Ciucsangeorgiu


Ciucsangeorgiu

Comuna este situata pe valea paraului Fisag, la 22 km de Miercurea Ciuc si la o altitudine de 757 m.

Vestigii arheologice. Pe teritoriul comunei s-au identificat urme arheologice apartinand mai multor epoci: un topor de piatra slefuit (sau tarnacop) de mari dimensiuni; o ceasca dacica, fragmente de vase modelate cu mana si roata si o ceasca intreaga (sec. I i. Hr. -I d. Hr.). Au fost identificate si fragmente ceramice apartinand culturii Ariusd si culturii Boian, fragmente ceramice caracteristice epocii bronzului, o secera, celturi de bronz, precum si un cimitir de incineratie de la sfarsitul epocii bronzului. S-au descoperit multe fragmente de vase dacice, monede dacice de argint si un varf de sageata din fier. Este posibil ca tot din acest loc sa provina o veriga (inel), o fibula de bronz, o greutate si un instrument de modelare a ceramicii. S-au gasit si diferite obiecte din epoca romana. Tot din vatra satului provine o statueta de bronz, eprezentandu-l pe Hercules, un fragment de fibula de bronz si o veriga de curea de bronz.

Prima atestare documentara: 1567, Zent Giorgy.

Denumiri istorice romanesti: 1787, Georgie; 1830, Gyorgye [Giorge]; 1850, Szint George [San George]; 1854, Cic-San- Georg.

In 1602, in lustra generalului Basta intitulata Nomina primipilorum nobilium ac libertinorum sedis Siculicalis Czik, Girgio in rationem Sacrae Caesareae Majestas jurcetorum 7 die Augusti Anno Domini 1602, la sectiunea satului Sangeorgiu, apar si cateva antroponime romanesti: Oncsok Tamas, Petres Ianos, Vata Gergely, Olah Ianos.

Lustra din 1614, ordonata de principele Gabriel Bethlen, inregistreaza si pe romanii jeleri si iobagi: Olah Ferencz, Olah Janos, Mezaros Jstvan olah, Olah Janos, .yvadar Olah si Olah Mihaly.

Un document din 1658 mentioneaza pe romanul Olah Ferencz, locuitor in Ciucsangeorgiu.

Cercetarile de lingvistica istorica identifica unele toponime pastrate in constiinta colectiva: Roman pap utcaja (ulita preotului roman), roman templom utcaja (strada bisericii romanesti), Lok (loc), care amintesc de prezenta istorica a romanilor in Ciucsangeorgiu.

Participarea celor din scaunul Ciuc la rascoala antihabsburgica condusa de Francisc Rakoczi al II-lea este mai intensa in operatiunile din anul 1704, cand misiunea centuriilor ridicate de aici era mai ales aceea de a pazi trecatorile.

In anul 1717 sunt mentionate, intr-un document, urmatoarele nume de familie romanesti in Ciucsangeorgiu: Arlanas, Barbu, Bejan (Besan), Bunic (Bunik), Gheorghita (Gyorgyicze), Porita, Postulaci (Posztulacz).

Conscrierea unitilor din 1750 inregistreaza si satele din Ciuc, arhi-diaconatul Frumoasa-Ciuc (Szepvizsensis). Ciucsangeorgiu figureaza inscris cu 178 suflete, avand o biserica, un preot in functiune (sacerdotes fungens), un dascal sau cantor si un ingrijitor (probabil crasnic). Comunitatea bisericeasca de aici avea astfel calitatea de parohie. De ea apartin cu statut de filii, comunitatile mai mici, fara conditii materiale asemanatoare sau apropiate: Armaseni (Menesag), Bancu (Bankfalva), Sanmartin (Szent-Marton), Cechesti (Csekefalva), Cozmeni (Kozmas), Lazaresti (Lazarfalva), Tusnad (Tusnad), Vrabia (Berebes, de fapt Verebes), Cetatuia (Csatoszeg), Mesentea (Mindszent), Jigodin (Zsiget), Sancrai (Szentkiraly).

