JUDECATA


JUDECATA

1038. -Judecata bisericeasca isi are temeiul in porunca lui Iisus (Matei 18, 15-17) si oranduirea apostolica (I Cor. 2,14-15; 6,1-5; Tit. 1, 5-10) continuata de Sfintii Parinti in organizarea canonica a societatii bisericesti (I ec. 5; II ec. 6; Cart. 10,15,104). Judecator suprem al lumii este Dumnezeu. Cel mai inalt for judecatoresc in Biserica este Sfantul Sinod, in cuprinsul eparhiei este episcopul impreuna cu soborul prezbiterilor sai. "Judecatile voastre sa le faceti in ziua a doua a saptamanii (luni) pentru ca daca cineva va fi nemultumit cu hotararea voastra, pana sambata sa aveti timp ca sa puteti potoli nemultumirea si duminica sa impacati pe cei invrajbiti intre ei. De fata sa fie la judecata si diaconii si preotii judecand fara partinire, ca oameni ai lui Dumnezeu (I Tim. 6,11) cu toata dreptatea. Sa fie de fata si partile impricinate, dupa cum zice legea. Acei intre care este pricina, sa stea fiecare in fata judecatorului (Deut. 19,17) si ascultandu-i sa va spuneti parerile cu dreptate, silindu-va a-i impaca unul cu altul mai inainte de hotararea episcopului, ca sa nu ajunga la cunostinta publica hotararea data contra celui pacatos... Ascultati deopotriva, fiecare din parti si pe paras si pe parat, insa nu cu partinirea nici unei parti, ci cu dreptate ca unii ce veti da hotararea pentru viata vesnica sau pentru moarte, caci Dumnezeu zice: cu grija sa urmaresti dreptatea (Deut. 16, 20). De aceea, cel care a fost pe dreptate pedepsit de voi si afurisit, ramane lipsit de viata si slava cea vesnica, si fata de oamenii evlaviosi fara cinste, si osandit de Dumnezeu".-Const.Apost.II, 4.

1039. -"In Biserica sunt doua feluri de judecati: a), judecata interna, prin spovedanie unde vinovatul are initiativa acuzatiei de sine insusi, duhovnicul este numai martor si ispravnic al tainei, (I Cor. 3, 9) iar judecator este Dumnezeu a carui vointa si hotarare se gaseste in legile Sfintei Scripturi (I Cor. 2, 6-16) si ale canoanelor in virtutea carora duhovnicul isi indeplineste misiunea ispravniciei (I Cor. 4,1-5). b). Judecata externa bisericeasca (I Cor. 1-11) prin care se pune stavila raului launtric manifestat in afara, fara judecata interna a constiintei care este adormita sau pervertita" (I Cor. 2,15). "Daca ne-am judeca pe noi insine n-am mai fi judecati de altii", (I Cor. 11, 31).

1040. -"Episcopul trebuie sa judece, cu adevarat drept, dupa cum este scris: Faceti judecata dreapta (Zah. 7, 9; Luca 12,57; Ioan 7,24)... El trebuie sa apere nevinovatia, iar ceea ce este vrednic de osanda, sau sa tamaduiasca sau tot ceea ce este bolnav si fara de leac sa lepede afara. Sa nu pedepseasca in graba si nici sa nu dea crezare oricui, caci este cu putinta ca unii din invidie sau ura contra vreunui frate sa nascoceasca invinuiri nedrepte, ca cei doi batrani contra Suzanei (Daniel, Ist. S) in Babilon, ca egipteanca contra lui Iosif (Fac. 39). Deci, tu ca om al lui Dumnezeu (I Tim. 6, 2) nu primi cu usurinta asa ceva ca sa nu pierzi pe cel nevinovat si sa omori pe cel drept (Ex. 23, 7) caci cine face asa ceva, este mai degraba tatal maniei decat al pacii. Insa, acolo unde este manie nu mai este Domnul (Efes. 2, 3) pentru ca mania este prietenul satanei, vorbesc de mania, scornita pe nedrept de fratii mincinosi, care niciodata nu voiesc sa fie pace in Biserica". - Const. Ap. II, 37.

1041. ..."Chiar daca parasul este curat la cuget sa nu fie crezut singur, caci acesta ar fi contra legii, ci sa aiba si alti martori, cu aceeasi purtare ca si el, precum zice legea. In gura a doi sau a trei martori sa stea tot adevarul (Deut. 19, 15). De ce spunem sa fie cercetata purtarea martorilor si ce fel este? Pentru ca adeseori se intampla ca doi sau mai multi sa marturiseasca de rau si sa fie intelesi ca sa sustina minciuna cum au marturisit cei doi batrani contra Suzanei in Babilon..." (III Regi 21,10-14; Matei 26; F. Ap. 6, 7). Const. Ap. II, 49.

1042. -"Martorii sa fie oameni asezati, stapani pe sine, blanzi, seriosi, cu dragoste, cumpatati, credinciosi si cu frica de Dumnezeu, caci numai marturia unor astfel de oameni este asigurata prin moralitatea lor si adeverita prin felul lor de viata. Iata marturia celor ce nu sunt astfel, sa n-o primiti. Chiar de s-ar parea ca se potrivesc in marturia lor..." (Ex. 23, 21). -Const. Ap. II, 49.

1043. -Clericii si mirenii binecredinciosi sunt obligati de canoane sa aduca toate neintelegerile cu privire la adevarurile de credinta, viata morala, slujbe bisericesti si drepturi si datoriri intre colaborarea frateasca, treburi administrative, exceptii in casatorii, bunuri materiale de intretinere, etc, in fata autoritatilor bisericesti (Apost. 32; I ec. 2, 5-17; IV ec. 9, 17, 21, 28; VI ee. 2; Cart. 12, 14, 20, 62, 100; Ant. 6; Sard. 14). Legile si regulamentele bisericesti prevad la fiecare unitate administrativa bisericeasca ca protoierie, episcopie, mitropolie, sau patriarhat cate un consistoriu de judecata precum si pedepsele care se vor da pentru fiecare caz in parte cu scopul de a indrepta pe cel ce a gresit, a mangaia pe cel neindreptatit si a apara dreapta credinta fata de cei ce o batjocoresc prin faptele lor rele sau prin alte forme (Apost. 39,40,41; IV ec. 4; Ant. 25).

1044. -"Daca cineva va cunoaste pacatele ascunse ale unui preot, dator este sa-l spuna arhiereului ca sa-l indrepte. Insa nu se cuvine a socoti pe preot lipsit de preotia lucratoare pana ce nu va fi osandit de judecata bisericeasca. Daca cineva se indoieste, sa se duca la alt preot, caci nu trebuie sa vina la dansul fara credinta. Insa daca va lasa la Dumnezeu greseala pacatului, atunci el va primi sfintirea ca de la un organ si cu adevarat se sfinteste, caci nu omul din preot, ci darul preotiei lucreaza sfintenia tainei". -Sim. Tes, IX, 49.

1045. -Adevarata judecata bisericeasca se face numai in conformitate cu legile canonice, legile Domnului. Duhovnicul nu trebuie sa se amestece in judecata externa sub nici-o forma, caci nu va putea scapa de pacat si de sminteala (Cart. J32). Judecata externa pedepseste cu: 1). Sfatul (Apost. 31) 2). Dojana (IV, ec. 19; Ant. 25; Sard. 13) 3). Afurisirea, excomunicarea sau indepartarea de la impartasire un timp sau definitiv pana la indreptare. Prin afurisirea clericului se intelege suspendarea sau caterisirea provizorie si temporala de la slujbele altarului, dar nu caderea din treapta de cleric (Apos. 5,10,31, 35, 65, 66, 84; IV et. 82; VI ec. 3, 55, 58, 64,76; Ant. 6, 10; Sard. 14; Cart. 133; Sf. Vasile27, 69).

4). Caterisirea pentru clerici: cu dreptul de a purta numai numele de cleric (Apost. 5, 8, 29, 36, 45, 54, 56, 58, 73; mi, 4) sau fara nici acest drept (Apost. 12,16, 28, 30,59, 64; VI ec. 1, 86; Ant. 1, 6; Sf.Vasile 3, 88).

5). Anatema (IV ec. 2,7; VII ec. 5; Gangra 1, 4, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 14, 15, 16, 18; Cart. 11, 81). Fara indreptare nu exista iertare. Caterisitul definitiv, prin indreptare poate deveni iarasi fiu al Bisericii numai pentru mantuirea sa personala, dar nu mai poate reveni niciodata la preotia pierduta.

