OSPITALITATEA


OSPITALITATEA

1459. -Ospitalitatea, adica primirea si gazduirea strainilor este o datorie pentru orice crestin. Iubirea de aproapele se constata din fapta ca si pomul din roade "Sa nu uitati primirea de straini caci unii prin ei au gazduit pe ingeri fara stire" (Evrei 13. 2). "Cine va primeste pe voi pe Mine ma primeste si cine ma primeste pe Atine, primeste pe Acela care M-a trimis pe Mine". "Cine primeste un prooroc in nume de prooroc, plata de prooroc va primi... Si cine va da numai un pahar de apa rece unuia dintre acestia mici in nume de ucenic, adevarat va spun ca nu-si va pierde plata sa" (Matei 10, 40-42). Orice rau poarta in sine binele care il va nimici si orice bine este subminat de raul care-l urmareste (Fac. 3,15). Ospitalitatea in cadrul necesitatii este un mare bine dar pentru cei imprudenti de multe ori bunatatea ei este nimicita de pacatul chefuielilor si al destrabalarilor (R Ap. 6,1-3; I Cor. 11, 17-34).

1460. -"Nu se cuvine a se face agape (ospete, pomeni) in casele sfinte sau Biserici si a manca si a face cele trebuitoare pentru odihna inlauntrul casei Domnului (Laod. 27, 28). Cei ce vor indrazni sa faca aceasta sau sa inceteze sau sa se afuriseasca". -VI ec 74.

1461. -"Mare lucru este de a da totul lui Dumnezeu si a nu fi rob poftelor noastre. Deci, ori de mancati ori de beti, zice Apostolul, toate sa le faceti spre slava lui Dumnezeu (I Cor. 10, 31). Iar Hristos Domnul nostru in Evanghelia Sa a poruncit sa se starpeasca chiar si incepaturile pacatului, caci el osandeste nu numai preacurvia si chiar si pornirea cugetului spre infaptuirea preacurviei, zicand: "Cel ce cauta la femeie spre a o pofti pe ea, iata a curvit in inima sa" (Matei 5, 28). Asadar, de aici noi invatam a ne curati cugetele caci desi sunt toate slobode, dar nu toate ne sunt de folos, ne invata apostolul (I Cor. 10, 23; Ap. 41,42; Ancira 14). Negresit, orice om are nevoie sa manance ca sa traiasca. Deci, pentru cei ce traiesc in casatorie cu copiii si cu randuiala laica, este cuviincios ca barbatii sa manance impreuna cu femeile, aducand multumire Celui ce da hrana; dar nu cu obiceiuri ca la teatru adica prin cantece satanice si cu muzici si cu cantari destrabalate, asupra carora vine blestemul profetului care zice:" "Vai de cei ce beau vinul cu chitare si cu cantari si nu tin seama de lucrurile Domnului si nu i-au aminte la lucrul mainilor Lui" (Iz. 5, 12). "Si daca s-ar afla intre crestini unii ca acestia sa se indrepteze, iar de nu sa li se aplice cele prevazute de canoane ale celor mai dinainte de noi. Insa, in privinta celor care duc viata linistita si singuratica, ca cei ce s-au fagaduit fata de Dumnezeu sa poarte jugul vietii monahale, sa stea in singuratate si sa traiasca linistiti" (VI. 5,9,47,62; Ancira 19).

"Dar nici celor care au ales-viata ieraticeasca, nu le este ingaduit nicidecum a manca deosebit cu femeile straine, decat intamplator numai cu oarecare barbati si femei tematori de Dumnezeu si evlaviosi, ca si in aceasta imprejurare sa duca la zidirea sufleteasca si cu rudeniile sa faca la fel" (Ap. 42,43; Am. 25).

"Si iarasi daca se va intampla ca monahul sau prezbiterul de n-ar avea cele de trebuinta pentru calatorie si de nevoie ar dori sa poposeasca la vreo ospatarie sau in casa cuiva, acela poate sa faca acest luau intru frica evlaviei din pricina nevoii care-l sileste". -VII, 22.

Carti Ortodoxe

Cuprins