CLEMENT ALEXANDRINUL

Clement Alexandrinul

Viata.

Clement Alexandrinul se naste pe la 150, probabil la Atena, din parinti pagani. Nu se stie cand s-a crestinat. Dupa convertire el face calatorii de studii in Italia de Sud, in Siria, Palestina si Egipt. El cauta pretutindeni oameni invatati si profesori vestiti de la care sa se instruiasca. El vorbeste cu entuziasm despre dascalii sai, cinci la numar, dar nu pomeneste decat numele celui de pe urma: Panten. Cu putin inainte de 180, Clement vine la Alexandria, unde face cunostinta cu albina siciliana si unde ramane sa o asculte. Pe la 190, el ajunge colaboratorul lui Panten, iar dupa moartea acestuia preia conducerea scolii. Clement a fost si preot, cum reiese din propriile sale afirmatii si dintr-o scrisoare a lui Alexandru, episcop de Ierusalim. In scoala catehetica l-a avut ca elev pe Origen si pe Alexandru de Ierusalim. Sub persecutia lui Septimiu Sever, Clement pleaca in pribegie, parasindu-si scoala pe la 202-203.

Adoarme in Domnul inainte de 215-216, cum reiese din scrisoarea aceluiasi episcop Alexandru catre Origen.

Opera

A fost foarte intinsa, variata si erudita. Ea se ocupa atat cu Sf. Scriptura, cat si cu problemele stiintei profane. Ni s-a pastrat:

- o trilogie - alcatuita din "Cuvant indemnator catre Greci", "Pedagogul", "Covoare"

- o omilie - "Ce bogat se va mantui"

Trilogia este o propedeutica crestina, adica un ansamblu de lucrari pregatitoare pentru primirea crestinismului:

- Cuvant indemnator - trateaza despre convertirea, adica aducerea omului de la idolatrie la Hristos - in 12 capitole, e o apologie care-i indeamna pe pagani sa asculte de glasul Logosului, glas nou, superior aceluia al lui Orfeu. El S-a intrupat si ne-a mantuit aducandu-ne pacea, ca izvor al vietii si revarsandu-se peste tot pamantul. El a subjugat moartea. El este oceanul bunatatilor. E scrierea lui Clement cea mai stilizata.

- Pedagogul - se face educarea practica a sufletului si trupului, de unde se trece la stadiul cunoasterii sau al stiintei, prin ascultarea invatatorului, care reveleaza si explica lucrarile credintei - in trei carti, continua scrierea precedenta. E un manual de educatie si morala crestina. In prima carte se vorbeste despre Hristos ca educatorul model al crestinilor, in cartile a doua si a treia se dau instructiuni amanuntite asupra felului de trai zilnic al crestinului: mancare, bautura, imbracaminte, plimbare, casatorie etc. Scrierea sfarseste cu un frumos imn adresat lui Hristos.

- Covoarele de comentarii stiintifice la adevarata filozofie - titlul acesta este expresia modestiei autorului, dar si o formula care acoperea un continut ce nu putea fi expus decat cu greu in conferinte publice - in opt carti, lucrarea cea mai intinsa si mai importanta a lui Clement. Cuprinsul "Covoarelor" e foarte variat, nelegat si, deci, greu de rezumat. Una din problemele principale este raportul dintre crestinism si cultura profana, indeosebi filosofia greaca. Acest raport, care pune la randu-i problema legaturii dintre credinta si stiinta si pe aceea a legaturii dintre proorocii Vechiul Testament si filosofia greceasca, nu este un raport de dusmanie, ci unul de prietenie. Ceea ce a fost Scriptura Vechiului Testament pentru evrei, aceea a fost filosofia pentru pagani, adica pedagog catre Hristos. O alta problema e aceea a deosebirii dintre gnosticul eretic si gnosticul cu adevarat crestin. O alta e aceea a castitatii si a martiriului. Cartea a VIII-a e formata din schite si elemente preliminarii.

- Ce bogat se va mantui? - o omilie exegetica la Marcu 10, 17-31; omilia arata ca bogatia in sine nu e o piedica pentru mantuire, daca ea este intrebuintata si in folosul aproapelui.

Clement a mai scris si alte opere, astazi pierdute.

