca eu priveghez?" "Dar noi priveghem continuu, nu dormim deloc!" "Dar de ce?" "Pentru smerenia ta!", au spus dracii. Deci, smerenia asta i-a doborat. Dar avem si alte fapte bune, avem toate faptele bune - sunt sfintii, care marturisesc pentru ele, bineinteles.

- Dar, daca ne ridicam, nu ne mandrim ca suntem in picioare?

- Nu te mandri! Mandria vine, dar nu inseamna ca trebuie sa stam in cloaca, sa stam in adanc, asa, ingropati in patimi, pentru ca daca ma ridic vine mandria. Ma ridic, si poate ca nu vine, si, daca vine, o alung: "Iarta-ma, Doamne!" Iti mai arde si de mandrie dupa ce ai scapat, cum ar fi, de la inec? Numai atat spui: "Doamne, iti multumesc ca am scapat!" Nu spui: "Doamne, am scapat cu puterea mea!" Dar ce, iti mai arde de mandrie? Nu prea vine mandria, dar, daca vine, o alungi, lupta incepe mai departe. Nu trebuie sa oprim faptele bune ca vine mandria. Caci, daca te mandresti, pierzi tot! Ca zic: "Ia uite, domnule, ce, eu sa pierd toate faptele bune ca vine mandria? Ia sa nu ma mai mandresc eu!" Este o mare pacoste. Te sluteste. Este cea mai nesu-ferita patima de pe fata lumii acesteia, de origine draceasca, caci, cine se mandreste si se faleste cu mandria, are o asemanare aproape totala cu dracii.

- A rabda este sinonim cu a astepta?

- Nu este. Mai intai de toate a rabda inseamna ca este o suferinta si eu sufar. Ori, a astepta pe cineva inseamna ca se poate sa ai si bucuria ca o sa vina. Dar, cand rabzi, suporti, suferi o apasare; si trebuie sa rabzi cu nadejdea ca vine. Si atunci, asteptarea capata valoare.

- Stim ca aveti mare evlavie catre Maica Domnului, ne puteti spune cate ceva despre Maica Domnului?

- O, Maica Domnului! Fiti fiii Maicii Domnului si veti vedea! Va dati seama cine este Maica Domnului? Stapana cerului si a pamantului! Cat poate Dumnezeu cu puterea, poate si Maica Domnului cu rugaciunea! Este la dispozitia fiecarui crestin. Nu exista o rugaciune cat de mica, traita, sa nu te auda Maica Domnului, sa nu coboare.

Va spun inca o data, ca o fata cu viata foarte buna i-a spus Maicii Domnului: "Maica Domnului, arata-te a-mi fi mama!" Si Maica Domnului i-a spus: "Arata-te a-mi fi fiica!" Adica sa faci niste fapte de fiica catre Maica Domnului, Stapana stapanelor, Stapana cerurilor, Mama lui Dumnezeu, cu puteri nemasurate peste heruvimi si serafimi. Si totusi, Maica Domnului este mereu langa noi, este mereu langa necazurile noastre. Smerenia aceasta te depa-seste si te face sa versi mereu lacrimi. Adica sa insisti la Maica Domnului, sa te rogi la Maica Domnului. Dar, daca nu intelegi multe lucruri, roaga-te, ca vei intelege tu. Important este ca ne este de ajutor. Te scapa din starea in care esti.

Deci, arata-te de a-i fi fiica, adica Maica Domnului sa nu stea, asa, ca la o slabanoaga, stii. Dumnezeu locuieste in slavile cerului, dar ii face placere sa stea intr-o inima de crestin. Dar Maica Domnului, care a fost o fiinta creata? Aveti incredere in Maica Domnului pana la urma.

- Unii vad scaderea orgoliului egala cu moartea sufleteasca, si se tem si de una si de alta.

- Nu orgoliul este moartea sufleteasca, dar, moartea sufletului aduce si moartea fizica. Daca este doborat spiritualiceste, nici trupul nu mai face doi bani. Traiesti numai in instincte. Pentru ca omul este facut din trup si suflet, dar sufletul este omul, nu trupul, si atunci, daca este moarte sufleteasca, se intelege ca trupul nu mai este bun de nimic, adica ar fi bun de iad.