CUVIOSUL ARHIMANDRIT GHEORGHE


CUVIOSUL ARHIMANDRIT GHEORGHE - Mare staret al Manastirii Cernica

(1730-1806)

Viata

Cuviosul staret Gheorghe s-a nascut in Salistea Sibiului, in anul 1730, din parinti binecredinciosi. Dorind sa slujeasca lui Hristos din tineretile sale, isi cauta adapost sufletului sau in manastirile Transilvaniei. Dar, neputand rabda persecutiile religioase care sileau poporul la uniatie, tanarul Gheorghe a trecut Carpatii in Tara Romaneasca.

In drum spre Muntele Athos, devine temporar ucenic al unui arhiereu grec care locuia in Bucuresti. Dupa ce este facut rasofor si diacon, pornesc impreuna spre Constantinopol si Sfantul Munte, pe la jumatatea secolului XVIII. Murind acolo dascalul sau, ierodiaconul Gheorghe devine ucenic al staretului Paisie in Schitul Sfantul Ilie din Athos. In anul 1752, Cuviosul Paisie il calugareste, iar in anul 1754 il hirotoneste preot pentru obstea sa. In acest schit s-a nevoit ieroschimonahul Gheorghe timp de zece ani. In anul 1763 se stramuta in Moldova, la Manastirea Dragomirna, impreuna cu staretul Paisie si cei 64 de ucenici ai sai.

La Dragomirna, Cuviosul Gheorghe petrece inca doisprezece ani ca preot, duhovnic si econom peste cei 350 de calugari si frati. Apoi se stramuta la Manastirea Secu, in anul 1775, impreuna cu 200 de calugari. Aici traieste numai doi ani pe langa Cuviosul Paisie si se duce din nou la Schitul Sfantul Ilie din Athos.

In primavara anului 1781 vine in Moldova sa-si vada staretul si fratii din Manastirea Neamt. La reintoarcere, insa, este numit de mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei egumen al Schitului Cernica, ramas de multi ani in parasire. Timp de patru ani organizeaza bine schitul si aduna 54 de ucenici in jurul sau. Apoi, imbolnavindu-se, lasa asezamant scris, "diata", ucenicilor sai, cum sa-si petreaca mai departe viata in Cernica. Asezamantul sau are o mare importanta duhovniceasca. In acelasi an, staretul Gheorghe s-a facut iarasi sanatos si a mai trait inca 22 de ani.

Inmultindu-se fratii in jurul sau, mitropolitul Grigorie i-a dat sub conducerea sa, din anul 1793, si Manastirea Caldarusani. Ca staret al celor doua manastiri, Cernica si Caldarusani, Cuviosul Gheorghe a impartit soborul in doua parti, punand in fiecare manastire cate un egumen destoinic. A randuit la biserica pravila zilnica, spovedanie deasa, ascultare si masa de obste, dupa traditia Athosului si potrivit asezamantului sau.

La 3 decembrie, 1806, marele staret Gheorghe se muta la vesnica odihna, plans de numerosii sai ucenici din ambele manastiri. Pentru intelepciunea cu care a condus si organizat, timp de 25 de ani, cele doua mari obsti calugaresti cu aproape 200 de monahi, staretul Gheorghe este considerat un mare parinte duhovnicesc si innoitor al monahismului romanesc, iar pentru viata sa aleasa este numarat in randul cuviosilor romani.

Fapte si cuvinte de invatatura

Oprit fiind in tara fara voia sa de catre mitropolitul Tarii Romanesti, Cuviosul Gheorghe era in mare mahnire. Deci, postind cateva zile, s-a rugat Maicii Domnului si Sfantului Ierarh Nicolae sa-l povatuiasca ce trebuie sa faca. Apoi, adormind putin de osteneala, i s-a aratat in vis Sfantul Nicolae si i-a poruncit, zicand:

- Ramai aici si imi curateste lacasul meu de fiarele salbatice!

Desteptandu-se plin de bucurie, a pornit in cautarea lacasului Sfantului Ierarh Nicolae si a aflat biserica lui din ostrovul Cernicai, pustie si plina de serpi. Din ceasul acela a ramas in Schitul Cernica impreuna cu doi ucenici ai sai, Atanasie si Serafim, din Manastirea Neamt.

Spuneau ucenicii Cuviosului Gheorghe ca dupa ce au ajuns intai pe ostrov si s-au inchinat in biserica, au vazut in sfantul altar un sarpe urias. Atunci staretul, insemnandu-se cu semnul crucii, i-a zis cu glas bland:

- Ganul (dragul) tatei, pana acum ai locuit tu aici. Acum sa te duci din locul acesta, ca sa locuim noi!

