Aspecte ale evolutionismului in liceu - Biologie vegetala


Aspecte ale evolutionismului in liceu - Biologie vegetala

Clasa a IX-a.

In biologia ateista se considera ca:

"materia vie este rezultatul evolutiei, in anumite conditii, a materiei lipsite de viata." ([17], p.3).

Aceasta nu este o concluzie stiintifica, ci o simpla ipoteza, deoarece nu a fost dovedita. Observam si faptul ca "evolutia" nu a fost definita. Manualul nu prezinta o definitie a "evolutiei". In clasa a VIII-a, elevilor li s-a spus ca: studii amanuntite, comparative privind structura si functiile vietuitoarelor au condus la ideea de evolutie." ([22], p.156).

Este vorba de "evolutia vietuitoarelor", nu de "evolutia materiei lipsite de viata". Aceasta ultima notiune nu s-a definit.

Ateii s-au straduit sa explice "evolutia" vietuitoarelor prin mutatii genetice si adaptare la mediu in lupta pentru existenta. Dar materia nevie nu are evolutie genetica (in sens biologic) si nu lupta pentru existenta.

In acest manual este prezentata ipoteza biochimistului sovietic A. I. Oparin. Aceasta ipoteza, emisa in anul 1922, afirma ca viata a aparut pe planeta noastra in mediul acvatic, din materie nevie, pe calea asa numitei "evolutii chimice", care ar consta din trans-formarea substantelor anorganice in compusi organici ([17], [33]). Prezentarea din manual referitoare la conditiile fizico-chimice "de acum cateva miliarde de ani", lasa impresia de mare siguranta. Se vorbeste de o temperatura de 100 grade Celsius si de acumularea de dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), hidrogen sulfurat (H2S) ([17], p.3). Elevii cred ca se afla in fata unui adevar dovedit. Aceasta impresie falsa este favorizata de faptul ca manualul prezinta o singura ipoteza ateista. In realitate exista o mare dezordine in sistemul stiintific ateist. Teoriile ateiste se contrazic reciproc. Unii biologi atei considera ca viata a aparut spontan in mediul acvatic, la temperaturi mari. S-au propus diverse temperaturi: 100, 120, 150, 200 grade Celsius ([16], [17], [33]). Alti biologi atei considera ca nu in mediu lichid, ci pe substrat solid ar fi aparut viata; si nu la temperaturi mari, ci la temperaturi mici, sub 25 grade Celsius ([16], [33]). Manualul prezinta numai vechea ipoteza conform careia atmosfera primitiva ar fi fost compusa in principal din metan (CH4) si amoniac (NH3). Cercetarile recente nu mai sustin aceasta ipoteza.

"Oamenii de stiinta trebuie sa reconsidere unele dintre presupunerile lor. Chimistilor le-a placut vechea atmosfera reducatoare, deoarece era favorabila pentru experimentele evolutioniste." ([40], p.72)

Se pare ca atmosfera primitiva continea destul de mult oxigen. Cercetarile efectuate de NASA arata ca: "efectele Soarelui asupra apei Pamantului pot constitui principala noastra sursa de oxigen si nu fotosinteza, asa cum se crede in general". ([16])

