Omilia a sasea - Rostita in a sasea saptamana a Sfantului Post de patruzeci de zile

• « Inapoi
• Inainte »

Rostita in a sasea saptamana a Sfantului Post de patruzeci de zile

Cat de placute-mi sunt valurile acestei mari duhovnicestii Mai placute decat valurile marii! Valurile marii sunt ridicate de neoranduiala vanturilor, valurile acestea, de dorinta ascultarii predicii. Acelea, cand se umfla, baga spaima in sufletul carmaciului, acestea, cand se arata, dau multa indraznire predicatorului. Acelea sunt dovezi de mare furtunoasa, acestea, semne de suflete pline de veselie. Acelea, izbindu-se de stanci, scot sunete nedeslusite, acestea, izbindu-se de cuvantul de invatatura, slobozesc glasuri placute la auz. Asa-s si adierile zefirului: cand trec peste holde, apleaca si inalta capetele spicelor, iar holdele ajung, pe uscat, valuri ale marii. Dar valurile acestea de oameni sunt mai placute decat valurile holdelor. Dar nu adierile zefirului, ci harul Duhului a ridicat sufletele voastre; le-a incalzit focul acela de care vorbea de demult Hristos: "Foc am venit sa aduc pe pamant; si ce voiesc decat sa si fie aprins acum."( Luca 12, 49)

Acest foc il vad pogorandu-se si arzand in sufletele voastre. Asadar, pentru ca frica de Hristos a aprins atatea candele in noi, haide sa picuram in ele untdelemnul invataturii, pentru ca lumina sa ramana in noi mai multa vreme. Timpul postului se grabeste spre sfarsit. Am ajuns la mijlocul drumului si ne indreptam spre sfarsit. Dupa cum cel care a inceput postul ajunge la mijlocul lui, tot asa si cel ce a ajuns la mijloc sa caute sa ajunga la sfarsit. Timpul se grabeste spre sfarsitul postului, iar corabia vede portul; dar ceea ce cautam nu-i sa ajungem in port, ci sa nu ajungem la tarm cu corabia goala de marfuri. Va rog, dar, pe toti si ma cuceresc voua, sa se uite fiecare in constiinta lui sa vada ce a negutatorit de pe urma postului. De vede ca a castigat mult, sa mai adauge castig la castig; de vede ca n-a adunat nimic, sa foloseasca pentru negutatorie timpul ce i-a mai ramas. Atata vreme cat iarmarocul e in toi, sa facem bune afaceri, ca sa nu plecam cu mainile goale, ca sa nu induram osteneala postului, dar sa pierdem plata postului. Ca se poate sa induri osteneala postului si sa nu iei plata postului.

- Cum?

- Cand ne abtinem de la mancari, dar nu ne abtinem de la pacate; cand nu mancam carne, dar mancam casele saracilor; cand nu ne imbatam cu vin, dar ne imbatam cu pofte rele; cand stam toata ziua nemancati, dar ne petrecem toata ziua la spectacole pline de desfranare. Iata osteneala pentru post, dar fara plata pentru post! Da, atunci cand ne ducem la spectacolele teatrale cele nelegiuite! Nu spun asta despre voi! Stiu ca nu va atinge aceasta invinuire! Dar este obiceiul celor indurerati sa-si verse focul pe cei de fata, cand nu pot pune mana pe vinovati. Care e castigul celor ce postesc, cand se duc la spectacole teatrale nelegiuite, cand intra in scoala obsteasca a desfranarii, in locul cel public de deprindere a desfraului, ca sa sada pe scaunul ciumatilor?( Ps. l, l) N-ai gresi daca ai da teatrului, locului aceluia prearau, plin de tot felul de boale, cuptorului din Babilon, toate aceste nume preaurate: scaun de ciumati, scoala de desfranare, loc de deprindere a desfraului. Cand diavolul duce pe locuitorii orasului la teatru (Este vorba despre teatrul care promoveaza imoralitatea; Sf. loan Gura de Aur a luat atitudine atat impotriva reprezentatiilor obscene, cat si impotriva actorilor care le dadeau), ii azvarle ca intr-un cuptor! Asa ii arde! Nu pune dedesubt vreascuri, ca atunci barbarul acela din Babilon, nici pacura, nici caiti, nici smoala, ci alte materii, cu mult mai cumplite: chipuri desfranate, cuvinte de rusine, trupuri dezgolite, cantece pline de pacate.

