SCHIMONAHUL GHERASIM CIRJA


SCHIMONAHUL GHERASIM CIRJA - Manastirea Neamt

(1877-1957)

Viata

Parintele Gherasim Cirja a fost o floare de mult pret in obstea Minastirii Neamt. S-a nascut in comuna Agapia - judetul Neamt si a primit din copilarie o crestere aleasa. In anul 1907 a intrat in nevointa calugareasca la Minastirea Neamt. Dar socotindu-se nevrednic de treapta preotiei, a fost toata viata paraclisier si vesmintar, slujind Biserica lui Hristos cu desavirsita credinta si dragoste.

La inceputul anului 1957, schimonahul Gherasim s-a stramutat la cerestile locasuri, in virsta de 80 ani.

Fapte si cuvinte de invatatura

1. Acest mare nevoitor al zilelor noastre a intrecut pe multi parinti din Minastirea Neamt cu aceste trei fapte bune: ascultarea desavirsita, rugaciunea si dumnezeiasca dragoste. Pentru bunatatea si blindetea lui, toti calugarii il cinsteau si se foloseau de pilda vietii lui.

2. Cincizeci de ani a facut parintele Gherasim aceeasi ascultare de paraclisier si vesmintar, cu multa dragoste pentru casa Domnului, nelipsind niciodata de la slujbele bisericii. Era candela mereu aprinsa in obstea Minastirii Neamt.

3. Spun batrinii care l-au cunoscut ca parintele Gherasim stia sa impodobeasca biserica, mai ales spre sarbatori, ca pe o adevarata mireasa a lui Hristos. Punea perdele noi la icoana Maicii Domnului, scotea vesminte luminate, asternea covoare de lina, potrivea candelele, aprindea luminari de ceara si folosea tamiie de la Sfintul Mormint, pastrata anume pentru marile sarbatori.

4. Parintele Gherasim avea mare evlavie catre icoana Maicii Domnului, inaintea careia ii citea zilnic acatistul si paraclisul. El nu ingaduia nimanui sa vorbeasca in biserica. Daca auzea pe cineva vorbind, indata zicea cu glas rugator:

- Va rog, nu vorbiti in biserica. Este pacat! Ne vede Maica Domnului ! Apoi adauga: Iertati-ma pe mine pacatosul !

Astfel, toti se zideau sufleteste de cuvintele lui si cind treceau pe linga el, isi ziceau unii altora:

- Sa tacem, ca ne aude parintele Gherasim !

5. Spun ucenicii lui ca acest smerit nevoitor avea permanent mintea la cele dumnezeiesti, iar pe limba sa purta intotdeauna numele prea dulce al lui Hristos. Nimeni nu l-a vazut vreodata rizind sau vorbind cuvinte de prisos. In biserica nu se aseza niciodata in strana, oricit de obosit ar fi fost, iar cind se termina slujba, mergea la chilie cu fata senina si cu rugaciunea in inima.

6. Spun iarasi ucenicii lui ca chilia parintelui Gherasim era un adevarat altar de biserica. Aceleasi icoane frumos impodobite, aceeasi candela nestinsa, aceleasi luminari de ceara si mireasma de tamiie. Iar batrinul, ca un sfesnic de veghe, ceasuri in sir citea la psaltire, facea metanii, slavea pe Dumnezeu si se ruga pentru toata lumea.

7. 0 alta nevointa a parintelui Gherasim era permanenta lui grija pentru cei raposati. Timp de aproape o jumatate de secol aducea zilnic la biserica vin si coliva pentru parastas si aprindea candele si luminari la mormintele celor adormiti. Dupa ce facea cite trei inchinaciuni si tamiia fiecare cruce, zicea:

- Dumnezeu sa te odihneasca cu dreptii, parinte !

8. In noaptea Sfintelor Pasti, parintele Gherasim mergea cel dintii la cimitir si aprindea sute de luminari. Apoi cobora in gropnita, aprindea candela, facea trei inchinaciuni si zicea catre cei raposati:

- Hristos a inviat, prea cuviosi parinti!

Spun parintii ca odata i-a raspuns la salut un glas dintre cei adormiti, zicind:

- Adevarat a inviat Domnul, parinte Gherasim !

9. Se spunea despre parintele Gherasim ca aproape zilnic veneau la el saraci, infirmi, copii orfani de prin sate si-i cereau milostenie. Iar batrinul ii punea la masa pe cerdacul chiliei si le impartea tot ce gasea la indemina.

Avea inca si acest obicei. Cind auzea ca se zideste vreo biserica noua, aduna bani de la calugari si de la rude, apoi cumpara icoane, evanghelii, sfinte vase si vesminte si le daruia personal la bisericile noi.

10. Cu putin inainte de obstescul sfirsit i-a zis ucenicul:

- Parinte Gherasim, da-mi sfatul cel mai de pe urma ! Iar batrinul i-a raspuns:

- Pazeste biserica in toata viata, ca si biserica te va pazi ! Iar daca nu pazesti pravila bisericii, vei cadea in mari ispite si primejdii.

11. Ultimele doua saptamini schimonabul Gherasim Cirja a stat numai la chilie, in asteptarea venirii lui Hristos. imbracat cu rasa si mantie, cu crucea si metaniile in mina, astepta pe marginea patului. Nu voia nici sa manince, nici sa se odihneasca. Tot timpul se ruga.

- De ce nu te culci, parinte Gherasim ! il intrebau ucenicii.

- Nu pot dormi. Sint in asteptare !... Nu stiu in care ceas va veni mirele Hristos.

In dimineata zilei de 16 ianuarie 1957, cind implinea 50 de ani de nevointa calugareasca, bunul ostas si-a dat sufletul in miinile lui Hristos si a fost ingropat in cimitirul minastirii.

Carti Ortodoxe

Cuprins