Bicfalau


Bicfalau

Satul Bicfalau apartine comunei Ozun si este asezat la poalele Muntilor Buzaului, la limita dintre judetul Covasna si Tara Barsei, pe soseaua judeteana Ozun-Teliu, care traverseaza comuna.

Vestigii arheologice. Pe teritoriul localitatii, pe locul "Valea Dosului", s-a descoperit o margea de piatra cu vine albe si albastre care apartine probabil culturii Ariusd-Cucuteni. In vatra satului s-a mai gasit un fier si un cutit de plug din epoca dacica sau romana.

Prima atestare documentara: 1508, poss Bikfalwa.

Denumiri istorice romanesti: 1787, Bikfalo [Bicfalau]; 1850, Bikfaleu [Bicfalau]; 1854, Bicfalau.

In lustra din 1602 figureaza si taranul liber Ioan Romanul (Ola Janos).

Peste 12 ani, in lustra din 1614 este consemnat in Bicfalau si jelerul Ioan Harcea (Harczia Janos). Conscriptia romanilor din 1699 din Bicfalau, inregistreaza pe urmatorii capi de familie: Koman Istvan, Kovacs Raduly, Kovacs Marina, Fazakas Balas, Olah Demeter, Juon Muntyan, Juon Porkar, Fazakas Laszlo, Sztan Olah. Asadar in sat erau si doi fierari, un porcar si doi olari romani.

In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Bicfalau este mentionata drept "sat locuit de graniceri secui si de romani".

Statistica demografica demonstreaza si in cazul Bicfalaului, dramatismul unei comunitati romanesti atat de distincte in secolele XVII-XIX si primele decenii ale secolului al XX-lea, crunt lovita de anii tragici ai Dictatului de la Viena (1940- 1944), astfel incat a fost aproape complet deznationalizata.

In 1805 erau in Bicfalau 45 de familii de credinciosi ortodocsi.

Comunitatea ortodoxa din Bicfalau era, in 1868, filie a parohiei Dobarlau si avea o "capela si o ingropatoare" aflate pe un teren cumparat de la Bojte Joszef si un loc cumparat de Nicolae Stroe pentru a se construi o scoala. Inventarul din acest an este semnat de gocimanul Nicolae Stroe si juratii Gheorghe Tatar si Petru Juga.

In anul 1882, biserica de lemn din Marcus, dupa ce a servit romanilor din acea localitate ca locas de inchinare o suta de ani, a fost donata credinciosilor din Bicfalau.

Raportul statistic al Protopopiatului Ortodox Treiscaune pe anul 1894 mentioneaza existenta in Bicfalau a 41 familii de credinciosi romani ortodocsi, cu 131 suflete. In anul 1892, Consistoriul Arhidiecezan din Sibiu a aprobat suma de 300 fl. din fondul de ajutorare a bisericilor "pentru a se apuca de cladirea bisericii de acolo". La acea vreme, Bicfalaul era filie la parohia Lisnau. Sedinta Consiliului parohial, tinuta sub presedentia parohului Gheorghe Farcas, in 1893, nu a reusit sa asigure conditiile de incepere a lucrarilor de constructie a noii biserici, desi numarul credinciosilor nu a scazut (in 1903 comunitatea romaneasca era formata din 45 de familii cu 142 suflete, din care 75 barbati si 67 femei).

Inventarul din 1947 cuprinde, pe langa biserica noua si o "biserica veche din lemn, acoperita cu tigla, anul contructiei necunoscut, loc pentru 80-100 persoane". Biserica noua va fi construita dupa infaptuirea Romaniei Mari.