Cuptorul cel din Babilon a fost aprins de maini barbare; cuptorul acesta este aprins de ganduri mai nesocotite decat mainile barbarilor. Mai cumplit este cuptorul acesta decat cel din Babilon, pentru ca si focul e mai cumplit; nu arde trupul, ci buna stare a sufletului; iar grozavia e ca cei care ard nici nu-si dau seama; ca de si-ar da seama, n-ar rade cu gura plina de cele ce vad pe scena.

Grozavia cea mai mare e atunci cand cel bolnav nu stie ca-i bolnav, cand cel ce arde in chip ticalos si netrebnic nu simte ca sta pe jaratec. Care-i folosul postului, cand opresti trupul de la mancarile legiuite, dar dai sufletului hrana nelegiuita, stand toata ziua in teatru, ca sa vezi cum se schimonosesc si se fac de ras oamenii, ca sa vezi femei desfranate, ca sa vezi oameni care aduna pacatele din fiecare casa si joaca scene de adulter? La teatru vezi si desfranari si adultere, si auzi si hule, ca boala sa-ti intre in suflet si prin ochi, si prin urechi. Actorii prezinta lucruri de rusine; de aceea si numele ce-l poarta e nume de rusine. Ce castig ai de pe urma postului cand iti hraneste sufletul cu o hrana ca aceasta? Cu ce ochi te vei mai uita la sotia ta, cand te intorci de la astfel de spectacole? Cu ce ochi vei privi pe copilul tau, pe sluga ta, pe prietenul tau?

Trebuie neaparat sa te schimonosesti, daca vrei sa povestesti cele infatisate pe scena, sau sa taci si sa-ti acoperi fata de rusine. De aici, din biserica, nu pleci asa: ci te duci acasa ca sa povestesti cu multa indraznire toate cele spuse aici: cuvintele profetilor, invataturile apostolilor, legile Stapanului, si ca sa intinzi masa intregii virtuti; cu istorisirile auzite aici vei face mai cuminte pe sotie, mai intelept pe copil, mai ascultator pe vecin, mai iubitor pe prieten, iar pe dusman il vei indupleca sa puna capat vrajbei.

Vezi ca cele auzite aici in biserica sunt pentru toti invataturi mantuitoare, iar cele auzite la teatru pentru toti nefolositoare? Spune-mi, te rog, ce folos ai de pe urma postului, cand postesti cu trupul, dar te desfranezi cu ochii? Ca desfranare nu-i numai impreunarea trupurilor, ci si privirea desfranata. Ce folos ai de pe urma postului cand vii si la biserica, si te duci si la teatru? Eu te invat, acela te strica. Eu iti dau doctorii pentru boala ta, acela iti mareste boala. Eu iti sting aprinderea trupului, acela iti aprinde flacara poftei. Spune-mi, care-i folosul? "Cand unul zideste, iar altul darama, ce folos au mai mult decat osteneala?"( Isus Sirah 34, 25). Sa nu fim dar, si aici si acolo, ci numai aici sa stam, ca sa ne fie de folos venirea aici, ca sa nu venim in zadar aici, ca sa nu venim fara castig, nici spre osanda.

"Cand unul zideste, iar altul darama, ce folos au mai mult decat osteneala?". Chiar de-ar fi multi cei ce zidesc si numai unul cel care darama, usurinta daramarii biruieste multimea mainilor ziditorilor. Mare-i intr-adevar rusinea, si pentru tineri, si pentru batrani, sa alerge la teatru cu zor. Dar de s-ar margini raul numai la rusine! Desi nici asta nu-i de indurat pentru un barbat liber, ci rusine, blam si cea mai mare paguba pentru un om cu judecata! Dar raul nu se margineste numai la rusine, ci atrage si mare pedeapsa si mare osanda. Ca toti cei care se duc la teatru sunt neaparat cuprinsi de pacatul desfranarii; nu pentru ca fac desfranare cu femeile de acolo, ci pentru ca le privesc cu ochi desfranati. Ca si acestia sunt cuprinsi de desfrau! Nu va voi spune cuvantul meu, ca sa nu-mi dispretuiti cuvantul, ci va voi citi Legea dumnezeiasca pe care n-o puteti dispretui.

- Ce spune dar Legea cea dumnezeiasca?

