Bodoc


Bodoc

Centru de comuna, satul Bodoc este situat pe Valea Oltului, in partea vestica a Muntilor Bodoc, la o altitudine de 505 m, in apropiere de D. N. Sfantu Gheorghe-Tusnad-Miercurea Ciuc.

Vestigii arheologice. In muntii Bodocului, in apropiere de "Cetatea Comorii", s-a descoperit intamplator o secure de arama cu taisurile crucise, apartinand epocii eneolitice. A fost identificata in vatra satului si o asezare din prima epoca a fierului. Cercetarile arheologice din cuprinsul localitatii au dat la iveala resturile unei asezari apartinand culturii Ariusd, fragmente ceramice din aceasta cultura identificandu-se si pe locul vechiului cimitir romano-catolic. Din puncte neprecizate sunt mentionate fragmente ceramice apartinand complexului cultural Ariusd - Cucuteni - Tripolie si culturii Cotofeni.

Prima atestare documentara: 1332, sacerdos de Buduk.

Denumiri istorice romanesti: 1750, Buduk [Buduc]; 1787, Boldoká [Boldoca]; 1854, Bodoc. Denumire de origine slavoromana (de la spinis - loc cu spini).

In lustra ordonata de principele Gabriel Bethlen in anul 1614, sunt mentionati si romanii: Iacob Ciprian (Cziprian Jakab) (libertin), Vasile Ciprian (Cziprian Laslo) si Valentin Ciprian (Cziprian Balint), iobagi, locuitori in Bodoc.

Conscriptia romanilor din 1699 inregistreaza in Bodoc pe urmatorii 14 capi de familie: "Popa Kosztin" (consemnat cu slove chirilice), 6 familii cu numele de Olah (Sztan, Istvan jr., Simion, Demeter, Kelemen), doua familii cu numele Vancsa (Andras si Janos) si Balint Miklos, Szocs Miklos, Raduly Molnar, Korte Miklos si Koman Morar. Fireste ca Popa Costin era chiar preot, iar Radul si Coman erau morari si Nicolae era cojocar. Potrivit conscriptiei din 1820, in Bodoc erau jurati ai satului romani, Ráduly Gyorgy, Michael Oláh, Michael Sorbány, Georgius Ráduly, Josephus Puli, Vaszilia Lukáts, Maria Hoszsu, Josephus Sztojka.

In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Bodoc este mentionata drept "sat locuit de graniceri secui si de romani". El precizeaza ca greco-catolicii din Bodoc apartineau bisericii (romanesti) greco-catolice din
Ghidfalau.

Sabin Opreanu, in lucrarea sa, considera pe buna dreptate ca numele intalnite la Bodoc de: Bacz, Czintos, Raduly, Porodan sunt nume romanesti, unele de obarsie slavona.  Localitatea urbana cea mai apropiata, spre care graviteaza populatia comunei Bodoc, este municipiul Sfantu Gheorghe. Statisticile demonstreaza deznationalizarea unei importante obsti romanesti dupa anul 1848. Prin comparatie, sate cu acelasi numar de locuitori in secolele XVII-XVIII din comitate au devenit, in secolele care au urmat, infloritoare din punct de vedere demografic si chiar economic.

In anul 1699, asa cum s-a mentionat, credinciosii romani din Bodoc erau pastoriti de "popa Kosztin". In 1733 parohia Bodoc numara 115 suflete, avand preot pe "popa George". Parohia nu avea casa parohiala. Odata cu scaderea numarului de credinciosi, prin asimilarea lor in masa de secui, viata bisericeasca se diminueaza pana la disparitia bisericii in 1839.

In perioada interbelica s-a incercat reluarea vietii romanesti prin invatamantul in limba romana si biserica. Numarul credinciosilor romani a ajuns la 40. La 13 februarie 1936, cimitirul ortodox a fost predat de catre autoritatile locale bisericii ortodoxe din localitate. In septembrie, acelasi an, a avut loc ceremonia sfintirii clopotului si a troitei donate comunitatii romanesti de Scoala normala din Deva. Din partea scolii a fost prezenta o delegatie formata din 10 profesori si 90 de elevi.

In 1765 este consemnat in documente un invatator, fara a-i fi dat numele, iar peste trei ani, in 1768 este atestata scoala romaneasca confesionala greco-catolica in Bodoc, protopopiatul Trei Scaune, invatator fiind George Popa (probabil "popa George", sus-amintit). Brosura Despre apele minerale de la Arpatac, Bodoc si Covasna din 1821, scrisa de Vasile Popp, este considerata cea dintai lucrare medicala in limba romana. A fost reeditata la Cluj in 1935 de Sextil Rusu.

Conform unor martori oculari, din dispozitia primului primar "democrat" maghiar din Bodoc, de dupa decembrie 1989, toate cartile romanesti din biblioteca comunala au fost arse. Astazi credinciosii romani din Bodoc apartin parohiei Arcus.

Carti Ortodoxe

Cuprins