La cuvantul staretului, sarpele s-a supus poruncii indata si a iesit afara din biserica si din ostrov, disparand in padurile din imprejurimi.

Marturiseau ucenicii cuviosului ca la inceput multa nevoie si lipsa au rabdat in ostrovul Cernicai. Biserica era parasita de multi ani, lipsita de usi, de ferestre si de cele necesare. Chiliile erau vechi si toate daramate, iar ostrovul acoperit in intregime de padure, de rugi si de spini. Staretul Gheorghe insa nu se descuraja. Ziua taiau cu topoarele copacii si spinii, ca sa deschida poiana. Seara se adunau cu totii intr-o pivnita ruinata, mancau pesmeti de paine cu ceva legume si dormeau pe pamant cateva ore. La miezul noptii se sculau si faceau Utrenia, dand lauda lui Dumnezeu. Apoi staretul mangaia ucenicii cu frumoase cuvinte de invatatura. La urma atipeau iarasi pana in zori, cand se sculau, faceau cuvenita rugaciune si plecau la taiat padurea.

Vestea despre sfintenia vietii Cuviosului Gheorghe s-a raspandit repede in toate partile si veneau multi sa petreaca langa el, iar altii ii aduceau ajutoare sa refaca biserica si chiliile. In primele sase luni s-au adunat in jurul staretului sase frati. Dupa inca un an au mai venit 16 frati. In trei ani, numarul ucenicilor a sporit la 33. In anul urmator erau 54 de suflete in ostrov, iar in anul 1786, obstea Schitului Cernica crescuse la 103 frati.

In primavara anului 1784, staretul Gheorghe voia sa faca calugari pe cei 33 de ucenici ai sai, dar nu avea haine si cele necesare pentru ei. Auzind de aceasta, cativa credinciosi din Bucuresti au cumparat haine pentru toti fratii si le-au dus la cuviosul. Iar in saptamana Sfintelor Patimi, staretul Gheorghe i-a calugarit pe toti, slavind pe Dumnezeu si multumind Sfantului Ierarh Nicolae.

In anul 1788, staretul Gheorghe a facut o mica biserica pe ostrovul mic, inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. Alaturi a facut mai multe chilii de pamant si in acestea trimitea ucenicii sai pe rand sa se linisteasca. Parintii se nevoiau pe ostrovul mic toata saptamana, iar sambata veneau in ostrovul mare. Aici se marturiseau, primeau Sfintele Taine, petreceau in obste Duminica, ascultau invataturile mai dulci decat mierea ale bunului staret, apoi iarasi se intorceau la liniste in ostrovul mic.

Marturiseau ucenicii Cuviosului Gheorghe ca batranul a facut multe odoare noi la biserica Sfantului Nicolae din ostrov. Apoi a hirotonit trei preoti si trei diaconi si a randuit sa se faca zilnic Sfanta Liturghie si cele sapte Laude. Pravila si canoanele bisericii le-a asezat intocmai dupa tipicul Sfantului Sava si potrivite cu obiceiul pamantului, ca mai inainte de dansul nu erau statornicite nici intr-o parte a tarii, "ci urma care cum vrea".

Iarasi spuneau aceiasi ucenici ca, pana la venirea acestui cuvios, se pierdusera chinoviile si randuiala lor din aceasta tara, dupa marturia mai multor hrisoave domnesti, care zic: "Noi singuri am vazut viata fericitilor pustnici din Cernica si ne bucuram, avand in a noastra stapanire o asemenea manastire cu viata dupa Dumnezeu...".

Staretul Gheorghe sfatuia mereu pe ucenicii sai sa traiasca in desavarsita dragoste unul cu altul. Dar la inceputul anului 1785 s-a imbolnavit greu, incat socotea ca va pleca din lumea aceasta. Deci, a poruncit sa traga clopotul mare, a adunat pe toti fratii in biserica, le-a citit molitfa de iertare, apoi le-a spus, lacrimand:

- Copiii tatei, dragoste sa aveti intre voi, ca Dumnezeu stie de ne vom mai vedea!

Adunandu-se fratii in jurul Cuviosului Gheorghe, cand zacea in pat, au inceput a-l ruga cu lacrimi:

- O, parinte preadulce, macar prin viu grai fa-ne sa auzim toti, pe cine sa avem indreptator si ce randuiala sa tinem dupa moartea ta? Caci noi pana astazi, cazand si sculandu-ne, numai pe tine te-am avut purtator de grija pentru Dumnezeu, nefatarnic incepator, neviclean intru petrecere, nemomelnic intru pogorari si neposomorat spre cei mult gresiti.

