V. NOUA CONSTIINTA RELIGIOASA CULTELE ORIENTALE DIN AMERICA ANILOR 70

In general se poate afirma ca influenta ideilor si practicilor religioase orientale asupra unui Occident odinioara crestin a atins in decada anilor '70 proportii nemaiintalnite. Sub forma de culte si miscari religioase orientale (si pseudo-orientale), aceste idei au proliferat mai ales in America, tara care cu cel mult doua decenii in urma era considerata inca "provinciala" (cu exceptia catorva orase mari), datorita faptului ca orizontul ei spiritual era constituit in cea mai mare parte de religiile protestanta si romano-catolica.

Cauza acestei proliferari se gaseste in amara deziluzie a generatiei de dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, care s-a manifestat in anii 1950 prin protestele sterile si libertinismul moral al asa numitei generatii "beat", * al carei interes pentru religiile orientale pornise dintr-o nemultumire fata de "crestinism", fiind initial o preocupare a cercurilor universitare si studentesti.

* Beat = adj. care se afla in stare de epuizare, vlaguit de sentimentul fermitatii morale; care se refera la bitnici. Bitnic: (engl. americana, beatnik: beat + yiddish-nik, sufix ce denota o persoana) persoana care se revolta impotriva moralei sociale conventionale prin mod de comportare sau si de imbracaminte si care se pasioneaza dupa moduri de expresie si filosofii exotice (WEBSTER'S New Collegiate Dictionary, ed. a 8-a (n. tr)).

A urmat apoi generatia "hippie" a anilor 1960 impreuna cu muzica "rock", cu consumul de droguri halucinogene si cu dorinta de a obtine cu orice pret stari de "constiinta largita".

Tineretul american se avanta, fie in miscarile politice protestatare (in special contra razboiului din Vietnam), fie intr-o practicare ferventa a cultelor religioase orientale. Este perioada cand guru indieni, lama tibetani, maestri de zen japonez si multe alte feluri de "intelepti", vin in Occident spre a gasi aici multimi de tineri setosi sa le soarba invatatura si sa le asigure astfel un succes si o notorietate la care swamii din deceniile anterioare nici nu visasera sa ajunga vreodata.

Acesti tineri au inceput astfel sa calatoreasca pana la marginile lumii in cautarea intelepciunii sau a invatatorului sau a drogului, care sa le aduca "pacea" si "libertatea" atat de mult dorita.

In anii '70 generatia "hippie" este urmata de o a treia, mai linistita, mai putin inclinata spre demonstratii si miscari de strada si mai putin zgomotoasa in comportament; dar in acelasi timp mult mai implicata in religiile orientale, a caror influenta patrunsese deja in mentalitatea generala cu mult mai adanc decat inainte.

Pentru multi componenti ai acestei generatii, "cautarile" pe plan spiritual si religios erau incheiate: ei gasisera in doctrinele orientale o filozofie pe gustul lor, pe care acum o practicau cu seriozitate. Mai ales in America, un numar de miscari religioase orientale se aclimatizasera deja, devenind "occidentale": exista in prezent "manastiri" budiste compuse in intregime din convertiti americani si europeni si apar, ca noutate absoluta, guru si maestri Zen proveniti din etnici occidentali.

Vom oferi in continuare cateva tablouri ale unor evenimente semnificative de la mijlocul anilor '70 privitoare la ideile si practicile dominante din mediile tinerelului american, care constituie fara indoiala "avangarda" tineretului din intreaga lume. Primele doua tablouri prezinta o mai superficiala implicare in religiile orientale, de felul celei caracteristice anilor '60; ultimele doua in schimb sunt revelatorii pentru o transformare de substanta a mentalitatii americane in directia indicata de miscarile religioase orientale.

1. Hare Krishna la San Francisco

"Pe o strada marginasa parcului Golden Gate din zona rezidentiala Haight-Ashbury a orasului San Francisco se afla un templu al Constiintei Krishna... Deasupra intrarii in templu stau scrise cu litere de lemn lungi de doua picioare cuvintele "Hare Krishna". Ferestrele mari ca niste vitrine din fata sunt acoperite cu paturi in culorile rosu si portocaliu.

Sunetul muzicii dinauntru si al vocilor care canta patrund pana afara, in strada, in interior, peretii sunt plini de tablouri in culorile cele mai vii, pardoseala este acoperita cu covoare rosii groase iar in aer pluteste fum de lamaie, semn ca ritualul este in plina desfasurare. Cei dinauntru murmura o melodie in cuvinte sanscrite de abia auzite. Camera este aproape plina, vreo cincizeci de persoane ce sed pe jos, si par cu totii foarte tineri. Grupati in fata se afla alti douazeci, barbati si femei, imbracati in robe largi, in culorile portocaliu si galben sofran si avand nasurile vopsite in alb. Multi dintre barbati au capetele rase cu exceptia unei suvite in forma de coada de cal, iar femeile au cate un mic semn rosu in mijlocul fruntii. Tinerii care stau pe jos sunt imbracati in mod obisnuit, cu nimic deosebiti de rezidentii din Haight-Ashbury, legati cu benzi late la frunte, purtand plete, barbi (barbatii) si diverse combinatii de inele, bratari, clopotei si margele; cu totii participa cu entuziasm la ceremonie. Cei cam zece care stau mai in spate par ca se afla acolo pentru prima data.