In trecut, biologii atei afirmau ca oxigenul a aparut tarziu dupa aparitia plantelor capabile de fotosinteza. Ei aveau nevoie de aceasta ipoteza, deoarece oxigenul ar fi facut imposibila trecerea de la neviu la viu. Studii recente au aratat ca, in prezenta oxigenului, substantele organice s-ar fi descompus destul de repede ([40], p.7). De aceea biologii atei au eliminat oxigenul in experientele lor de laborator. Cercetatorii Shklovski si Sagan au aratat ca "de indata ce conditiile de laborator devin oxidante, sinteza organica este practic intrerupta." ([40], p.73). Oxigenul in stare normala este stabil, deci putin reactiv, dar prin activare formeaza structuri puternic reactive: oxigen singlet, anion superoxid, radical hidroxil si apa oxigenata. Toate formele reactive ale oxigenului reprezinta un pericol potential pentru integritatea celulara, fiind citotoxice. Celula este expusa continuu la actiunea citotoxica a radicalilor liberi formati in decursul respiratiei oxidative. ([28], p.17) Creatorul a inzestrat celulele cu mecanisme biochimice speciale de protectie. Principiul general de protectie a celulei consta in a transforma radicalii toxici in oxigen molecular sau in apa. Pentru aceasta, celula este dotata cu enzime speciale organizate intr-o schema cibernetica eficienta. De exemplu, enzima SOD (superoxiddismutaza) realizeaza transformarea superoxidului in apa oxigenata, iar catalaza transforma apa oxigenata in apa si oxigen (compusi netoxici). Acesta este un singur exemplu. Realitatea este mult mai complexa. Mecanismele cu care sunt inzestrate celulele depasesc imaginatia. "Nici o masina cibernetica, oricat de perfectionata, nu reuseste o performanta atat de completa si rapida". ([28], p. 33) Fara aceste mecanisme de protectie, celulele nu ar putea supravietui. Eventualele "celule primitive", lipsite de aceste mecanisme complexe, ar fi fost repede distruse.

Biologii atei si-au concentrat atentia doar spre formarea substantelor organice din cele anorganice; au pierdut din vedere procesul de distrugere a substantelor organice. Procesele de diluare din "oceanul primitiv" au redus foarte mult concentratiile precursorilor chimici esentiali, deci au micsorat probabilitatea sintezei unor compusi organici complecsi ca cei existenti in celule. Unii constituenti au fost distrusi prin fotodisociere de catre radiatia ultravioleta ([16]). Compusii organici din atmosfera se pot transforma in radicali liberi in urma reactiei cu oxidantii din aer (oxigen, ozon), in prezenta radiatiilor ultraviolete ([28],p.211). Iar acesti radicali liberi au actiune toxica asupra celulelor.

Este prezentat aparatul lui Miller prin care s-au obtinut cateva substante organice din substante anorganice, in absenta oxigenului. Manualul prezinta acest rezultat drept "dovada experimentala" in sprijinul ipotezei lui Oparin. Dar in aparatul lui Miller nu s-au obtinut vietati, ci doar substante organice (zaharuri, aminoacizi, alcooli). Elevii studiaza chimia organica abia in clasa a X-a; in clasa a IX-a nu au o intelegere clara a notiunii de "substanta organica". Ei au impresia ca substantele organice reprezinta "materie vie". Trebuie sa spunem elevilor ca substantele organice si cele anorganice sunt doar componente ale fapturilor vii. Ele nu au viata. In aparatul lui Miller nu s-a obtinut viata.

In manual mai gasim scris ca "substantele organice din apele oceanului primitiv au suferit un proces de polimerizare, in urma caruia au rezultat substante organice complexe, care s-au asociat intre ele si au dat nastere la formatiuni numite coacervate. In cazul unui pH ridicat al mediului, in jurul coacervatelor s-a putut diferentia o membrana proteica asemanatoare cu membrana celulara plasmatica." ([17], p. 4).

Aici este o eroare grava, deoarece membrana celulara nu este de natura proteica, ci lipidica. In plus, membrana celulara este dotata cu structuri speciale (canale ionice, transportori de aminoacizi, pompe de ioni) care au o activitate reglabila si care functioneaza coordonat ([16], [36]). Membrana coacervatelor este foarte simpla, iar membrana celulelor vii este foarte complexa si indeplineste functii speciale.

Manualul prezinta in continuare "cresterea coacervatelor", dar aceasta este doar o crestere fizica prin simpla absorbtie; nu este un fenomen biologic. Despre coacervate se mai spune ca:

"inglobau substante din exterior si, astfel, se mareau, cresteau pana la anumite dimensiuni, dupa care se fragmentau in coacervate mai mici." ([17], p.4).

