INCEPUTUL SLOVEI P.

PENTRU AVVA PIMEN

1 ) S-a dus odata avva Pimen, cand era mai tanar la oarecare batran, sa-l intrebe de trei ganduri. Deci, dupa ce a venit la batranul, a uitat pe unul din acele trei si s-a intors la chilia sa. Si cum a pus mana sa deschida incuietoarea, si-a adus amitite de cuvantul pe care l-a uitat si a lasat incuietoarea si s-a intors la batranul care i-a zis : degrab ai venit frate. Si i-a povestit lui : cand am pus mana mea sa iau incuietoarea, mi-am adus aminte de cuvantul pe care il cautam si n-am deschis, pentru aceasta m-am intors. Si era departarea caii foarte multa. Si i-a zis lui batranul : ai ingerilor Pimen, adica pastor ( + ); si se va grai numele tau in tot pamantul Egiptului.

________________________________________

( + ) Caci Pimen in limba elineasca inseamna pastor.

________________________________________

2) Avea odata Paisie, fratele lui avva Pimen, prietesug cu cineva din afara chiliei lui. Iar avva Pimen nu era de acord. Si sculandu-se a fugit la avva Amona. Si i-a zis lui : Paisie, fratele meu, are cu cineva prietesug si nu ma odihnesc. I-a zis lui avva Amona : Pimene, inca traiesti ? Du-te, sezi in chilia ta si pune-ti in inima ca acum ai un an de cand esti in mormant !

3) Au venit odata batranii locului la manastirea unde era avva Pimen. Si a intrat avva Anuv si i-a zis lui : sa chemam pe batrani aici astazi. Si stand mult, nu i-a dat lui raspuns. Si mahnindu-se, a iesit. I-au zis lui cei ce sedeau aproape de dansul : avvo, pentru ce n-ai dat lui raspuns. Le-a zis lor avva Pimen : eu treaba nu am, caci am murit, iar mortul nu graieste.

4) Un batran era in Egipt mai inainte pana nu a veni cei cu avva Pimen si era stiut foarte si cinstit. Deci, dupa ce s-au suit cei cu avva Pimen de la Schit, au lasat pe batran oamenii si veneau la avva Pimen. Si-l zavistuia batranul pe el si-l vorbea de rau. Deci, a auzit avva Pimen si s-a mahnit. Si a zis fratilor lui : ce sa facem batranului acestuia mare, caci in intristare ne-au pus oamenii pe noi, parasind pe batranul si venind la noi, care nu suntem nimic ? Deci cum putem sa odihnim pe batranul ? Si le-a zis lor : faceti putine bucate si luati un vas cu vin si sa mergem la dansul sa gustam impreuna. Poate cu aceasta vom putea sa-l odihnim. Deci au luat bucatele si s-au dus. Si dupa ce au batut in usa, a auzit ucenicul lui si a zis : cine sunteti ? Iar ei au zis : spune-i avvei, ca este Pimen si vrea sa se blagosloveasca de dansul ! Si aceasta vestind ucenicul, a raspuns batranul : du-te, nu am vreme ! Iar ei au rabdat in arsita zicand : nu ne ducem, de nu ne vom invrednici sa vedem pe batranul. Iar batranul vazand smerenia lor si rabdarea, umilindu-se, le-a deschis. Si intrand, au gustat cu el. Iar in vremea cand mancau, zicea : intr-adevar, nu sunt numai cele ce le-am auzit despre voi, ci insutite am vazut in locul vostru. Si li s-a facut lor prieten din ziua aceea.

5) A voit odata stapanitorul locului aceluia, sa vada pe avva Pimen si nu primea batranul. Si cu pricina ca pe un facator de rele a prins pe fiul surorii lui si l-a pus in temnita, zicand : de va veni batranul si se va ruga pentru danstil, eu il slobozesc. Si a venit sora lui, plangand langa usa. Iar el nu i-a dat ei raspuns. Ea il ocara zicand : omule cu inima de arama, fie-ti mila de mine, ca numai un fiu am ! Iar el trimitand, i-a zis ei : Pimen fiu n-a nascut. Si asa s-a dus. Si auzind stapanitorul, a trimis zicand : macar cu cuvantul de va porunci, il voi slobozi pe el. Iar batranul i-a raspuns inapoi zicand : cerceteaza dupa pravila si de este vrednic de moarte, sa moara, iar de nu este, fa ccm voiesti ! Iar stapanitorul auzind, l-a slobozit de la inchisoare.

6) A gresit odata un frate in chinovie. Si era in locurile acelea un pustnic si multa vreme nu a iesit afara. Si venind staretul chinoviei la batranul, i-a vestit lui pentru cel ce a gresit. Iar el a zis : goniti-l ! Si iesind fratele din chinovie, a intrat intr-o surpatura si plangea acolo. Si s-au intamplat niste frati sa mearga la avva Pimen si l-au auzit plangand. Si intrand l-au gasit in mare durere. Si l-au rugat pe el ca sa-i duca la batran si nu voia, zicand : aici vreau eu sa mor ! Si venind ei la avva Pimen, i-au povestit lui si rugandu-l el pe ei, i-a trimis zicand : spuneti-i ca avva Pimen il cheama. Si a venit fratele la dansul si vazandu-l pe el batranul necajit, sculandu-se l-a sarutat si glumind cu dansul l-a rugat sa guste. Si a trimis avva Pimen pe unul din fratii sai la pustnic, zicand : de multi ani doream sa te vad, auzind cele despre tine si din lenevirea amandorura nu ne-am intalnit unul cu altul. Deci acum vrand Dumnezeu si pricina intamplandu-se, ia osteneala si vino pana aici, ca sa ne vedem unul cu altul ! ( Ca era neiesind din chilia lui ). Si auzind zicea : de n-ar fi vestit Dumnezeu batranului, nu ar fi trimis la mine. Si sculandu-se, a venit la el. Si inchinandu-se unul altuia cu bucurie, au sezut. Si a zis lui avva Pimen : doi oameni erau intr-un loc si amandoi aveau morti. Iar unul a lasat pe mortul sau si s-a dus sa planga pe mortul celuilalt. Si auzind batranui s-a umilit de cuvantul lui si i-a adus aminte de ceea ce a facut si a zis : Pimen sus, sus in cer, iar eu jos, jos pe pamant !

7) S-au dus odata multi batrani la avva Pimen. Si iata unul dintr-ai lui avva Pimen avea un copil si obrazul, fata lui, din lucrarea diavolului, s-a intors inapoi. Si vazand tatal copilului multimea parintilor, luand copilul afara de manastire, sedea plangand. Si s-a intamplat unui batran sa iasa afara si vazandu-l i-a zis : de ce plangi omule ? Iar el a zis : rudenie sunt cu avva Pimen. Insa iata i s-a intamplat copilului acestuia ispita si aceasta. Si vrand sa-l aducem la batranul ne-am temut ca nu voieste sa ne vada si acum de va afua ca suntem aici trimite si ne alunga. Dar eu vazand venirea voastra, am indraznit de am venit. Deci, cum voiesti avvo, fie-ti mila de mine si ia copilul inlauntru si va rugati pentru dansul. Si luandu-l batranul, a intrat si a savarsit lucru cu intelepciune ca nu l-a dus indata la avva Pimen, ci, incepand de la fratii cei mai mici, zicea : faceti cruce copilului ! Si dupa ce i-a facut pe toti de i-au facut cruce, in urma l-au dus si la avva Pimen, dar el nu voia sa-i faca cruce, iar parintii si se rugau zicand : precum toti si tu fa, parinte. Si suspanind sculandu-se s-a rugat zicand : Dumnezeule, tamaduieste zidira Ta, ca sa nu fie stapanita de vrajmasul ! Si facandu-i cruce, indata s-a tamaduit si l-a dat tatalui sau sanatos.

8) S-a dus un frate odata, din partile lui avva Pimen, in strainatate. Si a ajuns la un pustnic acolo ( ca era milostiv si multi veneau la dansul ). Si i-a vestit lui fratele despre avva Pimen. Si auzind fapta lui cea buna, a dorit sa-l vada. Deci intorcandu-se fratele in Egipt, dupa catava vreme a venit pustnicul din strainatate in Egipt la fratele cel ce venise la el ( ca ii spusese lui unde petrece ). Si vazandu-l acela, s-a mirat si s-a bucurat foarte. Si a zis pustnicul : fii bun si du-ma la avva Pimen ! Si luandu-l, a venit la avva Pimen si i-a vestit cele despre dansul zicand ca mare om este si multa dragoste si cinste are la locul lui si i-am vestit lui despre tine si dorind sa te vada, a venit. Deci l-a primit pe el cu bucurie si sarutandu-se unul cu altul, au sezut. Si a inceput cel strain a vorbi din Scriptura locuri duhovnicesti si ceresti. Si si-a intors avva Pimen fata lui si nu i-a dat raspuns. Si vazand ca nu vorbeste cu dansul, mahnindu-se a iesit. Si a zis fratelui celui ce l-a adus pe el : in zadar am facut toata calatoria aceasta, ca am venit la batranul si iata ca nici a vorbi cu mine nu voieste. Si a intrat fratele, la avva Pimen si i-a zis : avvo, pentru tine a venit acest om mare, avand atata slava la locul lui. Pentru ce n-ai vorbit cu dansul ? I-a zis lui batranul : acesta din cei de sus este si cele ceresti graieste, iar eu din cei de jos sunt si cele pamantesti vorbesc. De mi-ar fi grait despre patimi ale sufletului, i-as fi raspuns; iar daca pentru lucruri ceresti eu aceasta nu stiu. Deci iesind frateie, i-a zis : batranul nu degraba vorbeste din Scriptura, ci daca cineva ii va grai lui despre patimile sufletului, ii raspunde. Iar el umilindu-se, a intrat la batranul si a zis catre dansul : ce voi face avvo, ca ma stapanesc patimile sufletului ? Si a luat aminte la dansul batranul, bucurandu-se. Si a zis : acum bine ai venit. Deschide-ti gura ta pentru acestea si o voi umplea de bunatati. Iar el mult folosindu-se zicea : cu adevarat aceasta este calea cea adevarata. Si multumind lui Dumnezeu, s-a intors la locul sau bucuros caci cu astfel de sfant s-a invrednicit a se intalni.

9) A prins odata stapanitorul locului pe unul din satul lui avva Pimen. Si au venit toti, rugandu-se batranului sa mearga si sa-l scoata. Iar el a zis : lasati-ma trei zile si asa vin ! Deci s-a rugat avva Pimen catre Domnul, zicand : Doamne, nu-mi da darul acesta, caci nu ma vor lasa sa sed in locul acesta ! Deci a venit batranul, rugandu-se stapanitorului. Iar el a zis catre dansul : pentru talhari te rogi, avvo ? Iar batranul s-a bucurat ca n-a primit har de la dansul.

10) Au povestit unii ca odata avva Pimen si fratii lui lucrau sculuri si nu sporeau, neavand cum sa cumpere inuri. Si unul dintr-insii a povestit unui negutator credincios pricina. Iar avva Pimen nu voia sa ia de la cineva ceva, pentru suparare. Negutatorul vrand sa faca lucru batranului, se facea ca are trebunita de sculuri. De aceea a adus camila si le-a luat. Si venind fratele la avva Pimen si auzind ceea ce a facut negutatorul, ca si cand vrand sa-l laude, a zis : cu adevarat, avvo, si neavand trebuinta le-a luat ca sa ne faca noua lucru. Si auzind avva Pimen ca neavand trebuinta le-a luat, a zis fratelui : scoala-te, tocmeste camila si adu-le aici, iar de nu le vei aduce, Pimen aici nu sade cu voi. Ca nu fac strambatate vreunui om care nu are trebuinta ca el sa se pagubeasca si sa ia folosul meu. Si s-a dus fratele lui cu multa osteneala si le-a adus. Iar de nu le aducea batranul se ducea de la dansii. Deci, dupa ce le-a vazut, s-a bucurat, ca si cand ar fi aflat o mare comoara.

11) A auzit odata preotul Peluisiului despre un frate ce se duce des in cetate si se scalda si se leneveste de mantuirea lui. Si venind la biserica l-a scos din calugarie. Si dupa aceasta l-a mustrat pe dansul inima si s-a cait. Si a venit la avva Pimen beat de ganduri, avand si levitoanele fratilor si a vestit batranului pricina. Si i-a zis lui batranul : nu ai tu ceva din ale omului cel vechi ? Te-ai dezbracat de el ? Iar preotul a zis : ma impartasesc de omul cel vechi. Iar batranul i-a zis : iata ca si tu esti ca si fratii; ca desi putin te impartasesti din vechime, insa esti supus pacatului. Atunci mergand preotul, a chemat pe frati si s-a pocait inaintea celor unsprezece si i-a imbracat pe ei cu chipul calugaresc si i-a slobozit.

12) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen zicand : am facut pacat mare si voiesc sa ma pocaiesc trei ani. I-a zis lui batranul : este mult. Si a zis fratele : dar pana la un an ? Si a zis iarasi batranul : mult este. Iar cei ce erau de fata au zis : dar pana la patruzeci de zile ? Si iarasi a zis : mult este. Si a adaus : eu zic ca daca din toata inima se va pocai omul si nu va mai continua sa faca pacatul si in trei zile il primeste pe el Dumnezeu.

13) Zis-a iarasi : semul calugarului in ispite se arata.

14) Zis-a iarasi : precum spatarul imparatului sta langa dansul de-a pururea gata, asa trebuie si sufletul sa fie gata spre a lupta impotriva dracului curviei.

15) A intrebat avva Anuv pe avva Pimen despre gandurile cele necurate pe care le naste inima omului si despre poftele cele desarte. Si i-a zis lui avva Pimen : au doara va slabi securea fara cel ce taie cu ea ? ( + ). Insa tu nu le da lor loc, nici te indulci cu dansele si raman nelucratoare.

________________________________________

( + ) Isaia X, 15.

________________________________________

16) Zis-a iarasi avva Pimen : de n-ar fi venit Navuzardan, bucatarul cel mare, nu ar fi ars biserica Domnului ( + ). Adica, de n-ar fi venit odihna imbuibarii pantecelui in suflet, n-ar fi cazut mintea in razboiul vrajmasului.

________________________________________

( + ) 4 Impar 24, 28, 29.

________________________________________

17) Se spune despre avva Pimen, ca chemat fiind sa manance fara voia lui, mergea lacrimand, ca sa nu fie neascultator fratelui sau si sa-l mahneasca.

18) Zis-a iarasi avva Pimen : nu locui in locul unde vezi pe unii ca au zavistie asupra ta. Fiindca nu sporesti.

19) Povestit-au unii lui avva Pimen, despre un calugar, ca nu bea vin. Si a zis : vinul nu este al calugarilor.

20) A intrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gandurile cele spurcate. Si i-a zis lui avva Pimen : precum o lada plina cu haine, de le va lasa cineva, cu vremea putrezesc, asa si gandurile, de nu le vom face cu trupul, cu vremea se prapadesc si se putrezesc.

21 ) A intrebat avva Iosif tot acest cuvant. Si i-a zis lui avva Pimen : precum daca cineva va pune intr-un vas sarpe si scorpie si il va astupa, negresit, cu vremea mor, asa si gandurile cele rele, de la draci odraslind, prin rabdare lipsesc.

22) Un frate a venit la avva Pimen si i-a zis lui : seaman tarana mea si fac dintr-insa milostenie. I-a zis lui batranul : bine faci ! Si s-a dus cu osardie si a sporit milostenia. Si a auzit avva Anuv cuvantul si i-a zis lui avva Pimen : nu te temi de Dumnezeu, asa graind fratelui ? Si a tacut batranul. Dupa doua zile a trimis avva Pimen la fratele si i-a zis lui, auzind si avva Anuv : ce mi-ai zis alaltaleri, ca mintea mea era aiurea ? Si a zis lui fratele : am zis ca seaman tarina mea si fac dintr-insa milostenie. Si i-a zis avva Pimen : am gandit ca pentru fratele tau cel mirean ai grait; iar daca tu esti cel ce faci lucrul acesta, nu este lucru calugaresc. Iar el auzind, s-a mahnit, zicand : alt lucru nu stiu decat acesta si nu pot ca sa nu seaman tarina mea. Deci, dupa ce s-a dus, i-a facut lui metanie avva Anuv, zicand : iarta-ma ! Si a zis avva Pimen : si eu de la inceput stiam ca nu este lucru calugaresc, dar dupa socoteala lui am grait si m-am straduit spre sporirea dragostei, iar acum s-a dus mahnit si tot la fel face.

23) A zis avva Pimen : de va gresi omul si va tagadui, zicand n-am gresit, nu-l mustra. Iar de nu, ii tai osardia; iar de vei zice lui : nu te mahni, frate, ci te pazeste de acum inainte, ii ridici sufletul spre pocainta.

24) A zis iarasi : buna este ispitirea, ca aceasta face pe om mai lamurit.

25) A zis iarasi : omul care invata, dar nu face cele ce invata, este asemenea cu fantana, ca pe toti ii adapa si ii spala, iar pe sine nu se poate curati, ci de toata intinaciunea este plina si toata necuratenia intr-insa se afla.

26) Trecand odata avva Pimen prin Egipt, a vazut o femeie sezand la un mormant si plangand cu amar. Si a zis : de vor veni toate veseliile lumii acesteia, nu vor muta sufletul ei de la plans. Asa si calugarul, trebtiie de-a pururi sa aiba plansul in sine.

27) A zis iarasi : ca este om, care se pare ca tace, dar inima lui osandete pe altii. Unul ca acesta totdeauna graieste. Si este altul care de dimitieata pana seara graieste si tacere tine, adica fara de folos nimic nu graieste.

28) Un frate a venit la avva Pimen si i-a zis : avvo, multe ganduri am si ma primejduesc din pricina lor. Si l-a scos pe el batranul afara sub vazduh si i-a zis : intinde bratul si tine vanturile. Iar el a zis : nu pot sa fac aceasta. Si i-a zis batranul : daca asta nu poti s-o faci, nici gandurile nu le poti opri sa nu vina . Alt lucru este insa sa le stai impotriva.

29) A zis avva Pimen : de sunt trei la un loc si unul se linisteste bine, iar unul este bolnav si multumeste, celalalt slujeste cu cuget curat, toti trei de o lucrare sunt.

30) Zis-a iarasi : scris este : in ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu, Dumnezeule ( + ). Fiindca cerbii in pustie inghit multe jiganii taratoare, iar cand ii arde otrava, doresc sa vina la ape, si dupa ce beau se racoresc de otrava jiganiilor. Asa si calugarii, in pustie sezand se ard de otrava dracilor celor vicleni si doresc sambata si duminica sa vina la izvoarele apelor, adica la Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos, ca sa se curateasca de amaraciunea celui viclean.

________________________________________

( + ) Psalm 40, 1.

________________________________________

31) A intrebat avva Iosif pe avva Pimen, cum trebuie a posti. I-a zis avva Pimen lui : eu voiesc ca cel ce mananca in fiecare zi, cate putin sa manance, ca sa nu se sature. I-a zis avva Iosif : cand erai mai tanar, nu posteai din doua in doua zile, avvo ? Si a zis batranul : eu adevarat si trei si patru zile si o saptamana. Si acestea toate le-au cercetat parintii, ca niste puternici si au aflat ca este bine in fiecare zi a manca, dar putin; si ne-au dat noua calea cea imparateasca, ca este usoara.

32) Spuneau parintii despre avva Pimen cum ca atunci cand voia sa mearga la biserica, sedea, judecand socotelile sale ca la un ceas si asa iesea.

32) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : mi-a ramas o mostenire, ce sa fac ? I-a zis lui batranul : du-te si dupa trei zile vino si iti voi spune ! Si a venit dupa cum i-a hotarat. Si a zis batranul : ce pot sa-ti zic, frate ? De iti voi zice : da-o la biserica, acolo fac mese mari. De iti voi zice : da-o rudelor tale, nu ai plata; de iti voi zice : da-o saracilor, ramai fara grija. Deci, orice voiesti, fa; eu treaba nu am.

34) L-a intrebat pe el alt frate, zicand : ce inseamna : nu da rau pentru rau ? ( + ). I-a zis lui batranul : patima aceasta patru chipuri are : intai din inima, al doilea din cautatura, al treilea din limba, al patrulea a nu face rau in loc de rau. De poti sa-ti curatesti inima, nu vitie in cautatura. Iar de va veni in cautatura, pazeste-te a nu grai, iar de vei si grai, degraba taie ca sa nu faci rau in loc de rau.

________________________________________

( + ) 1. Tesal. V, 16; 1 Petru III, 9.

________________________________________

35) Zis-a avva Pimen : a pazi si a lua aminte de sine, si socoteala cea dreapta : aceste trei fapte bune sunt povatuitoare ale sufletului.

36) Zis-a iarasi : a te arunca pe sine inaintea lui Dumnezeu si a nu te masura pe sine si a lepada inapoi voia ta, sunt unelte ale sufletului.

37) Zis-a iarasi : toata osteneala care iti va veni tie, este biruita prin tacere.

38) Zis-a iarasi : uraciune este pentru Dumnezeu toata odihna trupeasca.

39) Zis-a iarasi : plansul este indoit : lucreaza si pazeste.

40) Zis-a iarasi : de iti va veni gand pentru trebuintele cele de nevoie ale trupului si le vei pune la oranduiala odata si iarasi va veni si le vei pune la oranduiala si a treia oara, sa nu iei aminte la dansul, ca este zadarnic.

41) Zis-a iarasi ca un frate l-a intrebat pe avva Aloine, zicand : ce este defaimarea ? Si a zis batranul : sa fii tu dedesubtul celor necuvantatoare si sa stii ca acelea sunt neosandite.

42) Zis-a iarasi : de isi va aduice omul aminte de cuvantui cel scris ca din cuvintele tale te vei indrepta si din cuvintele tale te vei osandi ( + ) va alege mai mult tacerea.

________________________________________

( + ) Mat. XII, 27.

________________________________________

43) Zis-a iarasi : inceputul rautatilor este raspandirea.

44) Zis-a iarasi : avva Isidor preotul Schitului, a grait odata norodului, zicand : fratilor, nu pentru osteneala am venit la locul acesta ? Si acum nu mai are osteneala. Deci, eu, luandu-mi cojocul ma duc unde este osteneala si acolo aflu odihna.

45) Un frate i-a zis lui avva Pimen : de vei vedea vreun lucru, voiesti sa-l spui ? I-a zis lui batranul : scris este : oricine va raspunde cuvant mai inainte de a auzi, neinteleptie ii este lui si defaimare ( + ). De vei fi intrebat, raspunde, iar de nu, taci !

________________________________________

( + ) Pilde XVIII, 13.

________________________________________

46) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : poate omul sa nadajduiasca numai la o fapta ? Si i-a zis lui batranul : avva Ioan Colov a zis : eu voiesc sa ma impartasesc cate putin din toate faptele cele bune.

47) Zis-a iarasi batranul ca un frate l-a intrebat pe avva Pamvo, daca este bine sa lauzi pe aproapele ? Si i-a zis lui : mai bine este sa taci.

48) Zis-a iarasi avva Pimen : si de va face omul cer nou si pamant nou, nu poate sa fie fara de griji ( + ).

________________________________________

( + ) La altele, nu se cade.

________________________________________

49) Zis-a iarasi : omul are trebuinta de smerita cugetare si de frica lui Dumnezeu totdeauna ca de suflarea ce iese din narile lui.

50) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face ? I-a zis lui batranul : Avraam cand a intrat in pamantul fagaduintei mormant si-a cumparat lui si prin mormant a mostenit pamantul. Zis-a fratele : ce este mormantul ? I-a zis lui batranul : locul plangerii si al tanguirii.

51) Un frate i-a zis lui avva Pimen : de voi da fratelui meu putina paine sau altceva, dracii le pangaresc ca pe unele ce se fac pentru placerea oamenilor. I-a zis lui batranul : desi pentru placerea oamenilor se fac, noi sa dam trebuinta fratelui. Si i-a spus si acest fel de pilda : doi oameni erau plugari si locuiau intr-o cetate. Si unul dintr-insii semanand, a facut putine necurate, iar celalalt, lenevindu-se nu a facut nimic. Deci facandu-se foamete, care din amandoi poate sa traiasca ? A raspuns fratele : cel ce a facut cele putine si necurate. I-a zis lui batranul : asadar si noi sa semanam putine, chiar si necurate, sa nu murim de foame.

52) Zis-a iarasi avva Pimen ca a zis avva Ammona : omul in toata vremea sa poarta secure si nu gaseste sa doboare un copac; si este altul iscusit sa taie si cu putine lovituri da jos copacul. Si zicea ca securea este dreapta socoteala.

53) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : cum este dator omul sa petreaca ? I-a zis lui batranul : vedem pe Daniil ca nu s-a aflat asupra lui pira, fara numai in slujbele Domnului Dumnezeului sau.

54) Zis-a avva Pimen : voia omului este zid de arama intre Dumnezeu si piatra care bate impotriva. Deci, de o va lasa omul pe ea, zice si el : intru Dumnezeul meu voi trece zidul . Iar daca indreptarea de sine se va impreuna cu voia, patimeste omul.

