SFINTII


SFINTII

1116.-"Sfintii sunt oamenii care au trait si traiesc dupa legea Demnului. Cuvantul "sfant", inseamna nepamantesc, adica ceea ce este creat si curatit de Dumnezeu prin harul iubirii Sale. Dupa cum floarea creste din tarina pamantului prin vreji si frunze, tot asa si sfintenia odrasleste prin tarina pamanteasca si vrejul faptelor omenesti. Sfintenia se capata prin credinta curata si devotamentul implinirii legii Domnului. In general se numeste sfant orice om care traieste o viata curata si cand este judecat prin spovedanie, se gaseste vrednic de impartasanie: "Sa luam aminte, sfintele se dau numai celor sfinti" (I Petru 1, 15-16; 2, 5-9; 3, 15; Lcv. 11, 14; Ioan 17, 17-19; Rom. 6, 22; 15,16: ICor. 6, 11: Hfcs 4, 24).

UIT.-"Sfintii isi desfasoara viata evolutiv si in aspre contradictii si de aceea in aceasta viata nu sunt definitivati in sfintenie, ci sunt supusi in orice moment ispitelor de a o pierde provizoriu ca Petru (Matei 26, 69-75), sau definitiv ca Iuda, care a cazut din har (Matei, 27,.3-8; F. Ap. 1, 16-20; II Petru 2,12-22). Numai sfintenia din ceasul mortii se apropie de desavarsire, iar dupa consfintirea judecatii ea nu se mai poate pierde niciodata" (F. Ap. 7, 55-60: II Tini. 4. 6-8; Apoc. 2, 10).

1778.-"...Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si toti Sfintii sunt aceia care s-au asemanat lui Dumnezeu, atat cat este cu putinta, prin vointa lor, prin locuirea lui Dumnezeu in ei si prin conlucrarea lui Dumnezeu. Ei se numesc, cu adevarat si dumnezei, nu prin fire ci prin pozitie, in acelasi fel in care fierul inrosit se numeste foc, nu prin fire ci, prin pozitie si participarea la foc. Sfanta Scriptura zice: "Fiti sfinti, caci si Eu sunt sfant". Aceasta depinde in primul loc de vointa, apoi de ajutorul lui Dumnezeu: fiecaruia care alege binele Dumnezeu ii ajuta spre bine. Apoi Dumnezeu zice: "Voi locui in ei si Eu voi umbla intru ei" (11 Cor. 6. 16: Lev. 26, 12) si "suntem biserica lui Dumnezeu" si "Duhul lui Dumnezeu locuieste intru noi" (I Cor. 3. 16). Apoi: "le-a dat lor putere peste duhurile cele necurate ca sa le scoata si sa vindece orice boala si orice neputinta" (Matei 10. 1). "Toate cate fac Eu si voi veti face si mai mari decat acestea" (Ioan 14. 12). Apoi: "Viu sunt Eu, zice Domnul si Voi slavi numai pe cei ce Ma slavesc"  si "fiindca patimim impreuna cu El este ca sa fim slaviti impreuna cu El" (Rom. 8,17): Si Dumnezeu a stat in adunarea dumnezeilor, in mijloc va vedea pe Dumnezeu" (Ps. 81, 1)... Deci ne inchinam sfintilor ca unora ce sunt slaviti de Dumnezeu, ca unora ce sunt facuti de Dumnezeu tematori potrivnicilor si binefacatori celor ce se apropie de El cu credinta; nu ne inchinam lor ca unora care ar fi prin fire Dumnezeu si binefacatori, ci ca unor robi si slujitori lui Dumnezeu, care au dobandit din dragoste catre Dumnezeu, deplina incredere fata de El (I Ioan 3, 21). Ne inchinam sfintilor pentru ca este unora imparatul Dumnezeu, cand vede ca sluga lui iubita este inchinata nu ca imparat, ci ca un slujitor si prieten binevoitor. Cei ce se apropie cu credinta primesc ceea ce au cerut, fie ca sluga cere aceasta de la imparatul (Dumnezeu), fie ca imparatul primeste cinstea si credinta celui care cere de la sluga lui, deoarece a cerut in numele lui. Astfel, cei care s-au apropiat, prin apostoli de Iisus au capatat vindecare. In chipul acesta umbra, naframele si sorturile apostolilor au fost izvoare tamaduitoare (F. Ap. 5, 15; 19, 12). Dar toti cei care vor, prin razvratire si revolta sa fie venerati ca Dumnezeu care sunt nevrednici de inchinaciune si vrednici de focul cel vesnic, si toti cei care in chip dispretuitor si cu ingamfata gandire, nu se inchina slugilor lui Dumnezeu, sunt condamnati ca niste mandri si orgoliosi si ca niste necredinciosi fata de Dumnezeu. Martori de adevarul acesta sunt copiii, care au fost mancati de ursi, pentru ca au strigat cu dispret lui Elisei" (IV imp. 2, 23-24). -Sf. Ioan Damaschin, Sf. Icoane III. 33.

