Predica despre cei doi indraciti


Predica despre cei doi indraciti

(La Evanghelia Duminicii a cincea dupa Rusalii - Matei 8, 28-34; 9, 1)

Iubiti credinciosi,

Cu cat patrundem in Sfintele Scripturi mai adanc, prin  teologie si prin talcuire, cu atat ne dau si ele mai bogat mireasma Duhului Sfant si intelegem mai mult cuprinsul lor. Mantuitorul spune: "Cercetati Scripturile, caci ele marturisesc pentru Mine". Deci stim din gura lui Hristos ca Sfintele Scripturi sunt marturii ale lui Dumnezeu. Proorocul David zice: "In calea marturiilor Tale, Doamne, ne-am desfatat ca de toata bogatia" (Psalmi 118, 14). Mare adevar este in aceste cuvinte! Cine alearga pe calea marturiilor, sau pe calea dumnezeiestilor Scripturi si pe calea intelesurilor duhovnicesti, din ele pururea se veseleste de inaltimea tainelor care se afla in ele. Duhul Sfant fericeste mai departe pe cei ce le cerceteaza, zicand: "Fericiti cei ce cearca marturiile Lui, ca din toata inima Il vor cauta pe Dansul" (Psalmi 118, 2). Duhul Sfant Insusi fericeste pe omul care cearca marturiile Lui, adica cearca cu deamanuntul intelesul duhovnicesc al Sfintelor Scripturi. Pentru care pricina cauta omul cu toata inima pe Dumnezeu in calea Scripturilor? Pentru intelegerea celor ce citeste. Caci rugandu-se la Dumnezeu sa-i descopere ochii mintii, intelege taine mari si negraite, atata cat este cu putinta omului a intelege. Si atunci alearga cu toata puterea pe calea poruncilor lui Dumnezeu.

Dumnezeiasca Evanghelie de azi incepe asa: "In vremea aceea, a venit Iisus Hristos in latura Gherghesenilor", sau a Gadarenilor. Gadara si Gherghesa erau doua cetati aproape una de alta, cale de doua ceasuri. Si pentru ca erau atat de apropiate, se chemau uneori latura Gadarenilor, cum zice Sfantul Apostol si Evanghelist Matei, iar alteori latura Gherghesenilor, cum zice Sfantul Evanghelist Luca. Pe acolo ajunsese Mantuitorul nostru odata, propovaduind Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu, si vindecand bolnavii, si facand minuni. Si cand a ajuns in aceasta latura a Gherghesenilor sau a Gadarenilor, i-au iesit inainte doi indraciti foarte cumpliti, care locuiau in mormanturi. Dar de ce locuiau indracitii in mormanturi? Mormintele erau prin acele parti un fel de crapaturi de stanci, sau un fel de cripte. Indracitii nu puteau sta in case, ci se ascundeau in acele cripte. Deci doi din acesti indraciti au iesit  inaintea Mantuitorului si dumnezeiasca Scriptura spune ca erau foarte cumpliti, si din cauza lor nimeni nu putea sa treaca pe calea aceea, caci toti se speriau de ei si fugeau din calea lor. Dar de ce Luca spune numai de un indracit, povestind aceasta  intamplare, in timp ce Matei si Marcu vorbesc de doi? Sa nu credeti ca se contrazic dumnezeiestii apostoli si evanghelisti.

Doamne fereste! Nu se contrazic. Luca descrie pe larg pe indracitul pe care l-a vindecat Mantuitorul mai intai. El era cel mai rau si era din Gadara, iar Mantuitorul nu s-a intalnit cu cei doi indraciti in acelasi loc si deo data. Pentru ca era cel mai cumplit, Sfantul Luca spune despre el ca-l legau in lanturi si lanturile nu se puteau tine de el. Celalalt era din cetatea Gherghesa, dar pentru ca amandoi erau din latura acelor doua cetati, evanghelistii Matei si Marcu, vrand sa scurteze, cum e obiceiul uneori in Evanghelie, nu mai spun ca unul era dintr-o cetate si celalalt din alta, ci vorbesc in general de doi indraciti. Asa se intelege de ce Matei si Marcu vorbesc de doi indraciti, iar Luca numai de unul.