Dar aceasta simpla fragmentare (rupere), nu este o diviziune celulara. Elevii vor studia diviziunea celulara mai tarziu, abia in paginile 16-23. Deocamdata, la prima lectie, ei nu pot compara cele doua procese pentru a constata deosebirile. Din aceasta cauza, elevii accepta ideea gresita ca fragmentarea coacervatelor ar fi un fel de diviziune celulara. Ei sunt influentati si de conceptiile ateiste din clasele precedente, precum si de emisiunile de biologie evolutionista de la televizor. Li se spune ca: "viata este o etapa calitativ superioara in evolutia formelor de miscare a materiei." ([17], p.4).

Dar simpla miscare a materiei nu inseamna viata. Electronii se misca in jurul nucleului, dar atomul nu are viata. Substantele difuzeaza (trec) printr-o membrana, dar acesta nu e un sistem viu. Ateii nu pot explica deosebirile esentiale intre neviu si viu. Ei nu pot defini "evolutia formelor de miscare a materiei"; de asemenea nu precizeaza in ce consta aceasta evolutie si la ce nivel de organizare ar aparea viata din materie nevie.

Academicianul Eugen Macovschi a aratat ca biostructura este proprie numai celulelor vii. Substantele organice integrate in biostructura au o alta comportare (fata de substantele organice din laborator, din exteriorul fapturilor vii). Cand celula moare, biostructura se transforma in materie obisnuita, nevie ([16], [17]). Mai mult, viata este caracterizata de prezenta unei matrici energo-informationale; aceasta structura nesubstantiala a fost pusa in evidenta prin aparate speciale (prin electronografie si efect Kirlian). Obiectele nevii nu au o matrice energo-informationala. Ateii nu pot explica originea informatiei structurale care da forma acestei matrice ([16]). Invatatura Bisericii Ortodoxe aduce lumina si in aceasta problema:

"Si ceea ce semeni nu este trupul ce va sa fie, ci grauntele gol, poate de grau, sau altceva din celelalte; Iar Dumnezeu ii da un trup, precum a voit, si fiecarei seminte un trup al sau.

Nu toate trupurile sunt acelasi trup, ci unul este trupul oamenilor si altul este trupul dobitoacelor si altul este trupul pasarilor si altul este trupul pestilor." (I Corinteni 15, 37-39).

Creatorul este izvorul informatiei structurale. Daca un inginer proiecteaza un aparat, informatia referitoare la alcatuirea si functionarea aparatului se afla in mintea inginerului. Informatia referitoare la formarea unei fapturi vii este data de Dumnezeu si este continuta in suflet. "Sufletul se serveste de un corp organic si ii da acestuia puterea de viata, de crestere, de simtire si de nastere." (Sfantul Ioan Damaschin, [5])

Savantii care au studiat cu seriozitate fapturile vii au ajuns la concluzia existentei sufletului. Iata, de exemplu, ce scria profesorul universitar Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei: "Viata este efectul a doua cauze imateriale: una, cauza secundara sau suflet - unica pentru fiecare fiinta vietuitoare; alta, cauza primara, sau Dumnezeu - unica pentru totalitatea fiintelor vietuitoare." ([14],p.134)

In manual, in cadrul primei lectii, mai este scris:

"Din primele forme de materie vie, care au avut o alcatuire simpla, acelulara, s-a ajuns la structura celulara actuala." ([17], p. 4)

Nu se arata cum s-ar fi trecut de la structura acelulara la structura celulara actuala. In plus, manualul mai contine o contradictie: la pagina 4 este scris ca primele forme de materie vie "au avut o alcatuire simpla, acelulara", iar la pagina 105 gasim scris ca "viata se manifesta numai in cadrul organis-melor cu structura celulara", adica nu exista viata in structura acelulara. Elevii nu sesizeaza contradictia deoarece la prima lectie nu citesc pagina 105. Daca cele doua afirmatii s-ar face in aceeasi lectie, contradictia ar fi evidenta.