Vocile care intonau mantrele ceremoniale isi intensifica ritmul si volumul. Doua din fetele in robe galben-sofran au inceput sa danseze in ritmul cantului. Dirijorul acestui cor a inceput sa strige unele din cuvintele cantecului, pe care apoi intregul grup le repeta, straduindu-se sa imite intonatia si ritmul liderului-dirijor. Multi dintre participanti au in maini instrumente muzicale la care canta. Liderul are o toba in care bate in ritmul cantatului. Fetele care danseaza canta in acelasi timp la timbale. Un tanar sufla intr-o scoica de mare, altul canta la tamburina. Pe pereti sunt peste o duzina de tablouri cu scene din Bhagavad-Gita.

La un moment dat cu totii au inceput sa cante foarte tare, atat din gura cat si la instrumente. Tobele bat fara contenire. Multi dintre discipoli au inceput sa strige unele cuvinte cu voce tare, ridicandu-si mainile in sus in mijlocul cantarii generale. Conducatorul ceremoniei a ingenuncheat in fata portretului infatisandu-l pe "maestrul spiritual" al grupului, care se afla intr-o mica urna in fata incaperii. Cantarea a culminat cu un crescendo asurzitor dupa care s-a curmat brusc. Celebrantii au ingenuncheat si ei cu capetele la pamant in vreme ce conducatorul a rostit o rugaciune scurta in sanscrita. Dupa care se striga de cinci ori "slava si marire discipolilor adunati aici", cuvinte pe care toti ceilalti le repeta inainte de a se ridica. *

* Charles Glock si Robert Bellah, The New Religious Consciousness - Noua constiinta religioasa, University of California Press, Berkeley, 1976, pp. 31-32

Acesta este un ceremonial tipic al miscarii "Krishna Consciousness" (constiinta Krishna) intemeiate in America in 1966 de un fost om de afaceri american pe nume A. C. Bhaktivedanta. Scopul lui a fost acela de a oferi disciplina bhakti yoga hindusa tineretului dezorientat si cautator de nou din lumea occidentala. Daca in fazele mai timpurii (anii '50 si inceputul anilor '60) interesul pentru religiile orientale se limitase mai mult la o investigare intelectuala fara mari implicari personale, in noua faza se cerea sa participi la partea concreta a cultului cu toata inima. Bhakti Yoga inseamna sa te unesti total cu "zeul" pe care ti l-ai ales, adica sa-l iubesti si sa i te inchini, si sa-ti transformi intreaga viata in functie de aceasta preocupare centrala. Prin intermediul acestor mijloace irationale de adorare (cantari, muzica, dans, gestica) mintea se "extinde" si intra in starea de "constiinta Krishna" care - daca participa la ea un numar suficient de persoane - se presupune ca reuseste sa puna capat zbuciumului si haosului contemporan si sa deschida larg portile unei epoci noi (new age) a pacii, iubirii si comuniunii.

Togele cele viu colorate ale "Krishni-lor" au devenit in scurt timp un spectacol obisnuit pe strazile din San Francisco, mai ales intr-o anumita zi pe an cand o imensa statuie reprezentand "zeul" lor a fost transportata prin Golden Gate Park catre ocean, ceremonie la care toti au participat conform intregului ritual hindus, un spectacol tipic pentru India pagana, dar o adevarata noutate pentru America "crestina". De la San Francisco miscarea s-a raspandit in intreaga America si in Europa de Vest, pana in 1974 aflandu-se in intreaga lume 54 de temple Krishna, multe dintre ele pe langa colegii (licee) si universitati, dat fiind ca membrii cultului sunt cu totii foarte tineri.

Moartea recenta (raportata la anul 1979, n. tr. ) a fondatorului acestei miscari a ridicat unele probleme privitoare la viitorul acesteia; si intr-adevar, numarul membrilor sai a mai scazut, desi a ramas in continuare important. Semnificatia acestei miscari este oricum foarte clara: ea constituie inca un "semn al vremilor" de care credinciosii crestini ar face bine sa tina seama; caci astazi multimi de tineri isi cauta un dumnezeu la care sa se inchine si cad astfel intr-o idolatrie care nu pare sa-i tulbure deloc.

2. Guru Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston

Pana in toamna lui 1973 un numar de guru orientali din scoala mai noua condusa de Maharishi Mahesh Yogi cu a sa meditatie transcendentala facusera deja in Vest un numar imens de prozeliti, devenind - desigur, pentru1 un foarte scurt timp - regii efemeri ai spectacolelor publicitare.