Vazand staretul Gheorghe intristarea ucenicilor sai, i-a sfatuit zicand:

- Parasiti, o, fiii mei, gandul de a cerca judecatile lui Dumnezeu cele necuprinse! Parasiti legiuirea amagitoare intre voi, vrand sa stiti cine anume sa va fie incepator! Parasiti gandul si voi, acestia mai tineri, care socotiti ca lipsirea mea va fi pricina de risipirea obstii sau de nesporirea voastra. Ci, toti dimpreuna cu mine sa ziceti asa: Nu noua, Doamne, nu noua, ci numelui Tau se cuvine slava! (Ps. 113, 9). Deci, ascultati-L pe Hristos, implinindu-I toate poruncile, si toate celelalte, negresit, se vor adauga voua.

Astfel, blandul staret a lasat ucenicilor sai un "asezamant statornic cum sa fie indreptarea smeritei obstimi" de la Cernica dupa moartea sa, adaugandu-le si aceste cuvinte:

- Desi nu presupun ca veti cadea in cursa neascultarii sau ca veti cauta cele mai presus de a voastra masura, totusi, cu dreapta credinta, va indemn sa ramaneti supusi intru aceasta parinteasca hotarare.

Zicea staretul ucenicilor sai:

- Foarte strain lucru este calugarilor ieromonahi ca sa-si hotarasca singuri loc cinstit pentru ingropare. Si mai ales celor ingreuiati cu duhovnicia. Sa-si hotarasca numai prohodul si parastasele cele obisnuite, care scot din iad pe patimasul suflet. Acestea chiar si de la tot crestinul sa nu ramana.

Intrebat fiind cuviosul unde sa-i ingroape ucenicii trupul dupa moarte, el le-a raspuns:

- Cat despre viermanosul meu trup, cautare pagubitoare de smerenie nu-i trebuieste. Ci mai ales sa va milostiviti a-l scoate inca si din ostrov afara, spre mancarea fiarelor, ca doar se va micsora si multimea pacatelor mele. Iar daca nu voiti a va pleca poruncii ticalosiei mele, apoi macar sa-l puneti dupa usa pridvorului, unde se face si litie la cei raposati, ca, vazandu-ma fratii intrand si iesind, toti sa se umileasca, zicand: "Odihneste, Doamne, cu dreptii pe adormitul robul Tau", facand pana la patruzeci de zile si cate douasprezece inchinaciuni.

Apoi le-a adaugat si aceste cuvinte:

- Fiilor, de cugetati sa va ramana de la mine dupa moarte ceva aur sau argint, apoi va rog sa nu va pangariti cumva mintea cu asemenea ganduri; nici sa voiti a ispiti mult taina lucrului. Ci, sa va sfiiti si de fata neadormitului strajer, care ma intareste a va incredinta, prin adevar, scriind pe toate cate le izvoraste inima mea.

Spunea staretul Gheorghe:

- Fiii mei, sa nu poftiti a schimba harul cuviosiei voastre pe unele lucruri pamantesti si stricacioase, dupa cuvantul psalmistului ce zice: Bogatia de ar curge, sa nu va lipiti inima de ea (Ps. 61, 10).

Zicea iarasi ucenicilor sai:

- Fratilor, intru numele Tatalui, pilda m-am facut intre voi prin rodul dragostei, iubindu-va pe toti deopotriva.Intru numele Fiului, m-am supus de bunavoie sub picioarele tuturor, ca sa pot vana prin rabdare si sufletele voastre. Intru numele Duhului Sfant, n-am lasat pe simtiri a zbura peste hotarele firii, intrucat si de voi mi s-a facut mila, incalzindu-va pe langa bucuria inimii si indreptandu-va catre limanul mantuirii.

Apoi iarasi le-a zis:

- Cu voi graiesc, o, fiii mei cei saraci cu duhul, ca si pe pamant va trebuiesc avutii nevremelnice, ca sa dobanditi cu pretul acestora nebiruite arme, vrand a va lupta, ca niste buni ostasi, cu intrarmatii (diavoli) cei nevazuti ai iadului si a patimi pana la sange pentru Iisus Hristos Cel rastignit.

Iarasi, cu duhul blandetilor - zicea batranul - adaug porunci celor purtatori de cruce fii ai mei sufletesti, in ce chip sa fiti ca niste ingeri in trup, neplecandu-va la desertaciuni mincinoase, nici la rasfatari neastamparate sau la plimbari nepotrivite darului vostru, dupa cuvantul cel zis de vasul alegerii: Toate imi sunt slobode, dar nu toate imi sunt de folos (I Cor. 6, 12).

Zicea iarasi catre ucenicii sai:

- Bunul vostru obicei si podoaba chipului sa fie intocmite dupa urmarea cea dreapta, asemanandu-va celor tineri preacuviosi sfinti, care au fost de o varsta cu voi intru firea omeneasca. Deci, pilda de fericita rabdare sa luati de la Acachie cel intocmai cu mucenicii. Pilda de curata supunere sa luati de la Dositei cel cu totul fara de rautate. Iar pilda de smerita intelepciune sa luati de la Zaharia cel mult patimi tor.