In conscriptia fiscala din 1750 sunt inregistrate in Ciucsangeorgiu si nume de familii ca: Gore, Damian, Komsa, Olah, Tofan, Posztuly, Cziffra, Hangan, Gorza, Molduvan etc.

In urma rascoalei lui Horea, in iunie 1785, colonelul auditor Horvath aresteaza pe Daro Iosif din Ciucsangeorgiu si pe Ambrus Petru din Lunca Ghimesului, ambii fiind suspecti de "provocare la razvratire". Astfel, circula stirea ca "... la preotul din Ciucsangeorgiu s-ar fi aflat niste scripte si ca in scriptele acestea s-a gasit insemnat tabelul asociatiilor de rascoala atat din Ciuc cat si din Trei Scaune". Tot atunci, preotul din Ciucsangeorgiu ar fi fost arestat.

Se mai spune ca: "Insusi judele satesc Peter Jozsef s-a remarcat in aceasta incapatanare, apoi, alaturi de el, Peter, fiul lui Sebestyen Mihaly si fiul acestuia Toma". Acelasi oficial raporteaza autoritatii comitatului cu resedinta atunci la Odorhei, "ca aici in sat ..., in timpul noptii unii se aduna si se sfatuiesc intre ei si vorbesc in taina".

In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Ciucsangeorgiu este mentionata drept "sat locuit de graniceri secui si de romani".

Asezarea se afla in sfera de influenta a municipiului Miercurea-Ciuc, avand legaturi traditionale cu asezarile invecinate din judetul Bacau.

Statisticile demografice demonstreaza, si in cazul localitatii Ciucsangiorgiu, tragedia unei comunitati istorice romanesti din secuime, disparuta din cauza valurilor deznationalizarii si intolerantei etnice din timpul dualismului austro-ungar si apoi in timpul dictatului de la Viena.

In vatra satului se afla urmatoarele toponime: "Roman templom" ("biserica romaneasca"), "Roman pap utcaja" ("ulita preotului roman"), "Felsölok" ("Locul de sus").

In anul 1699, Ciucsangiorgiu este atestat ca parohie cu filii la Bancu si Armaseni.

Conscriptia confesionala initiata de generalul Bukow in 1761-1762, inscrie la Ciucsangeorgiu doi preoti uniti, deservind 22 de familii de acelasi rit si avand o biserica.

O emotionanta evocare a vietii romanesti de la Ciucsangeorgiu razbate din insemnarea de pe filele de sfarsit ale exemplarului din Strastnic (Blaj, 1753) ce a apartinut bisericii de lemn, si al carei continut este urmatorul: "tuturor in Hs. sau din cei care va veti intampla a ceti aceasta scrisoare sau zapis lasat de mine pe mana copilului meu Ion si Gheorghe, nime au cauta sau a sa impartii din cartile carele mai jos le voi numi: Evangelie, Stratie (Strastnic) tiparnica, Ceaslov, Catavasier, Psaltire, Molitvelnic 2, Liturghie, Octoih scris cu mana, Octoih tiparnic, praznicar scris cu mana, stratie scrisa cu mana, calendar,

Pastoriceasca datorie, Floarea adevarului (Blaj). Paucenie de Balgrad (Kiriacodromion, 1699). Aceste toate le las copilului mieu Ioan si lui Gheorghe, intr-alt chip ma rog tuturor fratilor preoti care va veti invrednici a sluji pe aceste sfinte carti sa pomeniti si pe noi enoriasii Bucur, Ana, parintii Nistor, Ana, 1778, octombrie zilele 20".

Pe Evanghelia de la Ramnic (1774), in 1827, semna popa Ioan Boer, asadar primul mostenitor citat de zapis. Praznicarul cuprinde predici la duminici si zile mari de sarbatoare, frumos scris si impodobit cu vignete. Acest manuscris, opera unui vrednic manuitor al condeiului, dateaza probabil de la inceputul secolului al XVIII-lea.

