Balan


Balan

Orasul Balan este cea mai nordica localitate a Bazinului Ciucului. Se afla in valea stramta a Oltului, la 42 km de Miercurea Ciuc, la poalele sudice ale lantului calcaros al Hasmasului Mare (1793 m), aproape de izvoarele Oltului, pe DJ 125.

Prima atestare documentara: 1850, Balana [Balana].

Denumiri istorice romanesti: 1850, Balana [Balana].

La recensamantul din 1930, apare sub denumirea de Poiana Marului.

Istoricul localitatii se leaga de cel al descoperirii zacamantului de cupru si al exploatarii acestui zacamant.

Traditia consemneaza o poveste legata de aceasta localitate, ce are ca personaj principal un pastor roman, pe nume Ioan Oprea, despre care se spune: "ca isi purta turma pe sub stancile Hasmasului, in apropierea izvorului raului de leagan si suflet romanesc - Oltul. El zareste, in inaltimea stancilor, ceva stralucind in razele soarelui. Atatat, curios, dar si cu un sentiment de frica in fata misterului, incepe sa urce din stanca in stanca, ajutandu-se cu tot ce intalnea in cale. Aduse de vant, intr-o crapatura a stancilor si-au facut loc si viata seminte de brad din care au crescut cu timpul doi braduti. Ii taie cu barda, pentru a-si inlesni escaladarea. Dar nici asa nu poate ajunge la comoara. Atunci, cu un efort deosebit, arunca barda in sus, in stanca stralucitoare, desprinzand cativa bulgari. Este lac de sudoare. Mainile si picioarele ii tremura de efort, de emotie. A reusit. Coboara. Culege cu grija bulgarii, ii baga in desaga si apoi, ca un om cinstit, cu frica de Dumnezeu, ii va preda oficialitatii Scaunului secuiesc Odorhei (fapt ce-i va fi reprosat mai apoi)."

Pastorul Ion Oprea era roman din Timafalva, sat de langa Cristur, conform unor surse, iar Nemzeti Tarsalkodo (Societatea Nationala) din 1840 afirma ca era din Betesti, intamplarea petrecandu-se acum 200 de ani. Pentru aceasta isprava, printr-un decret, primeste o rasplata viagera. Dar, in timp ce el era dus cu oile la munte, decretul ii este furat din casa de nevasta lui Mihai Bucur, care il vinde lui Toader Barsan, ginerele lui Oprea. Acesta va incasa o perioada destul de lunga banii imperiali. Cand Oprea isi da seama de inselaciune si vrea sa ia masuri radicale impotriva vinovatului, Barsan dispare in lume. In anii 1835-1836, dupa ce-si vinde toata averea ca sa stranga bani de drum, Oprea pleaca la Viena sa se planga stapanirii, cerand dreptate si banii ce i se cuvin. Nu primeste nimic. Moare in cea mai neagra mizerie, visandu-si comoara gasita de el.

Exploatarea sistematica a zacamantului cuprifer si deschiderea de galerii in adancime s-a facut abia in anul 1803, cand Tezaurariatul minier din Viena a preluat teritoriul minei, incheind in anul 1807 un contract cu comuna Sandominic si proprietarii de pamant si paduri din localitate, prin care s-au asigurat terenuri necesare minei, precum si manganul, obtinut din materialul lemnos aflat in apropiere, necesar prelucrarii primare a materialului extras pe scara tot mai mare. In anul 1811 a fost terminata constructia primei forje, astfel ca s-a putut incepe activitatea de topire a minereului de cupru. Pana la anul 1825 s-au produs anual cate 185,2 quintale de cupru, cantitate care insa, prin vanzare, nu acoperea marile cheltuieli de productie. Tezaurariatul minier a suportat deficitul de cca. 3000 florini anual. Pentru acest motiv se hotaraste privatizarea minei. Si astfel, in anul 1825, familia negustorului armean din Gheorghieni, Zakarias, cumpara pentru suma de 5000 florini mina de cupru din Balan.

Cuprul produs la Balan, avand puritate deosebita, se bucura de renume atat in Transilvania, cat si in in Moldova si Tara Romaneasca.

Balanul s-a constituit ca asezare noua exclusiv din lucratorii si functionarii de la mina, incepand din anul 1818. In 1846 traiau aici 169 familii. Asistenta medicala era asigurata de un medic retribuit de proprietarii minei impreuna cu minerii care aveau un fond de asigurare in lada fratiei minerilor.