________________________________________

( + ) Psalm. VII, 32.

________________________________________

55) Zis-a iarasi ca sezand odata batranii si mancand, sta slujind avva Alonie, si vazandu-l pe dansul, l-au laudat. Iar el nimic nu a raspuns. Deci i-a zis lui unui in taina : de ce nu ai raspuns batranilor cand te laudau ? Si a zis lui avva Alonie : de le-as fi raspuns, m-as fi aflat ca si cum as fi primit lauda.

56) Zis-a iarasi : oamenii pentru savarsire graiesc si putine lucreaza.

57) Zis-a avva Pimen : precum fumul goneste albinele si atunci se ia dulceata lucrarii lor, aaa si odihna cea trupeasca goneste frica lui Dumnezeu din suflet si prapadeste toata lucrarea cea buna a lui.

58) Un frate a venit la avva Pimen intru a doua saptamana din Postul mare si marturisindu-si gandurile si dobandind odihna, i-a zis : putin de nu m-am impiedicat sa vin aici astazi. Si i-a zis lui batranul : pentru ce ? Zis-a fratele : am gandit nu cumva pentru post nu-mi vei deschide. I-a zis lui avva Pimen : noi nu ne-am invatat a inchide usa cea de lemn, ci mai vartos usa limbii.

59) Zis-a iarasi avva Pimen : trebuie sa fugi de cele trupesti, caci cand este omul aproape de razboiul cel trupesc, se aseamana cu un barbat, care sta deasupra unei gropi prea adanci si in orice ceas va voi vrajmasul, il arunca lesne jos, iar de va fi departe de cele trupesti, se aseamana unui barbat care este departe de groapa, si desi il va trage pe el vrajmasul sa-l arunce jos, pana cand il trage si il sileste, Dumnezeu ii trimite lui ajutor.

60) Zis-a iarasi : saracia si necazul si stramtoarea si postul : acestea sunt uneltele vietii calugaresti. Ca scris este : de vor fi acesti trei barbati, Noe, Iov si Daniil, viu sunt Eu, zice Domnul ( + ). Noe este fata a neagoniselii, Iov a ostenelii si Daniil a dreptei socoteli. Deci, de vor fi aceste trei fapte in om, Domnul locuieste in el.

________________________________________

( + ) Iezechil XIV, 14. 20.

________________________________________

61) Spunea avva Iosif, ca sezand cu avva Pimen, a numit avva pe Agafton. Si i-am zis lui : tanar este, pentru ce il numesti pe el avva ? Si mi-a zis avva Pimen : gura lui l-a facut pe el sa se numeasca avva.

62) A venit odata un frate la avva Pimen si i-a zis : ce voi face, parinte, ca sunt suparat de curvie ? Si iata m-am dus la avva Ivistion si mi-a zis : nu trebuie sa o lasi sa zaboveasca in tine. I-a zis lui avva Pimen : faptele lui avva Ivistion sunt sus impreuna cu ingerii si nu stie ca eu si tu suntem in curvie. De va tine calugarul pantecele, limba si strainatatea, sa indraznesti ca nu moare.

63) Zis-a avva Pimen : invata-ti gura sa vorbeasca cele ale inimii.

64) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : de voi vedea greseala fratelui meu, bine este sa o acopar ? I-a zis lui batranul : in orice ceas vom acoperi greseala fratelui nostru si Dumnezeu o acopere pe a noastra; si in orice ceas o aratam pe a fratelui si Dumnezeu o arata pe a noastra.

65) Zis-a iarasi avva Pimen : a intrebat pe avva Paisie cineva odata, zicand : ce voi face sufletului meu, ca e nesimtitor si nu se teme de Dumnezeu ? Si i-a zis lui : du-te, lipeste-te de omul care se teme de Dumnezeu si apropiindu-te, te vei invata si tu a te teme de Dumnezeu.

66) Zis-a iarasi : daca doua lucruri va birui calugarul, poate sa se faca slobod de lume. Si a zis un frate : care sunt acestea ? Si a zis : odihna cea trupeasca si slava cea desarta.

67) A intrebat Avraam al lui Agafton pe avva Pimen, zicand : cum ma lupta dracii ? Si i-a zis lui avva Pimen : pe tine te lupta dracii ? Nu se lupta cu noi, cata vreme facem voile noastre. Ca voile noastre s-au facut draci si ei sunt care ne necajesc pe noi, ca sa le implinim. Iar de voiesti sa stii cu cine s-au luptat dracii, apoi afla ca cu Moise si cu cei asemenea lui.

68) Zis-a avva Pimen : aceasta petrecere a dat Dumnezeu lui Izrael, a se departa de cele afara de fire, adica de manie, de iutime, de zavistie, de uraciune si de grairea de rau asupra fratelui si de celelalte ale vechimei.

69) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : spune-mi un cuvant ! Si i-a zis lui : inceputul lucrului care l-au pus parintii, este plansul. Zis-a iarasi fratele : spune-mi alt cuvant ! Raspuns-a batranul : cat poti, lucreaza rucodelie, ca dintr-insa sa faci milostenie; ca scris este, ca milostenia si credinta curata pacatele ( + ). Zis-a fratele : ce este credinta ? Zis-a batranul : credinta este a petrece cu smerita cugetare si a face milostenie.

________________________________________

( + ) Pilde, XV, 29.

________________________________________

70) Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand : de voi vedea vreun frate, despre care am auzit vreo greseala, nu vreau sa-l bag pe el in chilia mea; iar de voi vedea vreunul bun, ma bucur impreuna cu el. I-a zis lui batranul : de faci fratelui celui bun putin bine, indoit fa cu acela, ca acesta este cel neputincios.Caci era cineva intr-o obste, anume Timotei, pustnic si auzind egumenul veste de un frate pentru o ispita, l-a intrebat de Timotei de el. Si l-a sfatuit sa-l scoata afara. Deci, dupa ce l-a scos, s-a pus ispita fratelui asupra lui Timotei, pana ce-s-a primejduit. Si plangea Timotei inaintea lui Dumnezeu, zicand : am gresit, iarta-ma ! Si i-a venit lui glas zicand : Timotei, sa nu socotesti ca aceasta ti-am facut tie pentru altceva, decat numai ca ai trecut cu vederea pe fratele tau in vremea ispitei lui.

71) Zis-a avva Pimen : pentru aceasta zacem intru atatea ispite, ca numele noastre si randuiala nu le pazim. Precum Scriptura zice : nu vedem femeia cananeanca, care a primit numele ei fiindca a odihnit-o pe ea Mantuitorul ? ( +1 ) Iarasi Avigheea cand a zis lui David, ca intru mine este pacatul ? ( +2 ) Si a ascultat-o pe ea si a iubit-o. Avigheea ia fata sufletului si David a dumnezeirii. Deci, daca sufletul se va prihani pe sine inaintea Domnului, il iubeste pe el Domnul.

________________________________________

( +1 ) Mat. XV, 27. 3

( +2 ) 1 Impar. XXV, 24.

________________________________________

72) Trecea odata avva Pimen cu avva Anuv prin partile Diolchiei.Si venind imprejurul mormanturilor, vad o femeie cumplit rupandu-se si plangand cu amar. Si stand, lua aminte la dansa si pasind putin mai inainte, s-au intalnit cu unul si l-a intrebat pe el avva Pimen, zicand : ce are femeia aceasta, caci cu amar plange ? Si i-a zis lui : a murit barbatul ei si fiul si fratele. Si raspunzand avva Pimen a zis catre avva Anuv : iti zic tie, ca omul de nu va omori voile trupului toate si nu va agonisi plansul, acesta nu poate sa se faca calugar. Ca toata viata lui si mintea la plans este.

73) Zis-a avva Pimen : nu te numara pe tine, ci lipeste-te de cel ce petrece bine.

74) Zis-a iarasi ca daca mergea vreun frate la avva Ioan Colov, ii da lui dragostea cea frateasca, care zice : dragostea indelung rabda, se milostiveste ( + ).

________________________________________

( + ) 1 Corint. XIII, 4.

________________________________________

75) Zis-a iarasi despre avva Pamvo, ca a zis despre el avva Antonie ca din frica de Dumnezeu a facut Duhul lui Dumnezeu sa locuiasca in el.

76) Povestit-a cineva din parinti despre avva Pimen si despre fratii lui ca locuiau in Egipt. Si dorind mama lor sa-i vada, nu putea. Deci a pandit cand mergeau ei la biserica si i-a intalnit. Iar ei vazand-o s-au intors inapoi si au incuiat usa in fata ei. Ea stand langa usa, striga plangand cu jale multa si zicand : sa va vad pe voi, fiii mei prea iubiti ! Si auzind-o avva Anuv a intrat la avva Pimen, zicand : ce vom face batranei acesteia, ca plange la usa ? Si dinauntru stand o auzeau plangand cu jale multa. Si i-a zis : de ce strigi asa, batrano ? Iar ea auzind glasul lui, mult mai mult striga plangand si zicand : voiesc sa va vad pe voi fiii mei si ce este de va voi vedea ? Au doara nu sunt mama voastra ? Au doara nu eu v-am alaptat ? De acum sunt batrana si auzind glasul tau, m-am tulburat. I-a zis ei batranul : aici vrei sa ne vezi pe noi, sau in lumea cealalta ? I-a raspuns ei : de te vei sili sa nu ne vezi pe noi aici, ne vei vedea acolo. Deci s-a dus batrana bucurandu-se si zicand : daca eu adevarat va voi vedea pe voi acolo, nu vreau sa va vad aici.

77) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : care sunt cele inalte ? I-a zis lui batranul : indreptarea de sine.

78) Au venit odata niste eretici la avva Pimen si au inceput a grai de rau pe arhiepiscopul Alexandriei, cum ca de la preoti are hirotonia. Iar batranul tacand, l-a chemat pe fratele sau si i-a zis : pune masa si fa-i sa manance si-i trimite cu pace.

79) Zis-a avva Pimen ca un frate locuind impreuna cu alti frati, l-a intrebat pe avva Visarion : ce voi face ? Iar batranul i-a zis lui : taci si nu te socoti pe tine !

80) Zis-a iarasi : unde inima ta nu are vestire, nu lua aminte.

81) Zis-a iarasi : de te vei socoti pe tine de nimic, vei avea odihna, ori in ce loc te vei afla.

82) Zis-a iarasi, ca spunea avva Sisoe : este rusine cand cineva are pacatul netemerii.

83) Zis-a iarasi : voia, odihna si obisnuinta acestora surpa pe om.

84) Zis-a iarasi : de vei tacea, vei avea odihna in tot locul unde vei locui.

85) Zis-a iarasi despre avva Pior, ca in fiecare zi punea inceput.

86) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : de va cadea omul in vreo greseala si se va intoarce, este iertat de Dumnezeu ? A zis batranul : dar Dumnezeu, Cel ce a poruncit oamenitor sa faca aceasta, nu mai vartos va face ? Caci a poruncit lui Petru, zicand : iarta de saptezeci de ori cate sapte fratelui tau ( + ).

________________________________________

( + ) Matei XVIII, 22. 2

________________________________________

87) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : bine este a ne ruga ? I-a zis lui batranul ca a zis avva Antonie : glasul acesta vine de la fata Domnului zicand : mangaiati pe norodul Meu, mangaiati !( + ).

________________________________________

( + ) Isaia 40, 1.

________________________________________

88) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : poate omul sa-si tina toate gandurile si nici unul dintr-insele sa nu dea vrajmasului ? Si i-a zis batranul : este cel ce ia zece si da una.

89) Acelasi frate l-a intrebat pe avva Sisoe acelasi cuvant si i-a zis lui : cu adevarat este care nimic nu da vrajmasului.

90) Era un sihastru mare in muntele Atliviei si au venit asupra lui talharii si a strigat batranul. Si auzind vecinii lui, i-au prins pe talhari si i-au dus la judecator si i-au pus in temnita. Si s-au mahnit fratii zicand : pentru noi au fost dati. Si sculandu-se, au mners la avva Pimen si i-au vestit lui pricina. El a scris catre batranul, zicand : socoteste, vanzarea cea dintai de unde s-a facut ? Si atunci vezi pe cea de a doua ! Ca de nti te-ai fi instrainat mai intai de cele dinlauntru, nu ai fi facut a doua vanzare. Si vazand batranul sihastru scrisoarea lui avva Pimen ( ca era cunoscut in tot locul acela si nu iesea din chilia lui) , sculandu-se, a venit in cetate si a scos pe talhari din temnita si inaintea norodului i-a slobozit pe ei.

