Biologie, genetica, ecologie, evolutionism


Biologie, genetica, ecologie, evolutionism - clasa a VIII-a.

Capitolul 4 al manualului [22] prezinta "Notiuni generale despre evolutionism. Unitatea lumii vii. Materia vie este unitara prin structura sa moleculara si celulara."

In compozitia chimica a materiei vii intra sase elemente chimice fundamentale: C, H, O, N, S, P; alte elemente chimice sunt in proportie mai redusa. Prin combinarea acestora rezulta substante chimice anorganice si organice.([22], p.153) Unitatea lumii vii nu dovedeste "evolutia". Faptul ca trupurile fapturilor vii contin aceleasi elemente chimice nu arata ca s-au transformat unele in altele. Daca un pictor realizeaza doua tablouri pe acelasi suport si cu aceleasi vopsele nu vom spune ca tablourile provin unul din altul, prin transformare. Unitatea materiala (chimica) a trupurilor fapturilor vii se explica prin faptul ca au fost create din aceeasi materie.

"Toate vietuitoarele au corpul alcatuit din celule. Procesele fiziologice care asigura existenta plantelor, animalelor si omului sunt aceleasi: hranirea, respiratia, sensibilitatea, miscarea, reproducerea, etc." ([22], p.153)

Se constata un plan unitar in alcatuirea si functionarea vietuitoarelor. Este normal sa gandim ca acest plan a fost realizat de un Proiectant. Cum ar putea sa existe un plan fara proiectant?

In manual este scris ca "prin combinarea elementelor chimice rezulta substante anorganice si organice"[22], p.153).

Subliniem doua aspecte importante:

a) Substantele organice nu au viata. Exemple de substante organice: proteinele, grasimile, glucidele (zaharurile). Ele intra in componenta fapturilor vii alaturi de substantele anorganice (apa, sarurile minerale), dar nu au viata. O faptura vie nu este o simpla gramada de substante. Exista ceva care o tine in viata si o face sa creasca. Orice faptura vie are un suflet.

b) In fapturile vii, substantele organice nu sunt obtinute din intamplare. Sa ne aducem aminte de primele lectii de genetica. In nucleul celulei se afla ADN-ul care pastreaza ca intr-o "banca de date" informatia necesara construirii proteinelor. ARN-ul face o copie dupa ADN pentru ca informatia sa nu se piarda. "Originalul" ramane in nucleu. ARN-ul transporta apoi informatia la ribozomi - constructorii de proteine. Folosind informatia primita, ribozomii leaga aminoacizii unii de altii si construiesc proteine. Vedem ca nimic nu se face la intamplare. Informatia din ADN este foarte precisa si fiecare componenta celulara respecta un program de activitate. Asa cum orice carte are un autor, trebuie sa existe o Persoana care sa fi pus informatia in ADN. Cu litere scoase la intamplare dintr-o cutie, nu se poate scrie o carte cu inteles.

"Diversitatea lumii vii. Desi lumea vie este unitara, ea se caracterizeaza printr-o mare diversitate." ([22], p.153)

Dumnezeu a creat plante alimentare si medicinale, plante mirositoare si ornamentale spre folosul oamenilor. Sfantul Ioan Gura de Aur ne invata ca "nimic nu s-a facut in zadar, nimic nu s-a facut fara rost. Dupa cum copacii nu sunt toti roditori, ci multi sunt neroditori si cu toate acestea...ne sunt de o minunata trebuinta, fie ca ne slujesc la odihna noastra, fie la facerea caselor, fie ca facem din ei multe alte lucruri pentru inlesnirea noastra. Dupa cum cu copacii, tot asa si cu animalele: unele sunt bune de mancare, altele ne slujesc...Doctorii folosesc multe fiare si taratoare pentru facerea de doctorii care pot contribui la sanatatea trupurilor noastre" ([6], p. 94). "Caci Dumnezeu, cunoscand pe toate inainte de facerea lor, a stiut ca omul, prin voia sa libera, are sa calce porunca si are sa fie supus stricaciunii; pentru acest motiv a creat toate spre trebuinta lor potrivita", dupa cum ne invata Sfantul Ioan Damaschin. ([5], p.66)