Pe parcursul anilor, mina de cupru a avut mai multi proprietari, cunoscand perioade de dezvoltare si de stagnare, istoria sa identificandu-se pana la aceasta data cu istoria orasului. Transformarile produse in activitatea minei, in ultimii 50 de ani, atrag cresterea numerica a populatiei, iar in 1968 mica localitate este declarata oras.

In ziua de 16 august 1998, de Ziua Minerului, orasul a fost vizitat de Radu Vasile, prim-ministrul Guvernului Romaniei.

Asezarea se afla in sfera de influenta a orasului Gheorghieni si a municipiului Miercurea-Ciuc, avand legaturi traditionale cu asezarile invecinate din judetele Neamt si Bacau.

Credinciosii romani din Balan au apartinut, pana in toamna anului 1972, bisericilor ortodoxe din Izvoru Muresului si Voslobeni. Din acel an, Episcopia Ortodoxa de Alba-Iulia trimite in Balan pe inimosul ieromonah Serafim Maciuca, vrancean de origine. Se infiinteaza astfel prima parohie ortodoxa, cu ajutorul Mitropoliei Ortodoxe a Sibiului. Parintele Serafim a construit la inceput o capela de lemn, cu hramul "Intrarea in biserica a Maicii Domnului", iar in 1976 a obtinut autorizatia de constructie a unei biserici. La ridicarea ei, Patriarhul Justinian a contribuit cu suma de 90.000 de lei.

In noiembrie 1978, biserica, avand hramul "Sfintii Ierarhi Ilie Iorest si Sava Brancovici", a fost terminata. Este zidita in piatra, pana la glaful geamurilor si continuata cu caramida perforata pana la boltile semicirculare. Are 6 turnuri si e acoperita cu tabla zincata. Stilul arhitectonic este cel romanic. Pictura este in fresca, inceputa in 1981 si terminata in 1985 de pictorul Mihail Fordea si sotia sa. Biserica a fost binecuvantata din anul 1985, spre a se putea sluji in ea, iar sfintirea a fost facuta de Emilian Birdas al Alba-Iuliei, pr. vicar Andrei Andreicut si consilier cultural Petru Plesa, la 20 august 1989. Biserica e incalzita cu gaz metan.

In luna martie 1989 a fost instalat ca paroh pr. Dumitru Panaite, care, cu sprijinul credinciosilor si cu ajutorul primit din partea Episcopiei a facut ultimele finisari in biserica: policandre, vesminte, trotuar din beton imprejurul bisericii, constructii anexe etc. Din anul 1995, pr. Dumitru Panaite este si consilier bisericesc al Episcopiei Covasnei si Harghitei, membru al consiliului si adunarii eparhiale si al Colegiului de redactie al publicatiei eparhiei, Grai romanesc.

Din anul 2001, la parohia Balan II a fost incadrat preotul Teofil Tecuschi, transferat de la parohia Sancraieni. Din luna aprilie 1999, preotul Teofil Tecuschi realizeaza tehnoredactarea foaii de spriritualitate ortodoxa Grai Romanesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei si preda ore de informatica la liceul din oras, fiind seful catedrei de informatica. In anul 2001, cu sprijinul Episcopiei si al unor sponsori, casa parohiala a fost reparata si modernizata.

Majoritatea populatiei din Balan locuieste in cele 69 de blocuri si doar o mica parte stau in case particulare traditionale. Dificultatile din sectorul minier din ultimii ani influenteaza negativ si viata intregului oras. Exista oameni care se preocupa de redresarea economica a orasului, in fruntea lor situandu-se P. S. Ioan, Episcop al Covasnei si Harghitei, care se ingrijeste de elevii si copiii din scolilele si gradinitele orasului, indeosebi pe cei ai caror familii se confrunta cu mari greutati materiale.

Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni - Bucuresti, prin stradania secretarei Daniela Soros, in cadrul actiunii filantropice "Craciunul la romani - 2002", cu sprijinul Centrului Eclesiatic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan" din Sf. Gheorghe a donat copiilor din doua gradinite si o scoala generala din Balan, 600 de pachete continand haine, carti, rechizite si jucarii colectate de la cateva gradinite din Bucuresti. Asemenea actiuni si altele din domeniul culturii, invatamantului si spiritualitatii romanesti, vor capata un cadru organizat prin derularea proiectului "Solidaritatea comunitara romaneasca", initiat de Ministerul Informatiilor Publice (Vasile Sebastian Dancu - ministru, Eugen Popescu - director general). Proiectul urmareste structurarea si dezvoltarea legaturilor dintre comunitatile romanesti numeric inferioare din judetele Harghita si Covasna cu romanii din judetele invecinate, in scopul prezervarii si afirmarii identiatii nationale.