Guru Maharaj-ji a fost cazul cel mai extravagant si poate mai revoltator, in varsta de cincisprezece ani, el fusese deja proclamat "dumnezeu" iar familia lui (compusa din mama si trei frati) era "sfanta familie"; organizatia lui, "Misiunea Luminii Divine", avea comunitati (ashram-uri) in intreaga America. Cei 80.000 de prozeliti ai lui, ca si cei ai lui Krishna, trebuiau sa renunte la placerile lumesti si sa mediteze in scopul de a obtine starea de constiinta "largita" (sau "extinsa") care sa le aduca pacea desavarsita, fericirea si "extazul" - adica o stare in care totul in jur este minunat si perfect exact asa cum este. Cu ocazia unei initieri speciale in care ei "primesc stiinta", discipolilor li se arata inauntrul lor o lumina foarte intensa si inca trei semne pe baza carora mai tarziu pot sa-si continue meditatia singuri (The New Religious Consciousnes). Pe langa aceasta "stiinta", discipolii acestia mai sunt uniti si in credinta ca Maharaj-ji este "Stapanul Universului", care a venit sa instaureze o noua era (new age) de pace pentru intreaga omenire.

Timp de trei zile in noiembrie 1973 "Misiunea Luminii Divine" a inchiriat Astrodomul din Houston (o baza sportiva imensa in intregime acoperita), cu scopul de a organiza acolo "evenimentul cel mai sfant si mai semnificativ din istoria omenirii". Prozelitii din intreaga lume (cu totii foarte tineri si in marea lor majoritate adolescenti) aveau sa vina acolo pentru a se inchina "zeului" lor si pentru a incepe convertirea Americii (prin intermediul mass-mediei pe care organizatorii avusesera deja grija s-o invite); toti aveau sa fie uniti in aceasta inchinare, punand astfel un nou inceput noii epoci (new age, in engl. in orig.) a omenirii. Evenimentului i s-a ales titlul potrivit de "Mileniul 73".

Un exemplu tipic de prozelit Maharaj-ji care actioneaza din convingere a fost Rennie Davis, agitator politic de stanga si unul dintre "Cei 7 din Chicago" acuzat de a fi incitat la revolta in timpul Conventiei Democratice Nationale din 1968. Vara anului 1973 si-a petrecut-o tinand conferinte de presa si discursuri pentru oricine voia sa-l asculte, mesajul lui catre America fiind urmatorul: "Guru Maharaj-ji este cel mai mare eveniment din istoria omenirii si noi habar nu avem... imi vine sa urlu pe strazi. Daca am sti cine este, ne-am tara in patru labe din toate colturile Americii ca sa ne odihnim la picioarele lui". *

* Robert Greenfield, The Spiritual Supermarket, -Piata de idei religioase. Saturday Review Press. New York. 1975. D. 43

Caci intr-adevar asa i se si inchinau prozelitii lui Guru Maharaj-ji: prosternandu-se cu fruntea pana la pamant si rostind o expresie sanscrita de adorare. Aparitia lui la "Mileniul 73" a fost primita cu ovatii colosale, in timpul spectacolului el stand pe un tron inalt si avand pe cap coroana de aur "a lui Krishna". Pe tabelele de afisaj electronic ale astrodomului aparea in flasuri cuvantul "D-U-M-N-E-Z-E-U". Masele de tineri ajunse la un paroxism isteric plangeau de bucurie; numeroase grupuri dansau pe scena iar orchestra canta 'The Lord of the Universe" (Stapanul Universului) - cu textul si muzica adaptate dupa un imn protestant. *

* ibid, pp. 80, 94

Toate acestea, sa retinem, intr-o America totusi "crestina". Evenimentul relatat depaseste deja sfera inchinarii la "dumnezei" pagani. Pana acum cativa ani o asemenea adulare a unei persoane in viata ar fi fost de neinchipuit in orice tara civilizata (i. e. crestina); dar acum el este un fapt obisnuit pentru multi dintre cei care-si "cauta" o religie in lumea occidentala de astazi. Ceea ce am descris mai sus nu este decat o "vizionare " a inchinarii la Antihrist ce va fi la sfarsitul timpului, de inchinare adica la cel care se va "inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu" (II Tes 2, 4).

"Mileniul 73" pare sa fi atins culmea celebritatii lui Maharaj-ji, desi la eveniment nu au participat decat 15000 de persoane, cu mult mai putine decat s-a scontat. In plus, nu s-au produs nici un fel de "minuni" sau semne extraordinare care sa demonstreze ca "noua era" (new age) a inceput. Un eveniment care a depins atat de mult de eforturile publicitare si de gustul unei anumite generatii nu putea sa dureze (muzica pentru "Mileniul '73 " a constat dintr-un aranjament al melodiilor lansate de asa-numita "contra - cultura" si foarte populare in anii '60); iar recenta casatorie (raportat la anul 1979, n. tr. ) a lui Guru Maharaj-ji cu secretara lui i-a slabit si mai mult popularitatea de "dumnezeu".

Alte miscari "spirituale" nu mai pot fi insa considerate apanajul unor mode pasagere, ele indicand fara gres marea putere de influenta a religiilor orientale in lumea occidentala.