In manual se afirma ca "mecanismele genetice si adaptarea vietuitoarelor la diferite conditii de mediu creeaza aceasta mare diversitate" . ([22], p.154)

Dar adaptarea nu inseamna evolutie. Pana in prezent nu s-a observat transformarea naturala a unei specii intr-o specie cu calitati mai inalte sau cu organe noi, performante. Nu se cunoaste nici un exemplu concret de evolutie. Biologia ateista nu poate explica "transformarea" unui animal fara ochi intr-un animal cu ochi. Diversitatea se explica cel mai bine prin existenta si lucrarea Creatorului. Marea diversitate a tablourilor unui pictor nu arata ca s-ar transforma un tablou in altul. Pictorul este liber sa aleaga numarul si compozitia tablourilor sale.

In manual se incearca explicarea diversitatii prin "adaptarea la diferite conditii de mediu". ([22], p.154)

Dar chiar si autorii manualului recunosc faptul ca "diversitatea exista si in cadrul aceluiasi mediu de viata, in care traiesc numeroase specii (de exemplu intr-un lac, intr-o mare etc.)". ([22], p.154)

In manual mai gasim scris ca "mult timp oamenii au crezut ca speciile de plante si animale sunt stabile, adica au ramas neschimbate din momentul aparitiei lor". ([22], p.156)

Dar stabilitatea nu inseamna lipsa schimbarii. Au loc mici modificari de adaptare la mediu, dar nu se trece de la o specie la alta (mai complexa).

Se mai afirma ca "descoperirea fosilelor unor vietuitoare constituie argumente in favoarea acceptarii ideii de evolutie". ([22], p.156)

Dar disparitia unor specii nu arata ca ele s-au transformat. Exista si astazi specii de plante si animale pe cale de disparitie. Nu spunem ca sunt "pe cale de transformare", ci "pe cale de disparitie". Mai mult, faptul ca exista "fosile vii" nemodificate, din timpuri vechi, este mai curand un argument impotriva ideii de evolutie, decat in favoarea ei. La pagina 162 sunt date doua exemple de "fosile vii": hatteria si latimeria. Ele nu au evoluat.

In loc sa explice aparitia speciilor, evolutionismul se ocupa de disparitia lor.

Manualul prezinta asa-zise "dovezi directe" in sprijinul ideii de evolutie.

"Dovezile directe au avut la baza observatiile omului din practica lui de cultivator si crescator de vite". ([22], p.159)

Dar aceste rezultate au fost obtinute de cercetatori sau de oameni preocupati de aceasta problema; in orice caz au intervenit fiinte rationale. Activitatea constienta a oamenilor nu poate fi o dovada a transformarii naturale a speciilor.

"Dovezile indirecte sunt oferite de cercetarile din domeniile geneticii, citologiei, anatomiei, embriologiei, biogeografiei si paleontologiei". ([22], p.159)

In realitate aceste dovezi nu exista. Iata de ce. Se afirma ca "efectul mutatiilor este in cea mai mare parte daunator" ([22], p.16), deci nu conduce la evolutie. Daca descendenta speciilor implica asemanarea organelor, asemanarea nu implica descendenta. Atunci cand un pictor realizeaza doua tablouri asemanatoare, nu spunem ca tablourile s-au transformat unul in altul. Din paleontologie constatam existenta si disparitia unor specii. Evolutionismul nu explica insa aparitia speciilor. In plus, "fosilele vii" sunt exemple de vietati care au ramas nemodificate. Ele nu au evoluat. Fosilele din paleozoic sunt complexe si diverse. Trilobitii aveau ochi compusi, deci ochii nu au aparut tarziu prin "evolutie". "Primele stadii de dezvoltare a embrionului mamiferelor, precum si a celui uman, se aseamana cu cele de la pesti, amfibieni, reptile si pasari" ([22], p.165), dar aceasta asemanare, superficiala este normala. Inainte de formarea picioarelor, embrionul uman se aseamana, tocmai prin lipsa picioarelor, cu embrionul de peste. Dupa formarea picioarelor aceasta asemanare dispare. La om, nou nascutul nu are nici solzi de peste, nici piele de broasca, nici coada de soparla, nici aripi de gaina, si nici picioare de porc. El arata ca un om nu ca un animal. In plus celula-ou umana, rezultata in urma fecundatiei, are structura genetica specifica omului.