- "Ati auzit ca s-a zis celor de demult: Sa nu faci desfranare. Iar Eu va spun voua: Oricine se uita la o femeie, ca sa o pofteasca, a si facut desfranare cu ea in inima lui"( Matei 5, 27-28). Ai vazut ca desfranarea s-a savarsit deplin? Ai vazut ca pacatul s-a implinit? Si ceea ce-i mai cumplit e ca cel ce a savarsit desfranarea va da socoteala de pacatul sau nu in fata unui tribunal omenesc, ci inaintea tribunalului lui Dumnezeu, unde pedepsele sunt vesnice: "Oricine se uita la o femeie, ca sa o pofteasca, a si facut desfranare cu ea in inima lui". Legea aceasta nu starpeste numai boala, ci si radacina bolii; iar radacina desfranarii este pofta desfranata. De aceea Dumnezeu pedepseste nu numai desfranarea, ci si pofta, mama desfranarii. Asa fac si doctorii. Nu vindeca numai bolile, ci si cauzele bolilor. Cand vindeca pe cei bolnavi de ochi, indeparteaza tumoarea cea rea, care-i mai sus de ochi, din tampla. Hristos face la fel. Desfranarea este o boala rea de ochi; nu a ochilor trupului, ci a ochilor sufletului mai intai. De asta Domnul indeparteaza din suflet tumoarea desfranarii cu frica de Lege; de asta a pedepsit nu numai desfranarea, ci si pofta: "...a si facut desfranare cu ea in inima lui".

Cand inima ti-e stricata, ce folos de restul trupului? Ca si cu plantele si cu arborii: cand vedem ca maduva le e putreda, restul e de aruncat. Tot asa si cu omul: cand inima e pierduta, in zadar e sanatos restul trupului. Cand vizitiul a pierit, cazand de pe capra, in zadar mai alearga caii. Legea aceasta a lui Hristos este grea si tare impovaratoare, dar are si mare cununa. Asa sunt lucrurile pline de osteneala! Au mare rasplata. Tu insa nu te uita la osteneala, ci gandeste-te la rasplata. Sa faci cum faci cu lucrurile din viata de toate zilele! Daca te uiti la osteneala celor ce ai de savarsit ti se pare greu si impovarator; dar daca te uiti la rasplata, treaba ce-ti sta in fafa este usoara, lesnicioasa. Asa e si cu cel care face comert pe mare. Daca s-ar uita numai la valuri, niciodata n-ar mai scoate corabia din port; dar, inainte de valuri, se uita la castig, si de aceea indrazneste sa strabata intinsul oceanului. Tot asa si ostasul. Daca s-ar uita la rani, la moarte, n-ar mai imbraca niciodata platosa; dar, inainte de rani, se uita la trofee si la biruinta, si de aceea alearga pe campul de lupta ca si cum s-ar duce
intr-o gradina cu flori.

Cele grele prin fire ajung usoare cand nu ne gandim la osteneli, ci ne uitam la rasplata ostenelilor. Vrei sa afli cum ajung usoare cele grele prin firea lor? Asculta-l pe Pavel, care spune: "Necazul nostru trecator si usor ne aduce marime vesnica de slava mai presus de masura"( II Corinteni 4, 17). Cuvintele acestea sunt o enigma. Daca e necaz, cum e usor? Daca e usor, cum e necaz? Acestea sunt contradictorii! Dar Pavel a dezlegat enigma, aratand, prin cele ce adauga, cum ajunge necazul usor.

- Cum?

- "Neprivind noi la cele ce se vad"( II Corinteni 4, 18). A pus inainte cununa, si a facut usoara lupta. A aratat rasplata, si a usurat sudorile. Si tu, dar, cand vezi o femeie frumoasa la chip si minunat imbracata, cand vezi ca pofta te atata, cand vezi ca sufletul doreste s-o priveasca, ridica atunci ochii la cununa ce ti-e gatita sus, ca sa treci cu vederea peste un astfel de chip!... Copiii, cand sunt insotiti de pedagog, nu alearga de colo-colo, nu stau pe drum cu gurile cascate, nici nu se minuneaza de orice; cu atat mai mult tu n-ai sa faci asta cand vezi ca Hristos este alaturi de gandurile tale! "Cel care se uita la o femeie ca sa o pofteasca a si facut desfranare cu ea in inima lui". Imi place sa va citesc mai des cuvintele Legii! O, de-as putea sa vi le citesc toata ziua! Dar, mai bine spus, nu voua, ci celor vinovati de pacate; dar si voua, ca si voi veti ajunge mai intariti, iar cei bolnavi isi vor redobandi iute sanatatea. "Cel care se uita la o femeie, ca sa o pofteasca, a si facut desfranare cu ea in inima lui". E de-ajuns numai simpla citire a acestor cuvinte, ca sa curatiti tot puroiul pacatului. Dar, iertati-ma! Eu caut sa curat rani; iar cel ce curata rani trebuie neaparat sa puna pe rani si doctorii usturatoare. Cu cat veti auzi mai mult cuvintele acestea, cu atat mai mult se va curati si veninul pacatului. Dupa cum focul, cu cat sta mai mult langa aur, cu atat mai mult macina zgura din aur, tot asa si frica de aceste cuvinte, cu cat glasuieste mai mult in sufletul nostru, cu atat mai mult curateste tot acatul desfranarii. Sa ardem aici desfranarea cu cuvantul invataturii, ca sa nu fim siliti sa o ardem acolo cu focul gheenei. Daca plecam de aici cu sufletul curat, focul acela nu ne va vatama; dar daca plecam de aici cu sufletul plin de pacate, focul acela ne va primi. "Lucrul fiecaruia, spune Pavel, il va incerca focul, ca sa arate ce fel este" (I Corinteni 3, 13). Sa ne punem la proba acum, fara durere, ca sa nu fim pusi atunci la proba, cu durere.