Si ce-au facut indracitii acestia, mai bine zis dracii din ei, cand au vazut pe Iisus Hristos, Dumnezeul nostru si Mantuitorul lumii? Au inceput a striga foarte tare catre Dansul: "Ce este noua si Tie, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Inalt?". Adica, ce ai cu noi? Noi nu Ti-am facut Tie nimic, noi ii chinuim numai pe oamenii acestia, care sunt dati noua tot de puterea Ta, si pe care-i avem in stapanire, si in care noi locuim. Dar apoi, temandu-se de puterea Mantuitorului, au zis: "Ai venit sa ne muncesti pe noi mai inainte de vreme?". Auzi ce spun dracii? Din aceasta pericopa evanghelica invatam trei lucruri mari. Intai, ca si dracii au credinta si cunostinta. Al doilea, ca se tem foarte tare de puterea dumnezeiasca, sa nu-i alunge in  gheena, la munci desavarsite, mai inainte de Judecata viitoare. Si al treilea, ca muncile iadului sunt foarte grele, daca se tem si dracii de ele.

Deci nu toti dracii se afla la munca desavarsita pentru  caderea lor, asa cum nici pacatosii nu se afla acolo, cum spun dumnezeiestii Parinti. De aceea ziceau dracii acestia: "De ce ai venit sa ne muncesti inainte de vreme?". Adica, nu-Ti ajunge ca ai sa ne muncesti desavarsit incepand din ziua Judecatii? Ai venit sa ne muncesti pe noi inainte de Judecata, acolo [unde ne este dat] sa ne muncim? Ca multi din ei au ramas in vazduh, cum zice marele apostol Pavel catre Efeseni: "domnii puterii vazduhului", "duhurile rautatii raspandite in aer"; sau cum  zice marele prooroc David: "Multi sunt cei ce se lupta cu Mine de la inaltime". Asa si dracii salasluiti in cei doi oameni, inca nu erau in gheena, ci erau din cei din vazduh. Ei intrasera in acesti doi indraciti si se temeau ca nu cumva Hristos sa-i scoata din oameni si sa-i trimita in gheena unde se munceau alti conducatori de-ai lor, care intrasera de la inceput acolo.

Dar dumnezeiescul evanghelist Luca mai spune ceva in Evanghelia sa. Zice ca Hristos a intrebat pe draci: "Cum va este numele?". Caci si dracii au nume. Si au zis dracii din cei indraciti: "Legheon ne este numele". Adica eu nu sunt numai unul, ci suntem sase mii de draci, Legheon insemnand sase mii, pentru ca legiunea romana avea sase mii de ostasi. Deci erau in doi oameni sase mii de draci; dar cu toate ca erau asa de multi, se rugau lui Hristos sa nu-i trimita in gheena. Dar oare dracul n-are putere, de au trebuit sa fie atat de multi intr-un om? Are foarte multa putere, caci spune Iov: "Adancul fierbe ca o caldare de el si cine va descoperi pieptul armurii lui?". Si proorocul Isaia, vorbind ca despre imparatul Tirului si al Sidonului, zice de caderea satanei: "Erai un heruvim ocrotitor si te plimbai in mijlocul cetelor celor scanteietoare din cer, si toate flautele si muzicile cerului te laudau pe tine. Si frumusetile tale te-au inselat pe tine, te-au uns pe tine, adica te-ai vopsit cu carbineul de aur, cu iachint, cu hrisolit, cu topaz, cu ametist, cu beril si cu celelalte pietre scumpe". Auzi cum era satana inainte de cadere?

Era un heruvim ocrotitor, infrumusetat cu mare podoaba, sau  cum mai zice Isaia, era luceafarul care rasare dimineata din ceruri (Isaia 14, 12-20). Caci zice: "Cum ai cazut din fala ta, stea de dimineata!". Vezi cine era si cata putere avea?

A venit la Sfantul Serafim de Sarov un boier care avea rugaciunea inimii si, increzandu-se in darul rugaciunii, zice catre Sfantul Serafim: "Eu nu ma tem de draci, ca nu mai au nici o putere asupra robilor lui Hristos". Si a zis Sfantul Serafim: "Ce zici? Nu te temi de draci? N-au nici o putere? Iti spun, fiule, ca un drac are putere sa intoarca numai cu o unghie pamantul pe cealalta parte". Dar de ce? Pentru ca au fost ingeri. Dar aceasta putere o au numai cand si cat le ingaduie Dumnezeu. Stiti de ce?