Doctrina

Credinta - este baza pe care gnoza nu trebuie s-o paraseasca niciodata. Intre credinta si gnoza nu e numai o deosebire de grad. Gnoza e cunoasterea desavarsita a obiectului care se afla deja cuprins in credinta. Credinta include potential gnoza. Dar in timp ce credinta este ceva hotarator pentru mantuire, gnoza este ceva secundar. Credinta primeste adevarul, pe cand gnoza il cerceteaza si-l intelege. Credinta este o cunoastere concisa a necesarului, pe cand gnoza este demonstratia temeinica a ceea ce s-a primit prin credinta. Nu exista cunoastere fara credinta, cum nu exista credinta fara cunoastere. Filosofia, in sens antic, are un rol dublu sau face un serviciu dublu credintei: 1.- ea pregateste sufletele pentru acceptarea credintei, intrucat ea poate prin sine insasi sa cunoasca unele adevaruri religioase, indeosebi existenta lui Dumnezeu si Providenta, mai ales dupa ce s-a inspirat din Scriptura Vechiului Testament; 2.- ea este auxiliara credintei in sensul ca pune la indemana acesteia arme bune de aparare. Gnosticul crestin este crestinul desavarsit, care, dupa moarte, merge direct in imparatia cerurilor.

Dumnezeu - este creatorul tuturor lucrurilor.

Pacatul lui Adam - a constat in faptul ca el s-a sustras educatiei divine. Acest pacat nu se mosteneste prin nastere, ci numai prin exemplul rau.

Hristos - identificat cu Logosul. Hristos ne mantuieste prin aceea ca ne-a invatat sa ducem o viata superioara si a omorat moartea, adica pacatul originar. Renasterea si nestricaciunea noastra se face sub calauzirea Logosului care ne duce la contemplare.

Biserica - singura mama-fecioara. Treptele ierarhiei bisericesti sunt o imitatie a ierarhiei ingeresti.

Tainele - vorbeste despre Botez, Euharistie, Pocainta, uneori in termeni imprumutati limbajului religiilor de misterii. Euharistia se numeste "amestecul bauturii cu Logosul". Ea este un dar catre Dumnezeu.

Casatoria - este indisolubila.

Pedepsele - date de Dumnezeu servesc la purificare.

Clement admite trihotomismul.

Caracterizare.

Scoala alexandrina creeaza prin Clement o traditie stiintifica in lucrarile sale. Clement pune bazele unei teologii stiintifice, prin largirea orizontului cugetarii sacre, prin introducerea filozofiei, in sens antic, in acest orizont, prin crearea de criterii in aprecierea adevarurilor. El aduna si concentreaza sub unghiul lui Hristos toate eforturile spiritului omenesc de pretutindeni si de totdeauna. Aceste eforturi au uneori un caracter aproape supranatural. Printr-o asemenea conceptie, Clement arunca o punte serioasa de intelegere intre paganism si crestinism. Filosofia, in sens antic, a fost data ca testament paganilor spre a-i conduce catre Hristos.

Rolul filozofiei ca pregatitoare si auxiliara a credintei, e o cucerire grandioasa a geniului lui Clement, care da cu aceasta Bisericii o atitudine care a fost si este normativa.

Interpretarea alegorica si preocuparea lui constanta de a folosi cu orice pret cugetarea profana in majoritatea problemelor dezbatute i-au cauzat erori sau nesigurante de doctrina cum e dochetismul, transmiterea pacatului originar nu prin nastere, ci prin raul exemplu, trihotomismul etc.

Clement nu a putut crea o gnoza crestina propriu-zisa, pentru ca era prea devreme, dar el are meritul de a fi facut portretul gnosticului crestin si de a fi zdruncinat temeliile ideologice ale gnostichnsului eretic.

Clement nu e numai un speculativ, ci si un spirit pozitiv. El e cel dintai pedagog crestin, care da norme si prescriptii precise in lucrarea delicata de educare a celor botezati. Ideea de educatie, scumpa Scolii alexandrine, se introduce si in iconomia mantuirii. Mantuirea e rascumparare, dar e si educatie sistematica si staruitoare care duce cu si prin Hristos, la Hristos si la Dumnezeu.

Carti Ortodoxe

Cuprins