- Orice-ai zice, mi se poate spune, Legea este greu de implinit!

- Si ce-i cu asta? Oare, Dumnezeu ne porunceste lucruri cu neputinta de implinit?

- Nu spun asta!

- Atunci, taci! nu invinui pe Stapan. Aceste cuvinte nu-s cuvinte de aparare, ci adaos de pacat, mai cumplit decat cel dintai. Multi pacatosi au obiceiul sa dea vina pe Dumnezeu pentru pacatele lor. Asculta! A venit la stapan cel ce primise cinci talanti si a mai adus alti cinci; a venit si cel ce primise doi talanti si a mai adus alti doi (Matei 25, 14-23); a venit si cel ce primise un talant; si pentru ca n-a avut sa mai aduca inca un talant, a adus in locul talantului invinuire.

- Ce-a spus?

- "Am stiut ca esti om aspru" (Matei 25, 24). Ce sluga nerecunoscatoare! Nu-i este de-ajuns pacatul! Mai si invinuieste pe Stapan, spunandu-i: "Seceri de unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai risipit!"( Matei 25, 24). Tot asa si in viata cea de toate zilele; toti cati nu fac nimic bun isi inmultesc pacatele invinuind pe Stapan. Nu invinui dar Stapanul! Nu ti-a dat porunci cu neputinta de indeplinit. Vrei sa afli ca nu ti-a poruncit lucruri imposibile? Iata, multi au facut mai mult decat li s-a poruncit; daca poruncile ar fi fost cu neputinta de indeplinit, nu le-ar fi depasit prin propria lor vointa. Dumnezeu n-a poruncit fecioria si totusi multi traiesc in feciorie. Dumnezeu n-a poruncit saracia de bunavoie si totusi multi arunca averile lor, marturisind cu fapta cat de usoare sunt poruncile. Nu le-ar fi depasit daca poruncile n-ar fi fost usoare.

Dumnezeu n-a poruncit fecioria; poruncind-o, ar fi adus sub constrangerea Legii si pe cel care n-ar fi vrut s-o pazeasca; indemnand insa la feciorie, lasa pe om stapan pe voia lui. De aceea si Pavel a spus: "Despre fecioare nu am porunca a Domnului dar dau sfat"( I Corinteni 7, 25). Vezi ca nu-i porunca, ci sfat? Vezi ca nu-i lege, ci indemn? E mare deosebirea intre una si alta: una e constrangatoare, cealalta e de bunavoie. "Nu poruncesc, spune Pavel, ca sa nu ingreunez, indemn si sfatuiesc, ca sa atrag". Tot asa, nici Hristos n-a spus: "Traiti toti in feciorie!". Daca ar fi poruncit ca toti oamenii sa traiasca in feciorie si ar fi facut din asta lege, cel care ar fi indeplinit porunca nu s-ar fi bucurat de atata cinste ca acum, iar cel care ar fi calcat porunca ar fi primit cea mai mare pedeapsa.

Ai vazut cum ne cruta Legiuitorul si cum se ingrijeste de mantuirea noastra? N-ar fi putut oare sa faca si din asta o porunca si sa spuna: "Cei ce traiesc in feciorie sa fie incarcati de cinste, iar cei care nu traiesc in feciorie sa fie osanditi"? Ar fi pus insa mare povara pe oameni; dar El ne cruta. A lasat fecioria in afara de stadion, a pus-o in afara luptelor din stadion, pentru ca cei care pazesc fecioria sa-si arate maretia sufletului lor, iar cei care n-o pazesc sa se bucure de ingaduinta Stapanului. Tot asa si cu saracia de bunavoie. N-a facut din ea o porunca. N-a spus atat: "Vinde-ti averile tale!", ci: "Daca vrei sa fii desavarsit, mergi, vinde-ti averile tale!"( Matei 19, 21). Sta in voia ta! Tu esti stapan pe hotararea ta! Nu te silesc, nu te impovarez! Incununez pe cel care o face, dar nu-l osandesc pe cel ce nu o face! Faptele savarsite din porunca si din datorie n-au atata plata; dar cele savarsite din proprie voie si din marinimie sufleteasca au cununi stralucitoare. Aduc pe Pavel ca martor: "Daca binevestesc, spune el, nu-mi este mie lauda"( I Corinteni 9, 16).