Iarasi invata pe fiii sai:

- Fiilor, slujiti Domnului cu frica si va bucurati Lui cu cutremur (Ps. 2, 9). Ca de veti petrece zilele vietii voastre cu luare-aminte de sine, iar nu intru nebagare de seama, atunci cu adevarat nu se va atinge de voi nici o mestesugire diavoleasca.

Uneori spunea ucenicilor sai:

- Sa stiti, fiii mei, ca zavistia, pizmuirea, lacomia, viclesugul, mania, pomenirea de rau si trufia, acestea nu stiu sa cinsteasca pe cea placuta lui Dumnezeu sporire duhovniceasca. Patimile acestea raman ca niste sageti infipte intru acelasi blestem al neascultarii stramosesti.

Alteori adauga staretul si acestea:

- Intru nevointele voastre, fratilor, se va proslavi iubitorul de oameni Dumnezeu si veti mosteni pacea, care intoarce iarasi la cea dupa fire lauda, pe cei ce se afla cu mintea intreaga, facandu-va multora oglinda vietii spre indreptare si bucurandu-va intru lumina celor vii.

Zicea iarasi staretul Gheorghe:

- Fiii mei, cata vreme am trait impreuna cu voi, alta grija nu am avut, decat cum sa va apar de tot felul de vatamari, ca pe niste prunci infasurati cu strainatatea, si sa va destept a ramane mereu sporiti.

Fiilor, spunea cuviosul, cea mai cuprinzatoare porunca, intru care se reazema inceputul mantuirii monahilor, este ca intocmai cu suflarea sa cinstiti supunerea unul catre altul. Insa, nu cu ceva interes nebinecuvantat de Dumnezeu, ci pentru singur folosul aproapelui, ca sa impliniti si dragostea cea hotarata din lege. Iar eu, nevrednicul, martor sunt pentru voi, fiii mei, cum ca nu veti fi intrebati la ziua judecatii, nici veti ramane fara cercetare de sus. Iar de veti amari sufletul mai-marelui vostru cu neascultarea, atunci sa va gatiti foarte mult de raspunsul cel pornit cu dreapta manie peste fiii neascultarii, care lucru sa nu fie!

Apoi adauga si aceste cuvinte:

- Nici dupa moartea mea sa nu indrazniti a iesi de sub jugul Domnului, nici sa va intindeti, cercand alte vieti; ci sa va multumiti cu acest incredintat podvig (jug, povara), intru care sunteti bine deprinsi si chemati de insusi Duhul Sfant, avand spre nerusinata pilda pe cei 24 de ani ai supunerii mele, cand am fost sub ocarmuirea dreptului batran Kir Paisie, staretul meu cel din chinovie.

Pentru fratii cei de curand veniti zicea:

- De s-ar intampla vreunii din fratii cei de curand veniti la calugarie a face galcevi, tulburandu-va prin lumesti obiceiuri si dand sminteala la tot soborul, facandu-se iubitori de sine cu tovarasii, mancatori pe ascuns, fatarnici intru spovedanie, robi patimilor intru neinfranata lacomie si, in scurt, batjocoritori de chipul ingeresc, acestora intai sa le gatiti merinde pentru calatorie la drum. Apoi, fara de nici o cercetare cu epitimie (canon), sa-i lasati a se duce unde vor vrea, dupa cuvantul Domnului: Ca multi sunt chemati, dar putini alesi (Matei 20, 16). Dar, intorcandu-se ei cu pocainta adevarata iarasi in cinstea lor cea dintai, sa fie primiti, nimic mustrandu-i pentru cele trecute.

Monahilor si clericilor invrajbitori, nestatornici si de-a pururea cartitori, marele staret le poruncea sa-si aleaga una din aceste trei:

- Sau, cunoscandu-va neputintele, indata sa aratati cucernicie si sa puneti inceput bun; sau, luand binecuvantare de la povatuitorul obstii, sa va cautati alt lacas, dupa ravna inimii voastre, unde sa va mantuiti mai cu putina osteneala; sau, si mai bine, sa faceti plangere catre stapanescul scaun (catre chiriarhul).

Spunea cuviosul ca, de se vor intrarma calugarii cu aceste patru arme, adica, intai sa faca toate cu binecuvantare; apoi sa se spovedeasca adesea; apoi sa tina masura dreptei socoteli si sa aiba smerita intelepciune, atunci vor putea omori toate patimile limbii, ale inimii si ale simturilor, facandu-se de-a pururea vrednici impartasirii dumnezeiestilor Taine.