1046. -"Cel ce fara judecata va ierta pedeapsa celui pacatos, cum a facut Eli fiilor sai (I Regi 2,12-36; 4,17-21) sau lui Agar (I Regi 15,15-35) care n-a ascultat de Domnul, pangareste si demnitatea sa si Biserica Domnului. Unul ca acesta este nedrept si fata de Dumnezeu si fata de oamenii evlaviosi fiindca a dat prilej de sminteala noilor convertiti, catehumenilor si celor tineri cu varsta. Pe unul ca acesta il asteapta chinul si piatra de moara la gat si adancul marii" (Matei 18, 6-7; II Petru 3, 13; Apoc. 22,11; Const. Ap. II, 10).

1047. -"Daca episcopul va fi acuzat de ceva, de catre oameni vrednici de credinta, trebuie sa fie chemat de sinodul episcopilor si prezentandu-se, va marturisi el insusi, sau vinovatia lui se va dovedi de altii si astfel i se va hotari pedeapsa. Iar daca nu va veni, fiind chemat odata, sa se cheme si a doua oara trimitandu-se la el doi episcopi. In caz de neascultare sa fie chemat a treia oara, trimitandu-se iarasi doi episcopi la el. Si daca nici asa, cu dispret, nu va asculta, sinodul sa hotarasca asupra lui cum va socoti, ca sa nu creada ca fugind de judecata, va mai fi folosit". -Apost. 74.

1048. - Ca martor impotriva episcopului sa nu fie primii ereticul, dar nici numai un singur credincios, caci prin gura a doi sau trei martori se va statornici tot adevarul" (Matei 18,16). -Apost. 75.

1049. -"Cu scopul de a tulbura si distruge ordinea bisericeasca, multi nascocesc fel de fel de acuzatii dusmanoase, impotriva episcopilor, care au sarcina de a conduce Biserica. Toate acestea le fac numai sa manjeasca buna reputatie a preotiei si sa tulbure pacea poporului. Pentru aceasta sinodul adunat acum la Constantinopol, hotaraste sa nu se mai ingaduie oricui si fara de nici-o cercetare, sa aduca acuzatii impotriva conducatorilor Bisericii, dar nici sa fie opriti toti de a face reclamatii".

a). "In caz ca cineva face vreo reclamatie impotriva episcopului, cum ca el personal a fost pagubit, sau ca i s-a facut vreo alta nedreptate de ordin material, la o astfel de reclamatie sa nu se mai cerceteze nici despre persoana reclamatului si nici despre religia lui. In orice imprejurare, episcopului trebuie sa i se ceara a-si pastra constiinta curata, iar celui ce zice ca a fost nedreptatit, sa i se faca dreptate de orice fel de religie ar fi el".

b). "Iar daca acuzatia adusa episcopului ar fi bisericeasca, atunci trebuie sa se faca cercetari asupra persoanelor acuzatorilor. Mai intai ereticii sa nu aiba voie sa aduca acuzatii impotriva episcopilor drepteredinciosi, in chestiuni bisericesti. Numim eretici pe cei ce sunt exclusi din Biserica si pe cei ce mai pe urma au fost anatematizati si de catre noi si in afara de acestia si pe cei ce se prefac ca marturisesc adevarata credinta si au devenit schismatici si fac adunari sectare, impotriva episcopilor nostri canonici".

c). "Daca vreunul din reclamanti a fost condamnat de Biserica, din vreo oarecare pricina, fie el dintre clerici, fie dintre mireni, nici acestia nu au voie sa reclame pe episcopi, pana ce nu se vor achita mai intai de propria lor vinovatie. De asemenea si cei ce sunt sub vreo acuzatie mai veche, nu li se poate primi acuzatia asupra episcopului sau a altor clerici pana ce nu vor dovedi ca sunt nevinovati, de pacatele ce li se imputa".

d). "Insa unii care nu sunt nici eretici, nici excomunicati, nici condamnati, nici acuzati prin oarecare vinovatii si ar aduce vreo acuzatie bisericeasca asupra episcopului, Sfantul Sinod hotaraste ca acestia sa inainteze reclamatia catre toti episcopii eparhiei (membri ai Sfantului Sinod) si sa arate cu dovezi vinovatiile acelui episcop. Si daca se va inttmpla ca acesti episcopi sa nu poata aduce lumina asupra invinovatirilor aduse asupra acelui episcop, atunci ei sa mearga la sinodul cel mare al episcopilor cand vor fi convocati pentru aceasta chestiune. Acuzatorii sa nu-si inainteze reclamatia lor decat numai daca declara scris in ea, cum ca se vor supune aceleeasi pedepse, daca episcopul acuzat se va dovedi ca a fost calomniat la cercetarea de judecata"'.

e). "Daca cineva va dispretui cele hotarate, dupa cum s-a aratat mai sus si ar indrazni sa supere urechea imparatidui sau forurile de judecata lumeasca sau sa tulbure sinodul ecumenic nesocotind sinodul eparhiei metropolitane, acuzatia unuia ca acestuia sa nu fie primita, ca cel ce a defaimat canoanele si a vatamat ordinea bisericeasca". -II ec. 6.

1050. -"Daca vreun cleric are judecata cu alt cleric sa nu ocoleasca pe propriul sau episcop si sa se duca la forurile de judecata lumeasca, ci mai intai sa se supuna judecatilor episcopului sau, sau sa se faca judecata de cei pe care ambele parti i-ar invoi cu ingaduinta episcopului lor. Daca cineva ar face contrar acestei hotarari, sa fie supus pedepselor canonice".

"Daca cineva ar avea judecata cu episcopul sau sau cu alt episcop, sa fie judecat de sinodul eparhiei mitropolitane".

"Iar daca vreun episcop sau cleric ar avea judecata cu mitropolitul eparhiot, sa se adreseze prin judecata exarhului ca presedinte al Sfantului Sinod sau patriarhului cetatii imparatesti a Constantinopolului".

1051. -"Parohiile de la tara, din fiecare eparhie, sa atame nestramutat de episcopii care le detin si mai ales daca le-au administrat fara opozitie timp de 30 de ani. Iar daca in cuprinsul celor 30 de ani s-a nascut sau s-ar naste vreo controversa pentru aceasta, se permite celor ce zic ca au fost nedreptatiti sa se adreseze sinodului eparhiei. Iar daca cineva s-ar nedreptati de mitropolitul sau, sa se judece la exarhul diecezei sau la scaunul Constantinopolului precum s-a zis mai inainte. Iar daca imparatul a zidit cetate noua sau se va zidi in viitor, apoi si impartirea parohiilor bisericesti sa urmeze randuielilor civile de stat". -IV ec. 17.

1052. -"Pe langa toate celelalte, repetam si canonul (IV ec. 17) care hotaraste ca parohiile de la tara si cele de prin sate, din fiecare Biserica sa ramana nestramutate la episcopii cei ce le detin si mai ales daca le-au administrat tinandu-le fara opozitie timp de 30 de ani, s-a nascut sau s-ar naste vreo controversa pentru aceasta, se permite celor ce zic ca au fost nedreptatiti sa se adreseze sinodului eparhiei". -VI ec.25.

1053. -"Stim din Scriptura ca prin gura a doi sau trei martori se adevereste tot cuvantul. Deci, hotaram ca sclavii liberati de stapanii lor sa-si primeasca aceasta rasplata in fata a trei martori. Cei ce au fost de fata la liberare vor confirma si vor adeveri cele ce s-au facut", -VI ec. 85.

1054. -"Clericii sau mirenii care reclama contra episcopilor sau clericilor, acuzatiile lor sa nu se primeasca fara cercetare decat numai dupa ce se va aprecia mai intai vrednicia lor morala". -IV ec. 21.

1055. -"Daca vreun episcop sau prezbiter sau orice cleric ar merge la imparat fara stirea si scrisoarea episcopilor eparhioti si mai ales a celui din capitala, acela sa se inlature si sa fie lepadat nu numai de comuniune ci si de demnitatea sa, ca unul care supara pe imparat, contrar oranduirii bisericesti.. Iar daca ar fi silit de mare nevoie sa se adreseze imparatului, acesta sa o faca cu chibzuinta si socotinta episcopului capitalei, eparhiei si a sinodului sau si cu scrisorile acestora sa porneasca la drum", -Ant. II.