- Pentru ce?

- "Pentru ca sta deasupra mea datoria. Si, vai mie daca nu binevestesc" ( I Corinteni 9, 16). Vezi ca nu are multa plata cel ce implineste legea - ca este obligat s-o implineasca -, dar cel care nu o implineste este supus pedepsei si osandei. "Vai mie, spune Pavel, daca nu binevestesc!". Cu celelalte fapte, cu cele ce stau in voia noastra, nu-i asa.

- Dar cum?

- "Care este deci plata mea?( l Corinteni 9, 18), spune Pavel. "Ca, binevestind, sa pun fara plata Evanghelia lui Dumnezeu, ca sa nu ma folosesc de dreptul meu", intr-un caz era lege, de aceea nu avea plata mare; in celalalt caz, fapta lui era pornita din propria sa voie, de aceea avea mare plata. N-am spus toate acestea fara rost, ci ca sa arat ca Legea dumnezeiasca nu e grea, nu e impovaratoare, nu e plina de osteneli si nici cu neputinta de indeplinit.

Haide acum sa arat aceasta chiar cu cuvintele lui Hristos: "Cel care se uita la o femeie, ca sa o pofteasca, a si facut desfranare cu ea in inima lui". A vazut si Hristos ca multi au sa invinuiasca Legea Sa ca e grea; de aceea n-a spus numai Legea Sa, ci a amintit si Legea Veche, ca prin comparatia uneia cu cealalta sa iasa la iveala si usurinta Legii Sale, si iubirea Lui de oameni. Si ascultati cum. M-a spus atat: "Cel care se uita la o femeie, ca sa o pofteasca, a si facut desfranare cu ea in inima lui" - aici fiti cu mare luare-aminte -, ci mai intai a amintit Legea Veche, graind asa: "Ati auzit ca s-a zis celor de demult: Sa nu faci desfranare(Iesire 20, 14). Iar Eu va spun voua: Cel care se uita la o femeie, ca sa o pofteasca, a si facut desfranare cu ea in inima lui"( Matei 5, 27-28). Ai vazut cele doua legi, pe cea veche si pe cea noua, pe aceea pe care a dat-o Moise si pe aceea pe care a dat-o El? Dar, mai bine spus, si pe aceea tot El a dat-o, ca El a grait prin Moise.

- De unde stim ca El a dat-o si pe aceea?

- Nu va voi aduce marturia de la Ioan Botezatorul, nici de la Apostoli, ci de la profeti; din profeti voi dovedi ca Vechiul si Noul Testament au un singur Legiuitor. Ce spune dar Ieremia? "Voi face cu voi legamant nou"( Ieremia 31, 31). Ai vazut in Vechiul Testament numele Noului Testament? Ai vazut ca acest nume straluceste cu multa vreme inainte?" Voi face cu voi legamant nou".

- Dar de unde se vede ca Hristos a dat si Legea Veche?

- Dupa ce a spus: " Voi face cu voi legamant nou", a adaugat: "Nu ca legamantul pe care l-am facut cu parintii vostri"( Ieremia 31, 32). Da! Dar n-am facut inca dovada deplina. Trebuie sa aduc inaintea voastra toate obiectiile si sa le fac cunoscute, pentru a fi limpede cuvantul meu in toate privintele. "Voi face cu voi legamant nou, nu ca legamantul pe care l-am facut cu parintii vostri". A facut un legamant cu Noe, cand a fost potopul. Prin acest legamant a voit sa ne scape de frica, ca sa nu ne mai asteptam la un prapad ca acela, cand vedem ca ploua fara incetare, cand vedem furtuna neintrerupta. De asta a spus: "Voi face legamant cu tine si cu tot trupul"(Facere 9, 9). A mai facut apoi un legamant cu Avraam, legamantul taierii imprejur(Facere 17, 10). A mai facut apoi un legamant cu Moise, legamantul cunoscut de toti(Iesire 6, 4). A spus leremia: "Voi face cu voi legamant nou, nu ca legamantul pe care l-am facut cu parintii vostri".