Despre cea dintai porunca spunea staretul ucenicilor sai:

- Nicidecum, fara binecuvantarea povatuitorului obstii sa nu cutezati a face nici cat de mic lucru, dupa cum legiuiesc Sfintii Parinti. Ci toate ostenelile voastre sa treaca prin stirea lui si atunci cu adevarat vor fi primite la Dumnezeu. Iar de veti schimba porunca, apoi sa stiti ca si folosul odihnei nu va ramane intru voi. Pentru ca altfel, orice sfat veti sfatui, risipi-l-va Domnul (Isaia 8, 10).

Despre Taina Spovedaniei, spunea fiilor sai:

- Vi se innoieste aceasta tare porunca, ca pana la unul sa mergeti de trei ori pe saptamana catre duhovnicii cei alesi de sobor. Fiecare, unde va fi randuit de intaistatatorul, la acela sa-si marturiseasca toate ascunsele cugete si greseli, suspinand din adanc si cerandu-si iertare, socotind a fi de fata Insusi cunoscatorul de inimi Dumnezeu. Iar nefacand asa, apoi singuri va pricinuiti groaznice caderi si nici o sporire in suflet sa nu asteptati.

Despre a treia porunca a dreptei socoteli, sfatuia pe ucenicii sai:

- De veti simti ca va supara ori in ce lucru dracul cel de amiaza-zi, soptindu-va ca doar ati fi voi mai buni la Dumnezeu decat altii, sau mai sfinti si cuviosi, indata sa alergati la egumen, rugandu-l sa va schimbe din ascultarile cele de cinste in altele cu totul proaste, pana veti scapa de robia cugetului mandriei si veti castiga dreapta socoteala. Iar nefacand asa, apoi negresit veti pierde si roada dreptatii.

Iar despre smerita intelepciune poruncea, zicand:

- Va dau aceasta porunca mai ravnitoare, ca impatrit sa aveti strajuire cum sa va paziti capul credintei prin smerita intelepciune, pentru a nu fi zdrobiti de cel mai necurat duh al blestematei huliri, care pe multi din calugari, ce se tineau a fi prea isteti, i-au aruncat in deznadejde si le-au zdrobit oasele de pe fata pamantului. Unul ca acesta, de voieste in graba a rusina pe acel drac, cu sila sa traga pe inima a se apropia si el cu fratii la anafura, la sarutat icoanele si la orice il va pune egumenul. Iar nefacand asa, apoi pana la groapa il va petrece acel duh rau, vrand sa-l castige prin deznadejde.

Pentru Sfanta Impartasanie astfel indemna Cuviosul Gheorghe pe ucenicii sai:

- Parinteste va indemn ca sa nu treaca nici o luna, nefiind impartasiti cu dumnezeiestile Taine. Ci, toti de obste sa va indeletniciti a va cumineca de douasprezece ori pe an, afara de alte neocolite pricini. Eu va sfatuiesc, iubitii mei fii, sa nu va abateti alegand ceva din cele peste masura voastra, nici a va socoti cu cei de-a pururea vrednici impartasirii. Ci, precum de multe ori v-am zis, paziti calea de mijloc, implinind dupa puterea voastra pe cele cuviincioase pregatiri. Macar trei zile de rand postindu-va, indrazniti a lua cu cucernicie de la sfintitorul preot pe cele curatitoare Taine.

Zicea iarasi Cuviosul Gheorghe:

- Feriti-va, o, fiii mei, sa nu va inselati grabindu-va a primi lupi cuvanta- tori intru smerita turma. Adica pe aceste cinci firi de oameni ce sunt incurcati cu straine asezari sufletesti: pe calugarul venit de aiurea, ce este numai rasofor; pe schimnic, care este mai presus de cinul vostru; pe cel ce este de neam mare; pe cel foarte invatat si nesupus; si pe cel ce este peste fire lipsit de minte. Ca ale acestora nepotrivite asezari nu va sunt de folos a ramane cu voi. Insa, iarasi, prin duhul blandetilor va poruncesc ca, vazandu-i plecati spre cainta cu adevarata umilinta, sa-i numarati a fi bine primiti cu cei dintai, dupa cuvantul Domnului ce zice: Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara.

Marele staret, arhimandritul Gheorghe, considera ca mantuirea calugarilor din viata de obste atarna de pazirea statornica a urmatoarelor cinci porunci asezate in chipul crucii:

Spunea staretul si aceste cuvinte:

- Calugarul cel de bun neam si cinstit, mult, putin ce a adus cu sine, sa le puna la mijloc spre mangaierea tuturor din obste, imprumutand cu acestea pe Sfantul Ierarh Nicolae. Ca, dimpreuna cu parasirea de toate, i-a primit Dumnezeu si pocainta.