1056. -"Daca vreun prezbiter sau diacon caterisit de episcopul sau sau un episcop caterisit de sinod, ar indrazni sa apeleze la imparat, stiind ca el trebuie sa se adreseze episcopilor unui sinod mai mare si de la ei sa astepte hotarirea, fiindca el dispretuieste marele sinod si staruie pe langa imparat, unul ca acesta nu este vrednic de nici-o iertare, nici sa aiba drept de aparare si nici sa astepte vreo nadejde de reintegrare in viitor". -Ant. 12.

1057. -"Daca vreun episcop ar fi judecat pentru oarecare invinuiri si daca s-ar intampla ca episcopii eparhiei respective sa nu cada de acord in aprecierea vinovatiei, unii considerandu-l vinovat si altii nu, ca sa se inlature indoiala, Sf. Sinod a hotarat ca episcopul mitropoliei sa cheme cativa episcopi din eparhiile vecine (care nu sunt de sub mitropolia sa) cu ajutorul carora sa hotarasca, spre a inlatura indoiala, impreuna cu episcopii eparhiei sale, pricina supusa judecatii". -Ant. 14.

1058. -"Daca vreun episcop invinovatit, s-ar judeca de toti episcopii eparhiei mitropolitane si toti ar lua o hotanre impotriva lui, aceasta sa nu se mai judece de altii, ci hotararea luata de toti episcopii eparhiei sa ramana valabila pentru totdeauna ". -Aut. 15.

1059. -a). "Niciunul dintre episcopi sa nu lase eparhia si sa treaca la altele (pentru slujba) (Ap. 35), la care se gasesc deja episcopi, fara numai daca este chemat de confratii care se afla acolo, spre a nu se parea ca noi inchidem usa dragostei.

b). "Trebuie sa se prevada, ca, daca vreun episcop dintr-o eparhie oarecare are vreo pricina cu confratele sau, nici unul dintre acestia sa nu cheme episcopi judecatori din alta mitropolie (ci din cea din care el face parte).

c). "Daca s-ar intampla ca unui episcop sa i se para ca este condamnat pe nedrept si ar voi sa reinnoiasca judecata, daca se pare dragostei voastre, sa cinstim memoria Apostolului Petru si sa scrie lui Iuliu, episcopul Romei cu privire la cei ce s-au judecat, pentru ca el sa numeasca judecatori (pentru acuzatii care sunt sub jurisdictia sa dintre episcopii invecinati, daca ar trebui sa reinoiasca judecata. Iar daca s-ar socoti ca situatia este de asa fel sa nu se mai rejudece, atunci cele doua judecati sa ramana intarite definitiv". -Sardica 3.

1060. -"Daca vreun episcop ar fi caterisit prin sentinta episcopilor din vecinatate si el ar face apel pentru rejudecare, atunci (cat tine apelul) scaunul sa nu fie ocupat de altul, pana ce episcopul Romei (pentru eparhiile de sub jurisdictia sa) cunoscand cum stau lucrurile, va da o hotarare cu privire la aceasta chestiune". -Sard. 4.

1061. -a). "Daca vreun episcop ar fi dat in judecata si astfel, judecata episcopilor din acea mitropolie l-ar scoate din treapta sa, iar el ar face apel la fericitul episcop al Romei, care ar voi sa-i asculte pasurile, va socoti ca este cu dreptate a se judeca, se va gasi cu cale (in virtutea autoritatii morale fixata mai tarziu la Cart. 62, 100, 125) ca sa scrie episcopilor din mitropolia invecinata (cu cea a celui osandit) pentru ca ei sa cerceteze totul cu sarguinta si temeinicie si sa dea sentinta potrivita cu adevarul".

h). "Iar daca unul ca acesta, care doreste sa se rejudece si la rugamintea lui, episcopul Romei ar gasi buna rejudecare, sa se lase la aprecierea episcopului Romei, daca e bine sa se trimita prezbiteri din partea sa, ca judecatori impreuna cu episcopii mitropoliei invecinate, care prezbiteri vor avea aceeasi putere de a judeca ca si cei ce i-a trimis; sa fie primita si aceasta propunere (pentru mitropoliile supuse Romei)". -(Vezi scris. I si II a Sinod. Cart.).

c). "Iar daca episcopul Romei ar socoti ca sentinta data mai inainte contra episcopului este clara (dreapta) sa se faca cum va socoti ca este bine preainteleptului sau sfat. Episcopii (apuseni) au raspuns: Se primeste aceasta propunere". -Sard. 5.

1062. -a). " Daca s-ar afia vreun episcop prea iute de fire ceea ce nu ar trebui sa fie pentru un astfel de barbat si care s-ar porni cu manie impotriva vreunui prezbiter sau diacon, si l-ar scoate din Biserica, trebuie sa hotaram sa nu-l osandeasca prea repede si nici sa nu-l indeparteze de la impartasanie. Toti episcopii zisera: Cel osandit are dreptul a se adresa mitropolitului eparhiot, iar daca acest mitropolit lipseste, sa apeleze la mitropolitul vecin si sa se roage ca sa cerceteze situatia lui cu temeinicie, caci nu este drept ca sa nu i se asculte rugamintea".

b). "Iar acel episcop, care l-a indepartat pe drept sau pe nedrept este dator sa astepte cu rabdare pana se va face cercetarea si astfel hotararea lui, ori se va confirma, ori se va modifica dupa caz".

c). "Insa cel scos de la impartasire (suspendat) sa nu mai slujeasca pana ce nu se va judeca apelul sau, cu deplina cercetare si buna credinta. Iar daca unii dintre impreuna slujitori vor observa la el atitudine orgolioasa si trufasa, zicand el, ca sufera pe nedrept, ei sunt datori sa-l indrepte pe calea cea buna, cu sfaturi aspre, indemnandu-l sa se supuna si sa asculte. Caci, dupa cum episcopul este dator sa arate dragostea curata si bunatatea sufieteasca catre subalternii sai, tot asa si supusii sai sunt datori sa indeplineasca cu supunere sincera slujba lor fata de episcop". Sard. 14. 1

1063. -"... Daca vreun episcop ar fi scos cu sila pe nedrept, din cauza invataturii inalte sau pentru marturisirea sobornicestii Biserici sau pentru apararea adevarului (dogmatic si moral) si fiind judecat se afla nevinovat, daca el fuge de primejdie si se duce in alta eparhie, sa nu fie oprit a sta acolo (in refugiu) pana cand va veni timpul sa se intoarca inapoi sau pana ce va scapa (prin proces) de injosirea ce i s-a facut, caci este o situatie grea si dureroasa, ca cel ce a suferit pe nedrept sa nu fie ajutat de noi si deci, unul ca acesta trebuie sa fie primit cu multa bunatate si fratietate (referindu-se la primirea in Apus a Sf. Atanasie cel Mare). Toti episcopii au raspuns: Se aproba". -Sardica 17.

1064. -"Episcopul Gaudentiu (al Naisului) zise: fu stii frate Aetiu, ca de cand esti episcop in Tesalonic, intotdeauna ai cautat pacea, pentru ca sa nu fie deosebiri de pareri cu privire la clericii Bisericii si ai cautat sa fie primiti to{i acei (clerici) hirotoniti de Museu si Eutihian (episcopi fara drept eparhial) fiindca (cei hirotonisiti de ei) nu au nici-b vina". -Sard.18.

1065. -".. Cu adevarat avem datoria sa fim linistiti si rabdatori si cu milostivire fata de toti, care au fost promovati in clerul bisericesc de vreunul din fratii nostri (cu hirotonie legala). Daca acesti clerici nu vor voi sa se intoarca la Bisericile pentru care au fost hirotoniti, iar de acum incolo (daca nu vor asculta) sa nu fie primiti intre clerici. Cu privire la Eutihian si Museu sa nu se mai socoteasca episcopi (ca cei ce au fost caterisiti), iar de mireneasca impartasire, (daca ar cere-o) sa nu fie lipsiti. Zis-au toti: Se aproba". -Sard. 19 (Sint. At. si Pidalion difera).

1066. -"Episcopul Gaudentiu zise: Aceste hotarari canonice date pentru a fi implinite pentm mantuirea placuta lui Dumnezeu si oamenilor, potrivit cu raspunderea arhiereasca, ele nu-si vor avea nici o aplicare, dupa aceste hotarari nu sunt urmate de frica sanctiunilor, fiindca stim din experienta ca, chiar si demnitatea preotiei a fost batjocorita de multe ori, de obraznicia unora. Deci, daca cineva (dintre clerici sau episcopi) ar indrazni sa faca ceva contrar (canoanelor), cautand sa asculte mai mult de trufia sa, decat de Dumnezeu, trebuie sa stie chiar de pe acum, ca s-a facut pe sine vinovat de a fi tras la raspundere si de a-si pierde cinstea si vrednicia episcopala. Toti au raspuns: Aceasta hotarare este buna si se aproba". -Sard. 20.

