SCHIMONAHUL GRIGORIE BICA


SCHIMONAHUL GRIGORIE BICA - Manastirea Ciolanu-Buzau

(+ 1945)

Parintele Grigorie Bica a fost un calugar foarte nevoitor din Manastirea Ciolanu. Era de loc din Transilvania. Deci, urmand lui Hristos, s-a facut schimonah in Manastirea Ciolanu si a avut toata viata doua ascultari - eclesiarh la biserica si gradinar. Si atat a sporit in rugaciune, in post si in smerenie, ca toti se foloseau de nevointa lui. La gradina avea doi ucenici pe care ii crestea in frica de Dumnezeu. Uneori le spunea:

- Fratilor, sa lucrati la gradina cu dragoste si fara cartire, ca din truda voastra se hraneste in dar atata lume.

Vara, batranul zabovea la udat gradina pana tarziu, iar cand venea la masa, bucatarul ii spunea:

- Nu mai este mancare, parinte Grigorie. Pentru ce intarzii si nu vii la timp, cand suna masa? Dar batranul nu se supara, ci isi cerea iertare si se intorcea linistit la gradina.

La biserica era nelipsit in fiecare noapte. Venea cel dintai, se aseza in strana si zicea rugaciunea lui Iisus. Odata l-a intrebat un calugar:

- Cum mai poti veni la biserica, parinte Grigorie, ca esti obosit de la gradina? Iar batranul i-a raspuns:

- Biserica este o corabie ce inoata pe mare. Daca lipsesc de la biserica, corabia merge inainte si eu raman departe de Hristos. De aceea vin regulat la biserica.

Altadata a spus unui ucenic:

- Toata viata ma lupt cu trupul - cu calul acesta naravas - si fac tot ce pot, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa nu ma doboare.

Un frate i-a zis:

- Parinte Grigorie, da-mi un cuvant de folos. Iar batranul i-a raspuns:

- Dintre toate patimile, cel mai mult il lupta pe calugar trandavia si iubirea de sine, din care se nasc celelalte toate. Ca il indeamna vrajmasul sa-si crute trupul, sa manance bine, sa nu vina la biserica, sa nu mai faca metanii si sa doarma mult. Iar daca biruieste calugarul iubirea de sine, usor biruieste toate patimile.

Sfarsitul parintelui Grigorie a fost tot asa de minunat, precum i-a fost si viata. intr-o noapte, pe cand se ruga, i s-a aratat un tanar frumos, calare pe cal, si i-a spus:

- Pregateste-te, ca peste trei zile vin sa te iau. Voi veni cand va lovi in toaca.

- Dar tu cine esti? l-a intrebat.

- Eu sunt Mucenicul Gheorghe, patronul acestei biserici, si am venit sa-ti spun.

Atunci parintele Grigorie si-a cerut iertare de la toti, s-a marturisit, a primit Preacuratele Taine, iar a treia zi dimineata, pe cand toca la biserica, si-a dat duhul in mainile Domnului. Osemintele lui, galbene si binecuvantate, se pastreaza in gropnita manastirii.

Carti Ortodoxe

Cuprins