Omilia a noua - Catre cei ce pleaca de la Sfanta Liturghie


OMILIA A NOUA

Despre pocainta. Catre cei ce pleaca de la Sfanta Liturghie

Dupa cum semanatorii n-au nici un folos daca arunca semintele pe cale, tot asa si noi n-avem vreun folos de pe urma numelui de crestin daca faptele noastre nu sunt pe masura numelui. Iar daca vreti, am sa va aduc martor de credinta pe Iacov, fratele Domnului, care zice: "Credinta fara fapte este moarta". Este deci nevoie de fapte; fara de ele nici numele de crestin nu ne poate fi de folos. Sa nu te minunezi! Spune-mi, te rog, este de vreun folos soldatul care sta in armata, dar nu-i vrednic de armata si nu lupta pentru imparatul care il hraneste? Ar fi, poate, mai bine sa nu stea in armata decat sa batjocoreasca cinstea imparatului.

Asa si cu crestinii. Nu merita, oare, sa fie pedepsiti cand nu lupta pentru imparatul lor? Dar pentru ce spun: cand nu lupta pentru imparatul lor? Faca Dumnezeu sa lupte pentru sufletele lor!

- Dar cum pot, mi se poate spune, sa fiu in lume, inconjurat de treburi, sa slujesc imparatului si sa ma mantuiesc?

- Ce spui, omule? Vrei sa-ti spun pe scurt ca nu locul te mantuie, ci purtarea si vointa?
Adam era in Rai, ca intr-un port, si s-a inecat; Lot era in Sodoma, ca pe mare, si s-a mantuit; Iov statea pe gunoi si s-a indreptatit, iar Saul era in mijlocul bogatiilor si si-a pierdut imparatia -si pe cea de aici, si pe cea de dincolo. Nu te poti apara  spunand: "Nu pot sa fiu si in lume, inconjurat de treburi, si sa ma si mantuiesc". Stii de unde ne vine acest gand? De acolo ca nu ne rugam des si nici nu venim des la biserica. Oare, nu vedeti pe cei care vor sa primeasca dregatorii de la imparatul pamantesc, cum staruiesc si cum pun pe altii sa intervina ca sa dobandeasca ce doresc? Aceste cuvinte le spun celor ce pleaca de la dumnezeiestile slujbe si celor care se pun la sfat si palavragesc in timpul infricosatoarei si Sfintei Liturghii. Ce faci, omule? N-ai fagaduit zicand: "Avem catre Domnul", cand preotul a spus: "Sus sa avem mintea si inimile"? Nu ti-e teama, nu te rusinezi sa fii gasit mincinos in acel ceas infricosator?

Vai, ce minune! Masa cea de taina este pregatita, Mielul lui Dumnezeu este junghiat pentru tine, preotul se nevoieste pentru tine, foc duhovnicesc izvoraste din preacurata Masa, Heruvimii stau imprejur, Serafimii, care cu sase aripi isi acopera fetele, zboara pe deasupra, toate Puterile cele netrupesti impreuna cu preotul se roaga pentru tine, focul cel duhovnicesc se pogoara, Sange curge din preacurata coasta in potir spre curatirea ta, si tu nu te infricosezi, nu rosesti ca esti gasit mincinos in acest infricosator ceas?

Ai o suta saizeci si opt de ore pe saptamana; si din acestea Dumnezeu Si-a oprit pentru El numai o singura ora; si cheltuiesti si aceasta ora in treburi lumesti, in glume, in discutii! Cu ce indraznire, deci, te mai apropii de Sfintele Taine? Ai indrazni, oare, sa pui mana pe pulpana hainei imparatului pamantesc, daca ti-ar fi mana plina de murdarie? nicidecum!
Sa nu socotesti ca este paine, nici ca este vin ceea ce vezi! Ca nu se dau afara ca celelalte mancari. Fereasca Dumnezeu! Sa nu gandesti asa! Ci, dupa cum ceara unindu-se cu focul nu pierde nimic si nimic nu prisoseste, tot asa socoteste si aici! Sfintele Taine intra in fiinta trupului. De aceea, cand ne apropiem sa ne impartasim, sa nu socotim ca ne impartasim cu dumnezeiescul Trup ca din mana unui om, ci sa socotim ca ne impartasim cu dumnezeiescul Trup ca din clestele de foc al Serafimilor, pe care l-avazut Isaia; iar cu dumnezeiescul Sange asa sa ne impartasim, ca si cum am atinge cu buzele dumnezeiasca si preacurata coasta a lui
Hristos.