1779.-"Cum trebuie sa cugetam despre sfintele icoane si inchinarea (venerarea) sfintilor? R: Deoarece exista sfinti si ei sunt recunoscuti ca mijlocitori de biserica soborniceasca, dupa felul cum s-a zis in capitolul (definitia, decretul) al VIII-lea este potrivit a se spune ca-i cinstim ca pe iubiti ai lui Dumnezeu si ca rugatori pentru noi Dumnezeului tuturor. Pe acestia ii cinstim in doua chipuri. Intr-un chip pe Maica Cuvantului lui Dumnezeu, pe care-l numim si supra-veneram . (Iperdulia, iperdulicom). Caci desi Nascatoarea de Dumnezeu este o adevarata sluga a unicului Dumnezeu, insa este si mama lui Dumnezeu, ea care a nascut tmpeste pe unul din Treime. De aceea este si preaslavila, ca fara de asemanare intrece pe toti ingerii si sfintii; pentru aceea ii si dam o inchinare (venerare, proachinisin), supravenerata (iperdulichin). Al doilea chip il numim venerare (dulicon) ne inchinam (veneram) sau cinstim pe sfintii ingeri, apostoli, profeti, martiri si in general pe toti sfintii". Pavaza Ort. Decr. XVIII, intr. IV. 1780. - "Credem ca Domnul nostru Iisus Hristos este unicul nostru mijlocitor si ca S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru toti si ai sangele Sau a facut impacarea omului cu Dumnezeu, si ca El este ingrijitorul, Mangaietorul si curatitorul pacatelor noastre. Marturisim deasemenea ca sfintii intervin pentru noi in rugaciuni si cereri si inaintea tuturora, Preacurata Maica lui Dumnezeu Cuvantului; tot astfel zicem si despre sfintii ingeri ca pazitorii nostrii, despre apostoli, profeti, martiri, drepti si despre toti aceia pe care i-a preamarit Ei, ca pe niste slugi credincioase ale Sale, ai care impreuna ii numaram si pe arhierei si pe preoti, ca unii ce impreuna stau la Dumnezeiescul altar, cum si pe barbatii drepti, distinsi prin virtute. A ne ruga unii pentru altii, si ca mult poate rugaciunea dreptului (Iacob 5, 16) si ca Dumnezeu mai mult asculta pe cei sfinti, decat pe cei ce raman in pacate -aceasta din sfintele carti ne invatam (Ioan 9, 31). Marturisim ca sfintii sunt ajutatori si mijlocitori pentru noi inaintea lui Dumnezeu, nu numai aici in timpul petrecerii lor cu noi, ci inca mai mult dupa moarte, cand ei dupa indepartarea oglinzii (de care pomeneste apostolul) privesc curat Sf. Treime si nemarginita lui lumina. Caci precum noi nu ne indoim ca sfintii profeti, fiind inca in trup muritor au vazut lucrurile cele ceresti, prin cat se prevesteau cele viitoare, tot asemenea nu ne indoim, dar si neclatinat credem si marturisim ca ingerii si sfintii, care au devenit ca niste ingeri, cu ajutorul nemarginitei lumini dumnezeiesti vad nevoile noastre". Ep. Patr. 1723, Dcf. VIII.

Carti Ortodoxe

Cuprins