91) Zis-a avva Pimen : nu este calugar cartitorul, nu este calugar cel ce face rasplatire, nu este calugar maniosul.

92) Au venit unii din batrani la avva Pimen si i-au zis : de vom vedea pe frati ca dormiteaza in biserica, voiesti sa-i imboldim ca sa fie treji la priveghere ? Iar el le-a zis lor : eu cu adevarat de voi vedea pe fratele ca dormiteaza, pun capul lui pe genunchii mei si-l odihnesc.

93) Se spunea despre un frate ca a fost luptat spre hula si se rusina sa spuna. Si oriunde auzea de batrani mari, se ducea la dansii ca sa le vesteasca si cum ajungea, se rusina sa vesteasca. Deci de multe ori s-a dus si la avva Pimen si l-a vazut pe el batranul ca are ganduri si se mahnea ca faptele nu le vestea. Deci, intr-una din zile petrecandu-l, i-a zis lui : iata, de atata vreme vii aici, avand ganduri ca sa-mi vestesti si cand vii nu voiesti sa spui, ci totdeauna te duci necajit. Spune-mi, dar, fiule, ce ai ? Iar el i-a zis : cu hula spre Dumnezeu ma lupta diavolul si ma rusinam sa spun. Si povestindu-i lui lucrul, indata s-a usurat. Deci i-a zis lui batranul : nu te necaji, fiule, ci cand vine gandul acesta, zi : eu nu am vina, hula ta, asupra ta, satano ! Caci acest lucru nu-l voieste sufletul meu. Si tot lucrul ce nu-l voieste sufletul, pentru putina vreme este. Si tamaduindu-se fratele, s-a dus.

94) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : ma vad pe mine ca oriunde ma duc, aflu sprijineala. I-a. zis lui batranul : si cei ce tin in mana sabia, au pe Dumnezeu, care ii miluieste pe ei in aceasta vreme. Deci de vom fi viteji, face cu noi mila Sa.

95) Zis-a avva Pimen : daca omul se va prihani pe sine, rabda pretutindeni.

96) Zis-a iarasi ca spunea avva Ammona, ca este un om care a facut o suta de ani in chilie si nu a invatat cum se cade sa stea in chilie.

97) Zis-a avva Pimen : de va ajunge omul la cuvantul apostolului care zice ca toate sunt curate celor curati ( + ), se vede pe sine mai prejos decat toata zidirea. Zis-a fratele : cum pot sa ma socotesc pe mine mai prejos decat ucigastii ? Zis-a batranul : de va ajunge omul la cuvantul acesta si de va vedea vreun om ucigand, zice : acela a facut numai acest pacat, iar eu ucid in fiecare zi.

________________________________________

( + ) Tit. 1, 15.

________________________________________

98) A intrebat fratele acelasi cuvant pe avva Anuv, cum ca a zis avva Pimen. Si i-a zis lui avva Anuv : de va ajunge omul la cuvantul acesta si va vedea neajunsurile fratelui sau, pe dreptatea sa le va inghiti. Zis-a lui fratele : si care este dreptatea lui ? A raspuns batranul : ca totdeauna sa se defaime pe sine.

99) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : de voi cadea in vreo ispita, ma roade cugetul si ma invinuieste, pentru ce am cazut ? I-a zis lui batranul : in orice ceas va cadea omul in greseala si va zice am gresit, indata a incetat.

100) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : pentru ce apleaca diavolul sufletul meu, ca sa fiu cu cel ce ma intrece pe mine si ma face sa defaim pe cel mai prejos decat mine ? Si i-a zis lui batranul : pentru aceasta a zis apostolul, ca in casa cea mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de lut. Deci, de se va curati cineva pe sine de toate acestea, va fi vas spre cinste de buna treaba stapanului, gatit spre tot lucrul bun ( + ).

________________________________________

( + ) II Tim. II, 20 - 21.

________________________________________

101) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum de nu ma las sa vorbesc slobod cu parintii despre gandurile mele ? I-a zis lui batranul ca a zis avva Ioan Colov : de nimic nu se bucura asa de mult vrajmasul ca de cei ce nu-si arata gandurile lor.

102) Un frate a zis lui avva Pimen : inima mea slabanogita este, de mi se va intampla sa patimesc putin. I-a zis lui batranul : nu ne minunam de Iosif care copilandru fiind a rabdat ispita pana in sfarsit si Dumnezeu l-a slavit pe el ? Nu vedem pe Iov, cum nu s-a induplecat pana in sfarsit, tinand rabdarea si nu au putut ispitele sa-l clinteasca din nadejdea in Dumnezeu ?

103) Zis-a avva Pimen : trebuie chinovia sa aiba trei fapte : a smereniei, a ascultarii si una care sa aiba miscarea si boldul pentru lucrul chinoviei.

104) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : in vremea necazului meu am cerut de la unul din sfinti un lucru spre intrebuintare si mi l-a dat milostenie. Deci daca Dumnezeu ma va iconomisi si pe mine, il voi da si eu milostenie altora, sau mai bine celor ce mi l-au dat ? I-a zis lui batranul : cu adevarat la Dumnezeu este, ca Lui sa se dea, ca al Lui este. I-a zis lui fratele : dar daca il voi duce si nu va voi sa-l ia, ci va zice : du-te, cum vrei, da-l milostenie, ce voi face ? I-a zis lui batranul : acum al lui este lucrul. Iar de iti va da cineva fara sa-l ceri acesta este al tau. Iar daca tu vei cere, sau de la calugar sau de la mirean si nu va voi sa-l primeasca, acesta este talcul, ca stiind el, sa-l dai pentru el milostenie.

105) Se spunea despre avva Pimen ca niciodata nu voia sa-si dea cuvantul lui deasupra cuvantului altui batran, ci mai vartos intru toate il lauda pe acela.

106) Zis-a avva Pimen : multi din parintii nostri s-au facut viteji la nevointa, insa la limpezimea cugetelor prin rugaciune, unul cate unul.

107) Sezand odata Avva Isaac la avva Pimen, s-a auzit glas de cocos. Si i-a zis lui : sunt vietati aici, avvo ? Iar el raspunzand, i-a zis : Isaac, de ce ma silesti sa vorbesc ? Tu si cei asemenea cu tine ii auziti pe acestia, iar cel ce se trezeste, n-are grija de acestea.

108) Se spunea ca de veneau vreunii la avva Pimen, ii trimitea pe ei la avva Anuv intai, caci el era mai mare de ani. Iar avva Anuv le zicea lor : la fratele meu Pimen duceti-va, ca el are darul cuvantului. Iar de sedea avva Anuv aproape de avva Pimen, nu graia nicidecum avva Pimen cand era el de fata.

109) Era un mirean foarte evlavios in viata lui si a venit la avva Pimen. S-au mai intamplat la batranul si alti frati, cerand sa auda de la el vreun cuvant. Si a zis batranul mireanului celui credincios : graieste fratilor vreun cuvant ! Iar el se ruga zicand : iarta-ma, avvo, eu ca sa invat am venit. Si silit fiind de batran, a zis : eu sunt mirean si vanzand si negutatorind verdeturi, dezleg legaturite si le fac mici, cumpar cu putin si vand cu mult, insa nu stiu din Scriptura sa vorbesc, dar o pilda voi zice. Un om a zis prietenului sau : fiindca am pofta sa vad pe imparatul, vino cu mine ! A zis lui prietenul : vin cu tine pana la jumatatea caii. Si a zis altui prieten : vino tu de ma du la imparatul ! I-a zis lui : te duc pana la palatul imparatului. Zis-a si celui de al treilea : vino cu mine la imparatul ! Iar el a zis : eu vin si te duc la palat si stau si graiesc si te bag la imparatul. Si l-a intrebat pe el : care este puterea pildei ? Si raspunzand, le-a zis lor : cel dintai este nevointa care povatuieste pana la drum, cel de al doilea este curatenia, care ajunge pana la cer, iar al treilea este milostenia, care duce pana la Imparatul Dumnezeu cu indrazneala. Si asa fratii, folosindu-se s-au dus.

110) Un frate sedea afara din satul sau si multi ani nu s-a suit in sat si zicea fratilor : iata cati ani am si nu m-am suit in sat, iar voi totdeauna va suiti ! Si i-a spus lui avva Pimen despre dansul si a raspuns batranului : eu ma suiam noaptea si inconjuram satul ca sa nu se laude gandul meu ca nu ma sui.

111 ) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : spune-mi vreun cuvant ! Si i-a zis lui : cand se arde pe dedesupt cazanul, nu poate musca sa se apropie de dansul, nici cetelalte taratoare, iar cand este rece atunci se pune pe el. Asa si calugarul : cat ramane in faptele cele duhovnicesti, nu poate vrajmasul sa-l supere.

112) Spunea avva Iosif despre avva Pimen, zicand : acesta este cuvantul cel scris in Evanghelie : cel ce are haina sa o vanda si sa-si cumpere cutit ( + ). Adica : cel ce are odihna sa o lase si sa tina catea cea stramta.

________________________________________

( + ) Luca 22, 36.

________________________________________

113) Au intrebat unii din parinti pe avva Pimen, zicand : de vom vedea vreun frate pacatuind, voiesti sa-l mustram ? Le-a zis lor batranul : eu cu adevarat de voi avea trebuinta sa trec pe acolo si-l voi vedea pacatuind, trec pe langa dansul si nu-l mustru.

114) Zis-a avva Pimen : scris este, ca cele ce au vazut ochii tai, acestea sa marturisesti ( + ). Iar eu va zic voua, ca desi veti pipai cu mainile voastre, sa nu marturisiti, ca un frate a fost batjocorit cu un lucru de acest fel. Ca i se parea ca a vazut pe un frate al lui pacatuind cu o femeie si mult fiind luptat, ducandu-se i-a lovit cu piciorul, socotind ca sunt ei, si le-a zis : incetati ! Pana cand ? Si de fapt erau snopi de grau. Pentru aceasta v-am zis voua ca desi veti pipai cu mainile voastre, sa nu mustrati.

________________________________________

( + ) Pilde 25, 7.

________________________________________

115) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face, ca sunt luptat spre curvie si ma rapesc la manie ? Zis-a batranul : pentru aceasta zicea David, ca pe leu il batem si pe un urs il sugrumam ( + ); adica, mania o taiem, iar curvia cu osteneli o stramtoram.

________________________________________

( + ) 1 Impar. 17, 33.

________________________________________

116) Zis-a iarasi : mai mare decat aceasta dragoste nu este cu putinta sa afle cineva, decat sa-si puna sufletul pentru aproapele sau ( + ). De va auzi cineva un cuvant rau, adica de mahnire, putand si el sa zica asemenea si se va lupta sa nu-l zica, sau de i se va face strambatate si va suferi si nu va rasplati, unul ca acesta isi pune sufletul sau pentru aproapele sau.

________________________________________

( + ) Ioan 15. 13.

________________________________________

117) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce este fatarnicul ? Si i-a zis lui batranul : fatarnic este cel ce invata pe aproapele lui un lucru la care el nu a ajuns, caci scris este : vezi paiul din ochii fratelui tau, si iata , barna din ochiul tau ( + ), si celelalte.

________________________________________

( + ) Mat. VI, 3, 4.

________________________________________

118) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce este a se mania cineva in zadar pe fratele sau ? ( + ) Si a zis : orice nedreptate iti va face fratele tau si tu te vei mania pe el, in zadar te manii. Chiar de iti va scoate ochiul tau cel drept si iti va taia mana ta cea dreapta si te vei mania pe el, in zadar te manii. Iar de te desparte de Dumnezeu, atunci sa te manii tare.

________________________________________

( + ) Mat. V. 22.

________________________________________

119) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face pacatelor mele ? I-a zis lui batranul : cel ce voieste sa se izbaveasca de pacate, prin plans se izbaveste si cel ce voieste sa agoniseasca fapte bune, prin plans le agoniseste. Caci plansul este calea pe care ne-a dat-o noua Scriptura si parintii nostri zicand : plangeti ca alta cale nu este decat aceasta !

120) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : ce este pocainta pacatului ? Si i-a zis batranul : a nu-l mai face de aici inainte, ca pentru aceasta s-au numit fara prihana dreptii, ca au lasat pacatele si drepti s-au facut.

121) Zis-a iarasi : viclesgul oamenilor este ascuns dinapoia lor.

122) Un frate l-a intrebat de avva Pimen : ce voi face ispitelor acestora ce ma tulbura ? I-a zis lui batranul : sa plangem inaintea bunatatii lui Dumnezeu cu toata osteneala noastra, pana ce va face cu noi mila Sa !