3. Tantra Yoga in muntii din New Mexico

Pe un platou situat la o altitudine de 2250 m inaltime in Muntii Jemez din nordul statului New Mexico s-au strans o mie de tineri americani (cei mai multi intre 20 si 25 de ani) pentru a petrece zece zile de exercitii spirituale; era perioada solstitiului de vara din iunie 1973. Se sculau la ora 4 dimineata in fiecare zi si se adunau la un loc inainte de rasaritul soarelui (infasurati in paturi caci diminetile erau inghetate) pentru a sedea in siruri, direct pe sol, in fata unei estrade in aer liber. Ei isi incep ziua rostind o mantra in limbaj Punjabi (varietate de sanscrita) pentru a "se incalzi" in vederea exercitiilor ce urmeaza.

Mai intai era vorba de mai multe ore de yoga kundalini, adica niste exercitii fizice extrem de obositoare, de cantari si meditatie, cu scopul de a atinge un control constient al proceselor fizice si mentale din propriul corp, care astfel sa devina pregatit pentru "o revelatie interioara a lui Dumnezeu".

Apoi are loc ceremonia inaltarii celor doua drapele: al celui american si al celui care reprezinta "natiunea Varsatorului" - aceasta "natiune" fiind de fapt poporul "Epocii Varsatorului" sau al "mileniului" pentru care se pregateste acest cult; in timpul inaltarii acestor steaguri se canta "God Bless America" (Doamne, binecuvanteaza America) si se rosteste o rugaciune pentru poporul american. Se serveste apoi un mic dejun vegetarian (care este comun aproape tuturor noilor culte) si incep conferintele pe teme spirituale si practice; dupa care cu totii se pregatesc pentru o lunga sedinta de tantra yoga.

Pana acum (1979) tantra yoga nu s-a practicat de loc in Vest, iar de auzit s-au auzit foarte putine lucruri despre ea. Specialistii sunt cu totii de acord ca practicarea ei este extrem de periculoasa, ea avand intotdeauna loc intre barbati si femei, obtinandu-se astfel potentiale de energie psihica foarte puternice care necesita control si supraveghere stricta. Se mai afirma ca exista un singur maestru de tantra yoga in viata pe pamant la un moment dat; iar exercitiile "Solstitiului" din New Mexico au fost conduse de "Marele Tantric" al zilelor noastre, Yogi Bhajan.

Toti, imbracati cu costume identice albe, stau asezati pe jos, in siruri drepte, barbati fata in fata cu femei, stransi umar la umar in lungul sirurilor si aflandu-se cu spatele la sirul de alaturi. Cam zece astfel de siruri duble se intind pe o lungime de peste 20 m dinspre estrade; iar supraveghetorii au in permanenta grija ca sirurile sa fie perfect drepte pentru a se asigura perfectul "flux" al "campului magnetic".

Incepe intonarea mantrelor, cu o invocare speciala a duhului acelui guru care este "protectorul special" al lui Yogi Bhajan. Yogi Bhajan in persoana, care este el insusi un barbat foarte impresionant la vedere (foarte inalt (l, 95m) imbracat complet in alb, cu barba neagra si purtand turban) apare pe scena si incepe sa prezinte "visul" sau despre "o natiune noua, puternica si creatoare" in America, care se poate fauri cu ajutorul exercitiilor spirituale de astazi; adica cu ajutorul exercitiilor tantra, cheia acestei pregatiri pentru noua natiune, care ii poate ajuta pe oameni sa treaca de la nivelul de "constiinta individuala" la cel de "constiinta de grup" si in final la un nivel de "constiinta largita universala".

Si exercitiile incep. Ele sunt extrem de dificile, cerand efort fizic foarte mare care provoaca dureri precum si stari foarte puternice de teama, furie, iubire etc. Toata lumea trebuie sa faca exact acelasi lucru in exact acelasi moment; trebuie ramas un timp indelungat nemiscat in aceeasi postura dificila; exercitii si mantre complicate trebuie executate in perfecta coordonare cu partenera (partenerul) si cu toti ceilalti de pe acelasi sir; un singur exercitiu poate sa dureze intre 31 si 61 de minute, in aceasta activitate intensa de grup constiinta individuala intr-adevar dispare si apar efecte deloc surprinzatoare: epuizare fizica si uneori paralizie temporara, sau epuizare emotionala si euforie. Mai mult, dat fiind ca in cadrul "Solstitiului" comunicarea cu celalalt este interzisa, cei prezenti nu au nici o posibilitate de a evalua rational experienta prin care trec impreuna; scopul fiind acela de a efectua o schimbare radicala in chiar interiorul fiintei.

Dupa orele de dupa amiaza petrecute in studiul artelor martiale (de autoaparare), al medicinii practice si al modului in care se organizeaza un ashram, se mai serveste o dala masa (tot vegetariana) si se trece la o seara de "cantece spirituale"; este vorba de mantre sanscrite aranjate pe muzica "rock" la moda sau pe muzica folk; se obtine astfel atmosfera unui "festival rock" de "adorare entuziasta" sau "rugaciune vesela" prin care Yogi Bhajan se straduieste sa faca din aceasta religie o religie "tipic americana". *

* The New Religious Consciouness, pp 8-l8.

