Noua era a Duhului Sfant

Nicolae Berdiaev (1874-1949)*, nu ar fi fost niciodata considerat un credincios al Bisericii Ortodoxe in vremuri normale. El este de fapt un filosof umanist gnostic ce si-a gasit inspiratia mai curand in sectele "mistice" occidentale decat in izvoarele Ortodoxiei.

* Cunoscut publicului roman din numeroase articole aparute in reviste de cultura din traduceri, intre care consemnam: Un nou ev-mediu, Arhidioceza Sibiu, 1936, trad. de prof. Maria Vartic, editie reprodusa la Editura Omniscop din Craiova in 1995; Sensul creatiei, Humanitas, 1992, trad. din b. rusa de Anca Oroveanu, Prefata, cronologie si bibliografie de Andrei Plesu; Filosofia lui Dostoievski, Iasi, Institutul European, 1992, trad. din B. rusa de Radu Parpauta; Adevar si revelatie, Ed. de Vest, 1993, trad. din b. rusa, note si postfata de Ilie Gyurcsic.

Faptul ca el este numit in unele cercuri ortodoxe - chiar pana in zilele noastre (1979, n.tr.) - "filosof ortodox" si chiar "teolog", este o dovada trista a ignorantei religioase a fi vremurilor pe care le traim. Vom cita in continuare din scrierile sale.*

* Dupa G. Gregerson, "Nicholas Berdiaev, Prophet of a New Age", in Orthodox Life, Jordanville, N.Y., 1962, no. 6, unde sunt date referinte complete (n. ed.)

Privind cu dispret la Sfintii Parinti si la "duhul monahal ascetic al Ortodoxiei istorice" cat si la intregul "Crestinism conservator care indreapta puterile sufletesti ale omului numai catre infranare si mantuire", Berdiaev este mai curand interesat de "Biserica interioara", de "Biserica Duhului Sfant", de "acea viziune spirituala asupra vietii, care, in cursul secolului XVIII, si-a gasit expresia si salasul in lojile masonice". "Biserica - crede el - , se afla doar intr-un stadiu potential", ea fiind "incompleta", Berdiaev asteptand cu nerabdare venirea unei "credinte ecumenice", a unei "plinatati de credinta" care sa reuneasca nu doar diferitele formatiuni crestine (caci "Crestinismul trebuie sa fie capabil sa existe intr-o mare varietate de forme in Biserica Universala"), ci si "adevarurile partiale ale tuturor ereziilor" si "toate activitatile umanist-creatoare ale omului modern... ca experienta religioasa consfintita in Duhul".

Traim vremurile aparitiei unui "Nou Crestinism"; ale unui "nou misticism, a carui adancime va depasi nivelul pur-religios si care trebuie sa inglobeze in sine toate religiile". Caci "exista o mare fratie spirituala... careia ii apartin nu doar Bisericile Apusului si Rasaritului, ci si toti aceia ale caror vointe sunt indreptate catre Dumnezeu si catre divin, adica toti aceia care aspira la elevatie spirituala"- adica, precizam noi, oameni apartinand tuturor religiilor, sectelor si ideologiilor religioase.

Berdiaev prezicea venirea unei "noi si finale revelatii dumnezeiesti", a unei "noi ere a Duhului Sfant", resuscitand predictiile lui Gioacchino da Fiore**, monahul latin din secolul al XII-lea, conform carora marile ere a Tatalui (Vechiul Testament) si a Fiului (Noul Testament) vor face loc celei de a treia si finale "Era Duhului Sfant".

** Vezi capitolul "Gioacchino da Fiore: o noua teologie a istoriei" in Mircea Eliade, Istoria Credintelor si Ideilor Religioase vol. III, Ed. stiintifica si Enciclopedica, 1988. (n. tr.)

Berdiaev scrie: "Lumea se indreapta catre o noua spiritualitate si catre un nou misticism; in ele nu va mai incapea nimic din vechea viziune ascetica asupra vietii". "Succesul miscarii catre unitatea crestina presupune ca insusi crestinismul sa intre intr-o epoca noua, intr-o noua si mai adanca spiritualitate, ceea ce inseamna o noua revarsare a Duhului Sfant".

Aceste fantezii supra-ecumeniste nu au nimic de-a face cu crestinismul ortodox pe care Berdiaev de fapt il dispretuia. Dar cine este constient de climatul religios al timpului actual vede ca aceste fantezii corespund de fapt tendintelor majore ale gandirii religioase contemporane. Berdiaev pare intr-adevar sa fi fost un "profet" sau cel putin sa fi fost sensibil la un curent de gandire si simtire religioasa care nu erau foarte evidente in timpul vietii lui, dar care au devenit aproape dominante astazi.

Auzim acum pretutindeni de "puternica miscare a Duhului Sfant" iar un preot ortodox grec, Parintele Eusebius Stefanou, ii invita pe crestinii ortodocsi sa se alature acestei miscari atunci cand scrie despre "puternica revarsare a Duhului Sfant din zilele noastre"*.

* The Logos, January, 1972

In aceeasi publicatie din Martie, 1972, p.8, co-editorul Ashanin invoca nu doar numele lui Berdiaev, ci si programul sau: "Recomandam cu caldura scrierile lui Nicholae Berdiaev, marele profet spiritual al epocii noastre. Acest geniu spiritual... (este) cel mai mare teolog al creativitatii spirituale... Acum germenele Ortodoxiei da in sfarsit rod... Logosul divin al lui Dumnezeu daruieste poporului Sau o noua intelegere a istoriei si misiunii sale in El. The Logos (este) vestitorul acestei noi ere, al acestei noi chemari a Ortodoxiei".