Pentru ca "puterea draceasca - cum spune Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu - este circumscrisa, este ingradita de puterea Dumnezeirii". Si de aceea n-are el putere, cand nu-l lasa Cel Atotputernic. Franele puterii satanei sunt in mana lui Dumnezeu; el e cainele lui Dumnezeu, sabia lui Dumnezeu, biciul lui Dumnezeu, si nu poate sa plece nicaieri fara porunca. Iata ce scrie la Iov (cf. cap. 2): Intr-una din zile au venit toti ingerii Domnului inaintea Lui si a venit si satana. Si Dumnezeu l-a intrebat pe el: De unde vii tu? Si a zis: Doamne, am cutreierat tot pamantul si toate de sub cer si iata am venit de fata. Si l-a intrebat: Ti-ai pus in minte - in gand adica - ceva despre robul meu Iov? Ca nu este nimeni pe pamant temator de Dumnezeu asemenea lui. Atunci satana a cerut voie sa-l  ispiteasca si cand i-a dat voie sa-l ispiteasca pe Iov, ce a facut diavolul? Intr-un ceas cele sapte mii de oi, trei mii de camile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de asine, le-a facut praf si cenusa; a pogorat foc din cer si le-a ars pe toate. I-a daramat si casele intr-un cutremur. Ai vazut ce poate el? Dar numai cand ii  da Dumnezeu voie. Deci, cum v-am spus, toata puterea draceasca e ingradita de puterea Dumnezeirii si el nu poate face nimic pana nu ii da voie Dumnezeu.

Dar sa citim Evanghelia mai departe. Ce au zis mai departe acesti draci? Au inceput a-L ruga pe Hristos, banuind cine-i de fata. Ce si-au zis ei? Acesta Care e de fata este Fiul lui Dumnezeu Cel Prea Inalt. Credeau aceasta dracii si marturiseau: "Te stim pe Tine Cine esti, esti Fiul lui Dumnezeu Cel Prea Inalt". Auzi marturisire draceasca? Vezi credinta draceasca? Dar oare credinta aceasta a dracilor e mantuitoare? Nu, nicidecum. Sfantul Apostol Iacov ne invata ca "si dracii cred in Dumnezeu si se cutremura" (Iacov 2, 19).

De ce se cutremura dracii? Erau sase mii in fata lui Iisus si tremurau ca varga, si se rugau sa nu-i trimita in gheena mai inainte de vreme. Ce le folosea lor credinta, daca n-au zis: "Iarta-ne, Doamne, ne pocaim, ne vom face slugile Tale!". N-au zis; ei se temeau numai si se cutremurau; dar credinta lor nu era lucratoare si mantuitoare.

Cand credinta e numai cunoscatoare, nu mantuieste pe nimeni. Adica, daca cred eu ca exista Dumnezeu si cunosc aceasta, numai cu atat nu ma mantuiesc. Caci zice Sfantul Apostol Iacov: "Tu crezi ca este Dumnezeu? Bine faci, dar si dracii cred si se cutremura". Ce folos au de credinta lor? Este o credinta cunoscatoare si iscoditoare care nu foloseste nimanui. Ea nu mantuieste nici pe draci, nici pe oameni. Dar este o alta credinta, despre care spune dumnezeiescul apostol Pavel. Care? Credinta cea lucratoare, care se lucreaza. Prin ce? Prin dragoste. Cel ce are credinta aceasta lucratoare, care se lucreaza prin dragoste, paseste de la credinta la fapte. Se smereste, asculta, miluieste, iarta, posteste, privegheaza, duce viata curata, cu sfintenie, iarta pe toti cei ce l-au suparat si, cu darul lui Dumnezeu, totdeauna este milostiv, cum si Tatal nostru milostiv este. Aceasta este credinta  lucratoare, sau credinta care se lucreaza prin dragoste (Galateni 5, 6; I Tesaloniceni 1, 3).

Deci, tineti minte ca si dracii au credinta, dar numai credinta cunoscatoare, si vai de noi, pacatosii, daca ne vom asemana cu ei, daca numai vom crede ca este Dumnezeu, dar nu vom lucra poruncile Lui! Se va implini cu noi cuvantul care zice: "Multi vor zice Mie in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu cu numele Tau am vindecat, nu cu numele Tau am propovaduit? Si voi zice catre ei: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, nu va cunosc pe voi!". Dar de ce? M-ati cunoscut ca Dumnezeu si ati facut chiar minuni in numele Meu, dar daca n-ati lucrat poruncile Mele, nu va cunosc pe voi!