In Balan functiona la inceput o scoala primara, sustinuta material de proprietarii minei, frecventata de cca. 45 de copii. Din pacate, copiii abandonau scoala destul de curand, urmand sa lucreze in mina de la frageda varsta. Istoricul maghiar Kovari Laszló scria, pe la 1853, ca "proprietarul de mina il obisnuieste si pe copil sa lucreze platit cu ziua".

O data cu sporirea populatiei orasului s-a dezvoltat si reteaua unitatilor scolare, infiintandu-se, pe langa invatamantul prescolar, scolile primare si gimnaziale si un liceu industrial. La 15 septembrie 1969 si-a inceput cursurile Scoala profesionala, director fiind Gheorghe Zamfir. Incepand cu toammna anului 1971, Scoala profesionala devine Grupul Scolar Minier (director, ing. Teodor Aldea), iar din 1979 Liceul Industrial Minier. Din anul 1998, scoala a primit numele de Grupul Scolar Minier "Liviu Rebreanu", avand clase de stiinte ale naturii, filologie, mecanica, iar Scoala profesionala are profilele mecanic, confectii, tamplarie. Din anul 1999 functioneaza si scoala postliceala cu profilele asistent de gestiune si secretariat, iar din 2000 exista clase si la scoala de maistri. Conducerea scolii a fost asigurata de directorii: Ioan Lapadatescu (1977-1985), Kisto Attila (1985-1986), Gheorghe Nanau (1986-1990), Szabo Stefan (1990-1995), Rodica Roman (1995-2002), ajutati de directorii adjucti: Bruma Eva, Kovacs Tiberiu, Gheorghe Barticel, Inczefi Jozsef, Kristo Attila si Aurora Panaite.

In anul scolar 1999/2000 au fost inscrisi la sectia cu predare in limba romana 1732 de elevi, din care 364 in ciclul prescolar, 470 in cel primar, 486 in cel gimnazial, 217 in cel liceal, 43 in cel postliceal si 152 in ciclul profesional si tehnic.

In toamna anului 2000 s-a infiintat cercul ASTRA din cadrul Despartamantului ASTRA Covasna-Harghita, condus de inginerul Ioan Roman, cu scopul de a crea cadrul adecvat, pe linia societatii civile, de valorificare a potentialului creator al romanilor din oras si pentru pastrarea si afirmarea identitatii nationale. La Balan se organizeaza anual Festivalul folcloric "Florile Hasmasului".

In mai 1998 a aparut numarul 2 al publicatiei lunare Alma Mater, editata de cadrele didactice din orasul Balan. Sunt publicate studii, articole si poezii semnate de Voichita Bota si de alti profesori. Din acelasi an, sub indrumarea prof. Kezsler Andrei apare revista elevilor Muza.

Cercul Atelierul fanteziei al clubului elevilor, condus de prof. Manuela Keszler, a organizat in aprilie 2001 o expozitie cu lucrari de arta nodurilor decorativa.

La deschiderea anului scolar 2000/2001 a fost prezent P.S. Ioan care, pe langa sfaturile duhovnicesti adresate elevilor, a donat suma de 200 milioane de lei pentru diverse dotari in scoala. Participantilor le-au fost transmise mesaje din partea Prea Fericitului Patriarh Teoctist si a Primului Ministru al Guvernului Romaniei, Adrian Nastase.

Directorul Intreprinderii Miniere este inginerul Racz Attila (nascut in 1933 in judetul Cluj), iar director adjunct Romeo Titiriga, personalitati care, impreuna cu cei mai apropiati colaboratori ai lor, conduc destinele societatii comerciale de care depinde bunastarea comunitatii.

Primar al orasului Balan, din anul 2000, este Mihai Meres.

Printre personalitatile de seama ale orasului se numara si preotul Dumitru Panaite, consilier bisericesc al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, membru in comitetul de redactie a revistei Grai Romanesc, profesor de religie si limba latina la liceul din localitate, initiatorul infiintarii Cenaclului literar "Alutus", sub egida cercului ASTRA din cadrul Despartamantului Covasna-Harghita; colaboreaza constant la publicatia locala Adevarul Harghitei si la revista Scoala noastra; a publicat versuri sub pseudonimul Dionisie Pantea si are in pregatire un volum de versuri. Este autor de articole si studii de teologie si istorie bisericeasca.

Carti Ortodoxe

Cuprins