- Spune-mi, cu care parinti? Ca si Noe era parinte, si Avraam era parinte! Asadar, de care parinti vorbeste proorocul? Ca neprecizarea persoanei da nastere la confuzie!

- Aici, fiti cu luare-aminte: "...nu ca legamantul pe care l-am facut cu parintii vostri". Ca sa nu spui ca vorbeste de legamantul de pe timpul lui Noe, ca sa nu spui ca vorbeste de legamantul de pe timpul lui Avraam, profetul a amintit chiar de timpul legamantului. Ca dupa ce a spus: "Voi face cu voi legamant nu ca legamantul pe care l-am facut cu parintii vostri", a adaugat si timpul: "...in ziua in care i-am lua de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului"(Ieremia 31,32). Ai vazui, cata lumina a facut precizarea timpului? Adu-ti aminte de timp si ai aflat si legamantul: in ziua in care i-am luat de mana.

- Dar pentru ce vorbeste si de chipul scoaterii din Egipt: "Cand i-am luat de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului"?

- Ca sa arate dragostea Sa parinteasca. Nu i-a scos ca pe niste robi, ci, precum ia un parinte pe copilul sau, asa i-a slobozit. Nu i-a manat din urma, poruncindu-le ca unei slugi, ci ca un parinte i-a luat de mana; ca pe un fiu de bun neam si liber, asa i-a scos. Ai vazut ca unul este Legiuitorul celor doua Testamente? Acum sa-ti dovedesc acest lucru si cu texte din Noul Testament, ca sa vezi armonia dintre cele doua Testamente. Ai vazut profetia prin cuvinte? Asculta acum o profetie prin tipuri. Dar pentru ca acesti termeni iti sunt iarasi nelamuriti, iti voi lamuri, in putine cuvinte, ce este o profetie prin cuvant si ce este o profetie prin tipuri.

Profetia prin tipuri este o profetie prin fapte; cealalta profetie este o profetie facuta cu cuvantul. Pe oamenii mai priceputi Dumnezeu ii convinge cu cuvantul; pe cei mai putin priceputi ii indupleca si prin vederea faptelor. Pentru ca avea sa se savarseasca un lucru mare, anume ca Dumnezeu avea sa ia trup; pentru ca pamantul avea sa ajunga cer, anume ca firea omeneasca avea sa se urce la nobletea ingerilor; pentru ca invatatura despre bunatatile viitoare avea sa depaseasca orice nadejde si asteptare, de aceea, pentru ca noutatea aceasta, faptul acesta nemaivazut si nemaiauzit sa nu tulbure prin aparitia lui neasteptata pe cei ce-l vor vedea si-l vor auzi, l-a preinchipuit mai dinainte prin fapte si prin cuvinte, in felul acesta ne-a obisnuit auzul si vazul si ne-a pregatit pentru primirea lui la infaptuirea lui.

Acestea sunt cele doua feluri de profetii de care vorbeam: profetia prin tipuri si profetia prin cuvant; una se face prin fapte, cealalta prin cuvinte. Sa-ti dau pilda de o profetie prin fapte si de o profetie prin cuvant, care sa profeteasca acelasi lucru. "Ca o oaie lajunghiere s-a adus si ca un miel inaintea celui ce-l tunde pe el "( Isaia 53, 7). Aceasta este o profetie prin cuvant. Iar cand Avraam a adus jertfa pe Isaac, a vazut o oaie incurcata intr-un tufis si a adus-o pe ea jertfa, prin fapta, vestindu-ne mai dinainte, ca in tip, mantuitoarea Patima.