Asa, fratilor, sa nu ne asemanam dr acilor, care nu implinesc poruncile lui Dumnezeu! Dar sa vedem ce spune Evanghelia mai departe.

Zice ca acolo, langa lac, pastea o turma mare de porci. Evanghelistul Matei spune ca era o turma mare, iar celalalt  evanghelist ne spune si cati porci erau: doua mii de porci. Ia ganditi-va ce mare turma era: doua mii de porci care pasteau! Si s-au rugat dracii: "Doamne, daca ne scoti pe noi din acesti doi oameni, da-ne voie sa ne ducem in turma aceea de porci". Si a ascultat Hristos rugaciunea dracilor si a zis: "Mergeti!". Si indata ce le-a dat voie, au intrat diavolii in turma de porci, si s-a aruncat turma in mare si s-a inecat. Oare de ce a ascultat Mantuitorul rugaciunea dracilor? A ascultat-o, fiindca randuia prin draci o pedeapsa celor ce aveau porcii. "Doamne - au zis dracii -, daca ne scoti din zidirea facuta dupa chipul si asemanarea Ta, din oamenii acestia care pot sa fie Biserica Ta, dupa ce plecam noi, nu-ti cerem sa ne ducem in alt om, in alta zidire dupa chipul si asemanarea Ta, ci trimite-ne in porcii aceia". Dracii se odihnesc de aceea pururea in oamenii cei lacomi ca porcii, curvari si preacurvari, care se tavalesc in mocirla curviei ca porcii. De aceea au zis: "Da-ne voie sa ne ducem din oameni in aceste dobitoace care, desi sunt ale Tale, sunt murdare, lenese si lacome, fiind chipul patimilor trupesti la care noi ii invatam pe oameni".

Si a zis Hristos: "Mergeti!". De ce le-a dat voie? Pentru ca porcul este un animal greoi, lenes, lacom, mocirlos si murdar, asa cum e un om pacatos care se tavaleste in lacomie, si in betie, si in mocirla faradelegilor curviei. Le-a dat voie, pentru a arata simbolul omului in care locuiesc dracii.

Dracii, temandu-se de munca din gheena, si-au zis: "O fi mai rau in porci si in mare si oriunde ne-am duce decat in om, dar numai in gheena sa nu ne trimita". Oare de ce se tem dracii de gheena? Am spus-o putin mai sus, dar aci vom deslusi mai pe larg acest lucru. Iata de ce. Ati citit in dumnezeiasca Psaltire cuvantul: "Paharul Domnului este neamestecat si plin de amestecatura" (Psalmi 74, 7). Oare ce sa fie asta? Paharul maniei si al iutimii Domnului este, zice, neamestecat si plin de amestecatura. Iata ce vrea sa insemne aceasta, dupa marturia  dumnezeiescului talcuitor al Apocalipsului, Sfantul Andrei al Cezareei, care a dat cea mai inalta talcuire la Apocalips. El pune in legatura cuvantul acesta cu muncile cele de dupa Judecata.

Paharul Domnului, zice el, este amestecat cu vin, dar este  totodata neamestecat si plin de amestecatura. Ce vrea sa  puna aceasta? Focul iutimii maniei Domnului in veacul de acum, cand vine asupra noastra, a tuturor popoarelor pamantului, vine amestecat cu mila. De aceea spune ca paharul este amestecat. Pana la sfarsitul lumii, pana in ziua Judecatii, vor veni multe rani peste popoarele lumii: robie, razboaie, foamete, seceta, boale, holera, ciuma, turburari. Dar toate acestea vor veni amestecate cu mila lui Dumnezeu. Pana in ziua Judecatii, focul maniei lui Dumnezeu vine amestecat pururea cu mila. Ne-a robit Dumnezeu, dar ne dezrobeste. Ne-a imbolnavit, poate sa ne ridice din boala, daca ne rugam. Vine peste noi seceta, daca ne rugam, o departeaza. Deci, cum zice Sfantul Maxim Marturisitorul, "precum noptile urmeaza zilelor si zilele urmeaza noptilor, asa si in veacul de acum, bucuriile urmeaza scarbelor si scarbele vin iarasi d upa bucurii".