1067. -"...Dupa hotararea Sinodului de la Niceea (c.4), un episcop nu se poate hirotonisi de doi episcopi, ci de trei cu aprobarea mitropolitului...", s. C-pol I.

1068. -"De acum incolo hotaram ca nici de doi nici de trei episcopi, ci de judecata sinodului tuturor episcopilor, dupa canoanele apostolice (l, 2, 74) sa se judece si cateriseasca un episcop prin judecarea celor mai multi se va dovedi mai temeinic gresalele celui vrednic de caterisire, fiind de fata si cel acuzat..". Sinod C-pol 2 (a.394).

1069. -"Numidiu zise: Sunt multi cu viata imorala care socotesc ca pot acuza pe parinti si pe episcopi. Acestia pot fi primiti sau nu ? Episcopul Aureliu zise: Oare aproba dragostea voastra ca cei incurcati in pacate rusinoase sa aduca acuzatii impotriva parintilor; Toti episcopii zise: Cel ce ar fi nevrednic sa nu se primeasca". -Cart. 8.

1070. -."Daca vreun episcop sau prezbiter ar primi la impartasire pe cei ce au fost scosi de la Biserica dupa dreptatea vinovatiei lor, acela se pare ca este vinovat de aceeasi osanda, ca si cei ce fug de hotararea canonica a propriului lor episcop...". Cart. 9.

1071. -.."Daca vreun prezbiter ar fi osandit de propriul sau episcop, si fiind indemnat de trufie si mandrie, ar socoti ca el poate sa slujeasca lui Dumnezeu cele sfinte separat sau sa ridice alt altar contrar credintei si oranduielii bisericesti, unul ca acesta nu trebuie sa ramana nepedepsit.." Cart. 10.

1072. -."Daca vreun prezbiter ar fi osandit pentru purtarea sa, el are datoria sa apeleze la episcopii vecini ca acestia ascultand plangerea sa-l impace cu episcopul sau. Daca nu va face asa, ci cu ingamfare se va uni cu alti razvratiti, despartindu-se de episcopul sau, ar sluji cele sfinte, unul ca acesta sa fie dat anatemii si sa piarda locul sau; insa sa se cerceteze daca nu are para dreapta impotriva episcopului sau". -Cart. 11.

1073. "- Daca vreun episcop ar cadea in greseli si nu se pot aduna mai multi episcopi, ca sa nu se intarzie prea mult, sa fie ascultat de 12 episcopi, iar prezbiterul de sase si diaconul de trei". -Cart. 12.

1074. -"De asemenea s-a hotarat ca din Tripolitania sa vina ca delegat la sinod, numai un episcop, din pricina saraciei provinciei. Prezbiterul de acolo sa fie judecat numai de cinci episcopi, iar diaconul de trei precum s-a spus maisus (c. 12) fireste, sub presedentia propriului sau episcop cand va face apel". -Cart. 14.

1075. -"De asemenea s-a hotarat ca oricare dintre episcopi sau prezbileri sau diaconi sau clerici, contra caruia s-a ridicat vreo acuzatie in Biserica, fie criminala sau civila, daca va refuza judecata bisericeasca si va voi sa se dezvinovateasca in fata judecatorilor lumesti, sa-si piarda locul sau chiar daca sentinta ar fi in favoarea lui si aceasta este valabila in chestiuni criminale, iar in cele civile va pierde tot ceea ce a castigat prin proces, de va voi sa tina situatia sa de cleric".

"Si aceasta se hotaraste, ca daca cineva va face apel la alti judecatori cu putere mai mare, cu nimic nu va vatama cinstea judecatorilor mai mici a caror sentinta se anuleaza, daca se dovedeste ca nu au judecat din dusmanie sau patima sau ca au primit darurile miluielii. Dar daca prin invoirea partilor se vor alege alti judecatori, chiar daca ar fi mai putini decat cei randuiti (c. 12), partea nemultumita nu mai are drept de apel...". -Cart. 15.

1076. -"... Daca vreunul dintre episcopi este parat, acuzatorul trebuie sa inainteze para la episcopii care sunt in cuprinsul provinciei (mitropolitane). Episcopul parat sa nu fie despartit de comuniune (inainte de judecata) decat numai daca este chemat prin scrisori ca sa se prezinte la judecata episcopilor alesi spre a-l judeca, iar el nu s-ar prezenta la ziua hotarata, adica la termen de o luna, de ziua cand s-a dovedit ca a primit citatia. Dar daca el va dovedi ca a fost impiedicat spre a se infatisa de a raspunde impotriva acuzatiilor care i se aduc, din pricina unor piedici adevarate si constrangatoare, sa se dea alt termen de infatisare in cuprinsul altei luni; daca nu se va prezenta nici in luna urmatoare sa nu mai fie in comuniune (sa fie suspendat) pana isi va dovedi nevinovatia. Iar daca nu va voi sa se prezinte nici in fata sinodului general anual, ca macar acolo sa-si limpezeasca situatia lui, se va judeca ca si cum el insusi si-a rostit sentinta de osandire impotriva lui (dupa gravitatea acuzatiei). Si in tot timpul (dupa a doua luna si pana la sinod) in care a fost scos de la comuniune (suspendat) sa nu se impartaseasca nici la Biserica unde el slujea si nici in cele ale eparhiei".

"Parasul lui, daca n-a lipsit de la termenii de judecata, sa nu fie scos de la comuniune (suspendat daca este cleric), iar daca parasul ar lipsi ascunzandu-se, atunci episcopul reintegrandu-se, insusi parisul va fi lepadat de la comuniune, dar fara a i se lua putinta de a-si sustine acuzatiile, daca ar putea dovedi ca a lipsit de la termenul de judecata, nu din voia lui, ci pehtru ca a fost impiedicat a se prezenta, caci odata introdusa actiunea in fata judecatii episcopilor, daca parisul este prihanit, atunci el nu mai poate fi primit ca acuzator, decat numai daca acuzatiile se refera la interesele sale personale si nicidecum pentru cele bisericesti". -Cart. 19.

1077. -In caz ca episcopul cateriseste pe cineva si acela face apel : "Prezbiterii sau diaconii sunt osanditi dupa ce se va completa mai intai numarul egal al episcopilor alesi din eparhiile vecine, pe care i-ar cere cei pariti, adica sase pentru cauza prezbiterului si trei pentru a diaconului, impreuna cu acestia fiind si episcopul celor pariti, vor cerceta pricinile, pastrandu-se intre acuzator si parati aceeasi randuiala a zilelor, a termenelor si a persoanelor (ca la orice judecata). Cauzele celorlalti clerici (inferiori) le va cerceta si solutiona numai episcopul locului". -Cart. 20.

1078. -"Asijderea s-a hotarat ca prezbiterii si diaconii si ceilalti clerici inferiori, in pricinile pe care le au, daca nu vor fi multumiti cu judecata episcopilor lor, atunci sa apeleze la judecata episcopilor invecinati si cum vor hotari episcopii acei chemati, cu consimtamantul propriului lor episcop asa sa ramana. in caz ca vor voi sa apeleze de la acesti episcopi, n-au voie sa apeleze la judecata de peste mare (a episcopului Romei), ci la mitropolitii propriilor eparhii, dupa cum s-a hotarat de mai multe ori, cu privire la episcopi. Iar cei ce vor apela la judecatoriile de peste mare (la Roma) de nimeni sa nu fie primiti la impartasire in Africa". -Cart. 28.

1079. -"Asijderea intregul sinod a hotarat ca cel ce a fost excomunicat pentru lenevirea sa, fie episcop sau orice fel de cleric, daca in timpul cat a fost excomunicat provizoriu ar indrazni sa se impartaseasca mai inainte de a fi fost judecat, unul ca acela sa fie socotit cum ca el insusi si-a adus asupra sa hotararea de condamnare definitiva chiar daca ar fi fost nedreptatit". -Cart. 29.

1080. "Asijderea, s-a hotarat ca acuzatorul, daca in localitatea in care locuieste el si-ar tine judecata, el s-ar teme de vreo amenintare a multimii, el poate sa-si aleaga o alta localitate in apropiere, unde nu-i va fi greu sa aduca martorii si acolo i se va judeca pricina". -Cart. 30.