123) Iarasi l-a intrebat pe dansul fratele : ce voi face nefolositoarelor mele prietenii pe care le am ? Iar el i-a zis : este vreun om care trage sa moara si ia aminte la prieteniile acestea. Nu te apropia, nici le atinge de dansele si singure se instraineaza !

124) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : poate omul sa fie mort ? I-a raspuns lui : de va ajunge la pacat, se face mort, iar de va ajunge la bunatate, va fi viu si o face pe acesta.

125) Zis-a avva Pimen : a zis fericitul Antonie ca sila cea mare a omului este sa puna greseala sa inaintea Domnului si sa astepte ispita pana la rasuflarea cea mai de pe urma.

126) Intrebat a fost avva Pimen : la cine se potriveste cuvantul cel scris " sa nu va grijiti pentru maine ?" ( + ). I-a raspuns lui batranul : s-a zis pentru omul care se afla in ispita si se imputineaza, sa nu se ingrijeasca zicand cata vreme am in ispita aceasta ? Ci mai vartos sa socotesc zicand in fiecare zi : astazi !

________________________________________

( + ) Mat. VI. 31.

________________________________________

127) Zis-a iarasi : a invata pe aproapele, este al unuia ce este sanatos si nepatimas, fiindca ce trebuinta este sa zideasca cineva casa altuia si sa o risipeasca pe a sa ?

128) Iarasi a zis : ce trebuinta este sa mearga cineva la mestesug si sa nu invete ?

129) Zis-a iarasi : toate cele peste masura sunt ale dracilor.

130) Zis-a iarasi : cand omul voieste sa zideasca o casa, aduna mult material ca sa poata face casa, inca si multe feluri aduna. Asa si noi sa luam cate putin din faptele cele bune.

131) Intrebat-a cineva din parinti pe avva Pimen, zicand : cum a suferit avva Nistero pe ucenicul sau ? Le-a raspuns lor avva Pimen : de as fi fost eu, si perna i-as fi pus sub cap. I-a zis lui avva Anuv : si ce ai fi zis lui Dumnezeu ? A raspuns avva Pimen : i-as fi spus, ca Tu ai zis : scoate intai barna din ochiul tau si vei vedea sa scoti gunoiul fratelui tau ( + ).

________________________________________

( + ) Mat. VII, 5.

________________________________________

132) Zis-a avva Pimen : foamea si dormitarea nu ne-au lasat pe noi sa vedem cele rele.

133) Zis-a iarasi : multi s-au facut tari, dar putini neintaratatori ( + ).

________________________________________

( + ) Evr . XI, 34.

________________________________________

134) Zis-a iarasi : cu suspine toate faptele cele bune au intrat in casa aceasta, afara de o fapta buna si fara de aceasta cu osteneala sta omul. Deci l-au intrebat pe el care este ? Si a zis : ca omul sa se prihaneasca.

135) Zicea de multe ori avva Pimen : nu avem trebuinta de nimic decat de minte treaza.

136) intrebat-a oarecare din parinti pe avva Pimen, zicand : cine este cel ce zice, partas sunt eu tuturor ce se tem de Tine ? ( + ) Si a zis batranul : Duhul Sfant este care zice.

________________________________________

( + ) Psalm, 118, 63.

________________________________________

137) Zis-a avva Pimen, ca l-a intrebat un frate pe avva Simon, zicand : de voi iesi din chilia mea si voi afla pe fratele meu raspandindu-se, si eu ma raspandesc cu dansul. Si de-l voi afla pe el razand si eu rad cu dansul. Deci, cand intru in chilia mea, nu am odihna. Si i-a zis lui batranul : voiesti, daca vei iesi din chilia ta si vei afla pe cei ce rad, si razi si tu, si pe cei ce vorbesc, sa vorbesti si tu, si sa intri in chiha ta si sa te afli pe tine cum erai ? Zis-a fratele : dar de ce ? Si raspunzand batranul, a zis : inauntru pazeste straja, afara pazeste straja.

138) Spunea avva Daniil : ne-am dus odata la avva Pimen si am gustat impreuna si dupa ce am gustat impreuna ne-a zis noua : mergeti si va odihniti putin, fratilor ! Deci s-au dus fratii sa se odihneasca putin si eu am ramas sa-i vorbesc deosebi si sculandu-ma am venit la chilia lui. Daca m-a vazut ca vin la el, s-a pus pe sine ca si cum ar fi dormit, ca aceasta era lucrarea batranului, a le face toate in ascuns.

139) Zis-a avva Pimen : de vei vedea cateva lucruri si vei auzi cuvinte, sa nu le povestesti aproapelui tau, caci este surpare de razboi.

140) Zis-a iarasi : intai fugi odata, al doilea fugi, al treilea fa-te sabie !

141) Zis-a iarasi avva Pimen catre avva Isaac : usureaza putin din dreapta ta si vei avea odihna in putinele tale zile.

142) Un frate a mers la avva Pimen si sezand cativa impreuna, au laudat un frate, ca este urator de rele. Zis-a avva Pimen celui ce a vorbit : si ce este uraciunea de rele ? Si s-a uimit fratele si nu a gasit ce sa raspunda si sculandu-se a cerut iertare de la batranul, zicand : spune-mi, ce este uraciunea de rele ? A zis batranui : uraciunea de rele aceasta este : sa urasca cineva pacatele sale si pe aproapele sau sa-l indrepte.

143) Un frate venind la avva Pimen, i-a zis : ce voi face ? Raspuns-a lui batranul : du-te, apropie-te de cel ce zice : ce voiesc eu ? Si vei avea odihna.

144) Povestit-a avva Iosif, ca a zis avva Isaac : sedeam odata cu avva Pimen si l-am vazut uimindu-se. Si fiindca aveam multa indrazneala catre dansul, am pus lui metanie si m-am rugat, zicand : spune-mi, unde erai ? Iar el fiind silit; a zis : gandul meu era unde a stat Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu si plangea la Crucea Mantuitorului, si eu voiam pururea asa sa plang.

145) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand ce voi face acestei greutati, care nu ma tine ? Raspuns-a lui batranul : corabiile cele mici si cele mari au braie ca, de nu va fi vantul lor prieinic, si puna corabierii funia si braiele la pieptul lor si cate putin sa traga corabia, pana ce Dumnezeu va trimite vantul lor. Iar de vor cunoaste ca s-a sculat ceata, atunci navalesc si pun par, ca sa nu se invaluie, iar parul este a se prihani pe sine.

146) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen despre supararea gandurilor. Si i-a zis lui batranul : acest lucru este asemenea cu un barbat ce are foc de-a stanga si un pahar cu apa de-a dreapta; deci de se va aprinde focul, va lua apa din pahar si-l va stinge. Focul este samanta vrajmasului iar apa insemneaza a se arunca pe sine inaintea lui Dumnezeu.

147) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : mai bine este a vorbi sau a tacea ? I-a raspuns lui batranul : cel ce vorbeste pentru Dumnezeu, bine face si cel ce tace pentru Dumnezeu, asemenea.

148) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum poate omul sa fuga de a vorbi de rau pe aproapele ? I-a raspuns lui batranul : noi si fratii nostri doua icoane suntem. Deci in orice vreme va lua omul aminte de sine, si se va prihani, se afla fratele lui cinstit inaintea lui; iar cand i se pare el luisi bun, afla pe fratele sau rau inaintea sa.

149) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen pentru trandavie. Si i-a zis lui batranul : trandavia sta peste tot inceputul si nu este patima mai rea decat dinsa iar de o va cunoaste omul ca aceasta este, se odihneste.

150) Zis-a avva Pimen : trei fapte trupesti am vazut noi la avva Pamvo : nemancarea pana seara in fiecare zi, tacere si rucodelie ( lucrul mainilor ) mare.

151) Zis-a iarasi ca zicea avva Teona : macar de va castiga cineva fapta buna, Dumnezeu nu-i da lui singur darul, caci stie ca n-a fost credincios ostenelii sale. Ci de va catre prietenul sau, atunci ramane la dansul.

152) Un frate i-a vorbit lui avva Pimen, zicand : voiesc sa intru in chinovie si sa locuiesc. I-a zis lui batranul : de voiesti sa intri in chinovie si de nu vei fi fara de grija pentru toata intalnirea si pentru tot lucrul, nu poti face ale chinoviei, ca peste un ulcior nu mai nu ai stapanire.

153) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face ? Si i-a zis : scris este : faradelegea mea voi vesti si ma voi ingriji pentru pacatul meu ( + ).

________________________________________

( + ) Psalm 37, 19

________________________________________

154) Zis-a avva Pimen : aceste doua ganduri, ale curviei si a clevetirii, nu este cu cuviinta omului nicidecum sa le graiasca nici sa le cugete in inima lui, caci de va voi catusi de putin a le cugeta in inima lui, nu se foloseste, insa salbaticindu-se asupra lor, va avea odihna.

155) Fratii lui avva Pimen ii ziceau : sa ne ducem din locul acesta, ca ne supara manastirile locului acestuia si ne pierdem sufletele ! Iata si copiii plangand, nu ne lasa sa ne linistim. Le-a zis lor avva Pimen : pentru glasul ingerilor voiti sa va duceti de aici ?

156) A intrebat avva Bitinie pe avva Pimen, zicand : de va avea cineva mahnire asupra mea si-i voi cere iertare si nu va primi ce voi face ? I-a raspuns lui batranul : ia cu tine alti doi frati si cere-ti iertare de la dansul si de nu va primi ia pe alti cinci, si de nu va primi nici acestora, ia pe preot, si de nu va primi nici asa, fara tulburare de aici inainte te roaga lui Dumnezeu ca El sa-i vesteasca lui si sa fii fara grija !

157) Zis-a avva Pimen ) : a invata pe aproapele, este asemenea cu a-l mustra.

158) Zis-a iarasi : nu implini voia ta, caci mai vartos este de nevoie a te smeri pe tine fratelui tau.

159) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : am gasit un loc care are toata odihna fratilor; voiesti sa locuiesc acolo ? Si i-a zis batranul : unde nu tulburi pe fratele tau, acolo sa locuiesti.

160) Zis-a avva Pimen : aceste trei capete sunt folositoare : a te teme de Domnul, a te ruga neincetat si a face bine aproapelui.

161) Un frate i-a zis lui avva Pimen : trupul meu a slabit dar patimile nu slabesc. I-a zis lui batranul : patimile sunt trandafiri cu spini.

162) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face ? Si i-a raspuns lui batranul : cand Dumnezeu ne va certa, de ce trebuie sa ne temem ? Si i-a zis lui fratele : de pacatele noastre. Deci i-a zis batranul : sa intram dar in chilia noastra si sa ne aducem aminte de pacatele noastre si Domnul ne va ajuta noua in toate.

163) Un frate mergand la targ, l-a intrebat pe avva Pimen : ce sa fac ? I-a raspuns lui batranul : fa-te prieten celui ce se sileste pe sine, si cu odihna iti vinzi vasele tale.

164) Intrebat a fost avva Pimen despre intinaciuni si a raspuns : de vom intari lucrarea noastra si ne vom trezi cu silinta, nu vom afla in noi intinaciuni.

165) Zis-a avva Pimen : de la al treilea neam al schitului si de la avva Moise, n-au mai venit frati spre sporire.

166) Zis-a iarasi : omul de isi pazeste randuiala sa, nu se tulbura.

167) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum se cade sa sed in chilia mea ? I-a raspuns lui : a sedea in chilie, cea la aratare, asa este rucodelia ( lucrul mainilor ), a manca odata in zi, a tacea si a citi, iar in ascuns a spori in chilie, asa este : a purta prihanirea de sine in tot locul, oriunde vei merge, a nu te lenevi de ceasul slujbelor bisericesti si de cele ascunse. Iar de se va intampla in vreo vreme a sedea fara rucodelie, intrand la slujba, fara tulburare sa savarsesti pravila, iar sfarsitul acestora, tovarasie buna castiga si te departeaza de cea rea.

168) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : daca un frate mi-a luat ceva bani, voiesti sa-l intreb ? I-a raspuns lui batranul : intreaba-l o data. I-a zis lui fratele : dar ce voi face de nu-mi biruiesc gandul ? I-a zis lui batranul : lasa gandul tau sa strige, numai pe fratele tau sa nu-l scarbesti !

169) Intamplatu-s-au unii din parinti de au venit in casa unui iubitor de Hristos, intre care era si avva Pimen. Si cand mancau ei, s-a pus inaintea lor carne si au mancat toti, afara de avva Pimen. Si se mirau batranii ca nu manca, stiind ei dreapta lui socoteala. Iar dupa ce s-au sculat, i-au zis : tu esti Pimen si asa ai facut ? Le-a raspuns lor batranul : iertati-ma, parintilor, voi ati mancat si nimeni nu s-a smintit; iar eu de as fi mancat, fiindca multi frati vin aproape de mine, erau sa se vatame, zicand : Pimen a mancat carne si noi sa nu mancam si s-au minunat de socoteala lui cea dreapta.