Pentru a consolida impresia falsa ca ar exista dovezi experimentale ale originii vietii, autorii ma-nualului pun intrebarea: "Care sunt dovezile experimentale ale originii vietii?" ([17], p. 6, intrebarea 4). Intrebarea este pusa ca si cum ar exista dovezi experimentale ale originii vietii. Mai mult, exista aici o eroare de logica: o eventuala "dovada experimentala" ar apartine prezentului, nu trecutului geologic al Pamantului si ar fi rodul activitatii unor savanti, nicidecum o aparitie spontana. ([16]). De aceea, notiunea de "dovada experimentala a originii vietii" nu are sens. Manualul contine multe afirmatii fara justificare. De exemplu, gasim scris ca "aparitia florii a insemnat un progres deosebit in evolutia plantelor". ([17], p. 80).

In primul rand, "evolutia" nu a fost dovedita stiintific. In al doilea rand, constatam ca exista plante fara flori si plante cu flori, dar de aici nu rezulta ca plantele cu flori ar fi provenit din cele fara flori. Floarea nu este o simpla ingramadire de petale. Ea contine antere cu polen si o structura in care se va dezvolta embrionul. Aceste elemente indeplinesc un rol precis: polenizarea. In urma procesului de polenizare, granula de polen germineaza si formeaza tubul polinic in care patrund doi gameti; din unul se va dezvolta embrionul, iar din celalalt un tesut nutritiv pentru hranirea embrionului. Fiecare element are un rol bine precizat in cadrul intregului. Formarea florii, polenizarea si transformarea florii in fruct se desfasoara dupa o schema precisa. Simpla intamplare nu poate explica aceasta complexitate structurala si eficienta functionala.

Manualul nu da o definitie precisa a speciei. De aceea, elevii accepta ideea gresita a "evolutiei" (transformarea unei specii in alta specie). La pagina 104 gasim scris ca "specia este taxonul de baza cu care se lucreaza in clasificarea plantelor. In natura, specia este raspandita sub forma de indivizi". ([17])

Abia in clasa a XII-a, elevii afla ca "specia este o comunitate de populatii care se pot incrucisa intre ele si care sunt izolate reproductiv de alte comunitati similare. Indivizii apartinand unor specii diferite nu se pot incrucisa sexuat, sau, daca se incruciseaza, hibrizii sunt sterili." ([21], p.4)

Aceasta izolare reproductiva este un argument impotriva ideii de evolutie (de transformare a specii-lor). Chiar daca se obtin hibrizi, acestia sunt sterili, deci nu pot avea urmasi, iar "noua specie" nu mai poate continua.

Multe specii considerate "primitive" se intalnesc si astazi. Procariotele sunt organisme unicelulare lipsite de nucleu tipic. Astfel de organisme sunt bacteriile si algele albastre-verzi. ([17], p. 107-109) Ca fosile, algele albastre-verzi sunt semnalate in precambrian ([17], p. 109). Totusi, ele sunt si astazi foarte raspandite in natura ([17], p. 108). Chiar si autorii manualului recunosc faptul ca "ele sunt considerate ca un grup de evolutie inchis deoarece din ele nu s-au diferentiat in decursul timpului alte organisme." ([17], p. 109)

Deci nu au evoluat. Intalnim astazi si alte plante considerate "primitive": flagelate, alge verzi, alge brune, alge rosii, ciuperci inferioare. ([17], p. 118-119)