Iar despre taierea voii zicea:

- De la calugarul cel de bun neam numai aceasta mica slujba i se cere, ca sa nu creada mintii sale mai mult decat celui ce il povatuieste pe el. Ci, precum deodata a parasit lumea, in acest chip sa-si taie si voia sa. Si cu aceasta a implinit toata dreptatea.

Catre iconomul obstii acestea poruncea marele staret:

- O, prea iubite fiul meu iconoame, intru cele mai usoare iconomii firesti vei savarsi indreptari de slujba dupa cum Sfantul Nicolae iti va povatui mintea. Iar intru ascultarile mai grele, cu nedumeriri de taina, sa nu calci hotarul, ci sa intrebi si pe duhovnici, ca atunci mai putin vei gresi.

Zicea iarasi:

- La toate ascultarile sa ai grija a nu se face ceva paguba, nici risipire fara de randuiala sau vatamare celor randuiti de tine in ascultare. Ci, la fiecare slujba sa asezi cate trei oameni, ajutandu-se unul cu altul.

Sa-ti fie in stire si aceasta, fiule - zicea batranul -, ca pe cei posomorati si fricosi la lupta, niciodata sa nu-i pui la slujbe grele, pentru ca, negresit, te vor rusina.

Apoi adauga staretul Gheorghe si aceste cuvinte parintesti catre iconomul manastirii:

- Fiule iconoame, prea cu buna paza sa cumpanesti greselile fratilor, a nu le judeca numai cu asprime, dupa trup, ci mai ales cu multa milostivire, dupa duh. Ca zice Hristos: Mila voiesc, iar nu jertfa (Matei 9, 13).

Zicea si acestea:

- Desi multe caderi vor patimi fratii, ca niste oameni cu neputinte, si felurite scarbe cu nemultumire iti vor pricinui, tu, fiul meu, nu-i mustra cu patima, nici sa-i osandesti dupa obicei, ca sa nu cazi si tu din bunatati si mai tarziu vei ramane cu mantuirea mai prejos decat cei ce de-a pururea cad si se scoala.

Iarasi zicea iconomului:

- Arata-te vesel spre frati si foarte mult vei fi iubit de toti. Si chiar de vei patimi intocmai ca dreptul Iov, sa nu te aluneci dand vina asupra fratilor sau cartind asupra Ziditorului a toate. Ca destul iti este folosul a te pazi cu cinste de pacat si a mangaia sufletele lor.

Altadata iarasi invata pe iconom, zicand:

- Sa stii, fiul meu prea iubite, ca si randuiala iconomiei celei dinlauntrul sufletului este un dar foarte scump si nu lesne de aflat, care intrece cu pretul toata agonisita cea trupeasca. Deci, sa nu se vatame fratii, apropiindu-se de tine ca sa ia folos. Si nici tu sa nu simti durere cand te vor necaji intru ceva. Numai prin harul acesta, ce este tainuit de furii cugetelor, degraba vei umple jitnitele faptelor bune, saturand din destul adunarea obstii.

La urma adauga si aceste cuvinte:

- Fa-te ca un tata iubitor de fii si te bucura de sporirea lor, ca atunci si ei iti vor purta neputintele tale.

Spunea staretul ucenicilor sai:

- Fiilor, deprindeti-va cu randuiala parintelui meu, Kir Paisie, care poate si in zilele noastre mult a ne folosi, fiindca pravila acestui drept barbat este intemeiata pe sapte stalpi neclatiti si intarita pe cele sapte Laude ale Maicii noastre, Biserica.

Zicea iarasi:

- Se cuvine a nu tainui voua, fiilor mei, ca mai ales trei odrasle ale bunatatii staretului meu, mi se pare ca nu veti putea degraba a le vedea rodind aici, nici a le castiga asa usor in scurta vreme. Adica rugaciunea lui Iisus, povatuirea de calugari multi si impaciuirea monahilor de multe neamuri.

Cea dintai odrasla este lucrarea mintii, adica faclia cea nestinsa a indreptarii sufletului, care povatuieste pe smeritul om catre raiul cel ganditor si il face in stare sa ajunga la masura varstei lui Iisus Hristos. Aceasta lucrare departe se afla de niste patimasi ca noi.

Fratilor, adauga batranul, nu va slobozesc a lua cutit spre junghiere, cercand taina acestei lucrari, pana ce veti agonisi carti spre ajutor la mestesugul ei. Pentru ca nefiind bine iscusiti, sa nu vi se intample ceva mai rau si veti fi de ras vrajmasilor draci. Caci foarte cu anevoie nimeresc calea aceasta cei nedezbracati peste tot de materiile trupului, dupa cuvantul ce zice: "Nu va locui Duhul lui Dumnezeu in oamenii acestia, de vreme ce inca trup sunt si numai cele pamantesti cauta".

