IUBIREA


IUBIREA

959. - Daca credinta este imprumut de adevar, iar nadejdea o asteptare rabdatoare si statornica a implinirii acestor adevaruri, apoi iubirea este posesiunea, la inceput relativa si apoi absoluta, a insusi adevarului. Iubirea desavarseste pe om in masura in care omul se desavarseste prin iubire de adevar si de dreptate fata de sine si de Dumnezeu. Ea este un dar (Rom. 5,5,13, io), o porunca (Matei 22,36-37), un foc (Luca 12, 49), o putere desavarsitoare a vietii crestine (Deut. 4, 5; Ioan 14, 21-23; I Cor. 13, 1-31; I Petru 4, 8). Ea duce pana la unirea cu Dumnezeu (I Ioan 4,8).

960. -Iubirea este de doua feluri: a), iubirea naturala in virtutea careia omul face binele calauzit de legile naturale si de pe urma careia culege bunatatile materiale; b). iubirea evanghelica pentru Dumnezeu, care se desfasoara practic, numai dupa legile Domnului, in afara carora nu poate exista o astfel de iubire. De aceea crestinul trebuie sa fie luminat la minte si atent in trairea virtutilor (Rom. 12,2) ca sa nu amestece iubirea evanghelica cu cea a dulcegariilor lumesti, caci altceva este a face binele-iubirii dupa dreptatea legilor evanghelice si altceva este a face binele cerut de poftele si interesele marunte ale oamenilor, care sub titlul iubirii de aproapele o numesc mila evanghelica, iar in realitate este o iubire pacatoasa. "Nu iubiti lumea nici lucrurile lumii"... (Ioan 2,15-18; V. Fapte bune).

961. -"Cel desavarsit in iubire si ajuns la culmea nepatimirii, nu mai cunoaste deosebirea intre al sau si a altuia, sau intre a sa si a alteia, sau intre credincios si necredincios, intre rob si slobod si peste tot intre barbat si femeie; ci ridicat mai presus de tirania patimilor si cautand la firea cea una a oamenilor, priveste pe toti la fel si are fata de toti aceeasi dragoste. Caci nu mai este elin si iudeu, nici barbat si femeie, nici rob sau slobod, ci in toate si in toti este Hristos" (Gal. 3, 18). Filoc. II, p. 61, 30.

962. -"A avea pe aproapele ca pe tine insuti, epropriu giijei care se ocupa numai de viata lui, iar aceasta tine de legea naturala. insa a-l iubi pe aproapele ca pe tine insuti, insemneaza a avea grija si de fericirea lui prin virtute, iar aceasta o porunceste legea scrisa. In sfarsit, a-l iubi pe aproapele mai mult ca pe tine insuti e propriu legii harului". -Filoc. III, p. 419, 50.

Carti Ortodoxe

Cuprins