Sunt prezente in manual si asa-zisele "dovezi ale evolutiei vietuitoarelor din biogeografie". ([22], p165)

Biogeografia studiaza raspandirea plantelor si a animalelor pe suprafata Pamantului. Absenta unor specii din unele continente nu este o dovada a evolutiei. Fiecare continent a fost randuit pentru anumite vietui-toare. Explicatia nu necesita ipoteza evolutiei.

In manual se afirma ca "specia devine din ce in ce mai adaptata la conditiile de mediu si astfel ea se transforma treptat, adica evolueaza." ([22], p.169)

Aici se confunda adaptarea la mediu (care exista) cu "evolutia" care nu s-a observat pana in prezent. Confuzia se observa usor din exemplul prezentat in manual "unele caprioare au blana mai deasa decat altele. Daca intamplator survin la rand cateva ierni aspre, multe dintre caprioarele cu blana rara dispar. Cele care supravietuiesc constituie populatii mult mai rezistente la ger." ([22], p.169)

Dar cele care supravietuiesc sunt tot caprioare. Nu a aparut o noua specie, deci nu a avut loc evolutia.

Selectia artificiala (prezentata in pagina 169) nu este o dovada a transformarii naturale a speciilor deoarece s-a realizat prin interventia omului.

In paginile 171-173 este prezentata pe scurt con-ceptia ateista despre originea si evolutia omului. Dupa enumerarea unor asemanari intre om si maimutele antropoide (lipsa parului de pe fata, de pe palme si talpa, asemanari fiziologice, etc.), autorii recunosc faptul ca "prin alte trasaturi (pozitia verticala a corpului, mersul biped, neopozabilitatea degetului mare la membrele inferioare, dezvoltarea impresionanta a encefalului, aparitia limbajului articulat etc.) omul se deosebeste foarte mult de aceste maimute". ([22], p.171)

Intre asemanarile fiziologice autorii manualului mentioneaza si "parazitii asemanatori". Aceasta nu este o asemanare importanta. Faptul ca unii paraziti pot intra atat in trupul omului, cat si in trupul maimutei, nu arata ca maimuta s-ar fi transformat in om. Exista intr-adevar si asemanari fiziologice. De exemplu o digestie asema-natoare, pentru ca si oamenii si maimutele sa se poata hrani cu proteine, grasimi si zaharuri din regnul vegetal; o respiratie asemanatoare, pentru a folosi oxigenul din aer. Creatorul a inzestrat organismele cu tot ce este necesar pentru viata intr-un anumit mediu si a folosit structuri asemanatoare cu functii asema-natoare.

Ceea ce deosebeste foarte mult pe om de animale este viata duhovniceasca. Maimutele nu se roaga lui Dumnezeu cu priveghere de toata noaptea, nu tin post, nu picteaza icoane, nu sfintesc apa si nu au sfinte moaste.

Acei oameni care se indeparteaza de viata duhovniceasca, ajung sa aiba un comportament asemanator maimutelor. "Omul in cinste fiind nu a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor." (Psalm 48, 21) "Omul care a fost cinstit cu ratiune, vrea sa spuna profetul, si invrednicit cu atata intelepciune, a ajuns asemenea animalelor necuvanta-toare, ba poate si mai rau. Acelea, pentru ca sunt lipsite de judecata, nici nu sunt osandite; pe cand omul, cinstit cu ratiune, care s-a coborat la lipsa de ratiune a acelora va fi, pe buna dreptate, pedepsit mult, pentru ca s-a aratat nerecunoscator fata de atata binefacere." (Sfantul Ioan Gura de Aur, [6], p.95)