In Telegraful roman este descrisa sfintirea bisericii din Bicfalau, ca filie la Lisnau. Biserica ortodoxa cu hramul "Sfintii Apostoli Petru si Pavel" din Bicfalau a fost construita in anii 1936-1938 cu sprijinul parohiei Bradu-Boteanu din Bucuresti, a arhiereului Emilian Antal si a prefectilor Valeriu Bidu si colonel Constantin Petrini, precum si a protopopului Aurel Nistor. Biserica a fost zidita de antreprenorul Ioan Coloman, dupa proiectul arhitectului Boga Coloman, ambii din Sfantu Gheorghe. Mobilierul a fost executat de catre o Scoala de meserii din Bucuresti. Arhitectura bisericii este in stil brancovenesc, format cruce. In fata are doua turle si la mijloc alta mare, asezata pe patru pilastri. Altarul este spre rasarit, cu plafonul format calota, cu arcada, legat de pilastrii de la turla mare. Proscomidiarul este in stanga, zidit intr-o firida, iar langa el este usa cu iesire spre altar. In naos se afla doua abside cu plafonul format calota cu arcade, legate cu pilastrii turlei din mijloc. In fata se afla doua turle, cu postamentul format patrat si intre turnuri se afla un zid cu intrarea in biserica, usa la mijloc, fara tinda. Ferestrele sunt inguste si inalte, fara vitralii. Catapeteasma si mobilierul este din stejar sculptat cu motive nationale si struguri, lucrat la o scoala de mesteri din Bucuresti in 1937.

Biserica este zugravita in stil bizantin de pictorul Nita Angelescu (a ajuns in anii ‘60 primul director al Muzeului din Calarasi) din comuna Cuza Voda, in anul 1937-1938. Este pictata si in interior, calota de la altar, calotele de la abside, plafonul din naos. Pe cupola de la turla din mijloc este pictat Pantocratorul. Peretii sunt zugraviti intregi cu motive nationale si intercalate icoane cu diferiti sfinti in medalionae circulare. La intrarea spre cele doua turle este pictat hramul bisericii, "Sfintii Apostoli Petru si Pavel". In exterior nu se mai afla nici o pictura. Obiectele de valoare care se gasesc in biserica sunt: iconostasul, scaunul arhieresc, praznicarul, strana cantorului, masa din naos si stranile, mobilierul sus amintit. Se gasesc in clopotnita doua clopote vechi, unul de la 1869 si al doilea restaurat in anul 1935. Mai exista urmatoarele carti vechi: Acatistul Sfinte Cruci, din 1802, donat de protopop I. Petricu; Molitvelnic, din 1896; Octoihul Mic, din 1898; Octoihul Mic, din 1899; Octoihul Mare, din 1912; Apostolul, din 1917. De o valoare exceptionala sunt trei icoane ce provin de la vechea biserica din localitate, lucrate de Constantin Stoica in anul 1805 (Maica Domnului, Sfantul Dumitru si Iisus Pantocrator).

Pentru casa parohiala a fost cumparat conacul din localitate, cladire inscrisa pe lista monumentelor istorice. In septembrie 1940, noile autoritati de ocupatie au impuscat crucile de pe turnuri si au stricat acoperisul, biserica a fost inchisa si sigilata, iar credinciosii trecuti cu forta la cultele maghiare.

Pentru o scurta perioada, dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, a slujit vrednicul preot Alexandru Gane, care a reusit sa reuneasca credinciosii din localitate si satele invecinate la slujbe de care si astazi mai povestesc batranii. Apoi, in lipsa bisericii si a scolii in limba romana, viata romaneasca s-a stins.

Dupa infiintarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, P.S. Ioan a reparat biserica si casa parohiala, in anul 1999. Din anul 2002, in casa parohiala locuieste preotul Ciprian Bugnar, care administreaza parohiile Lisnau si Bicfalau.

In perioada interbelica a functionat in Bicfalau o scoala cu predare in limba romana. Cercul cultural al ASTREI in Bicfalau s-a infiintat in 1936, avand ca presedinte pe Toma Barsan si vicepresedinte pe Ion Marta. Un an mai tarziu, in iunie 1937, se sfintesc clopotul si troita donate credinciosilor din sat, impreuna cu obiecte de cult, icoane, carti bisericesti si laice de Scoala Normala de fete din Targu Magurele. In Bicfalau s-a nascut Harkó Ferenc József, in 25 octombrie

1914, etnograf si geograf. Este profesor la Sfantu Gheorghe, si a publicat in Monografia geografica a Romaniei (1960), partea despre judetul Covasna.

Carti Ortodoxe

Cuprins