Religia descrisa mai sus este o adaptare moderna a religiei Sikh ** din India de nord, combinata cu o serie de practici yoga.

** Populatia Sikh din India se caracterizeaza prin aceasta mentalitate practica, ea constituind mai ales clasa negustorilor.

Supranumita "Organizatia celor 3H" (Healthy-Happy-Holy Organization - Organizatia Sanatate-Fericire-Sfintenie), ea a fost fondata in 1969 la Los Angeles de Yogi Bhajan care venise initial in America pentru a preda intr-o universitate si doar din intamplare a devenit lider religios; sau mai curand printr-un concurs de imprejurari: a remarcat interesul pe care cursurile sale de yoga il starnisera tinerilor "hippie" din California de Sud. Combinand setea de "spiritualitate" a acestora cu propriile sale cunostinte despre religiile indiene, el a pus bazele unei religii "americane" care difera de cele mai multe din religiile indiene prin accentul pe care il pune pe aspectul practic al vietii in aceasta lume. Tuturor membrilor acestei religii li se cere sa aiba o viata de familie stabila, un loc de munca serios (nu o sinecura) si o implicare in viata sociala.

De la infiintarea ei in 1969, "3HO" (Org. celor 3 H) s-a extins la peste 100 de ashram-uri (comunitati ce servesc ca locuri de intruniri pentru nerezidenti) in orase americane si de asemenea in Europa si Japonia. Desi la suprafata ea este foarte distincta de noile culte orientale (membrii plini trec ulterior in mod formal la religia Sikh prin aceea ca arboreaza turbanul si imbracamintea alba), "3HO"se identifica totusi cu ele prin aceea ca scopul declarat (prin care ii si castiga pe tinerii "hippie") este acela de a atinge starea de constiinta "largita" sau "universala", sau "transcendentala", vazandu-se pe sine ca "avangarda" ce va schimba fata lumii in sensul grabirii noii epoci (new age) milenariste (al carei simbol astrologie este considerat de cele mai multe grupuri a fi "Epoca Varsatorului").

Pe langa cultele hinduiste care promoveaza in mod evident o mentalitate bazata pe autosugestionarea sistematica ca lumea e minunata asa cum e ea, "Organizatia celor 3 H" este si ea un "semn al vremilor", prin faptul ca militeaza pentru o America "sanatoasa, fericita si sfanta" din care insa Hristos lipseste cu desavarsire. Nu mai exista nici o indoiala ca, atunci cand auzim pe cate un american "fericit" vorbind. cu convingere si seninatate despre Dumnezeu si indatoririle lui religioase fara nici cea mai vaga referire la Hristos, epoca "post-crestina" nu mai este o exagerare sau o figura de stil, ci o realitate de netagaduit.

4. Meditatie Zen in nordul Californiei

In muntii impaduriti din nordul Californiei, la poalele muntelui Shasta - munte "sfant" al vechilor triburi de amerindieni, devenit apoi centru al unor activitati si asezari oculte ce se afla acum din nou in plin avant - functioneaza din 1970 o "manastire" Zen budista, in orasele mai mari de pe Coasta de Vest pe care se afla stabilite comunitati de japonezi existasera temple Zen si inainte de 1970, dupa cum existasera si incercari de a infiinta "manastiri" Zen in California; Dar "Manastirea Shasta" (caci despre ea este vorba) este primul succes in materie de manastiri in care se practica zen-ul american, (in zen budism "manastire" inseamna scoala in care se pregatesc "preoti" zen, atat barbati, cat si femei).

La "manastirea" Shasta domneste o atmosfera de ordine si profesionalism. Vizitatorilor li se permite accesul doar intre anumite ore si doar insotiti de un ghid, nu si stabilirea de contacte personale cu cei dinauntru. "Calugarii" de la Shasta poarta traditionala imbracaminte neagra si au capetele rase; ei au in permanenta lucruri clare de facut, pe care le executa cu o vizibila seriozitate si simt al datoriei.

Programul de la Shasta este foarte strict si dureaza cinci ani sau mai mult. Absolventii devin "preoti" sau profesori de Zen si obtin certificate pe baza carora pot organiza si conduce ceremonii budiste. Ca la orice scoala si la Shasta se platesc taxe ce includ cazare si masa (175 de dolari pe luna, care se platesc in avans - la inceputul fiecarei luni - deci o metoda clara de a descuraja candidatii neseriosi, caci suma nu se mai ramburseaza celor care se razgandesc).

Programul in sine este unul de completa asceza si austeritate, nu unul obisnuit studentesc. Exista reguli de imbracaminte si comportament, hrana este complet vegetariana si se consuma in tacere in cadrul meselor comune, nu se admit vizitatori si nici conversatii ce ar putea primi calificativul de "desarte"; centrul de greutate il constituie sala de meditatie unde cursantii dorm si mananca, pe langa faptul ca mediteaza. De asemenea, sunt interzise practicile religioase care nu sunt Zen. Viata la Shasta este foarte intensa si riguroasa si orice eveniment al zilei (inclusiv spalatul si mersul la toaleta) este insotit de o rugaciune budista specifica, care este rostita mental.