Dupa bucurii vin necazurile si dupa necazuri iarasi bucurii. Nu se judeca Dumnezeu acuma deplin cu noi. Dar cand va veni paharul iutimii maniei Domnului neamestecat? In ziua Judecatii. Dar si atunci, auziti ce spune: "Ca paharul Domnului este cu vin neamestecat si totusi plin de amestecatura". Ce vrea sa zica? Atunci nu va mai fi amestecat paharul maniei Domnului cu mila. Si, totusi, zice ca va fi plin de amestecatura. Cum se talcuieste? Iata ce spune dumnezeiescul Andrei: in ziua Judecatii, iutimea maniei Domnului va veni si peste draci, si peste cei ce au facut voia lor, peste toti oamenii fara de mila, fara de crutare. Dar amestecatura de care vorbeste inseamna multimea si felurimea muncilor. Muncile nu vor fi la fel pentru toti. Nu se va munci talharul si curvarul la fel cu cel ce a jurat stramb, sau cel ce a jurat la fel cu cel ce a hulit. Nu! Muncile vor fi vesnice, dar nu deopotriva pentru toti. Vor fi feluri si feluri de munci, dupa cum fericirile raiului sunt iarasi felurite. Caci zice Hristos: "Sa nu se tulbure inima voastra, in casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Eu Ma duc sa va pregatesc voua loc".

Dupa cum in rai sunt multe locasuri, asa in iad sunt multe feluri de munci si neasemanate chipuri de munci, pe care numai Unul Dumnezeu le stie. In Apocalips, dumnezeiescul Ioan a vazut o carte cu sapte peceti. Si au plans si ingerii, si oamenii, pentru ca nimeni din oameni, nici din cer, nici de pe pamant, nu s-a putut afla sa deschida cartea cu sapte peceti. Si atunci a auzit un glas: Nu va temeti, cartea cu sapte peceti o va deschide Mielul, Leul cel din semintia lui Iuda, adica Iisus Hristos, care este Insasi Intelepciunea si Cuvantul lui Dumnezeu. Stiti ce inseamna cartea cu sapte peceti? Acelasi Sfant Andrei spune: prin cartea cu sapte peceti se intelege mintea lui Dumnezeu. Caci se spune: "Si am vazut o carte mare cu sapte peceti, pe care nimeni dintre oameni nu putea sa o citeasca, nici s-o inteleaga, si in cartea aceasta erau scrise toate lucrurile, toate faptele, toate cuvintele si toate gandurile oamenilor" (Apocalipsa 5, 1).

Daca ne-am cerceta pe noi si am vrea sa scriem viata noastra, cate am vorbit, si cate am gandit, si cate am lucrat, si cate am auzit, si cate am inteles, ar trebui sa facem numai pentru un om o carte mai mare decat zece vagoane. Atata de felurit si de repede gandeste mintea omului! Deci, cum sa cuprinda o carte cu sapte peceti toate gandurile si toate cuvintele oamenilor? Aceasta este deci o carte nemarginita, este intelepciunea sau mintea lui Dumnezeu. In mintea Lui sunt cuprinse toate lucrurile, toate cuvintele, toate gandurile, tot ce am facut inaintea Lui este scris acolo, ca El este necuprins dupa duh, dupa intelegere si dupa minte.

Fratii mei, de aceea ziceau dracii: "Nu ne trimite, nu ne munci in gheena mai inainte de vreme, suntem noi munciti destul, am cazut din darul Tau, am fost ingeri, eram fiinte usoare, luminoase, urate, neprihanite, ne indulceam de slava Ta in ceruri, pururea vedeam fata Sfintei Treimi, cat era cu putinta noua, intelegeam teologia adanca despre Tine. Si apoi ne-ai dat jos din cer, stam prin vazduh, ne-am bagat prin dobitoace, prin oameni, stam in locuri spurcate, stam in paduri, in pustie, in lacuri. Ne rugam, lasa-ne aici, ca-i destula munca, fata de dregatoria, de cinstea noastra cea dintai, nu ne trimite mai inainte de vreme in gheena!".

Iata cat se tem dracii de gheena! Cu atat mai tare ar trebui sa ne temem noi si sa nu mai facem voia lor. De gheena se tem dracii foarte tare, caci ea este iadul pe care-l vor mosteni de la Judecata pentru vesnicie, si ei, si toti care vor face voia lor. Acolo paharul iutimii maniei Domnului va veni neamestecat cu mila. Dar sa trecem mai departe, la celelalte invataturi din Sfanta Evanghelie. 