170) Zis-a avva Pimen : eu zic ca in locul unde se arunca satana acolo voi fi aruncat.

171) Acelasi i-a zis lui avva Anuv : intoarce-ti ochii tai, sa nu vada desertaciuni; caci slobozenia omoara sufletele.

________________________________________

( + ) Psalm, 118, 37.

________________________________________

172) Sezand avva Pimen, s-a batut Paisie cu fratele sau pana ce a curs sange din capetele lor si nimic nu le-a grait batranul. Deci a intrat avva Anuv si vazandu-i, a zis lui avva Pimen : pentru ce ai lasat pe frati de s-au batut si nimic nu le-ai zis ? Raspuns-a avva Pimen : frati sunt si iarasi se impaca. Zis-a avva Anuv : ce este aceasta ? Ai vazut ca asa au facut si zici ca iarasi se impaca ? I-a zis lui avva Pimen : pune in inima ta ca nu am fost aici inauntru.

173) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : niste frati locuiesc cu mine; voiesti sa le poruncesc lor ? I-a raspuns batranul : nu, ci fa tu intai aceasta, si de voiesc sa traiasca ei singuri vor vedea. I-a zis lui fratele : voiesc si ei, parinte, sa le poruncesc. Zis-a lui batranul : nu, ci te fa lor pilda , iar nu datator de lege ( + ).

________________________________________

( + ) Timotei IV, 12.

________________________________________

174) Zis-a avva Pimen : de va veni la tine vreun frate si vei vedea ca nu te foloseste intrarea lui, incearca cu mintea ta si afla cum a fost gandul tau care l-ai avut mai mainte de intrarea lui si atunci vei cunoaste pricina nefolosirii. Iar daca aceasta o vei face cu smerita cugetare si intelegere, vei fi fara prihana cu aproapele tau, purtand neajunsurile lui. Ca daca cu evlavie va face omul sederea sa, nu va gresi, caci Dumnezeu este inaintea lui iar precum vad din aceasta sedere castiga omul frica lui Dumnezeu.

175) Zis-a iarasi : omul care are copil impreuna locuitor si se indeamna din pricina lui la orice fel de patimi ale omului celui vechi si iarasi il tine impreuna cu dansul, unul ca acesta este asemenea cu omul ce are tarina care este roasa de viermi.

176) A zis iarasi : rautatea pe rautate nu o surpa nicidecum, ci daca cineva iti va face rau, fa-i tu bine, ca prin facerea de bine sa surpi rautatea.

177) Zis-a iarasi : David cand s-a luat la lupta cu leul, de gatlej l-a tinut si indata l-a omorat. Deci daca si noi vom tine gatlejul si pantecele noastre, vom birui cu ajutorul lui Dumnezeu leul cel nevazut.

178) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face, ca-mi vine necaz si ma pornesc ? Si a raspuns batranul : sila face si pe cei mici si pe cei mari sa se porneasca.

179) Se spunea despre avva Pimen, ca sedea in Schit cu doi frati ai lui si cel mai mic ii necajea. Si a zis celuilat frate : ne slabanogeste pe noi acest mai mic, scoala-te sa mergem de aici ! Si iesind, l-au lasat. Deci daca a vazut ca au zabovit, i-au vazut pe dansii departe fiind si a inceput a alerga pe urma lor, strigand. Zis-a avva Pimen : sa-l asteptam pe fratele, ca se osteneste. Deci, dupa ce a venit la dansii, a facut metanie, zicand : unde va duceti si ma lasati pe mine singur ? I-a zis lui batranul : fiindca ne nacajesti, pentru aceata ne ducem. Le-a zis lor : bine, bine ! Unde voiti, sa mergem impreuna. Si vazand batranul nerautatea lui, a zis fratelui sau : sa ne intoarcem inapoi, frate, ca nu de voia lui facem acestea, ci diavolul este cel ce face ! Si intorcandu-se au venit la locul lor.

180) A intrebat un egumen al unei vieti de obste, pe avva Pimen, zicand : cum pot sa agonisesc frica de Dumnezeu ? I-a zis lui avva Pimen : cum putem sa castigam frica de Dumnezeu, cei ce inauntru aveam burdufuri de branza si putini de sare ?

181) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : avvo, au fost doi oameni : unul calugar si altul mirean. Calugarul a socotit seara ca dimineata sa lepede cinul si mireanul a socotit seara ca dimineata sa devina calugar insa amindoi au murit in noaptea aceea. Oare, ce li se va socoti lor ? Si a zis batranul : calugarul a murit calugar si mireanul mirean, caci in ce s-au aflat, s-au dus.

182) Spunea avva Ioan, care a fost trimis in surghiun de imparatul Marcian : ne-am dus odata din Siria la avva Pimen si voiam sa-l intrebam pentru impietrirea inimii. Iar batranul nu stia elineste, nici talmaci nu am gasit; si vazandu-ne pe noi batranul suparati, a inceput a grai in limba elineasca, zicand : firea apei este moale, iar a pietrei vartoasa, iar ulciorul deasupra pietrei fiind atarnat, picand cate putina apa, gaureste piatra. Asa si cuvantul lui Dumnezeu este moale, iar inima noastra vartoasa; dar auzind omul de mai multe ori cuvantul lui Dumnezeu, i se deschide inima lui spre a se teme de Dumnezeu.

183) S-a dus avva Isaac la avva Pimen si vazandu-l pe el ca pune putina apa pe picioare, ca unul ce avea indrazneala catre dansul, i-a zis : cum unii au intrebuintat asprimea chinuindu-si trupul lor ? I-a zis lui batranul : noi nu ne-am invatat sa fim omoratori de trupuri, ci de patimi.

184). Zis-a iarasi : aceste trei rane nu pot sa le tai : mancarea, imbracamintea si somnul; dar din parte putem sa le taiem.

185) Spus-a un frate lui avva Pimen, ca multe verdeturi mananca. A zis batranul : nu-ti sunt tie de folos; ci mananca painea ta si pune verdeturi si sa nu te duci la casa parintilor tai pentru cele trebuincioase.

186) Se spunea despre avva Pimen ca de sedeau batranii inaintea lui si graiau despre batrani si de il pomeneau pe avva Sisoe, zicea : lasati cele despre avva Sisoe, ca nu vin la masura de povestire cele depre dansul !

PENTRU AVVA PAMVO

1) A fost un om care se numea avva Pamvo si despre acesta se povesteste ca trei ani a petrecut rugandu-se la Dumnezeu si zicand : sa nu ma slavesti pe pamant ! Si atat l-a slavit Dumnezeu incat nu putea cineva sa se uite in fata lui, de slava care o avea.

2) Se spunea despre avva Pamvo, ca precum a luat Moise icoana slavei lui Adam, cand s-a slavit fata lui, asa si fata lui avva Pamvo, ca fulgerul stralucea si era ca un imparat sezand pe tron. De aceeasi lucrare era si avva Siluan si avva Sisoe.

3) Au venit odata doi frati la avva Pamvo si l-a intrebat pe el unul, zicand : avvo, eu postesc din doua in doua zile si mananc doua paini. Oare imi mantuiesc sufletul, sau ma ratacesc ? A zis si ceialalt : avvo, eu cheltuiesc din averea mea doi bani in fiecare zi si tin putine pentru hrana, iar celelalte le dau milostenie. Oare ma mantuiesc sau pier ? Si mult rugandu-se ei nu le-a dat raspuns; iar peste patru zile aveau sa se duca si ii mangaiau pe dansii clericii, zicand : nu va mahniti, fratilor, Dumnezeu va va da voua plata. Asa este obiceiul batranului, nu degraba vorbeste, de nu-i va vesti lui Dumnezeu. Deci au intrat ei la batranul si i-au zis : avvo, roaga-te pentru noi ! Le-a zis lor : voiti sa mergeti ? Au raspuns : da ! Si cantarind faptele lor, scriind pe pamant, zicea : Pamvo, din doua in doua zile postind si doua paini mancand, oare cu aceasta se face calugar ? Nu ! Si Pamvo, lucreaza pe doi bani si-i da milostenie, oare cu aceasta se face calugar ? Nu inca ! Si le-a zis lor : bune sunt faptele, dar de veti pazi constiinta fata de aproapele, asa va veti mantui. Si incredintandu-se ei, s-au dus plini de bucurie.

4) Au venit odata patru pustnici la marele Pamvo, purtand piei. Si au vestit fiecare fapta cea buna a celuilalt nefiind acela de fata. Unul postea mult, cel de ai doilea era neagonisitor si cel de ai treilea a castigat multa dragoste. Se spunea inca si despre cel de al patrulea ca douazeci si doi de ani avea de cand era sub ascultarea unui batran. Le-a raspuns lor avva Pamvo : va zic voua, ca fapta cea buna a acestuia este mai mare, caci fiecare dintre voi, fapta buna care a castigat-o, cu voia sa a agonisit-o; iar acesta taindu-si voia, voia altuia o face. Caci acest fel de barbati sunt marturisitori, daca pana la moarte se vor pazi asa.

5) Cel intru fericita pomenire, Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, l-a rugat pe avva Pamvo sa se pogoare din pustie la Alexandria. Deci pogorandu-se si vazand acolo o femeie usuratica, s-a umplut de lacrimi. Iar cei ce erau impreuna, intrebandu-l pentru ce a lacrimat, a zis : doua pricini m-au pornit : una, pierzarea aceleia, iar alta, ca nu am acest fel de silinta spre a placea lui Dumnezeu, cat are aceasta sa placa oamenilor scarnavi.

6) Zis-a avva Pamvo : cu darul lui Dumnezeu, de cand m-am lepadat de lume, nu m-am cait de vreun cuvant ce l-am grait.

7) Zis-a iarasi : acest fel de haina trebuie sa poarte calugarul : sa o puna afara din chilia lui trei zile si nimeni sa nu o ia.

8) S-a intamplat odata ca avva Pamvo sa umble cu fratii in partile Egiptului. Si vazand niste mireni sezand, le zicea lor : sculandu-va, inchinati-va calugarilor, ca sa fiti blagosloviti de dansii, caci des graiesc cu Dumnezeu si gurile lor sunt sfinte !

9) Zis-a avva Pamvo : de ai inima treaza, poti sa te mantuiesti.

10) A intrebat preotul Nitriei : cum trebuie fratii sa petreaca ? Iar el a zis : cu mare nevointa si pazind grija fata de aproapele.

11) A rugat avva Teodor al Fermii pe avva Pamvo : spune-mi un cuvant. Si cu multa osteneala i-a zis lui : Teodore, du-te, mila ta si o ai peste toti, caci mila a aflat indrazneala inaintea lui Dumnezeu !

12) Se spunea despre avva Pamvo, ca niciodata nu zambea a rade fata lui. Deci intr-una din zile, vrand dracii sa-l faca sa rada, au legat de un lemn o pana si o purtau facand galagie si zicand : Alli ! Alli ! Si vazandu-i avva Pamvo a ras : iar dracii au inceput a juca, zicand : ha ! Ha ! Pamvo a ras. Iar el raspunzind, a zis lor : nu am ras, ci mi-am facut ras de neputinta voastra, ca atatia fiind, purtati o pana.

13) Aceasta insa o avea mai mult decat multi, ca de era intrebat de vreun cuvant al Scripturii sau duhovnicesc, nu raspundea indata, ci zicea ca nu stie cuvantul; si de era intrebat mai mult, nu raspundea.

14) Povestit-au unii despre avva Pamvo, ci vrand sa se sfarseasca, la insusi ceasul mortii, a zis sfintilor barbati care stateau imprejurul lui : de cand am venit la locul acesta si mi-am zidit chilia si am locuit intr-insa, afara de mainile mele nu-mi aduc aminte sa fi mancat paine, nici nu m-am cait de cuvantul pe care l-am grait pana in ceasul acesta. Si asa ma duc catre Dumnezeu, ca si cum nici n-am inceput sa-I slujesc Lui.