Vrei sa-ti arat, dupa cum spuneam, o profetie prin fapte despre aceste doua Testamente? Dupa cum ai vazut, profetia despre "oaie" aratata in cuvant, afl-o aratata si in fapta. Pavel a spus: "Spuneti-mi voi, care vreti sa fiti sub lege"( Galateni 4, 21). Bine a spus: "Care vreti sa fiti", ca nu erau; ca daca erau sub lege, Pavel n-ar fi spus: "care vreti sa fiti sub lege." Cuvintele acestea sunt poate o enigma. Iata explicatia: legea trimitea pe cei ce tin legea la Hristos(Galateni 3, 24); ca cel care nu tine seama de dascal, nu tine seama nici de pedagog. De aceea spune Pavel: "Spuneti-mi, voi, care vreti sa fiti sub lege, nu auziti legea, ca Avraam a avut doi fii: unul din roaba, iar altul din cea sloboda...; acestea au un inteles alegoric"( Galateni 4, 21-24). Ai vazut profetia in fapta? Ca Avraam a avut doua femei nu sunt cuvinte, ci fapte; si ti-am aratat prin cuvant pe cea roaba si pe cea sloboda, si ca unul este Legiuitorul celor doua Testamente. Afla si prin tipuri acelasi lucru! Avraam a avut doua femei; acestea erau cele doua Testamente, iar Legiuitorul, unul. Dupa cum acolo a fost vorba de oaie si oaie, o data in cuvant, iar alta data in fapta (si mare este armonia intre profetia in cuvant si profetia in fapta), tot asa si aici este vorba de doua Testamente; pe acestea le-a profetit Ieremia cu cuvantul, iar Avraam le-a profetit cu fapta, prin aceea ca a avut doua femei. Dupa cum au fost un singur barbat si doua femei, tot asa sunt un singur Legiuitor si doua Testamente. Lucrurile stau deci asa cum va spuneam; ca pentru asta am vorbit despre toate acestea.

Totusi nu trebuie sa ne abatem de la firul predicii. "Cel ce se uita la o femeie, ca sa o pofteasca, a si facut desfranare cu ea in inima lui?"( Matei 5, 28). Da! Dar pentru ce Hristos citeaza Legea Veche (ca pentru asta am facut digresiunea de mai inainte)? Ca a spus: "Ati auzit ca s-a zis celor de demult: "Sa nu faci desfranare" (Matei 5, 27). Hristos stia ca porunca aceasta e grea, nu prin natura ei, ci din pricina trandaviei ascultatorilor. Multe lucruri, chiar usoare prin firea lor, ajung foarte grele cand ne trandavim; dupa cum altele, care sunt chiar grele, ajung lesnicioase si usoare cand le facem cu tragere de inima. Greutatea nu sta in natura lucrurilor, ci in vointa celor ce fac un lucru sau altul. Ca acesta e adevarul, se va vedea din cele ce-am sa spun. Mierea, prin natura ei, este dulce si foarte placuta; celor bolnavi insa le este amara si neplacuta, nu din pricina naturii mierii, ci din pricina bolii acestora. Tot asa si cu porunca aceasta! Daca pare a fi impovaratoare, apoi nu-i din pricina naturii ei, ci din pricina trandaviei noastre. Si nu mi-e mare oboseala sa arat ca porunca asta se indeplineste usor. Ca sa o faca grea, Hristos ar fi trebuit sa graiasca altfel. Asa insa a spus: "Fugi din fata femeii! Departeaza-te de desfranare!". Deci, ca sa o faca grea, ar fi trebuit sa spuna cu totul altfel: "Uita-te la femei! Iscodeste frumusetile cele straine! Si, totusi, cauta de-fi infrange pofta!". De ne-ar fi dat o astfel de porunca, porunca asta ar fi fost grea! Dar cand ne spune: "Fugi de cuptor, departeaza-te de foc, nu te apropia de vapaie, ca sa ramai nevatamat!", atunci porunca e tare usoara. Ca porunca este potrivita firii.

"Ati auzit ca s-a zis celor de demult: "Sa nu faci desfranare".

- Dar pentru ce ne aminteste de Legea cea Veche, o data ce avea sa ne dea alta?
- Ca din comparatie sa afli ca nu se contrazice o lege cu alta. Cand le compari, atunci le poti judeca mai bine.

Pentru ca unii aveau sa-I aduca vina ca da legi potrivnice Legii Vechi, Domnul le spune: "lata, pun una langa alta amandoua legile! incercati-le si cunoasteti armonia dintre ele!". Dar nu numai din pricina asta, ci ca sa si arate ca e usoara porunca Lui si ca e data la timp. De aceea a spus: "Ati auzit ca s-a zis celor de demult: Sa nu faci desfranare. Ati invatat atata vreme Legea cea Veche!".

Domnul, voind sa-i ridice la niste porunci mai inalte, le graieste cum ar grai un dascal unui copil lenes, care vrea sa ramana inca la lectiile cele vechi: Gandeste-te de cata vreme inveti lectia asta!". Tot asa si Hristos, amintindu-le ca au invatat si au practicat multa vreme Legea Veche, le spune ca a sosit timpul sa se ridice la una mai inalta. De aceea le pune in fata legiuirea data parintilor, spunand: "Ati auzit ca s-a zis celor de demult: Sa nu faci desfranare". Porunca aceea s-a dat celor de demult, "dar Eu va spun voua: cel care se uita la o femeie, ca sa o pofteasca, a si facut desfranare cu ea in inima lui".