1081. -"Trebuie a se cere de la imparati ca sa binevoiasca a hotari, ca daca oarecare mireni impricinati ar voi sa fie judecati de biserica pentru orice fel de pricina, potrivit cu dreptul apostolic (I Cor. 6,1-5), iar sentinta data n-ar placea unei parti si ar apela la judecata lumeasca, imparatul sa nu ingaduie a se chema acel cleric (judecatoresc) acum ca martor, la judecata lumeasca, care mai inainte a cercetat acea chestiune, ori s-a intamplat a fi de fata la cercetari ca martor, si nici rudele persoanelor preotesti (care ar sti ceva) nici ele sa nu fie chemate la judecata lumeasca ca sa fie martore, ci impricinatii sa se judece de stat ca si cum nu s-ar fi judecat". -Cart. 59.

1082. -"Sa se ceara (de la imparati) ca sa binevoiasca a porunci, sa nu se mai ingaduie ca un cleric, de orice treapta ar fi, daca este condamnat prin sentinta sinodului episcopal, pentru orice fel de vina, sa fie aparat (facand tulburare) de vreun cleric influient de la Biserica la care a fost mai inainte si nici la alt sustinator lumesc, statornicindu-se pentru acesti interventionisti, pedeapsa amendarii in bani si pierderea demnitatii pe care o au fara a se putea justifica ei cu varsta sau cu sexul". -Cart. 62.

1083. -In rezumat: "Episcopul Echiliu a fost condamnat de sinod. El a plecat in Italia. Delegatia africana, care acum pleaca in Italia, daca il va afla ca el lucreaza ca episcop sa-l demaste, "actionand impotriva lui" spre a curma raul din Biserica". -Cart. 65.

1084. "S-a hotarat ca daca oarecari clerici ar fi acuzati si supusi sub osanda din cauza pacatelor, ci ar cere ingaduinta de a li se acorda timp de un an ca sa-si dovedeasca nevinovatia, sa li se asculte cererea ca sa nu se aduca defaimare Bisericii si sa se impiedice trufia ereticilor si a paganilor. Iar daca in timp de un an ei nu vor aduce dovezile dezvinovatiei lor, sa nu mai aiba dreptul de a fi ascultati". -Cart.79.

1085. -Cuodvultdeus, episcopul Centuriei, a fost dat in judecata sinodului, de potrivnicul sau. Acuzatul, fiind intrebat daca el se prezinta la instanta a raspuns ca da, insa nu s-a prezentat Ia proces si a raspuns ca nu se va mai prezenta niciodata. Sinodul a hotarat ca nici-un episcop sa nu mai aiba impartasire cu Cuodvultdeus pana ce nu se va termina procesul lui. EI sa nu fie scos din scaunul episcopal mai inainte de a i se termina procesul si aceasta o poate aprecia orice crestin (cu mintea sanatoasa).-Cart. 87.-rezum,

1086. -"Unii prezbiteri din Mumidia au reclamat pe episcopul lor Maurentiu, insa in ziua procesului ei nu s-au prezentat, ci s-aii ascuns desi au fost cautati de mai multe ori. Sinodul a hotarat ca o comisie sa cerceteze acest caz si apoi sa se judece la alta data. Acuzatul, ep. Maurentiu, a indicat pe sapte episcopi, care vor face parte din planul judiciar al lui, iar reclamantii sa indice pe alti cinci, pana la implinirea numarului de doisprezece, sub presedentia mitropolitului Sanotip". -Cart. 100 (rezum.).

1087. -"S-a hotarat ca oricare cleric ar cere de la imparat sa fie judecat la judecatoria lumeasca, sa se despoaie de demnitatea sa ; iar daca vreun laic ar cere de la imparat sa fie judecat de episcopi, intru nimic sa nu fie impiedicat". -Cart. 104.

1088. -"S-a hotarit in acest sinod (de la 409) ca episcopul singur sa nu dea sentinta in propriile sale nevoi judecatoresti". -Cart. 107.

1089. -In rezumat: Daca episcopul este neglijent cu regiunea convertita de la donatisti, episcopii vecini sa-l indemne a fi ravnitor la misiunea episcopala. Daca neglijenta continua inca timp de sase luni si un alt episcop lucreaza in acea regiune, iar episcopul de drept deschide proces, mitropolitul sa caute a impiedica lucrurile. In caz de nereusita, daca partile in litigiu : "prin invoirea comuna ar alege judecatori din vecinatate, sa se aleaga unul sau trei; si daca s-ar alege trei sa aiba valabilitate hotararea tuturor trei sau cel putin a doi". -Cart. 121.

1090. -"Iar de la judecatorii alesi prin intelegere comuna (din e. 121), sa nu se mai ingaduie a apela la altii. Si oricine s-ar dovedi ca din indaratnicie nu se supune hotararii acestor judecatori, mitropolitul sa hotarasca ca nici un episcop sa nu mai aiba legaturi cu acela, pana ce nu se va supune". -Cart. 122.

1091. -"Asijderea s-a hotarat ca prezbiterii, diaconii si ceilalti clerici care vor fi nemultumiti de sentinta data de episcopii lor, ca si ei sa le solutioneze neintelegerile cu consimtamantul propriilor lor episcopi. Iar daca ar fi nemultumiti si cu aceasta judecata si ar voi sa apeleze si mai deparie, sa nu le fie ingaduit decat numai la sinoadele din Africa sau mitropoliei eparhiilor de care apartin. Iar cel ce ar voi sa apeleze peste mare (la Roma) sa nu fie primit de nimeni in comuniune africana". -Cart. 125.

1092. -"Asijderea intreg sinodul a hotarat ca in fiecare eparhie mitropolitana, sa se aleaga cate trei episcopi judecatori (sinod permanent) pentru ca sa nu se retina toti episcopii prea mult timp intruniti la sinod plenar.,.Cart. 127.

1093. -"Toti au cazut de acord, fiindca in sinoadele precedente s-a precizat cine poate sa acuze persoanele clericale, dar nu s-au hotarat care persoane nu pot acuza. Din aceasta pricina hotaram ca pe buna dreptate, sa nu fie primit ca acuzator, cel ce a fost lepadat de la impartasire si se afla sub afurisire, fie el cleric sau mirean cel ce voieste sa acuze". -Cart. 128.

1094. -"Asijderea s-a hotarat ca niciun rob, nici cei liberali sa nu fie adusi ca acuzatori (ai stapanului in cele bisericesti) si nici pe cei pe care legile civile nu-i admit sa acuze pentru vinovatii publice, ca si pe cei ce sunt vinovati si lipsiti de drepturi civile, adica mascaricii si toate persoanele care s-au facut vinovate de fapte imorale, nici ereticii, nici paganii si nici iudeii. Insa toti acestia, carora li se ia dreptul de acuzare in chestiuni bisericesti nu sunt opriti de a reclama (pe vreun cleric) in chestiunile lor particulare". -Cart. 129.

1095. "Asijderea, s-a hotarat ca daca un cleric este acuzat pentru mai multe vinovatii si la proces cea dintai acuzatie daca nu se poate dovedi, celelalte acuzatii sa nu mai fie admise pentru a se judeca (fiindca pentru primul cap de acuzatii, parisul devine calomniator si vrednic de pedeapsa care ar fi primit-o acuzatul). -Cart. 130.

1096. -"Si sa nu se primeasca ca martori la judecata cei despre care s-a hotarat sa nu fie primiti nici ca acuzatori sau pe acei martori pe care parasul ii aduce din (rude sau slugi) sau mai mici de patruzeci de ani" (minori). -Cart. 131.

1097. -"S-a hotarat ca daca un episcop ar marturisi in fata instantelor, cum ca un oarecare cleric i-a marturisit duhovniceste pacatul sau, iar acum acel cleric tagaduieste, episcopul sa nu se socoteasca injosit daca nu i se da crezare, fiindca numai singura lui marturie n-are valoare (ci este nevoie si de ale altora Deut. 19, 15 ; Matei 18, 16;). Chiar daca el, abuzand, ar exclude de la impartasire pe clericul care acum tagaduieste, invocand imboldul constiintei sale" (deci se izoleaza singur). -Cart. 132.