Desi "manastirea" apartine unei secte Soto Zen "reformate", pentru a sublinia independenta ei fata de Japonia si adaptarea ei la conditiile de viata americana, ceremoniile si ritualurile ei sunt in traditia Zen-ului japonez. Exista ceremonii legate de convertirea la budism, ritualuri ale echinoctiului ce serbeaza "transformarea launtrica a persoanei", ceremonialul "hranirii stafiilor flamande" (adica comemorarea mortilor), ceremonia "Zilei Fondatorului" care exprima recunostinta fata de cei care au mentinut vie traditia Zen pana la actualul maestru, festivalul iluminarii lui Buda, si altele. Semnul de cinstire este acela al plecaciunilor in fata icoanei lui Buda, dar accentul principal cade pe ideea ca fiecare om poarta in sine "natura lui Buda". *

* deci nu este vorba de o notiune personala de "chip", ci de cea impersonala de substanta, "natura" (n. tr)

Actualmente maestrul de Zen de la Shasta este o femeie occidentala, practica budista permitand acest lucru; este vorba de englezoaica Jiyu Kennet, nascuta in 1924 din parinti budisti, si care si-a primit educatia in Extremul Orient (in mai multe traditii budiste) si a fost "hirotonita" la o "manastire" Soto Zen din Japonia. Ea a sosit in America in 1969 si a organizat in chiar anul. urmator comunitatea budista Shasta cu cativa tineri adepti. De atunci comunitatea s-a dezvoltat rapid, atragand mai ales tineri si tinere intre 20 si 25 de ani.

Cauza acestui succes - in afara atractiei explicabile pe care o exercita Zen-ul asupra unei generatii scarbite de rationalism si de o educatie care ramane de ordin exterior, neafectand interiorul persoanei - pare sa constea in mistica unei "transmiteri autentice" a experientei si traditiei Zen, pe care o intruchipeaza "stareta", prin educatia si certificarile ei japoneze. De asemenea, calitatile ei personale de straina (de britanica in teritoriu american), de persoana care s-a nascut in religia budista si in acelasi timp de om occidental cunoscator al mentalitatii contemporane (posedand evident mult admiratul simt practic "american") par sa asigure acestei maestre de zen o influenta de nezdruncinat in randurile tinerei generatii de americani care se converteste la budism.

Scopul cursurilor Zen de la Shasta este acela de a umple intreaga viata a acelora care le frecventeaza de un "Zen pur". Meditatiile zilnice (care pot sa ajunga de la opt pana la zece ore pe zi) sunt expresia unei intense vieti religioase care in mod ideal trebuie sa conduca la o stare "durabila de, pace si armonie a trupului si a mintii"; publicatiile de la Shasta - un jurnal bilunar si mai multe carti scrise de "stareta" - avertizeaza chiar impotriva falsei spiritualitati si a sarlatanismului. Comunitatea se opune adoptarii obiceiurilor nationale Japoneze (privite in opozitie cu cele budiste); semnaleaza pericolele trecerii de la un guru la altul, cat si al idolatrizarii maestrului de Zen; interzice astrologia, ghicirea viitorului (chiar si cartea IChing), calatoriile astrale si orice alt fel de activitati psihice si ocultiste; priveste cu dispret abordarile teoretice si intelectualiste ale doctrinei Zen (ca alternativa la cele experimentaliste) si pune accentul pe munca riguroasa si sustinuta, de lupta contra iluziilor si inchipuirilor mintii, si pe "viata spirituala". Stilul dezbaterilor "spirituale" la care participa "preotii" Zen, asa cum se desprind ele din paginile Jurnalului care se publica la Shasta, seamana izbitor, prin aerul de competenta si prin realismul lor cu tonul discutiilor intre tineri convertiti la Ortodoxie sau intre monahi ortodocsi care dezbat cu convingere diferite aspecte ale vietii duhovnicesti.

Tinerii crestini ortodocsi ar putea afirma cu indreptatire astfel: "Daca nu m-ar fi pazit harul lui Dumnezeu, eu insumi m-as putea afla acum acolo"; atat de autentica si de convingatoare pare viziunea spirituala a acestei "manastiri", care ofera tanarului insetat de religie de astazi, tot ceea ce crede ca-si poate dori, in afara de un singur lucru: viata vesnica si fericita pe care numai singur Hristos Adevaratul Dumnezeu poate sa o dea.