Daca Domnul ar fi grait asa celor de demult, pe buna dreptate te-ai fi suparat, zicand: "Cum, atunci cand firea omeneasca nu era desavarsita?". Dar acum, cand omul s-a mai desteptat, cand a ajuns mai desavarsit, acum a venit vremea unor invataturi mai desavarsite. De aceea Domnul, chiar la inceputul legiuirii Sale, ca nu cumva cineva, vazand inaltimea filozofiei Sale, sa se trandaveasca si sa pregete, a spus: "Daca nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si fariseilor, nu veti intra in imparatia cerurilor"( Matei 5, 20).

Deci, ca sa nu spuna cineva: "imi ceri mai multa osteneala? Pentru ce? N-am si eu aceeasi fire ca si cei de demult? Nu sunt si eu om ca si aceia?". Deci, ca sa nu spuna oamenii: "Pentru ce ne maresti ostenelile? Pentru ce ne faci mai grele luptele?", Domnul le-a vorbit de imparatia cerurilor si cu asta a zdrobit mai dinainte orice obiectie, spunandu-le: "Va aduc mai mare rasplata!". Dupa ce a vorbit de lupte, dupa ce a vorbit de inaltimea noii legiuiri, a amintit si de rasplati, spunandu-le: "Nu va dau Palestina, nici un pamant in care curg miere si lapte(Iesire 3, 8), ci va aduc insusi Cerul!". Acum nu ne este numai rasplata mai mare pentru faptele noastre bune, ci si pedeapsa mai aspra pentru caderile in pacate. Dupa cum cei care au trait inainte de Lege sunt pedepsiti mai bland decat cei din timpul Legii (ca "toti cati au pacatuit fara Lege vor si pieri fara Lege"( Romani 2, 12), adica nu ii invinuieste Legea, ci-i osandeste firea lor, pentru ca "gandurile lor se invinuiesc sau chiar se apara intre ele" ( Romani 2, 15), dupa cum spune Pavel, tot asa si cei care au pacatuit in timpul harului vor suferi o pedeapsa mai cumplita decat cei care au pacatuit in timpul Legii. Pavel a aratat deosebirea dintre aceste diferite categorii de pacatosi, graind asa: "De calca cineva Legea lui Moise, este omorat fara mila pe marturia a doi sau trei martori. Ganditi-va cu cat mai aspra va fi pedeapsa cuvenita celui ce a calcat in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, care a socotit ceva de rand sangele Legamantului si a facut de ocara darul harului?"( Evrei 10, 28-29). Vezi ca, pe timpul harului, mai mare e pedeapsa, dupa cum mai mari sunt si rasplatile?

Dar pentru ca am amintit de infricosatoarele si duhovnicestile Taine, va rog, ma cuceresc voua si va cer sa lepadati de la voi orice pacat si asa sa va apropiati de aceasta infricosatoare Masa. "Cautati pacea cu toti, spune Pavel, si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul"( Evrei 12, 14).

Cel care nu-i vrednic sa vada pe Domnul, nu-i vrednic nici de impartasirea cu Trupul Stapanului. De aceea spune Pavel: "Fiecare sa se cerceteze pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar"( I Corinteni l l, 28). Nu-ti spune sa descoperi tuturor rana, nu te pune sa te invinuiesti in sobor de oameni, nu-ti cere sa chemi in jur martori ai pacatelor tale, ci inauntru, in constiinta ta, fara sa fie nimeni de fata, afara de Dumnezeu, Care le vede pe toate, judeca-te, cerceteaza-ti pacatele, treci prin fata mintii toata viata ta si du-ti pacatele in fata Scaunului de judecata, indreapta-ti greselile, si asa, cu constiinta curata, apropie-te de Sfanta Masa si impartaseste-te cu Sfanta Jerfta. Avand acestea in cuget, sa ne aducem aminte de cele spuse despre neinfranare, sa ne aducem aminte de pedeapsa mare ce sta inaintea celor ce se uita din curiozitate si cu pofta la chipurile femeilor, sa avem inaintea ochilor, inainte de gheena, frica si dragostea de Dumnezeu, sa ne curatim in toate privintele si asa sa ne apropiem de Sfintele Taine, ca sa ne impartasim cu aceste mantuitoare Taine nu spre judecata si osanda, ci spre mantuirea si sanatatea sufletului si spre indraznire neintrerupta, in Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia se cuvine slava si putere, in vecii vecilor. Amin.

• « Inapoi
• Inainte »

› ‹

Omilii pentru Postul Mare