1098. -(Cont. din c. 132). "Cata vreme episcopul ar opri de la impartasire pe cel astfel afurisit (c. 132) ceilalti episcopi (judecatori) sa opreasca de la impartasire pe acel episcop (abuziv), pentm ca orice episcop sa se fereasca a da hotarari impotriva cuiva, pana ce nu se poate dovedi judiciar vinovatia acuzatului si cu alte dovezi aduse si de altii "(Ioan 8,17). -Cart. 133. 4:,

1099. - "Scrisoarea I-a trimisa de intreg sinodul din Africa catre Bonifaciu (418-422), episcopul Bisericii din Roma, prin episcopul Faustin si prezbiterii Filip si Asel, delegatii Bisericii Romei (la 419). Aureliu (Fer. Augustin), Valentin primatul Numidiei si ceilalti 217 ca reprezentanti la sinodul plenar al Africei, catre Bonifaciu, preafericitul domn si frate.

Deoarece a bineplacut Domnului ca smerenia noastra sa raspunda in scris, cu privire la cele dezbatute de noi impreuna cu fratii nostri sinepiscopul Faustin si sinprezbiterii Filip si Asel, noi suntem datori sa raspundem nu lui Zosim (+418), episcopul de fericita pomenire de la care am primit scrisori si sfaturi, ci vredniciei voastre, care cu voia lui Dumnezeu ati ocupat locul lui, sa va facem cunoscut, in scurt, cele hotarate impreuna de toti. insa fara a insista asupra dezbaterii amanuntite cu privire la cele solutionate, le-am scos la capat, nu cu putina osteneala, mereu avand in vedere dragostea frateasca, cu grija am consemnat in acte pe scurt, cele privitoare la subiectele discutate. Si daca Zosim ar mai fi in viata, ar primi domnule frate, cu mare bucurie ceea ce ar fi constatat ca in chip pasnic s-au limpezit toate". -I-a.

1100. -"Prezbiterul Apiariu (Caterisit de Urban) din cauza hirotonisirii, afurisirii si apelului sau, a nascut mare sminteala, nu numai in Biserica din Sicca ci si in toate eparhiile africane. Dupa ce a cerut iertare pentru toate pacatele a fost reintegrat in comuniune. Sinepiscopul Urban din Sicca a fost cel dintai care a indreptat cu grija toate acelea care se puteau indrepta. intrucat avem datorie sa pastram pacea si linistea in Biserica nu numai acum de moment, ci si in viitor, caci in trecut multe s-au intamplat de felul acesta ba chiar si mai grele, hotaram (in scop educativ si disciplinar) ca prezbiterul Apiariu sa fie inlaturat de la Biserica din Sicca, fara a-l caterisi din treapta si primind scrisoare (canonica) sa poata merge in alta parte ca preot, concesie oferita lui la rugamintea sa scrisa",

1101. -Dar inainte de a ajunge noi la o astfel de dezlegare intre altele, insusi Apiariu a pretins oral, ca sa cerem de la fratii Sinepiscopului Faustin si sinprezbiterii Filip si Asel ca sa i se citeasca documentatia lor scrisa, precum si ordinile verbale in puterea carora ei au dreptul de a trata cu noi. Noi am cerut comunitorium adus de ei in scris si au prezentat-o si dupa ce am citit-o am anexat-o la actele pe care acum vi le trimit prin acesti delegati, care au fost insarcinati sa trateze cu noi patru chestiuni: intai, despre apelurile episcopilor catre iereul Bisericii din Roma; al doilea ca episcopii sa nu apeleze Ia curtea guvernamentala asa cum s-a intamplat pana acum; al treilea ca nevoile prezbiterilor si diaconilor sa se cerceteze de episcopii eparhiilor vecine, in caz ca episcopul lor i-au afurisit in chip pripit; si al patrulea cu privire la scoaterea episcopului Urban din comuniune si a citirii lui la Roma, daca nu ar indrepta cele ce trebuiesc indreptate. -I-c.

1102. -Cu privire la chestiunea intaia si a treia si anume ca sa se admita episcopilor sa apeleze la Roma si ca nevoile clericilor sa se rezolve de catre episcopii lor eparhiali, inca de anul trecut, prin scrisorile noastre trimise deja aceluiasi pomenit episcop Zosim, ne-am sirguit a-i arata , ca fara paguba vreunei parti, noi pe acestea le vom respecta pentru scurta vreme, pana ce se va face verificarea hotararilor de la Niceea (fals invocate de Zosim, caci ele erau ale sinodului din Sardica). Acum cerem si de la sfintia ta ca sa dispui, ca aceste probleme sa se aplice de noi asa cum s-au dezbatut si hotarat ele de catre parintii de la Niceea, adica: "Daca un episcop este acuzat si episcopii intruniti in sinodul acelei eparhii l-ar judeca si l-ar scoate din treapta lui, iar lui i s-ar parea potrivit sa apeleze si sa se refugieze la episcopul Romei, care pe dreptate ar socoti ca trebuie sa i se reinnoiasca judecata, el (ep. Romei) sa scrie episcopilor vecini cu eparhia inculpatului pentru ca dansii sa cerceteze toate din nou cu mare grija si cu buna credinta sa precizeze adevarul. Iar daca apelantul ar indupleca, prin staruitoare rugaminti, pe episcopul Romei, ca sa trimita din partea sa un prezbiter de incredere, este liber sa o faca. Apelantul sa aiba dreptul de a accepta pe cei ce-l vor ajuta in proces, fiind de fata cu ceilalti episcopi, pentru ca toti sa aiba puterea celui ce i-a trimis. Iar daca episcopul Romei va socoti ca pentru rezolvarea procesului sunt deajuns numai episcopii locali, sa faca ceea ce i s-ar parea ca e mai biiie" (Citat drept canon Niceea, Sard. 5).

1103. -De asemenea cu privire la prezbiteri si diaconi: "Daca vreun episcop manios, ceea ce n-ar trebui sa fie, s-ar porni cu asprime si iutime asupra vreunui prezbiter sau diacon si ar voi sa-l excluda din Biserica, el trebuie sa fie atent ca sa nu-l osandeasca pe nedrept sau sa-l scoata din slujba. Deci cel scos are dreptul de a merge le episcopii vecini, pentru ca ei sa-i asculte pricina si sa cerceteze cu grija, fiindca nu este drept ca sa nu fie ascultat cel nedreptatit; iar episcopul care l-a alungat pe drept sau pe nedrept, este dator sa primeasca cu rabdare cercetarea pricinei, de unde el va verifica daca hotararea lui a fost dreapta sau nedreapta". (Sard. 14, citat ca drept niceean). -I-e.

1104. -"Toate acestea s-au anexat la acte in chip provizoriu, pana la sosirea canoanelor originale ale Sinodului de la Niceea, care, daca si acolo textul va fi identic cu cel din acel comonitorium (roman) prezentat noua de fratii trimisi de la scaunul apostolic, atunci cele cuprinse in comonitorium se vor respecta si la voi in Italia ca si la noi si nu vom mai aminti de neplacerile de pana acum, ci credem ca cu ajutorul lui Dumnezeu, acum fiind prea sfintia proestos in Biserica din Roma, nu vom mai avea neplacerile cele cuprinse in comonitorium (iui Zosim) ji cu chipul acesta, noi vom respecta frateasca dragoste si chiar tu intelegi ca acele hotariri niceene trebuie sa fie respectate, dupa intelepciunea si dreptatea data tie de la Dumnezeu, afara de cazul cand va fi altul textul canoanelor autentice ale sinodului de la Niceea. Am consultat foarte multe carti, dar nicaieri nu am citit acele (canoane niceene) pastrate in cartile de la Roma ale Sinodului de la Niceea, asa cum au fost ele trimise de acolo in comonitorul mentionat a lui Zosim. Dar intrucat la noi nu am gasit in nici o carte greceasca aceste canoane folosite de Zosim, noi dorim foarte mult sa ni se aduca textul pastrat in Bisericile rasaritene, unde se spune ca ele se gasesc chiar in originalul scris la Niceea".

1105. -"De aceea chiar va rugam ca insuti cucernicia ta sa binevoiesti a scrie catre iereii din acele tinuturi, adica celor din Bisericile Anliohiei, Alexandriei, Constantinopolului si altora, daca sfintia ta binevoieste, ca de acolo sa ni se trimita canoanele autentice stabilite la Niceea de catre Sfintii Parinti si prin aceasta, vei aduce o deosebita binefacere tuturor Bisericilor apusene, fiindca nimeni nu se poate indoi, cum ca exemplarele grecesti sunt cele mai autentice ale sinodului de la Niceea. Cand ele vor fi aduse 'din atatea Biserici deosebite ale grecilor si comparindu-le cu ale noastre si daca ele vor fi toate in concordanta, increderea va fi deplina, dar pana atunci noi respectam cele aduse in comonitoriul mentionat mai inainte, cu privire la episcopii care apeleaza la iereul Bisericii romane si cu privire la nevoile clericilor care trebuiesc solutionate de catre episcopii eparhioti si respectand toate acestea pana la verificare, credem ca, cu voia lui Dumnezeu prea fericirea voastra inca ne va ajuta la toate acestea", -I-h.