Si s-au aruncat dracii cu turma de porci in mare, iar pastorii ei, vazand aceasta, au fugit cu spaima in cetatea Gadara. Ati vazut? S-au dus cu spaima si cu strigat mare: "Oameni buni, iesiti sa vedeti, a venit un prooroc, a vindecat doi indraciti de care nu se putea apropia nimeni! A scos dracii din ei si i-a trimis in porci, dar iata ce au patit porcii nostri, s-au inecat toti in Marea Galileii!".S-au inecat in lacul Ghenizaret doua mii de porci.

Spaima mare, caci era averea acelei cetati. Dar dreptatea lui Dumnezeu a ingaduit paguba pe care au suferit-o stapanii porcilor si fiindca in cetatea gherghesenilor locuiau alaturi de pagani si evrei, care, desi nu aveau aceeasi credinta cu paganii cu care traiau impreuna, nu numai ca hraneau porci pentru negotul lor, dar si mancau din carnurile lor, calcand prin aceasta Legea lui Moise. Si ce spune dumnezeiasca Evanghelie? Au iesit toti locuitorii cetatii, cu mic cu mare, de la batran si pana la copil, caci ii cuprinsese spaima. Toti se intrebau: "Cum a venit un vant, a luat porcii si  i-a dus in mare, si am ramas fara ei?! Ce putere are acest prooroc, care a scos draci cu cuvantul si i-a bagat pe porci in mare?!". Dar frica lor a fost o frica binecuvantata? Fratilor, frica Domnului cea curata - zice psalmistul - ramane in veacul veacului. Dar este si o frica rea, o frica patimasa. Caci zice proorocul: "Acolo s-au temut de frica, unde nu era frica". Aceasta este o frica rea, care intuneca mintea, si pe aceasta o aveau gadarenii. Daca era cealalta frica, cea curata, a Domnului, ei, cand ar fi vazut minunea aceasta, ar fi cazut cu totii la Hristos si ar fi spus: "Iarta-ne, Doamne, mantuieste-ne, Doamne, credem in Tine!". Dar ce-au facut gadarenii? I-au spus lui Hristos: "Du-Te din locurile noastre, du-Te de pe aici!", caci i-a cuprins frica. Aceasta este rasplata, multumirea gadarenilor, ca le-a vindecat indracitii si le-a aratat puterea Sa in minunea savarsita acolo. Aceasta este o frica rea, adusa de draci.

Heruvimii si Serafimii se cutremura in fata Domnului, dar cu care frica? Cu cea curata. "Frica - zice Isaia proorocul - au Serafimii dimprejurul Domnului, din care fiecare are sase aripi, si cu doua isi acopera fetele, cu doua picioarele si cu doua zboara si umplu vazduhul, strigand cu glas mare: Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de slava Lui!".

Aceasta este buna, frica cea sfanta care ramane in veacul veacului, si peste ingeri, si peste oameni, si pe care sa ne-o dea Dumnezeu si noua. E frica prin care omul, desi se teme de Dumnezeu, Il si iubeste. La gadareni n-a fost aceasta frica, ci o frica patimasa, caci au zis: "Acest Hristos, Care a avut putere sa trimita porcii in mare, va veni aici, ne va schimba obiceiurile si credinta, ne va pune cine stie ce legi si randuieli, si ne va pedepsi pentru pacatele noastre. Mai bine sa-i spunem sa plece de aici. Sa nu mai pricinuiasca cine stie ce pagube, cu minunile chiar, asa cum ne-a pricinuit pana acum". Era frica rea, frica patimasa. Numai o frica este binecuvantata: frica de Dumnezeu, cea care ne aduce la picioarele Lui, ca sa ne rugam Lui.

Frica prin care ne temem sa nu pagubim in avere, sa nu patimim ceva rau in lumea aceasta, este frica de diavol. Aceasta frica au avut-o gadarenii, de aceea L-au rugat pe Hristos sa-i paraseasca. Si Mantuitorul, bland si prea bun, vazand impietrirea, necredinta lor, nemultumirea lor, rautatea lor, S-a suit in corabie si S-a dus in cetatea Sa. Care-i cetatea lui Hristos? Mantuitorul s-a nascut in Betleem. Dar stiti ca a crescut in Nazaret pana la 30 de ani, iar de la 30 de ani, cand S-a botezat, nu mai statea nici in Betleem, nici in Nazaret, ci in Capernaum, langa Marea Gal ileii. Deci, S-a dus in cetatea Sa de langa mare.

