4. Cartea de fata

Cele prezentate pana acum constituie cadrul prezentei carti, care este un studiu asupra "noului" duh religios al vremurilor noastre, duh care se afla la baza si constituie sursa de inspiratie a "dialogului cu religiile necrestine" si asupra diferentei radicale dintre ele si Crestinism, atat in ceea ce priveste teologia, cat si in ceea ce priveste viata spirituala.

Primul capitol este un studiu teologic semnat de preotul Basile Sakkas despre "Dumnezeul" religiilor din Orientul Apropiat cu care spera ecumenistii crestini sa se uneasca pe baza unui "monoteism" comun. Al doilea capitol se refera la cea mai puternica dintre religiile orientale, hinduismul, si el se bazeaza pe indelungata experienta personala a autoarei lui, care in final s-a convertit de la hinduism la Crestinismul Ortodox. Gasim aici si o evaluare interesanta a ceea ce inseamna "dialogul" cu crestinismul din perspectiva hindusa.

Al treilea capitol este o marturisire personala a intalnirii dintre un ieromonah ortodox si un "facator de minuni" din Extremul-Orient, adica a unei confruntari directe dintre crestinism si "spiritualitatea" necrestina, in capitolele patru si cinci se examineaza "noua constiinta religioasa", cu referire speciala la miscarile de "meditatie", care revendica prezenta in mijlocul lor a multor "crestini" (si din ce in ce a mai multor "fosti crestini").

Capitolele cinci, sase si sapte sunt studii specifice asupra unora dintre cele mai semnificative miscari spirituale ale anilor 1970. In capitolul sase se prezinta implicatiile spirituale ale fenomenelor contemporane nereligioase in aparenta, dar care contribuie la formarea "noii constiinte religioase", chiar in randul celor care cred ca nu sunt interesati deloc de religie.

Capitolul sapte este o discutie amanuntita a celei mai controversate miscari religioase "crestine" de astazi, "miscarea (sau "renasterea") harismatica" si in el se incearca o definire a acestei miscari in lumina invataturii ortodoxe.

"Noua constiinta religioasa", cu semnificatia si scopurile sale, este examinata in paginile din "Concluzie" (Capitolul opt) in lumina profetiilor crestine referitoare la vremurile de pe urma. "Religia viitorului", catre care se indreapta aceasta "noua constiinta", este analizata in contrast cu singura religie care se afla in conflict ireconciliabil cu ea: Crestinismul autentic Ortodox. Pe masura ce ne apropiem de inspaimantatoarea decada a noua a acestui secol, "semnele timpului" devin cum nu se poate mai clare. Crestinii ortodocsi si toti acei care vor sa-si mantuiasca sufletele in vesnicie trebuie sa ia seama la ele si sa actioneze.