Comunitatea budista Shasta invata ca budismul nu este o "disciplina distanta si rece", ci una plina de "iubire si compasiune". Contrar celor cunoscute in general despre budism, "stareta" sustine ca esenta credintei budiste nu este topirea finala in "nimicul nirvanic" ci un "dumnezeu" viu (esenta identificata de ea cu credinta ezoterica budista): "Secretul invataturii Zen... este sa cunosti cu certitudine si in mod personal ca Buda cel cosmic exista. Adevaratul maestru (sau adevarata maestra) este cel (cea) care nu ezita nici o clipa in aceasta convingere ca Buda cel cosmic exista, si in iubirea totala pentru el. Eu m-am simtit coplesita de bucurie cand in sfarsit am fost convinsa ca el exista; iubirea si recunostinta mea nu au cunoscut margini. De asemenea, iubirea pe care am simtit-o venind dinspre el a fost nemasurata. Asa doresc s-o simta fiecare". *

* The Journal of Shasta Abbey, Jan-Feb., 1978, p. 8

Exista in prezent in jur de 70 de cursanti (ce urmeazasa devina "preoti", la Shasta si in "filiale"), mai ales in California. Comunitatea este acum intr-o situatie de expansiune rapida, atat ca sediu cat si in ceea ce priveste "misiunea" sa in randurile poporului american; exista o miscare crescanda de budisti laici care fac din Shasta un centru de pelerinaj unde au loc numeroase intalniri si conferinte la care sunt invitati psihologi psihiatri si alte persoane interesate, in tabere de durate diferite. Tinand cont de activitatile publicistice si cele misionare si de "counselling" din orasele californiene, precum mai ales de proiectata scoala si camin de batrani, "manastirea" Shasta inregistreaza intr-adevar progrese remarcabile in atingerea scopului sau de a "dezvolta budismul zen in Occident".

Fata de Crestinism, "stareta" si discipolii sai au o atitudine condescendenta; ei sustin ca respecta Filocalia si celelalte scrieri spirituale ortodoxe, afirmand ca Ortodoxia le este cea mai apropiata dintre doctrinele "crestine", dar se considera pe ei insisi a se situa "dincolo de astfel de teologii, dispute doctrinare si "-isme" pe care le exclud din preocuparile "Adevaratei Religii" *

* Journal, Jan. -Feb, 1978, p. 54

Zen-ul nici nu are de altfel vreo fundamentare teologica, el bazandu-se in intregime pe "experienta" si cazand astfel in "eroarea pragmatica" care deja s-a discutat in aceasta carte la capitolul despre hinduism: "daca merge, inseamna neaparat ca este si bun". Zen-ul, lipsit de teologie cum este, nu e mai capabil decat hinduismul sa distinga intre experientele spirituale bune si cele rele; el nu poate afirma decat ceea ce pare bun din perspectiva "simtirii" unei "paci" si "armonii" apreciate pe baza puterilor naturale ale mintii si nu pe baza unei revelatii; in acest fel, respingand orice altceva ca fiind iluzoriu (in afara de certitudinea propriei minti), atractia Zen-ului consta in aceea ca hraneste si stimuleaza un foarte subtil sentiment de mandrie, atat de raspandit in zilele noastre, si anume mandria ca omul se poate mantui prin eforturile personale, fara sa aiba nevoie de vreun Mantuitor.

Dintre toate curentele religioase orientale de astazi, Zen-ul ofera poate cel mai inalt grad de complexitate intelectuala si sobrietate spirituala. Cu invatatura sa despre "compasiune" si despre un "Buda cosmic" iubitor, el reprezinta probabil idealul cel mai inalt de spiritualitate fara Hristos. Si tocmai in aceasta consta tragedia sa, ca Hristos lipseste din el, si deci mantuirea. Gradul inalt de intelectualism si asa-zisa trezvie spirituala sunt tocmai elementele (foarte eficace) care il impiedica pe acest tip de budist sa-si caute scaparea la Hristos.

Cu toata compasiunea si asceza sa tacuta, acest soi de Zen este poate ramasita cea mai trista a vremurilor "post-crestine" pe care le traim. Spiritualitatea "necrestina" inceteaza deci de a mai fi o forma de import in Occident; ea a devenit deja o religie a etniei americane care-i afecteaza mentalitatea pana la radacina. Si este cazul sa tinem minte ca religia viitorului nu va fi o simpla secta sau un cult printre multe altele, ci o orientare religioasa puternica si profunda, care va fi absolut convingatoare pentru mintea si inima omului modern.

5. "Noua spiritualitate" fata in fata cu Crestinismul

Prezenta cultelor orientale in Vest s-ar putea exemplifica la nesfarsit; in fiecare an apar culte noi, sau variante noi ale altora vechi. Fapt interesant, insa, este ca pe langa cultele specific religioase, se manifesta prezenta din ce in ce mai intensa, in ultimele decenii mai ales, a asa numitelor culte de constiinta (cum sunt ele numite de foarte populara revista de stiri U. S. News and World Report, 16 Feb. 1976), culte ce se delimiteaza clar de orice preocupare religioasa.

Aceste grupuri de "terapie mintala" includ organizatii, precum "Erhard Seminars Training" (fondat in 1971), "Rolfing", "Silva Mind Control" (Controlul mintal Silva) si inca multe alte forme de "seminarii" (intalniri) si "bio-raspuns" (biofeedback), care ofera cu toatele o "descatusare a tensiunilor" si o "captare a potentialelor ascunse" ale omului, exprimate intr-un jargon "stiintific" de secol XX, mai mult sau mai putin plauzibil. De asemenea, se mentioneaza si alte miscari de "constiinta", care sunt mai putin la moda astazi, de la "Stiinta crestina" si "Stiinta mintala", pana la "Scientologie".

