RAVNA


RAVNA

1686. -Ravna este puterea sufleteasca in continua desfasurare pentru realizarea faptelor bune, pentru un ideal. Ravna cea buna porneste din credinta si devotament fata de poruncile lui Dumnezeu. "In sirguinta fiti fara preget, fiti plini de ravna cu duhul, slujiti Domnului, bucurati-va in nadejde, fiti rabdatori in necazuri, stand in rugaciune" (Rom. 12,11-12). Ravna ratacita stapaneste pe omul care se calauzeste de idei bune, dar le intelege gresit si le aplica rau, inselandu-se de poftele incapatinarii si ale slavei desarte, asa cum au facut toti ereticii, dintre care unii chiar si-au varsat sangele spre pierzarea lor si bucuria diavolului (Rom. l, 18; 2,8; I Tim. l, 20; II Tim. 3,1-8). Ratacirea se strecoara mai mult acolo unde este o disproportie intre lumina rationala a adevaratelor dogme si intre ravna implinirii unor intentii bune, calauzite de un sentimentalism needucat si navalnic, alimentat de rataciri tainuite ale imaginatiei mintale. Leacul ravnei pacatoase este ascultarea de legea Domnului pastrata de biserica si supunerea, canonica sub obladuirea ierarhiei canonice, ca "Nimeni nu poate sa aiba pe Dumnezeu de Tata, daca n-are Biserica de mama" (Sf. Ciprian -D. unitatea Bis. 4).

1687. -In viata omenirii sunt doua idealuri principale: cel al egoismului pamantesc si cel al cerului vesnic. Toate celelalte feluri de idealuri sunt secundare si se grupeaza pe langa unul sau altul dintre aceste doua idealuri (eterne) extreme. Dorinta inimii este atractia catre unul din aceste idealuri principale sau secundare. Cand aceasta dorinta se transforma intr-un crez, ea da nastere ravnirii de a atinge idealul crezut. Ravna catre cucerirea idealului poate sa fie buna sau rea, dupa felul idealului, dupa realitatea naturala personala si dupa mijloacele folosite. Astfel au fost oameni care au avut dorinte si idealuri care nu le-au fost de nici un folos ca Iuda (ioan 11,13, 27; Luca 9,57-62; Matei 23,15). Adevarata ravna catre ajungerea unui ideal, trebuie sa fie temeinic exanimata intru lumina legilor Domnului si numai dupa aceea sa fie ravnita cu tarie jertfelnica cerandu-se ajutorul harului (Marcu 2,13-14; Luca 24,32; Ioan3,1-12; 15,1-20; F. Ap. 9,1-22; I Cor. 9, 27; Gal. 6,17).

1688. -"Ce insemneaza cuvantul spus de apostol: "Sa fiu anatema de la Hristos pentru rudeniile mele" (Rom. 9,3)?  R. As dori zice, sa fiu predat diavolului, ca sa fiu chinuit si sa sufar pentru Izrael pedepsele pe care le datoreaza el din pricina necredintei lui in Dumnezeu, numai ca sa ne mantuiasca, asa cum si Domnul S-a dat pe Sine si S-a facut pentru noi blestem" (Gal. 2,10; 3,13) -Filoc. II 210,4.

Carti Ortodoxe

Cuprins