DIVORTUL

 

DIVORTUL

615. - In general vorbind, divortul este desfacerea casatoriei, pe care o provoaca sotii intre ei, pentru care biserica nu le poate da nici-o binecuvantare sau holarare juridica oficiala, de, aceea nici nu se prevede vreo slujba bisericeasca. In conceptia crestina, casatoria este indisolubila, de aceea adevarata ei legimitate consta numai in casatoria intaia. Desfacerea ei legala o face numai moartea unuia dintre soti, sau pe plan mai inalt, al ambilor soti, caci dupa moarte sunt ca ingerii necasatoriti (Matei 22,30). Cu toate acestea, conducerea bisericeasca, tinand seama de scopul moral al casatoriei, inca din vremea apostolilor, vaduva ramasa prin deces, a capatat ingaduinta de a se recasatori, ca o iconomisire dintre cele doua alternative, a vaduviei prea superioare in deplina stapanire de sine (Luca-2,30) si a desfraului prea pacatos, i s-a indicat calea de mijloc a casatoriei a doua (I Cor. 7, 8; I Tim. 5, 3-6). Astazi se mai ingaduie divortul, cand sotia avorteaza incorigibil lasand sotul fara urmasi; preacurvia (Matei 5,32; 19,6); apostazia ca o moarte spirituala (I Cor. 7,15); intrarea in monahism ca o moarte superioara fata de lumea pusa in slujba pacatului (VI ec. 42,48).

616. - Scopul casatoriei este nasterea de copii (Fac. 1,27; 2,23-24; 9, 1), promovarea moralitatii (I Cor. 7,1-34) si ajutorinta reciproca (Efes. 5, 22-23; Matei 19,6-8). Si cu toate acestea, daca unul dintr-aceste scopuri nu este atins din motive independente de vointa sotilor, nu inseamna ca nunta ar fi nevalabila. Copiii ii da Dumnezeu si cei ce nu au copii nu sunt indreptatiti sa divorteze. In caz ca un sot se imbolnaveste si nu poate satisface placerile celuilalt, aceasta nu-l indreptateste sa se desparta, in caz ca un sot poate sa se gospodareasca singur, nu-l scuteste legea de a neglija pe celalalt sot. In lumea aceasta, orice crestin are de purtat o cruce a sa, atat ca existenta de sine, cat si ca membru in familie si societate. De aceea, mai presus de orice scop lumesc si pamantesc, crestinul trebuie sa aiba ochii mintii si ai credintei atintiti la providenta cea de sus, supunandu-se cu barbatie sub povara vietii (V. Casnicia, Celibatul).

617. -"Daca vreun mirean, isi va lasa sotia sa legitima si va lua pe alta necasatorita, sau lasata de altul, sa se afuriseasca". Apost. 48.

618.-"Femeile ostasilor care s-au maritat cand lipseau barbatii lor, se supun acelorasi aprecieri ca si acelora ce le-au disparut barbatii si n-au asteptat intoarcerea for. (c. 31). Acest fapt, cere oarecare ingaduinta, deoarece a fost la mijloc banuiala mortii. - Sf. Vasile 36 (VI, 87,93).

619. -"Cel ce isi lasa (prin divort neingaduit) sotia sa legitima sl ia pe alta, trebuie sa fie canonisit ca un preacurvar, dupa porunca Domnului (Matei 19,9). Parintii au hotarat (c. 48) ca un astfel de vinovat, un an sa planga, doi ani sa asculte, trei ani sa stea in genunchi, iar in al saptelea an sa stea cu cei credinciosi la rugaciune si daca se va pocai cu lacrimi, se va invrednici de impartasanie". Sf.Vasile 77.

620. - "Tot asa se canonisesc si cei ce se casatoresc succesiv cu doua surori in timpuri deosebite". Sf. Vasile 78.

621. -"Daca vreo femeie si-ar lasa barbatul din scarba de casatorie si-ar pleca, sa fie anatema". Gangra 14.

622. -."S-a hotarat, potrivit invataturii evanghelice si apostolice (Matei 19, 4-10; I Cor. 7,10-11), ca nici cel lasat de sotie, nici cea parasita de barbat, nu pot sa se impreune cu altul, ci ori sa ramana asa necasatoriti ori sa se impace si daca nu vor asculta, sa se canoniseasca. Cu privire la aceasta chestiune sa se aiba in vedere si legile imparateti." Cart. 102.-

623.- "Preotul, sau diaconul, sau altul din clerici intr-adins pentru smerenia-si va goni femeia, acela sa se afuriseasca pana va suferi s-o ia inapoi, iar, de se va lasa intr-acel gand si nu o va lua, aceluia sa i se ia darul, ca se arata din aceasta, carele si-a gonit femeia, ca socoate nunta si patul nespurcat, pentru aceea i se ia darul de nu o va lua ca si Hristos nunta cea dintai o blagoslovi", -ILT, 100.

624 -"Iar, de se va afla vreun preot ca sa se lepede de nunta- sau de carne sau vin, nu pentru infranare, ci pentru uraciunea lor, acela sau sa se indrepteze sau sa i se ia darul". -ILT, ioo.

625. -"Iar, de va lasa unul pe altul de buna voie, barbatul sau muierea si se va duce la viata calugareasca, care e tocmai ingereasca, de se va face calugar, acela n-are partasie nici de pedeapsa, caci a mers intru mai buna cale". -ILT, 181.

626. -"Barbatul care nu se impreuna fireste cu femeia sa, ci varsa pe dinafara pe coapse, atunci sa se desparta". -ILT, 181.

627. -"Cel ce va pacatui cu femeia lui afara de fire (sodomie, onanie), acela preot sa nu se faca, ci sa se desparta de ea si dupa despartire sa se canoniseasca 15 ani fara de impartasanie". -ILT,231.

628. -"De va avea cineva muiere care se indraceste, acela sa nu o desparta, numai ca sa o astepte trei ani, daca se va tamadui, sa o tina, iar sa nu o desparta, iar de nu se va izbavi dupa acei trei ani de acea patima a dracului, atunci sa o lase si sa ia alta. Asijderea si muierea de se va intampla sa vie la barbatul ei patima aceea a dracului, trebuie sa-l astepte cinci ani, iar dupa aceea, daca se va afla tot in acea patima si nu se va izbandi de "dansa, atunci, sa fie volnica muierea sa se desparta de barbatul ei si sa ia altul, iar de se va fi intamplat sa fi avut acea boala sau barbatul, sau muierea mai inainte de ce nu se facuse nunta, fiind numai logoditi, atunci degrab sa se desparta fara nici-o indoireILT, 233.-

629, -"Intrucat, legea fundamentala a Scripturii, ingaduie exceptional cazuri de divort, devenind oarecum canonic, socotim ca n-ar fi rau sa se intocmeasca o rugaciune pentru divort pe care preotul ar putea-o citi inainte de cununia urmatoare, fireste, numai dupa ce divortul s-a legalizat si pe cale sociala si bisericeasca, adica dupa ce preotul raporteaza episcopului cum ca exceptional, divortul este acceptat de legile statului si de biserica ca un rau mai mic, pentru ca apoi, dupa o oarecare canonisire, sa i se citeasca acea rugaciune de divort spre a impaca constiinta celor evlaviosi si a-i tine apropiati de viata bisericeasca".

Carti Ortodoxe

Cuprins