CUVIOSUL ELEFTERIE SIHASTRUL


CUVIOSUL ELEFTERIE SIHASTRUL - Schitul Sihla

(secolele XVII-XVIII)

Cuviosul Elefterie era de loc din Ismail. In tinerete a fost sotul Cuvioasei Teodora de la Sihla, cu care a trait in legiuita casnicie cativa ani. Apoi, neavand copii si plecandu-i sotia in viata calugareasca la Manastirea Varzaresti si de acolo retragandu-se la pustie in Muntii Buzaului, el s-a facut calugar la un schit din tinutul Buzaului. Acolo, deprinzand bine mestesugul nevointei duhovnicesti de la marii isihasti din aceasta vestita sihastrie, Cuviosul Elefterie s-a invrednicit de darul preotiei si slujea ziua si noaptea in biserica.

Mai tarziu, intelegand ca fericita Teodora s-ar fi retras la pustie in Muntii Neamt, ieroschimonahul Elefterie a fost indemnat de Dumnezeu sa mearga pe urmele ei. Deci, ajungand la Schitul Sihastria si ratacind pe la pustnicii ce se nevoiau in Muntii Sihlei, a dat si de pestera Cuvioasei Teodora, care nu de mult se mutase la iubitul sau Mire, Iisus Hristos.

Astfel, mult suspinand fericitul Elefterie dupa sfanta lui sotie, nu s-a mai intors la manastirea de metanie, ci construindu-si o mica chilie sub stancile Sihlei, aproape de pestera Cuvioasei Teodora, a ajuns sihastru vestit in partile acestea. Ziua si noaptea priveghea in rugaciune cu post si lacrimi fierbinti, savarsind dumnezeiasca Liturghie, si astepta slobozirea de legaturile trupului.

Deci, nevoindu-se in aceasta pustie ca la zece ani si bineplacand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace in primele decenii ale secolului XVIII si a fost ingropat in cimitirul sihastrilor din poiana. Dupa putini ani, familia boierilor Cantacuzino a inaltat un schit de lemn pe mormantul Cuviosului Elefterie, in cinstea nasterii Sfantului Ioan Botezatorul.

Asa a luat fiinta Schitul Sihla, inainte de anul 1741.

 

Carti Ortodoxe

Cuprins