15) Avva Pamvo l-a trimis pe ucenicul sau ca sa vanda rucodelia sa. Si facand saisprezece zile ( dupa cum ne spunea noua ), noaptea dormea in tinda bisericii Sfantului Apostol Marcu, si vazand slujba bisericii, s-a intors la batranul. A invatat inca si cateva tropare. Deci i-a zis lui batranul : te vad, fiule, tulburat. Nu cumva vreo ispita si s-a intamplat in cetate ? Raspuns-a fratele : cu adevarat, avvo, intru lenevire cheltuim zilele noastre in pustia aceasta si nici canoane, nici tropare nu cantam. Mergand la Alexandria, am vazut cetele bisericii cum canta si m-am intristat ca nu cantam si noi canoanele si troparele. I-a zis lui batranul : amar noua, fiule, ca au ajuns zilele in care vor lasa calugarii hrana cea tare, cea zisa prin Sfantul Duh, si vor urma cantarilor si glasurilor, caci, ce umilinta si ce lacrimi se nasc din tropare ? Cand sta cineva in biserica sau in chilie si isi inalta glasul sau ca neputinciosii. Ca daca inaintea lui Dumnezeu stam, suntem datori sa stam cu multa umilinta si nu cu raspandire, ca n-au iesit calugarii in pustia aceasta ca sa stea inaintea lui Dumnezeu si sa se raspandeasca si sa cante cantari cu viers si sa puna glasurile la randuiala cu mestesug, sa-si clatine mainile, sa-si tarasca picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu si cu cutremur, cu lacrimi si suspine, cu glas evlavios, umilit, masurat si smerit sa aducem lui Dumnezeu rugaciune. Ci iata iti zic tie, fiule, vor veni zile cand vor strica crestinii cartile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeiestilor prooroci, stergand Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revarsa mintea la acestea, iar de la acelea se va departa. Pentru aceasta parintii nostri au zis : cei ce sunt in pustia aceasta, sa nu scrie vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hartii, ca va sa stearga neamul cel de pe urma vietile parintilor si sa scrie dupa voia lor, fiindci mare este necazul ce va sa vina. Si i-a zis lui fratele : asadar, se vor schimba obiceiurile si asezamintele crestinilor si nu vor fi preoti in biserici sa faci acestea ? Si a zis batranul : in astfel de vremuri se va raci dragostea multora si va fi necaz mult. Napadirile paganilor si pornirile noroadelor, neastamparul imparatilor, desfatarea preotilor, lenevirea calugirilor. Vor fi egumeni nebagand seama de mantuirea lor si a turmei, osardnici toti si silitori la mese si galcevitori, lenesi la rugaciuni si la clevetiri osardnici, gata spre a osandi vietile batranilor si cuvintele lor, nici urmandu-le nici auzindu-le, ci mai vartos ocarandu-le si zicand : de am fi fost si noi in zilele lor, ne-am fi nevoit si noi. Iar episcopii in zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecand judecati cu daruri, nepartinind pe cel sarac la judecati, necajind pe vaduve si pe sarmani chinuindu-i. Va intra inca si in norod necredinta, curvie, uraciune, vrajba, zavistie, intaratari, furtisaguri si betie. Si a zis fratele : ce va face cineva in vremile si anii aceia ? Si a zis batranul : fiule,in acele zile, cel ce isi mantueste sufletut sau mare se va chema in Imparitia Cerurilor ( + ).

________________________________________

( + ) De la Paladie.
________________________________________

PENTRU AVVA PAISIE

1) Paisie, fratele lui avva Pimen, a gasit un vas mic cu bani si i-a zis lui avva Anuv, fratele sau : stii ca cuvantul lui avva Pimen este foarte aspru; vino sa ne zidim manastire undeva si sa sedem acolo fara de grija ! I-a raspuns lui avva Anuv : dar cu ce sa zidim ? Iar el i-a aratat lui banii. Deci vazandu-i avva Anuv, s-a mahnit foarte, socotind vatamarea sufletului fratelui. Insa i-a zis : bine, sa mergem si sa zidim chilie dincolo de rau, Deci a luat avva Anuv vasul si l-a pus in culionul sau si trecand amandoi raul, cum au ajuns pe la mijioc, s-a facut avva Anuv ca aluneca si a cazut culionul cu banii in rau si pentru aceasta avva Anuv s-a intristat. I-a zis lui Paisie : nu te mahni, avvo, caci de vreme ce s-au dus banii, sa mergem iarasi la fratele nostru. Si intorcandu-se, au ramas cu pace.

PENTRU AVVA PISTOS

1) Povestit-a avva Pistos zicand : ne-am dus sapte pustnici la avva Sisoe, care locuia in ostrovul Clisma, rugandu-ne sa ne spuna vreun cuvant si a zis : iertati-ma, sunt om prost; dar m-am dus la avva Or si la avva Atre. Si era in boala avva Or de optsprezece ani. Si le-am facut metanie sa-mi spuna vreun cuvant. Si a zis avva Or : ce pot sa-ti fac ? Du-te si orice vezi, fa ! Dumnezeu este al celui care prisoseste, adici se sileste pe sine la toate. Si nu erau dintr-o enorie avva Or si avva Atre, dar a fost mare pace intre dansii pana ce au iesit din trup, caci era mare ascultarea lui avva Atre si multa smerita cugetare a lui avva Or. Si am stat cateva zile la dansii, cercandu-i si am vazut o mare minune pe care a facut-o avva Atre. Le-au adus cineva un peste mic si a voit avva Atre sa-l gateasci batranului si avea cutitul sa taie pestele, dar l-a chemat pe el avva Or, zicand : Atre, Atre, si a lasat cutitul in mijiocul pestelui si nu a spintecat si cealalta parte. M-am minunat de ascultarea lui cea mare pentru ca nu a zis : mai asteapta pana voi spinteca pestele ! Si i-am zis lui avva Atre : unde ai aflat ascultarea aceasta ? Iar el mi-a zis : nu este a mea, ci a batranului. Atunci m-a luat, zicand; vino si vezi ascultarea lui. Caci a fiert pestele cel mic, l-a stricat si l-a pus inaintea batranului care a mancat, nimic graind. Apoi l-a intrebat : bun este, avvo ? Si a raspuns : foarte bun. Dupa aceea i-a adus lui putin insa foarte bun si i-a zis : l-am stricat, avvo ! Si a raspuns zicand : da, l-ai stricat ! Si mi-a zis avva Atre : vazut-ai, ca ascultarea este a batranului ? Am iesit, asadar de la dansii si orice am vazut am facut, ca sa pazesc dupa puterea mea. Acestea le-a zis fratilor avva Sisoe iar unui din noi i s-a rugat lui, zicand : rugamu-te, spune-ne si tu noua un cuvant ! Si a zis : cel ce tine sa fie nebagat in seama implineste toata Scriptura. Iar altul din noi a zis : ce este instrainarea, parinte ? Si a zis : taci si in tot locul unde te duci, zi : nu am treaba, si aceasta este instrainarea.

PENTRU AVVA PIOR

1) Fericitul Pior, lucrand vara, la un oarecare, ii aducea aminte sa-i dea plata. Iar acela nevrand, s-a intors la manastire. Iarasi vremea venind, secerand la dansul si cu osardie lucrand, neprimind nimic, s-a intors la manastire. Al treilea an implinindu-se si lucrarea cea obisnuita savarsind, batranul s-a dus neluand nimic. Dumnezeu insa a certat casa aceluia, care, aducand plata, il cauta la manastire pe sfant. Si abia gasindu-l a cazut la picioarele lui, dandu-i plata. Iar el zicea : mie Domnul mi-a dat. Iar acela i-a dat voie sa le dea preotului la biserica.

2) Avva Pior manca umbland. Si intrebandu-l cineva de ce mananca asa, i-a raspuns : nu voiesc sa am mancarea ca pe un lucru, ci ca pe sub lucru. Iar catre altul care tot despre aceasta l-a intrebat, i-a zis : voiesc ca nici cand mananc sa nu simta sufletul dulceata trupeasca.

3) S-a facut odata sobor in Schit pentru un frate care a gresit. Si parintii graiau, iar avva Pior tacea. Mai pe urma, sculandu-se, a iesit. Si luind un sac, l-a umplut cu nisip si il purta pe umarul lui. Si punand intr-o traista putin nisip, il purta pe piept. Intrebat fiind de parinti ce inseamna aceasta, a zis : acest sac care are nisipul cel mult, sunt greselile mele - caci multe sunt - si le-am lasat dinapoia mea ca sa nu simt durere pentru ele si sa plang. Iar acestea mici sunt ale fratelui meu, inaintea mea si cu acestea ma indeletnicesc, judecandu-l pe el. Dar nu trebuie sa fac asa, ci mai vartos pe ale mele sa le adue dinaintea mea si sa port grija de ele si sa ma rog lui Dumnezeu ca sa mi le ierte. Si ( + ) auzind parintii, au zis : cu adevarat aceasta este calea mantuirii.

________________________________________

( + ) In altele, sculandu-se.
________________________________________

PENTRU AVVA PITIRION

1) Avva Pitirion, ucenicul lui avva Antonie, zicea : cel ce voieste sa izgoneasca dracii, sa-si robeasca mai inainte patimile ca orice fel de patima va birui cineva, si pe dracul acesta il izgoneste. Urmeaza maniei, zice dracul; daca pe manie o vei birui, s-a izgonit dracul acesteia. Asemenea si pentru fiecare patima.

PENTRU AVVA PISTAMON

1) A intrebat un frate pe avva Pistamon, zicand : ce voi face, ca ma supar cand vand rucodelia mea ? Si raspunzand batranul, a zis : si avva Sisoe si ceilalti isi vindeau rucodelia lor. Aceasta nu este vatamare, ci cand vinzi, spune o data pretul vasului. Deci, de vrei putin sa lasi din pret, in stapanirea ta este. Asa vei afla odihna. Iarasi i-a zis fratele : daca sunt incercat de ceva, voiesti sa port grija de rucodelie ? Si raspunzand batranul, i-a zis : orice se va intampla nu-ti lasa rucodelia. Cat poti fa, numai nu cu tulburare.

PENTRU AVVA PIONITUL

1) Se spunea despre avva Petru pionitul de la chilii, ca nu bea vin. Dupa ce a imbatranit, ii faceau fratii putin vin amestecat cu apa si il rugau sa primeasca. Si zicea : credeti-mi, ca pe un lucru dulce il primesc; si s-a aplecat si bea vinul cel amestecat cu apa.

2) Un frate i-a zis lui avva Petru, ucenicul avvai Lot : cand sunt in chilia mea, in pace e sufletul meu. Iar de va veni vreun frate la mine si cuvantile celor din afara imi va spune, se tulbura sufletul meu. Iar avva Lot zicea : cheia ta deschide usa mea. Zis-a fratele, batranului : ce este cuvantul acesta ? Zis-a batranul : daci va veni cineva la tine, ii zici lui : cum te afli, frate ? De unde ai venit ? Cum sunt fratii ? Te-au primit sau nu ? Si atunci deschizi usa fratelui si auzi cele ce nu voiesti. Si i-a zis : asa este. Ce va face omul, de va veni la dansul vreun frate ? Raspuns-a batranul : plansul cu adevarat invatatura este, iar unde nu este plans, nu este cu putinta a se pazi. Zis-a fratele : cand sunt in chilie, plansul este cu mine, iar de va veni cineva la mine, sau voi iesi din chilie, nu-l am. Zis-a batranul : inca nu ti s-a supus, ci spre folos iti este. Caci scris e in lege, ca atunci cand vei dobandi vreun rob evreu, sase ani sluji-te-va, iar in al saptelea an il vei trimite pe el slobod. Iar de-i vei da femeie si va naste copii in casa ta si nu va voi sa fuga, pentru muiere si copii, il vei aduce la usa casei si vei gauri urechea lui cu acul si-ti va fi rob in veac ( + ). Zis-a fratele : ce este cuvantul acesta ? Raspuns-a batranul : de se va osteni omul dupa putere la vreun lucru, in orice ceas il va cauta spre trebuinta sa, il va gasi. I-a zis lui fratele : rogu-te, spune-mi cuvantul acest ! Zis-a batranul : nici copil, adica fiul cel neadevarat nu ramane impreuna cu cineva robind, ci cel ce se naste fiu, nu-si lasa tatal.

________________________________________

( + ) Iesire, XXI, 2, 5, 6.

________________________________________

3) Spuneau parintii despre avva Petru si avva Epimah ca erau uniti in Rait. Deci, mancand in biserica, i-au silit pe ei sa vina la masa batranilor. Si cu multi osteneala s-a dus avva Petru singur. Si daci s-a sculat, i-a zis lui avva Epimah : cum ai indraznit sa te duci la masa batranilor ? Iar el a raspuns : de as fi sezut cu voi, fratii ar fi vrut ca pe un batran sa ma indemne si blagoslovesc intai si ca un mai mare al vostru as fi fost. Iar acum mergand aproape de parinti, mai mic decat toti eram si mai smerit cu cugetul.

4) A zis avva Petru : nu se cade si ne inaltam cand Domnul va face ceva prin noi, ci mai vartos sa multumim ca ne-am invrednicit sa fim chemati de Dansul. Iar aceasta la toata fapta buna este de folos sa socotim.