Iubiti credinciosi, sa mai tragem inca o invatatura din  Evanghelia de astazi si apoi vom incheia.

Din aceasta Evanghelie noi am putea trage mii de invataturi, din fiecare cuvant, si am putea face multe predici despre ea. Dar nu putem sa ne lungim prea mult, ci trebuie sa scurtam cuvantul. Sa tineti minte: Evanghelia de astazi e de cel mai mare folos pentru oamenii nemultumitori. Vai de omul acela care, cand Dumnezeu ii face un bine, il uita! Se afla un om in razboi pe front; cad proiectilele in stanga si in dreapta, cad obuzele, trag mitralierele, se bombardeaza, nu se vede de foc si de flacari. Si omul nostru zice: "Doamne, daca ma scoti de aici, calugar ma fac. Doamne, daca ma scoti de aici, toata averea mea o dau saracilor. Doamne, daca oi scapa, nu mai fumez, nu mai traiesc cu femeia altuia".

Face mii de fagaduinte lui Dumnezeu cand este in primejdie si necaz. Dar cand a venit acasa uita tot si, in loc sa-I multumeasca lui Dumnezeu ca l-a izbavit, se face ca o aspida surda, care-si astupa urechile de la orice indemn bun.

Altul vrea sa faca o casa si, cand porneste, spune: "Doamne, ajuta-mi sa capat lemn, sa pot scoate autorizatie de la conducere, sa pot capata piatra, sa castig un ban, sa gasesc de lucru. Ajuta-mi, Doamne, sa fac casa". Si cand a terminat-o, in loc sa aduca multumire lui Dumnezeu, uita, se pune pe baut, intra intr-insa beat si injurand. Aceasta este multumirea lui fata de Dumnezeu, Care l-a ajutat sa inalte casa. Uita ca i-a dat mijloace si putere sa o ridice. Altul vrea sa-si marite, sa-si insoare copiii, altul sa scape de o judecata - si face fagaduinte mari: "Am sa fac, Doamne, asa, daca ma vei scoate la liman"; dar, dupa ce l-a scos, a uitat tot. Bine a zis Sfantul Isihie Sinaitul: "Precum apa stinge focul, asa uitarea stinge lucrarea cea buna din minte". Dumnezeu ne face pururea bine, iar noi uitam. El ne-a dat minte, viata, sanatate, trup, lumina, caldura, apa, ploi, hrana, dulceturi, poame de tot felul, vin, untdelemn, grasime. Tot ce avem e de la El, cum zice apostolul: "Toate de la El si prin El si intru El sunt". Si iarasi: "Ce ai, omule, ce n-ai luat?". Ce ai, omule? Ai trup, minte, sanatate, ochi, livezi, vite, pasari, libertate. Si din ce ai, ce n-ai luat de la Dumnezeu? Si daca le-ai luat, de ce te mandresti, ca si cum ar fi ale tale proprii? Toate sunt de la Dumnezeu si intru El. Caci zice apostolul: "Intru El si prin El ne miscam." Deci, daca toate sunt de la Dumnezeu, si prin El, si intru El, ce mai este al nostru? " Si voi - zice - sunteti ai Lui si rascumparati cu sangele Lui".

Si cat ar trebui sa-L iubim pe Dumnezeu? Cata  nemarginire si netarmurire de dragoste are Sfanta Treime! Iar eane cere in porunca intai: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu tau din toata inima ta, din tot cugetul si din toata puterea"; adica din inima noastra, din suflet, din cugetare, minte si virtute, si cu trupul, adica cu toata fiinta. Dar de ce? Pentru ca El ne-a dat-o si fiinta noastra nu se poate desparti de El, nici nu poate creste, nici nu poate sa se miste fara El. Si daca atatea daruri avem de la Dumnezeu si atatea bunatati, pururea trebuie sa-i multumim, pururea sa umplem gura noastra de multumire. Azi dimineata o femeie a platit doua pomelnice pentru vii si zice: "Multumim Prea Sfantului Dumnezeu pentru binefacerile Lui, ca ne-a ajutat noua". Sunt si suflete recunoscatoare. Stiti ce a facut femeia aceea? L-a miscat pe Dumnezeu ca sa-i faca si mai mult bine.