1106. -"Cu privire la probleme dezbatute si hotarate la sinodul nostru le veti afla de la sinepiscopul Faustin si sinprezbiterii Filip si Asel, acte iscalite si de ei, pe care le vor prezenta sfintiei voastre. Domnul sa te pazeasca intru multi ani, preafericite frate..." I-h.

1107. -A doua scrisoare a sinodului din Africa (424) catre Papa Celestin, episcopul Romei, Aureliu, Palatin, Tutos..., intruniti in sinodul general al Cartaginei, catre Celetin episcopul Romei. "Va facem cunoscut ca precum sfintia ta te-ai aratat bucuros de prezentarea lui Apiariu, trimitandu-ne scrisori prin sinprezbiterul nostru Leon, tot asa si noi cu bucurie trimitem prezenta scrisoare cu privire la limpezirea situatiei lui, caci este firesc ca, cu totii sa zabovim intr-ascultarea nevoilor lui, fiind odata judecat". -II-b.

1108. -"Deci sosind la noi sinepiscopul Faustin, am intrunit sinodul si la inceput am socotit ca este trimis la noi de la Roma impreuna cu Apiariu, cu scopul ca precum Apiariu odinioara si-a recapatat situatia de prezbiter prin mijlocirea lui Faustin, tot asa si acum, prin mijlocirea lui sa se curete de atatea pacate imputate lui de cei din Tavrachina, ale carui fapte urate sunt asa de multe si mari, incat intregul nostru sinod a socotit ca protectia lui Faustin a intrecut bunul simt al judecatii si ravna lui de-al apara, a depasit dreptul de a-i fi aparator. Caci chiar de la inceput Faustin s-a impotrivit cu exagerarea intregidui sinod folosindu-se chiar de insulte, bizuindu-se oarecum pe privilegiile Bisericii romane, ne silea ca sa-l primim in comuniunea primita de sfintia ta, avand incredere in dreptatea apelului sau, dreptate pe care el n-a putut s-o dovedeasca. Si cu toate acestea, sinodul i-a aplicat o prea mica pedeapsa, ceea ce vei constata si mai bine din citirea actelor intocmite dupa o dezbatere de trei zile in cursul carora cu mahnire, am cercetat diferitele acuzatii grele aduse asupra lui si astfel, Dumnezeu a taiat indata atat taraganeala incorecta a sinepiscopului Faustin, cat si subterfugiile viclene ale lui Apiariu, cu care se silea sa-si acopere uriiele lui nelegiuiri, toate fiind scoase la iveala de incapatinarea urita si dezgustatoare, precum si de atitudinea nerusinata a tagaduirii, prin care cauta sa-si acopere gunoiul atilor ticalosii".-II-b.,

1109. -"Dar cand Dumnezeu a constrins constiinta lui, dandu-se la iveala toate cele ascunse in inima lui, in fata tuturor, oparind ca o mocirla ticalosita, vicleanul tagaduitor a inceput sa recunoasca toate invinuirile aduse asupra sa sl numai dupa ce s-a dat pe fata toate faptele lui criminale a inceput sa faca apel la fagaduinta ingaduitoare a noastra, cum ca dorim sa-l ajutam sa se curete de nelegiuirile sale, ne-a usurat si pe noi de neplacuta osteneala, iar el a inceput a-si da seama de remuscare, desi acest gest al pocaintei pornea mai mult din constringere decat dintr-o viata curata". -II-c.

1110. -"Si acum, omule frate, mai intai venim cu datornica inchinaciune si cu toti te rugam ca in viitor, sa nu mai dai usor crezamant celor ce vin din Africa si sa nu mai primesti in comuniune pe cei ce noi i-am excomunicat, fiindca sfintia ta acum usor te poti incredinta, cum ca asa s-a hotarat si la Sinodul de la Niceea (c. 5). Daca din hotararile acestia sinod se poate observa, cum ca aceasta randuiala se respecta ai privire la clericii inferiori si la laici, apoi cu atat mai mult trebuie sa se respecte toate acestea la episcopi". -II-d.

1111. -"Prin urmare, sfintia ta sa nu mai primesti in comuniune constient si cum nu se cuvine (Ap. 12, 13, 32, 37), pe cei ce au fost excomunicati in eparhia lor". -II-e.

1112. -"De asemenea se cade ca sfintia ta sa interzici refugierea la Roma a nerusinatilor prezbiteri si clerici, deoarece aceasta nu este doar o hotarare a Bisericii africane si a sfintilor ei parinti, ci este hotararea sinodului de la Niceea, care trimite atat pe clericii inferiori cat si pe episcopi, cu destula claritate la mitropoltii lor". -II-f.

1113. -"Apoi sinodul niceean a dispus cu intelepciune si dreptate ca orice chestiune care ar putea surveni, trebuie sa se rezolve de autoritatile locale, pentru ca parintii au stiut ca nici o provincie nu va fi lipsita de darul Duhului Sfant, cu ajutorul careia iereii lui Hristos vor pazi cu tarie si intelepciune dreptatea si mai ales cand paratul nu va fi multumit cu cele hotarate de autoritatea locala, sa poata apela la sinodul mitropolitan sau chiar la sinodul ecumenic. Dar cine ar putea crede oare ca Dumnezeu inspira dreptatea numai unui singur for judecatoresc, iar multimea iereilor adunati in sinod ar fi lipsita de aceasta asistenta dumnezeiasca? Si oare cine ar putea crede ca judecata de peste mare, de la Roma, ar putea fi cu adevarat corecta, cand cei mai multi martori necesari nu s-ar putea prezenta la proces din cauza batranetilor sau a altor nenumarate piedici?", -II-g.

1114. -"Insa despre pretentia cum ca tu ai putea sa trimiti delegati ai sfintiei tale ca sa judece in Africa, noi nu am gasit nimic stabilit de vreun sinod al sfintilor parinti, iar motivarile pe care s-au trimis odinioara prin sinepiscopul Faustin, ca si cand dreptul Romei de a judeca s-ar fi hotarat la sinodul de la Niceea, noi nu am putut gasi nicaieri asa ceva, in copiile trimise de pe izvoarele originale ale sinodului de la Niceea, pe care le-am primit de la preasfintitul Chiril din Alexandria (+444) si de la prea Sfintitul Atic din Constantinopol (+425) si pe care noi le-am trimis regretatului Bonifaciu, inaintasul tau, prin prezbiterul Inochentie si ipodiaconul Marcel care ni l-au adus de la ei". -II-h.

-1115. -"Deci nu faceti de la cererea oricui sa trimiteti aici pe clericii vostri sa duca tratative in afacerile noastre si sa nu dati prilej sa credem ca ati introdus in Biserica lui Hristos, mandria cea desarta a poftei de putere, caci ea cultiva lumea simplitatii si claritatea intru umilinta pentru ca ce doresc sa vada pe Dumnezeu. Deoarece vrednicul de plans Apiarie, a fost scos din Biserica lui Dumnezeu in urma nelegiuitelor rautati, chiar de fratele nostru Faustin (cand s-a convins de imposibilitatea apararii) suntem siguri ca in viitor, cu stirea si colaborarea sfintiei tale, avandu-se in vedere dragostea frateasca, in Africa nu se mai repeta un astfel de lucru". Iscaliturile, II-i.

1116. -"Sur, fiind indepartat de episcopul Apolo si instrainat de Biserica, sa ramana asa cum l-a osandit episcopul si daca vrea, el are dreptul de a se apara si de a ataca sentinta episcopului sau cu apel la sinod". -Teofii 4.

1117. -"Orice fapta a noastra, cand este facuta dupa buna oranduiala canonica, nu ne aduce nici o tulburare, ci dimpotriva ne apara de orice clevetire si ne aduce bune aprecieri din partea celor ce judeca corect. Caci cine n-ar patimi o hotarare dreapta facuta de cineva? Sau cum s-ar socoti de bine si vrednica de lauda o judecata dreapta si facuta dupa legea canonica?".