Desi manualul nu mentioneaza, exista multe "fosile-vii", adica specii considerate primitive (care ar fi disparut prin transformare in alte specii, dupa ipoteza evolutionista), dar care traiesc si astazi. Alga coloniala Botryococcus brauni, din paleozoicul inferior, traieste si in zilele noastre, fara ca in morfologia ei sa se constate schimbari importante. ([34], p. 92) Psilotum este o feriga "primitiva", cu tulpina verde cilindrica, cu frunze mici si putine. Ea traieste si astazi, desi face parte din ordinul Psilotalelor, foarte apropiat cu cel al Psilofitalelor, care au disparut de aproximativ 150 de milioane de ani, dupa estimarea unor evolutionisti. S-au pastrat, de asemenea, si plante din ordinul Cycadeelor, ordin aparut in urma cu 140 de milioane de ani, conform parerii unor evolutionisti. In Africa, Asia si Australia traiesc in zilele noastre 100 de specii din acest ordin "primitiv". Parea un lucru bine stabilit in stiinta ateista ca Metasequoia fossilis, considerat stramosul arborelui-mamut, a disparut in urma cu 20 de milioane de ani. Dar iata ca, in anul 1962, un student chinez, T. Wang, l-a descoperit vietuind in padurile din China Centrala ([34], p. 93). Se mai afla in viata si un alt arbore, Gingko biloba, din jurasic. Este intalnit in forma spontana, in sud-vestul Asiei, dar e cultivat in multe parcuri si gradini botanice din lume. ([34], p. 94). In tara noastra, in paraul cald Petea, de langa Baile 1 Mai Oradea, vietuiesc dretele (Nymphaea lotus, var.thermalis). Ele se mentin si astazi in stare spontana, dupa 200.000 de ani (conform unor estimari facute chiar de evolutionisti) ([34], p. 95). Mult timp s-a crezut ca anumite specii nu mai exista. Ateii s-au grabit sa afirme ca acele specii s-au transformat in alte specii. Dar iata ca exista multe "fosile-vii". Ele nu au evoluat, nu s-au transformat in alte specii. Pana in prezent nu exista nici un exemplu de transformare de acest fel. Ipoteza evolutiei este o simpla presupunere neverificata. Uneori, chiar si autorii manualului recunosc lipsa transformarii: "muschii nu au dat nastere, de-a lungul erelor, la nici o alta grupa de plante, si de aceea ei sunt considerati o ramura inchisa". ([17], p. 126).

Iar atunci cand biologii atei afirma trecerea de la o specie la alta, ei au pareri diferite: "algele rosii sunt considerate de unii ca fiind un grup inchis, iar de altii ca fiind stramosii cormofitelor" ([17], p. 117). "In privinta originii ciupercilor, majoritatea oamenilor de stiinta (atei, n.n.) sustin ca acestea au provenit din anumite alge verzi care si-au pierdut clorofila. Exista si puncte de vedere dupa care ciupercile au provenit din anumite flagelate sau din diferite alge rosii, brune sau verzi." ([17], p. 123).

Din cauza conditiilor de mediu nefavorabile, unele specii au disparut . Aceasta nu inseamna ca s-au transformat in alte specii. Exista si astazi specii cu numar foarte mic de indivizi; e posibil ca ele sa dispara din cauza conditiilor nefavorabile (modificari climatice, poluare). Chiar si biologii atei le numesc "specii pe cale de disparitie", nu "specii pe cale de transformare".

Ipoteza evolutionista se bazeaza si pe urmatoarea eroare de logica: se considera asemanarea speciilor drept dovada a descendentei lor. De exemplu, "protalul pluricelular se aseamana cu talul algelor verzi, de unde si ipoteza ca ferigile isi au originea in algele verzi." ([17], p. 127).

Sporii ferigilor produc prin germinare lame verzi numite protale. Dar protalul este doar un stadiu in dezvoltarea ferigii, nu reprezinta planta adulta, pe cand talul algelor verzi reprezinta chiar planta adulta. Comparatia nu este relevanta, deoarece se compara un stadiu intermediar al unei specii cu stadiul adult al altei specii. Chiar daca se compara stadiile adulte a doua specii, eroarea de baza persista: din asemanare se incearca dovedirea descendentei. In manual gasim scris ca: "dupa structura florilor, leguminoasele sunt foarte asemanatoare cu rozaceele, din care se presupune ca au derivat, in urma reducerii staminelor si carpelelor." ([17], p. 139). Trebuie sa le spunem elevilor ca din trandafiri apar tot trandafiri, nu fasole si nici mazare. De fapt, o cercetare mai atenta arata ca florile din cele doua familii nu sunt chiar atat de asemanatoare cum afirma evolutionistii.

