Borosneu Mic


Borosneu Mic

Satul Borosneu Mic apartine comunei Borosneu Mare, fiind situat la poalele Muntilor Buzaului, la 4 km in amonte de Borosneu Mare, pe paraul Borosneu, la o altitudine de 550 m.

Vestigii arheologice. In apropiere de sat, pe o mica inaltime intarita cu santuri, numita "Cetatea Bursucului" sau "Magura Rotunda", se afla o asezare cu resturi din epoci diferite. Aici s-au descoperit fragmente ceramice pictate apartinand culturii Ariusd-Cucuteni, un fragment de topor de piatra, atribuit culturii Cotofeni, fragmente ceramice din epoca bronzului timpuriu apartinand culturii Scheneckenberg, fragmente de vase de tehnica superioara dacice, din a doua epoca a fierului.
Pe acest loc sunt mentionate si urmele unei fortificatii cu zid de piatra din epoca medievala. In apropierea satului, pe
locurile numite "Brod", "Varful cetatii", "Cetate", "Bodza" si "Ladoc", precum si in locuri neprecizate s-au descoperit fragmente ceramice din epoca La Tene.

Prima atestarea documentara: 1567, Kis Borosnijo.

Denumiri istorice romanesti: 1787, Birisnyo [Birisneu];
1850, Birisnyo [Birisneu]; 1854, Borosnaul Mic.

Pana in 1926, sub aceasta denumire apare in documente si satul Valea Mare, sat format prin "roirea" populatiei romanesti si asezarea ei in vatra actuala, spre Depresiunea Intorsurii
Buzaului.

In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld din 1839, localitatea Borosneu Mic este mentionata drept "sat locuit de graniceri secui si de romani".

Asa cum arata statisticile demografice, comunitatea distincta de romani din secolele XVII-XVIII si inceputul secolului al XIX-lea a disparut din localitate, parte deznationalizata, parte migrata in catunul din apropiere, azi comuna Valea Mare. Potrivit traditiei, comunitatea romanilor din Borosneu Mic a avut "bisericuta lor de lemn" pe locul unde intre cele doua razboaie mondiale se gasea locuinta lui Damo Ghiula. Comunitatea de romani era asezata sub magura cimitirului
de astazi, aceasta parte a satului fiind numita de localnici "Marginea (catunul) valahilor - Oláhszél". Printre cauzele migrarii pot fi mentionate evitarea maghiarizarii ce se intensificase in satele cu populatie etnic mixta, precum si presiunea puternica a oficialitatilor, de trecere a ortodocsilor la greco-catolici.

Mentiunile documentare de la sfarsitul sec. al XVIII-lea si inceputul sec. al XIX-lea referitoare la romanii din Borosneu Mic privesc si pe cei din actuala localitate Valea Mare.

In perioada interbelica a functionat in Borosneu Mic scoala mixta cu sectie in limba romana si gradinita de copii. Astazi, credinciosii romani din Borosneu Mic apartin parohiei Valea Mare.

Carti Ortodoxe

Cuprins