"Insa de la inceput era drept ca Petru sa poarte demnitatea preoteasca impreuna cu raspunderea corespunzatoare a arhieriei (adica sa fi fost hirotonisit cu vrednicie si cu scaun eparhial), iar daca nu era vrednic sa stea in Sfantul Altar nu trebuia sa fie hirotonisit episcop".

"Dar, poate se va parea teoseviei tale (episcopul Antiohiei Domnus) cum ca cuvantul meu este prea aspru si fara iubire frateasca insa, dupa adevarul care sta mai presus de toti nu este asa. Sau s-ar parea ca noi protejam pe acest batran, aprobandu-i numirea (ca episcop) insa mai bine ar fi, daca s-ar fi tinut seama (pe langa situatia lui canonica) si de celelalte dezvinovatiri ale sale, fiindca el spune, cum ca el s-ar fi putut dezvinovati, dar nu i s-a dat nici timpul cuvenit si nici ascultare canonica (ap.74). Astfel, actele l-ar fi aratat, ori vinovat si vrednic de osanda si deci, nu ar mai fi avut dreptul sa zica ca e nevinovat, ori gasindu-se nevinovat si iarasi i s-ar fi dat proestosia bisericii pe care a avut-o. Dar, intrucat nu s-a facut nimic din toate acestea, el striga impotriva procedurii si zice ca i s-a facut o mare nedreptate si ca a fost scos ilegal. Apoi, mai adauga ca i s-a luat si banii sai particulari".

"Deci, cuviosia ta (ca mitropolit) chibzuieste dupa sfintele canoane, ce este proprietatea Bisericii si ce este proprietatea slujitorilor bisericesti si pe langa toate acestea, dupa cum te rugam prin scrisoarea noastra, fa sa inceteze plangerea batranului. Iar daca el ar dori poale sa se judece cu cei ce l-au acuzai inaintea teoseviei tale dupa obiceiul canonic, fireste, fiind de fata si episcopul subordonat tie, afara de cei pe care el i-ar recuza ca suspecti. De altfel noi nu credem ca ar fi vreun preacinstit episcop, care ar avea gand vrajmas fratelui sau. insa ca sa se inlature orice banuiala, care ar slabi autoritatea judecatoreasca cu privire la el, spre a nu-i da prilej ca sa mai zica ca i s-a facut nedreptate, nu are nici o insemnatate faptul ca ar lipsi din sinod unii care sunt banuiti". -Sf. Chiril l.

1118. -"Iar banii care s-au luat cu nedreptate, fiind ai lui, este drept sa i se dea inapoi din doua motive: Mai intai ca nu trebuie sa se faca aceasta (inainte de judecata) si al doilea, ca aduce grava nemultumire prea cinstitilor episcopi de pretutindeni, daca li se va cere socoteala de toate cheltuielile pe care le fac pentru nevoile lor atat din veniturile slujbelor cat si din alte venituri gospodaresti caci fiecare dintre noi, la vremea cuvenita, vom da seama in fata judecatondui tuturor. Toate odoarele si averea nemiscatoare trebuie sa se pastreze ca averea neinstrainata a Bisericii, iar iconomia clieltuielilor celor intamplatoare sa se incredinteze celor ce in decursul vremilor ocarmuiesc dumnezeiasca preotie. (ap. 38). -Sf. Chiril 2.

1119. -"Iar daca unii vinovati sunt supusi afurisirii, certandu-se pentru pacate si daca sunt catehumeni, fiind amenintati de moarte, sa se boteze (daca doresc, suspendandu-li-se pedeapsa), ca sa nu plece din lumea aceasta neimpartasiti de har, adica fara a-i face partasi tainelor bisericesti, fiindca si in acest caz trebuie a lucra dupa legile canonice bisericesti..". (I ee. 13; Laod. 47; Cart. 45). -Sf. Chril 5.

1120. -"Oricare cleric de va avea vreo tocmeala catre altcineva, sau calugar, sau nu cumva sa lase pe arhiereul lor si sa se duca la judecata mireneasca, pentru ca aceea este urgisire si mustrare arhiereului, ci intai sa caute sa vada tocmeala lor arhiereul, sau de vor vrea amandoua partile, adica si unul si altul, de le va da arhiereul voie, atunci sa mearga la judecata mireneasca si pedeapsa sa n-aiba". -ILT, 103.

1121. -a) ."Sa nu divulgam raul spre defaimarea clericilor si sminteala poporului "ca sa nu se implineasca cu noi cele zise: Nu fi prea nedrept ca sa nu cazi in necredinta, pentru ca toti legiutorii si judecatorii judeca potrivit cu imprejurarile vremurilor. Stim ca arhiereii care calca in picioare canoanele de buna lor voie, isi vor da seama in fata judecatii lui Dumnezeu, iar multimea crestinilor va avea de la Dumnezeu rasplata evlaviei lor celei curate... Aceleasi sfaturi vi le dau si eu ai privire la alte incalcari de canoane, ca sa nu va smintiti, ci crima incalcarii sa o lasati pe seama lor daca ei le incalca de buna voie. Daca ei le incalca din nestiinta si din sila vremurilor, acestia vor avea iertare inaintea lui Dumnezeu..". -Scris. Ghen., II, 3.

1122. -b) Cel ce ar voi sa introduca rigurozitatea obiceiurilor Bisericii noastre in aceste timpuri grele (sub ocupatia otomana) ca in vremurile de libertate crestina, acela devine vrajmas al crestinismului fiindca incearca lucruri imposibile. Cel ce face putin pogoramant spre a pastra totul, are o judecata apostolica si astfel il va judeca Dumnezeu ai mila ... Astazi crestinismul este ca si inainte de timpul lui Constantin (+337) caci n-avem nici imparatie, nici Biserica libera, nici libertatea de a ne marturisi credinta, ca niciodata pana acum... Nu-i nimeni care sa ne invete si sa invete si pe altii, iar dragostea pastorilor care stiu canoanele s-a racit. Cand este dragoste si stiinta nu trebuie a o iconomisi pentiu nevoia vremurilor pe care Domnul le-a prevazut, ca vor fi asa de silnice incat daca-i ai putinta vor amagi chiar si pe cei alesi, dar numai cel ce va rabda pana la sfarsit se va mantui (Matei 24). De aceea nu trebuie sa ne descurajam si sa ne tulburam, pentru ca nu mai avem libertatea slujbelor, ci mai degrab sa multumim lui Dumnezeu ca viata crestina dainuieste in multe parti ale lumii si la toate neamurile si limbile, infranand ispitele. Toate acestea nu trebuie sa ne zdruncine credinta, ci sa fim gata ci chiar si a muri de va fi nevoie.". Ghen. II, 4. 

1123. -c). "Crestinii mor muceniceste in rasarit si apus pentru credinta lui Iisus si sufar chinuri mari, iar noi ne vom intrista sau vom pedepsi pe cineva fiindca am uitat numarul pericopei evanghelice ce vine la rand si in loc de a saptea a citit pe a zecea? Sau a cantat pe un alt glas din octoih, adica, in loc de intaiul glas, a cantat pe al doilea? De aceea va sfatuiesc sa le tineti pe toate si sa le faceti cu buna judecata, inlaturand orice sminteala intru noi monahii si preotii, pentru ca sa nu fie vatamare si sminteala pentru ravna si evlavia crestinilor mireni!'. -Scris. Ghen. n, 5.

1124. -d). De aceea, sa nu va despartiti si economia patriarhului sa no osanditi pe care vremurile o impun ... ci sa fiti atenti doar, numai ca ei sa fie ortodocsi si sa nu invete dogme gresite, contrare dreptei credinte si nici sa nu liturghiseasca cu ereticii. Iar cu privire la nestiinta lor, la rautatea trupului care-i apasa, sunt de iertat, iar despre hotararile lor gresite isi vor da seama inaintea lui Dumnezeu. Voi sa va faceti pe deplin datoria fata de ei pentru evlavia ce-o aveti fata de Dumnezeu ... Iar daca ar veni cineva strain si v-ar indemna la razvratire sa-l alungati!",  Scris. Ghenadie II, 6.

1125. "Inteleptii in cele dumnezeiesti, zic ca sunt trei dreptati: omeneasca, ingereasca si dumnezeiasca. Cea omeneasca zic ca este impartire egala si cinstita a lucrurilor vazute ale lunii; cea ingereasca, impartasirea imbelsugata a cunostintei dumnezeiesti; iar cea dumnezeiasca spun ca sta in a suferi pentru cei pacatosi". -Filoc. II. p. 213,11.

Carti Ortodoxe

Cuprins