Caci asa s pune Sfantul Isaac Sirul: "Daca-I multumesti lui Dumnezeu pentru putin, Il misti sa-ti faca si mai mare bine". El zice asa: "Daca tu, omule, Imi multumesti pentru putin, pe urma Eu am sa-ti fac si mai mare bine, si in veacul de acum, si in cel  viitor". Deci, fericit si de trei ori fericit este crestinul care multumeste lui Dumnezeu in toata vremea pentru binefacerile Lui.

Asa, Abel, la inceputul zidirii, a adus jertfele curate ale oilor, ca jertfa de multumire lui Dumnezeu (Facerea 4, 4). Asa Noe, dupa potop, a adus jertfa de multumire ca a scapat de apele potopului. Si zice dumnezeiasca Scriptura ca a cautat Dumnezeu spre Noe si spre arderile si spre jertfele lui, si le-a mirosit intru miros de buna mireasma (Facerea 8, 20). De ce? Pentru ca si Abel si Noe au adus jertfe de multumire. Acela a adus ca i-a dat Dumnezeu oi, cestalalt ca l-a scapat Dumnezeu de potop.

Avraam a adus si el de trei ori jertfa de multumire si a facut trei jertfelnice: unul la stejarul cel inalt din Sichem, al doilea la Betel si al treilea in pamantul Hebronului, pentru ca l-a blagoslovit Dumnezeu si i-a spus: "Avraame, Avraame, voi inmulti samanta ta ca stelele cerului". Si I-a adus jertfa de multumire, ba l-ar fi adus la urma si pe Isaac jertfa, cea mai inalta jertfa pe care ar fi putut sa o aduca, multumind lui Dumnezeu; el n-ar fi crutat nici pe unicul nascut fiu al sau, pe care l-a castigat de la Dumnezeu la batranete. Isaac a adus si el jertfa de multumire. Si Dumnezeu i-a innoit fagaduinta pe care i-o facuse tatalui sau si a zis: "Pentru Avraam, robul Meu, voi inmulti samanta ta" (Facerea 18, 18). Iacov, de asemenea, a adus jertfa lui Dumnezeu in Sichem si a inaltat stalp si jertfelnic, pentru ca l-a scapat Dumnezeu din mana lui Esau, fratele sau, si s-a intors de la Laban, cel lacom de bani. Si spunea: "Cu toiagul acesta am trecut Iordanul, Do amne, si acum ma intorc cu doua tabere" (Facerea 32, 10).

A adus jertfa de multumire si Moise, cand se batea cu Amalic si l-a biruit in pustie (Iesirea 33, 7). A adus jertfa de multumire Isus al lui Navi, cand a cucerit cetatea Ierihonului, unde erau grupati cei sapte imparati (Isus Navi 8, 30). A adus jertfa de multumire Samuil, cand i-a ajutat Dumnezeu sa faca pace cu amoreii, si a zidit jertfelnic Domnului in Armatem (I Regi 7, 12-17). Si nu ne ajunge vremea sa spunem cati au adus jertfe de multumire lui Dumnezeu.

Auziti pe apostolul Pavel, care spune: "Neincetat va rugati, intru toate multumiti" (Efeseni 5, 20; Coloseni 3, 15-17). Deci, fratii mei, sa va ramana in inimi scris din Evanghelia de astazi: Totdeauna cand iti ajuta Dumnezeu sa faci un gard, o  fantana, un grajd, o casa, o punte, sa mariti o fata, sa insori un baiat, sa-ti iei un loc de casa, sa-I aduci lui Dumnezeu jertfa de multumire si sa-I multumesti din toata inima, caci prin aceasta Il pleci pe Dumnezeu sa-ti faca mai mare bine in viitor. Iar daca nu-I veti aduce multumire, si daca veti uita binefacerile Lui, veti fi asemenea gadarenilor de astazi, care au gonit pe Mantuitorul din cetatea lor, ca si cum ati zice: "N-avem nevoie de Tine, nu vrem sa-Ti multumim Tie pentru minunile Tale si pentru puterile Tale, nu vrem sa primim binefacerile Tale!". Sa nu fie!

Dumnezeu si Prea Curata Lui Maica si toti Sfintii sa ne ajute tuturor sa-I multumim pururea lui Dumnezeu din toata inima pentru binefacerile Lui. AMIN!