Toate aceste miscari sunt incompatibile cu Crestinismul. Crestinii ortodocsi nu trebuie sa aiba absolut nimic de-a face cu ele.

Si iata de ce suntem atat de categorici:

1. Aceste miscari nu au nici o fundamentare in traditia si practica crestina, ci sunt pur si simplu fructul religiilor pagane orientale sau al practicilor spiritiste moderne, mai mult sau mai putin diluate, si prezentate adesea ca fiind "lipsite de continut religios".

Nu numai ca invatatura lor este gresita si in totala discordanta cu doctrina crestina despre viata duhovniceasca; dar prin experientele lor religios - pagane si prin experimentele lor psihiste ele pun in pericol sanatatea mintala a celor care le devin victime, ducand la dezastru psihic si la pierderea sufletului pentru totdeauna, stiind ca fara Hristos si fara Biserica, nu este mantuire.

2. Mai precis, experientele de "tacere spirituala" pe - care le ofera diferitele tipuri de meditatie, fie cele asa-zis lipsite de continut religios (precum meditatia transcendentala, unele forme de Yoga si Zen si cultele seculariste), fie cele cu continut religios pagan (precum Hare Krishna, "Divine Light Mission", "Organizatia celor 3H" etc. ), conduc in intregime intr-o zona spirituala "cosmica" unde partea cea mai profunda a personalitatii umane intra in contact cu fiinte spirituale reale.

Aceste fiinte, pentru omul aflat in starea de dupa caderea din Rai, nu sunt altceva decat demonii sau spiritele cazute, care se afla in cea mai mare apropiere fata de om *. Chiar cei care practica meditatia zen-budista, in pofida eforturilor lor de a trata cu precautie "experientele spirituale", vorbesc si ei despre intalniri cu aceste spirite (in care se amesteca bineinteles si o anumita doza de imaginatie), pretinzand ca nu se lasa in nici un fel "contaminati" de ele **.

* Vezi episcopul Ignatie Briancianinov cu expunerea lui despre invatatura ortodoxa asupra perceptiei senzoriale si mintale a spiritelor si asupra deschiderii portii simturilor omului in The Orthodox Word, no. 82, 1978

** Vezi Jiyu Kennet, How to Grow a Lotus Blossom, Shasla Abbey, 1977 - relatarea viziunilor din pragul mortii ale unei maestre de Zen

3. Partea cea mai periculoasa a acestor "initieri" consta in aceea ca ele scapa controlului constient al vointei omului; astfel, odata "initiat" in aceste "culte de constiinta", este adesea cu neputinta sa te mai opui participarii la experiente psihice nedorite.

Rezulta ca "noua constiinta religioasa" este un dusman al Crestinismului cu mult mai puternic si mai periculos decat au fost vechile erezii din trecut. Deoarece atunci cand se pune accentul pe experienta in detrimentul doctrinei, atunci insasi invatatura dupa care putem distinge si identifica binele de rau cade sau devine inoperanta, iar duhurile necurate au cale libera de atac, datorita pasivitatii si "deschiderii" pe care le exalta toate aceste noi culte; ele nu fac altceva decat sa transforme persoana umana in unealta pasiva a manifestarilor demonice.

Faptul acesta este demonstrat de numeroasele studii care s-au facut asupra acestor "culte de constiinta". Ele dau in vileag evolutia progresiva a acestor experiente, care la inceput sunt "bune" sau "neutre", pentru a deveni in final ciudate, terifiante si in ultima instanta indubitabil demonice. Chiar latura strict fizica a unor discipline psihice, precum Yoga este periculoasa, pentru ca aceasta deriva din ea si predispune la atitudini si experimente psihice care sunt de fapt scopul initial si permanent al practicii Yoga.

Puterea de seductie a "noii constiinte religioase" este atat de mare incat ea se poate instapani chiar si asupra acelora care afirma cu tarie ca sunt crestini. Nu este vorba aici doar despre cei care se complac in sincretismele sau combinatiile artificiale dintre crestinism si cultele orientale la care ne-am referit mai sus; ci, mai grav, este vorba si despre cei care se considera pe ei insisi niste crestini inflacarati. Profunda ignorare a autenticei trairi crestine din zilele noastre creeaza conditiile proliferarii unei false "spiritualitati" crestine, a carei natura este strans inrudita cu "noua constiinta religioasa".

In capitolul VII vom studia indeaproape cel mai raspandit curent de "spiritualitate crestina" de astazi. Din el se desprinde clar spectrul terifiant si amenintator al "noii constiinte religioase" care isi recruteaza victimele mai ales dintre randurile crestinilor bine intentionati, chiar ortodocsi, la o scara atat de intinsa, incat este cu neputinta sa nu vedem in acest fenomen un alt semn apocaliptic al vremilor, in care inselaciunea va fi atat de mare, incat ea va cuprinde aproape intreaga omenire. Asupra acestui subiect vom reveni la sfarsitul cartii de fata.