Cea de a doua odrasla, continua staretul, este ca nicidecum sa nu primiti in obste mai mult decat 103 frati. Macar de ar veni la voi orice fata, aducandu-va toate bunatatile pamantului, sa nu calcati asezamantul ce vi se hotaraste, ca atunci se vor naste intre voi urate prigoniri si veti cadea in grele ispite si nu veti fi mangaiati de nimeni. Ci, numai dupa ce se vor muta unii catre Domnul, sa impliniti locul si numarul.

Cea de a treia odrasla, fratilor, este ca sa nu caute intaietate cineva din calugari sau din fratii cei primiti in obste ce sunt de alte neamuri. Ca mai bine este ca fiecare sa se intrebe pe sinesi cum s-a fagaduit inaintea Sfantului Nicolae si oare la ce a venit la manastire, indestulandu-se a fi cinstit cu cei de mijloc fericiti ascultatori si numarat cu cei neinstrainati de mila lui Dumnezeu.

Zicea si acestea marele staret:

- Harul acestor trei bunatati, adica al lucrarii mintii, al povatuirii de popor mult si al impaciuirii limbilor, nu multora s-a dat de la Dumnezeu.

Alteori, sfatuia cu staruinta pe ucenici:

- Parinteste va rog, pentru numele Preasfintei Treimi, sa nu faceti supusa aceasta smerita obste (Cernica) altor neamuri mai sporite, cat timp va locui macar un singur suflet de roman intr-insa. Ci, ori greci, ori de alta limba, sa nu indrazneasca a pasi peste soarta romanilor, nici tine incepatoria inlauntrul bisericii sau in iconomia de afara. Numai cu invoire de obste pot sa fie ca o mana dreapta romanilor statornici, spre ajutor la greutatea vietii.

Iar pe calugarii cernicani astfel ii sfatuia batranul:

- Nici intre voi, romanii, sa nu faceti prigoniri, aflandu-va mai buni decat altii si sa va certati, zicand: ca eu sunt pamantean, iar acela este moldovean si acesta transilvanean. Pentru ca nu felul limbii romanesti judecam, ci mai degraba faptele credintei cercam. Iar de nu veti tine seama de cuvantul ce v-am rugat, apoi sa stiti, fiii mei, ca multa plangere veti mosteni, in loc de pace. Drept aceea, sa nu calcati hotarul, caci toti in curand vom muri si vom stapani numai mormantul.

Pentru privegherile cele de peste an, asa invata Cuviosul Gheorghe pe fiii sai:

- Iubitilor, puneti-va la rabdare si cu dragoste sa inchinati lui Dumnezeu in cursul unui an cate o priveghere de om, dupa numarul ce sunteti adunati aici, in aceasta vreme.

Zicea iarasi:

- In tot lucrul bine este a pazi fiecare masura de mijloc, atat pentru alinarea maririi desarte, cat a fugi si de omoratorul pacat ce se naste calugarului din trandavie. Deci, sa nu se ingreuieze inima voastra cu neintelegerea, caci si psalmistul zice: "Adormit-au cu somnul lor si n-au aflat nimic". Ci, va hraniti sufletul cu rugaciunea cea de-a pururea curgatoare a strajuirii noptii, ca sa dobanditi har cu prea bogata mila de sus.

Apoi continua staretul:

- Privegherile sa le faceti dupa randuiala aceasta: 40 de privegheri la sfintii cei alesi de peste an, punandu-le slujba dupa invoire frateasca si facand osteneala cinci ceasuri din noapte; 7 privegheri de cate sapte ceasuri sa-i inchinam cu cuget smerit Maicii Domnului, la toate praznicele ei, intru cinstea si marirea pururea Fecioarei Maria; 12 privegheri la praznicele imparatesti ale Insusi Ziditorului a toata faptura si Mantuitorului nostru, facand osteneala cate noua ceasuri din noapte, dupa numarul celor noua cete de ingeri care il slavesc neincetat; 3 privegheri de toata noaptea, de cate douasprezece ceasuri, din care: una la intai septembrie pentru biruinta si intemeierea prea inaltatului nostru domn; a doua, la intai martie, pentru fericita sanatate si buna sporire a preasfintitului nostru rhitropolit; iar a treia, la 6 decembrie, spre ziua hramului, intru cinstea si pomenirea Sfantului Ierarh Nicolae.

La urma, adauga staretul si aceste cuvinte:

- Savarsiti-le pe toate cu buna randuiala, o, fiii mei. Purtati grija a nu fi lipsit cineva de harul privegherilor, nici sa ramaneti batand afara la usa milostivirii lui Dumnezeu. Ci mai ales voi, clericii, cu foarte mare paza sa umblati, nesocotind a fi mica paguba a scadea macar o cirta din lege, ca scris este: Cel ce nu se osteneste dupa lege, nu se incununeaza (II Timotei 2, 5).