Asadar, fratilor, sa nu plecam din biserica in timpul Sfintei Liturghii; si iarasi, cand suntem in biserica, sa nu stam de vorba. Sa stam cu frica si cu cutremur, cu ochii plecati in jos, dar cu sufletul ridicat in sus. Sa suspinam, fara sa ni se auda glasul, dar cu inima sa ne bucuram. Oare, nu vedeti cat de nemiscati stau cei ce sunt langa imparatul acesta pamantesc, trecator si
muritor? Nu scot o vorba, nu se clintesc, nu arunca ochii ici si colo, ci stau infricosati si plini de cutremur. Ia pilda de la ei, omule, si te rog sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu asa cum te-ai duce inaintea imparatului celui pamantesc. Dar trebuie sa te infatisezi cu mult mai multa frica inaintea imparatului celui ceresc. Acestea vi le-am spus adeseori si nu voi inceta a vi le spune, pana ce nu voi vedea ca v-ati indreptat. Cand intram in biserica, sa intram cum se cuvine lui Dumnezeu. Sa nu avem in suflet dor de razbunare, ca nu cumva rugandu-ne, cand spunem: "Iarta-ne noua, precum si noi iertam gresitilor nostri", sa ne rugam impotriva noastra. infricosatoare sunt cuvintele acestea! Cel ce le rosteste, aproape ca striga asa lui Dumnezeu: "Am iertat. Stapane, iarta-ma! Am dezlegat, dezleaga-ma! Le-am lasat, lasa-mi-le! Daca le-am tinut, tine-mi-le! Daca n-am iertat vecinului pacatele lui, nu mi le ierta nici Tu pe ale mele. Cu masura cu care am masurat, masoara-mi si Tu mie!". Stiindu-le dar pe toate acestea, gandindu-ne la ziua cea infricosatoare a Judecatii, la focul iadului si la muncile cele infricosatoare de acolo, sa ne intoarcem de pe calea noastra cea ratacita. Va veni vremea cand teatrul lumii acesteia se va risipi. Atunci nu mai putem lupta; dupa trecerea acestei vieti, nu mai putem negutatori; dupa ce s-a inchis stadionul, nu mai putem fi incununati.

Timpul de acum e timp de pocainta; acela, de judecata! Timpul de acum e timpul luptelor; acela, al cununilor! Timpul de acum e timp de osteneala; acela, de odihna! Timpul de acum e timp de munca; acela, de rasplata!

Desteptati-va, va rog, desteptati-va si sa ascultam cu ravna cele spuse! Am trait cu trupul, sa traim si cu duhul! Am trait in placeri, sa traim si in fapte de virtute! Am  trait in trandavie, sa traim si in pocainta! "Pentru ce te trufesti, tina si cenusa?". Pentru ce te mandresti, omule? Pentru ce te falesti? Ce nadajduiesti de la slava lumii si de la bogatie? Sa ne ducem la morminte, va rog, si sa vedem tainele de acolo. Sa vedem pe om descompus, oasele roase, trupurile putrezite. Daca esti intelept, priveste! Daca esti priceput, spune-mi: Cine e imparatul, cine e ostasul? Cine e stapanul, cine e robul? Cine e inteleptul, cine e neinteleptul? Unde-i frumusetea tineretii? Unde-i fata cea frumoasa? Unde-s ochii cei stralucitori? Unde-i nasul cel bine intocmit? Unde-s buzele cele arzatoare? Unde-i frumusetea obrajilor? Unde-i fruntea cea luminoasa? Nu-s toate praf? Nu-s toate cenusa? Nu-s toate pulbere? Nu-s toate putreziciune?
Gandindu-ne la acestea, fratilor, si aducandu-ne aminte de ziua noastra cea din urma, sa ne intoarcem, cat mai avem timp, de pe calea noastra cea ratacita. Am fost cumparati cu Sange scump.

Pentru aceasta Dumnezeu pe pamant S-a aratat. Pentru tine, omule, Dumnezeu pe pamant S-a aratat si nu avea unde sa-Si plece capul. Vai, ce minune ! Judecatorul vine sa fie judecat pentru cei vinovati! Viata gusta moarte! Creatorul este palmuit de creatura! Cel ce nu poate fi privit de Serafimi este scuipat de rob, gusta otet si fiere, este impuns cu sulita, este pus in mormant! Si tu, spune-mi, te trandavesti, dormi, dai din umeri cu dispret, omule? Nu stii ca, de ti-ai varsa sangele tau pentru El, nici asa n-ai facut ce erai dator sa faci ca altul e sangele Stapanului, si altul sangele robului! Pocaieste-te si intoarcete inainte de iesirea sufletului, ca nu cumva sa vina moartea si tot leacul pocaintei sa fie fara de folos. Ca aici, pe pamant, are putere pocainta; si numai aici; in iad n-are nici o putere. Sa cautam pe Domnul, cat avem timp! Sa facem binele ca sa scapam de iadul cel fara de sfarsit ce va sa fie si sa ne invrednicim de imparatia cerurilor, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea in vecii vecilor. Amin.