Rozacee Leguminoase

floarea de maces floarea de mazare

5 petale egale 5 petale diferite: una superioara mai mare, doua laterale, doua inferioare.

numeroase stamine (peste 20) 10 stamine, dintre care una libera

Mentionam aici un aspect interesant al manualului. La pagina 139 scrie ca "dupa structura florilor, leguminoasele sunt foarte asemanatoare cu rozaceele", iar la pagina 140 gasim scris: "Retineti ca in organizarea florii de leguminoase au avut loc modificari importante fata de rozacee."

Deci chiar si autorii manualului recunosc faptul ca exista diferente importante. Asemanarile sunt putine si superficiale. Dar nici acolo unde exista asemanari mai importante nu rezulta descendenta. Profesorul Nicolae Paulescu sublinia faptul ca daca descendenta implica asemanarea, asemanarea nu implica descendenta. ([14], [16]) Cunoastem aceasta si din geometrie: teorema poate fi adevarata si reciproca falsa. Daca un triunghi este echilateral, atunci este isoscel. Reciproca e falsa. Din faptul ca este isoscel, nu rezulta ca este echilateral. Asa si aici: descendenta implica asemanarea, dar asemanarea nu implica descendenta.

Faptul ca asemanarea nu implica descendenta se vede clar si din exemplul algelor brune, la care "talul prezinta unele analogii morfologice cu corpul plantelor superioare" ([17], p. 115). Cu toate acestea, nici evolutionistii nu au afirmat ca plantele superioare provin din algele brune.

Concluzii

Ipoteza ca viata a aparut din materia nevie prin "evolutie chimica" este o simpla presupunere, lipsita de argumente. Trecerea de la substante anorganice la substante organice nu inseamna trecere de la neviu la viu.

Exista mai multe ipoteze ateiste care se contrazic reciproc.

In experientele de laborator s-a eliminat oxigenul. De indata ce conditiile de laborator devin oxidante, sinteza organica este intrerupta.

Fapturile vii sunt inzestrate cu mecanisme biochimice speciale de protectie fata de formele reactive ale oxigenului. Fara aceste mecanisme, celulele nu ar putea supravietui. Eventualele "celule primitive", lipsite de aceste mecanisme complexe, ar fi fost repede distruse.

In aparatul lui Miller s-au obtinut cateva substante organice din substante anorganice, in absenta oxigenului. Manualul prezinta acest rezultat drept "dovada experimentala" a originii vietii. Dar in aparatul lui Miller nu s-au obtinut vietati, ci doar substante organice simple.

Manualul afirma aparitia spontana a unor coacervate cu "membrana proteica asemanatoare membranei celulare". Dar membrana celulara este de natura lipidica, nu proteica. In plus, membrana celulara este dotata cu structuri speciale.

Cresterea coacervatelor este o crestere fizica, prin simpla absorbtie. Nu este un fenomen biologic, asa cum este la celulele vii. Fragmentarea coacervatelor este o simpla rupere, nu o diviziune celulara.

Viata nu se reduce la simple aspecte fizice si chimice. Substantele integrate in biostructura au o alta comportare. Cand celula moare, biostructura se transforma in materie obisnuita nevie. Exista ceva nesubstantial care intretine viata. A fost pusa in evidenta o matrice energo-informationala, care contine informatia referitoare la forma organismului. Ea persista si acolo unde materialul lipseste. De exemplu, la o frunza rupta se pastreaza conturul energetic al frunzei intregi. Biologia ateista nu poate explica originea informatiei.

Nu s-a observat pana in prezent trecerea de la o specie la alta. Asemanarile morfologice (geometrice) intre doua specii nu implica descendenta lor.

Au fost descoperite fosile - organisme conservate in diverse structuri geologice, datand din timpuri vechi. Pentru ca nu au mai fost gasite exemplare in viata, ateii s-au grabit sa afirme ca acele specii s-au transformat in alte specii (au "evoluat"). Dar recent au fost gasite si exemplare in viata; de aceea au fost numite "fosile-vii". Dupa estimarea unor biologi evolutionisti ele au ramas nemodificate dupa sute de milioane de ani, deci nu au evoluat.

 Conditiile nefavorabile de mediu au dus la disparitia unor specii, nu la aparitia lor.