Pentru canonul si pravila de la chilii, astfel invata Cuviosul Gheorghe pe fiii sai duhovnicesti:

- Am randuit sa faceti si ceva canon pe la chilii, care este dupa masura cumpanit si cu putinta fiecaruia a-l savarsi. Socotiti, fiii mei, mai intai sa nu aveti unii spre altii pomenire de rau, ca sa nu apuna soarele intru mania voastra (Efeseni 4, 26).

Apoi zicea:

- Cei ce stiti carte, vrand de cu seara a va odihni, alegeti a citi una din acestea doua: sau molitfele spre somn sau Canonul Ingerului. Iar desteptandu-va din somn, sa cititi iarasi sau icoasele Maicii Domnului sau molitfele diminetii.

Zicea iarasi staretul:

- La inchinaciuni dam voie, sau 300 de cele mai mici sa faceti, sau 100 de metanii pana la pamant. Asemenea pogoram hotarul milei si catre cei cu totul slabi ce nu sunt carturari. Sa faca deci, sau 700 inchinaciuni mici, sau 300 metanii mari, pazind intocmai pana la moarte aceasta legatura, afara doar de sambete, de Duminici si praznice cu dezlegare, ca atunci metanii mari nu se fac.

De se afla cineva ravnitor, iubind a le savarsi pe toate cele randuite fiecarei zile, acesta despre noi sa fie slobod si binecuvantat. Insa si stihul cel randuit calugarului, toti, de obste, sa-l aveti intru pomenire. Adica de-a pururea culcandu-va si sculandu-va sa ziceti asa: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul".

La urma adauga staretul si acestea:

- Zis-a un mare filosof cum ca celor intelepti putine le trebuiesc. Astfel si voi, fiii mei, citind multe scripturi, macar numai sa fiti cucernici. Macar sa nu pizmuiti celor implinitori de porunci, ca sa nu ramaneti si nelucratori din rea voire; ci, cat aveti inca vreme, sarguiti-va fiecare cat poate.

Iar pentru masura somnului, spunea marele staret:

- Fiilor, sa va arat putine si pentru greutatea somnului, numit si moarte a sufletului, ca sa-i stiti masura si sorocul odihnei. Precum din patru stihii este alcatuita lumea de Dumnezeu, intr-acest chip se cuvine si somnului sa-i despartim vremea si, drept cumpanindu-l, sa-i lasam daraua numai intru a patra parte de masura. Adica iarna sa va odihniti dormind noaptea sase ceasuri. Iar vara, patru ceasuri noaptea si doua ceasuri ziua. Si numai atat. Iar daca inca nu ajung dramurile firii unora din slabanogi, apoi lasam voie la incepatorul obstii (egumenul) a le mai face ceva adaos, pe cat va socoti.

Zicea iarasi fiilor sai:

- Precum v-am spus a pazi randuiala privegherilor, in acelasi chip se cuvine si in toate zilele a nu lipsi nici un frate de la cele sapte laude ale Bisericii, dupa hotararea marelui psalmist ce zice: De sapte ori pe zi Te-am laudat pe Tine, Doamne (Ps. 118, 164).

Sosind vremea cantarii de noapte, strajerul cel randuit sa nu lipseasca din pridvor, ci cu buna paza sa ia in scris pe toti fratii, cine la ce vreme a intrat. Iar dupa sfarsit, sa duca marturia la egumen, ca pe cei intarziati de la rugaciune sa-i randuiasca sub duhovniceasca epitimie. Adica, sau plecandu-i va face metanii, sau oprindu-i a nu manca intr-acea zi.

La urma a adaugat cuviosul si acestea:

- Sa nu va obisnuiti, fratilor, a umbla din loc in loc, batand vanturi fara de folos si rezemandu-va de umbra necuratelor pareri. Ci va intariti unul pe altul si faceti roduri vrednice de pocainta. Iar parasind voi lacasul acesta, veti cadea sub grea epitimie (canon), ca niste netrebnici insotirii celor alesi.

In anul 1806, la 3 decembrie, imbolnavindu-se de moarte, Cuviosul Gheorghe a chemat la sine pe toti si le-a zis:

- Copiii tatei, dragoste sa aveti intre voi! Sa stiti ca la Cernica va merge bine pana la al patrulea staret, iar de aici Dumnezeu stie. Apoi, dandu-si duhul in mainile Domnului, a fost ingropat in pridvorul bisericii Sfantul Gheorghe din insula mica.

 

Carti Ortodoxe

Cuprins