PENTRU AVVA PAFNUTIE

1) A zis avva Pafnutie : calatorind pe o cale, mi s-a intamplat de am ratacit din pricina negurii si m-am aflat aproape de sat. Si am vazut pe unii ca se impreunau fara rusine. Asa am stat, rugandu-ma pentru pacatele mele. Si iata, ingerul a venit, avand sabie si mi-a zis : Pafnutie, toti cei ce judeca pe fratii lor, de aceasta sabie vor pieri; iar tu pentru ca nu ai judecat, ci te-ai smerit inaintea lui Dumnezeu, ca si cum tu ai facut pacatul, pentru aceasta numele tau s-a scris in Cartea celor vii.

2) Se spune despre avva Pafnutie, ca degraba nu bea vin. Dar calatorind odata s-a aflat intr-o ceata de talhari si i-a gasit pe ei band vin. Deci il cunostea pe el mai marele talharilor si il stia ca nu bea vin. Vazindu-l tare ostenit, a umplut un pahar cu vin si luand sabia in mana, i-a zis batranului : de nu vei bea, te omor. Si cunoscand batranul ca porunca lui Dumnezeu va sa faca si vrand si-l castige, a luat si a baut. Iar mai marele talharilor si-a cerut iertare de la el, zicand : iarta-ma, avvo, ca te-am necajit ! Si a zis batranul : cred lui Dumnezeu, ca pentru paharul acesta va face cu tine mila si in veacul de acum si in cel viitor. Zis-a mai marele talharilor : cred lui Dumnezeu ca de acum nu voi mai face rau nimanui. Si a castigat batranul toata ceata, lasandu-si voia sa lui Dumnezeu.

3) A zis avva Pimen ca zicea avva Pafnutie : in toate zilele vietii batranilor, de doua ori pe luna ma duceam la dansii, avand pana la dansii departare ca douasprezece mile si tot cugetul il spuneam lor si nimic altceva nu-mi ziceau, decat aceasta : in orice loc vei merge, nu te numara pe tine si vei fi odihnindu-te.

4) Era un frate la Schit cu avva Pafnutie si era luptat spre curvie si zicea : de voi lua zece muieri, nu-mi implinesc pofta mea. Iar batranul il mangaia zicand : nu, fiule, razboiul este al dracilor. Si n-a ascultat fratele, ci s-a dus in Egipt si si-a luat muiere. Iar dupa o vreme s-a intamplat de s-a suit batranul in Egipt si s-a intalnit cu el, care ducea o cosnita cu scoici. Iar batranul nu l-a cunoscut, dar el i-a zis lui : eu sunt cutare, ucenicul tau ! Si vazindu-l batranul in necinstea aceea, a plans si i-a zis : cum ai lasat cinstea aceea si ai venit in necinstea aceasta ? Insa luat-ai cele zece muieri ? Si suspinand a zis : cu adevarat, una am luat si ma chinuiesc cum sa o satur de paine. I-a zis lui batranul : vino iarasi cu noi ! Si a intrebat : este pocainta, avvo ? Este, i-a raspuns batranul. Asa, lasand toate, a mers dupa dansul si intrand in Schit, din cercare s-a facut calugar iscusit.

5) Unui frate ce sedea in pustia Tebaidei, i-a venit cuget, zicand : ce sezi fara de roada ? Scoala-te, du-te la chinovie si acolo vei face roade ! Si sculandu-se, a venit la avva Pafnutie si i-a vestit lui cugetul. Si i-a zis lui batranul : du-te, sezi in chilia ta si fa o rugaciune dimineata, una seara si una noaptea; si cand ti-e foame, mananca si cand ti-e sete, bea si cand iti este somn, dormi si ramai in pamant pustiu si nu te apleca la cuget. A venit inca si la avva Ioan de i-a vestit graiurile lui avva Pafnutie. Si a zis avva Ioan : nu face nicidecum rugaciuni ci numai sezi in chilia ta. Si sculandu-se, a venit la avva Arsenie si i-a vestit lui toate. Atunci i-a zis lui batranul : tine precum parintai ti-au zis, ca mai mult decat acestea nu am ce sa-ti zic. Si incredintandu-se, s-a dus.

PENTRU AVVA PAVEL

1) Povestea unul din parinti despre avva Pavel, ca era din partile cele de jos ale Egiptului, dar locuia in Tebaida si ca acesta prindea cu mainile sale cherasti ( serpi veninosi ), scorpii si serpi si ii rupea in doua. Si i-au facut lui fratii metanie, zicand : spune-ne noua, ce lucrare ai facut de ai primit darul acesta ? Iar el a zis : iertati-ma, parintilor, de va castiga cineva curatenie, toate i se supun lui, ca si lui Adam, cand era in rai, mai inainte de a calca porunca.

PENTRU AVVA PAVEL MESTERUL

1) Avva Pavel mesterul si Timotei, fratele lui, sedeau in Schit si de multe ori se facea intre dansii prigonire. Zis-a avva Pavel : pana cand vom petrece asa ? Si i-a zis lui avva Timotei : te rog, cand voi veni asupra ta, rabda-ma, si cand vei veni si tu asupra mea, te voi rabda si eu ! Si facand asa, s-au odihnit in celelalte zile ale vietii lor.

2) Acestasi avva Pavel si Timotei erau mesteri in Schit si erau suparati de frati. Si a zis Timotei catre fratele sau : ce ne trebuie mestesugul acesta ? Iata, nu ne lasa sa ne linistim toata ziua. Si raspunzand, avva Pavel, a zis : destul ne este noua linistea noptii, de va fi treaza mintea noastra.

PENTRU AVVA PAVEL CEL MARE

1) Zis-a avva Pavel cel mare, galateanul : un calugar ce are trebuintele sale in chilia sa, fie si putine, si poarta grija de dansele, se batjocoreste de draci. Ca si eu am patimit aceasta.

2) Zis-a avva Pavel : in noroi sunt cufundat pana in grumaz si plang inaintea lui Dumnezeu, zicand : miluieste-ma.

3) Spuneau parintii despre avva Pavel ca a facut Postul mare cu putina linte, cu un ulcior de apa si cu o cosnita, impletind-o si stind inchis pana la praznic.

PENTRU AVVA PAVEL CEL PROST

1) Fericitul avva Pavel cel prost, ucenicul Sfantului Antonie, a povestit parintilor un lucru ca acesta : odata mergand la o manastire pentru cercetarea si folosul fratilor, dupa vorba cea obisnuita intre dansii, au intrat in biserica sa savarseasca sfanta slujba, iar fericitul Pavel lua seama la fiecare din cei ce intrau in biserica, sa vada cu ce fel de suflet intra la slujba, ca avea si acest dar dat lui de Dumnezeu, ca sa vada pe fiecare cum este la suflet, precum vedem noi obrajii unii altora. Si intrand toti cu fata luminata si cu obraz vesel si vazand pe ingerul fiecaruia bucurandu-se de dansul, pe unul l-a vazut negru si intunecat la tot trupul si draci tinindu-l de amandoua partile si tragandu-l spre sine si capastrul in nasul lui punand si pe sfantul lui inger departe mergand dupa dansul, posomorat si trist. Iar Pavel lacrimand si batandu-si cu mana pieptul, sedea inaintea bisericii, plangand foarte pe cel ce i s-a aratat lui asa. Iar cei ce au vazut lucrul cel de mirare al batranului si schimbarea lui cea grabnica care l-a pornit spre lacrimi si plans, il intrebau, rugandu-se, sa le spuna pentru ce plange, socotind nu cumva, deznadajduindu-se de tot, face aceasta. Il rugau sa intre si la slujba cu dansii. Dar Pavel scuturandu-se de dansii si lepadandu-se de aceasta, sedea afara tacand si tanguind mult pe cel ce asa i se aratase lui. Dupa putin, ispravindu-se slujba si toti iesind afara, iarasi lua aminte Pavel la fiecare, stiind cum au intrat si vrand sa cunoasca cum ies. Deci, vede pe batranul acela care avea mai inainte tot trupul negru si intunecat, ca iese din biserica luminat la fata, alb la trup, si pe draci departe mult, mergand dupa dansul si pe inger aproape de el, urmandu-l si bucurandu-se de dansul foarte. Iar Pavel, sarind de bucurie, striga, binecuvantand pe Dumnezeu si zicand : o, nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu ! O, indurarile Lui cele dumnezeiesti si bunatatea Lui cea peste masura ! Apoi alergand si suindu-se pe o piatra inalta, zicea : veniti si vedeti lucrurile lui Dumnezeu ( +1 ), cat sunt de infricosate ( +2 ) si de toata spaimantarea vrednice ! Veniti si vedeti pe Cel ce voieste ca toti oamenii si se mantuiasca si la cunosunta adevarului, sa vina ! ( +3 ) Veniti sa ne inchinam si sa cadem la El ( +4 ) si sa zicem : Tu singur poti sa ridici pacatele ! Deci alergau toti cu sarguinta, vrand sa auda cele ce se zic. Si dupa ce s-au adunat toti, a povestit Pavel cele ce vazuse dansul mai inainte de intrare in biserica si dupa aceasta iarasi. Si il ruga pe barbatul acela sa spuna pricina pentru care i-a daruit Dumnezeu lui de naprasna atata schimbare. Iar omul, vadit fiind de Pavel, inaintea tuturor a povestit fara sfiala cele despre sine, zicand : eu sunt om pacatos si de multa vreme vietuiam in curvie pana acum. Iar acum, intrand in Sfanta Biserica a lui Dumnezeu, am auzit pe Sfantul Prooroc Isaia citindu-se, sau mai bine zis, pe Dumnezeu graind printr-insul : spalati-va si va curatiti, scoateti viclesugurile din inimile voastre inaintea ochilor Mei, invitati-va a face bine si de vor fi pacatele voastre ca taciunele, ca zapada le voi albi ! Si de veti voi si Ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca ( +5 ) ! Iar eu curvarul, de cuvantul proorocului umilindu-ma la suflet s1 suspinand in sufletul meu, am zis catre Dumnezeu : Tu, Dumnezeule, care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi ( +6 ), Cel ce acum prin proorocul Tau ai fagaduit acestea cu lucrul implineste-le si la mine pacatosul si nevrednicul, ca iata, de acum Iti dau cuvantul si ma fagaduiesc si din inima ma marturisesc Tie, ca nu voi mai face acest fel de rau si ma leapad de toate faradelegile si Iti voi sluji de acum cu curata stiinta. De astazi, o, Stapane ! Si din ceasul acesta primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc si cad inaintea Ta si ma departez de acum inainte de tot pacatul ! Cu aceste fagaduinte, am iesit din biserica hotarand in sufletul meu sa nu mai fac nici un rau inaintea ochilor lui Dumnezeu. Si-auzind toti, strigau cu un glas catre Dumnezeu : cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate intru intelepciune le-ai facut ! ( +7 ) Cunoscand dar, o, crestinilor, din dumnezeiestile Scripturi si din sfintele descoperiri, cata bunatate are Dumnezeu catre cei ce curat nazuiesc la Dansul si prin pocainta greselile lor cele mai dinainte le indeparteaza si cum ca da iarasi bunatatile cele fagaduite, nepedepsind pentru pacatele cele mai dinainte, sa nu ne deznadajduim de mostenirea noastra. Ca precum prin Isaia proorocul s-a fagaduit sa spele pe cei noroiti in pacate si ca lana si ca zapada sa-i albeasca, si de bunatatile Ierusalimului celui ceresc sa-i invredniceasca; asa iarasi prin Sfantul Prooroc Iezechil, cu juramant ne incredinteaza ca nu ne va pierde pe noi. Caci zice : viu sunt Eu, Domnul, ca nu voiesc moartea pacatosului, ci sa se intoarca si si fie viu ( +8 ).
________________________________________
( +1 ) Psalm. 45, 8.
( +2 ) Psalm. 65, 2.
( +3 ) I Tim. 11, 4.
( +4 ) Psalm. 94, 6.
( +5 ) Isaia 1, 16, 17, 18, 19, 20.
( +6 ) I Tim. 1, 15.
( +7 ) Psalm. 103, 25.
( +8 ) Iezechil XVIII, 23, 32.
________________________________________

PENTRU AVVA PETRU, CEL DE LA DIA

1) Petru, preot al celor de la Dia, daca vreodata se ruga cu vreunii, fiindca pentru preotie era silit sa stea inainte cu smerita cugetare, se punea pe sinesi mai pe urma, marturisindu-se, precum este scris, la viata lui avva Antonie. Aceasta o facea nemahnind pe nimeni.