Manuscrisul mentioneaza "pe domnul Racoti la valeat 7214 (1707), februarie 5". Realizatorul manuscrisului poate fi identificat din autograful : "pis . . . popa Mih/ail/ . . ./". S-a mai pastrat o Cazanie de Ramnic (1748); Teologhia moraliceasca, a lui Samuel Clain, Blaj, 1796, pe care in 1797, conform insemnarii, a cumparat-o Nicolae Boer de la Ghelinta (sat in jud. Covasna).

La 10 martie 1818, preotul Ioan Farcas din Ciucsangeorgiu, mentioneaza intr-o notita scrisa in limba latina ca este stapanul cartii Cazania de la Almos (Arad), care a ajuns la 1808, in Ciucsangeorgiu, in 1830, era cumparata pentru a doua oara. In 1836, parohul Ioan Boer din Ciucsangeorgiu, cumpara un Ceaslov, tiparit la Blaj in 1766. Acelasi preot consemneaza stapanirea bisericii Ciucsangeorgiului, asupra exemplarului de Triod (1771) si intervine sa fie daruita bisericii o Evanghelie blajeana, in 1837, din mila Episcopului Ioan Lemeni.

Si Ciucsangeorgiu se inscrie printre parohiile care au achizitionat si raspandit in zona carte veche romaneasca in secolul al XVIII-lea si inceputul celui urmator. Ciucsangeorgiu era asadar, nu numai un important centru parohial ci si un veritabil centru spiritual si etnic pentru romanii din bazinul Ciucului.

Potrivit Sematismului jubiliar de la 1900, preotul deservent cel mai vechi cunoscut aici era Popa Stefan din Ilieni. Intre anii 1803-1834, a functionat pr. Ioan Farcas, perioada in care se pare ca pornise construirea bisericii de piatra asezata in centrul satului, existenta in 1853. Se mai mentioneaza contributia baneasca substantiala la construirea bisericii de atunci a vaduvei capitanului Balint.

In 1840, sub pastorirea preotului Ioan Boier, la Ciucsangeorgiu, biserica de piatra ia locul celei de lemn, de la care mosteneste atat strabunul hram Sfantul Gheorghe, cat si o serie de bunuri culturale (insusi hramul bisericii romanesti trimite spre numele asezarii). Pe seama lui Gheorghe, celalalt fiu al popii Bucur, este pusa dania icoanelor imparatesti, de traditie brancoveneasca: Deisis (cu intercesorii, Maria si Ioan, redati in intregime, in spatele tronului); Maria imparateasa, (strajuita de arhanghelii Mihail si Gavriil), pe picioarele tronului fiind scrise, intr-o aleasa slova, numele Gheorghe si Ana; Sfanta Paraschiva; Cuviosul Ioachim.

Aflam din monografia parohiei intocmita de parintele Dan Oancea ca monumentul istoric are plan dreptunghiular, cu altarul decrosat, semicircular, cu partea de vest, ca si tampla, de zid, tratate in stil baroc. Dupa o veche traditie, intrarea este si pe latura de sud. La exterior, pe peretele altarului se disting doua straturi de pictura cu reprezentarea Sfantului Gheorghe, fapt ce naste ipoteza existentei sub varuiala si a altor suprafete pictate. Pe crucile de morminte, datele sunt in genere in limba maghiara, chiar si acelea ale preotului Sandor Ianos (Alexandru Ioan) decedat in 1945. Numele Emiliei Daian, nascuta Alexandru (1895-1927), este scris tot in limba maghiara, alaturi aflandu-se mormantul lui Sandor Cornel.

Biserica nu avea sesie bisericeasca, nici casa parohiala. In aceasta situatie, conditia materiala elementara de subzistenta a preotului fiind ca si inexistenta, el trebuia sa locuiasca in casa altcuiva, lucrand, pentru a-si intretine familia, pamantul altuia, situatie care-l asimila statutului de jeler, inferior material celui de iobag.

In sirul preotilor cunoscuti se inscriu: Popa Stefan din Ilieni (1733); Ioan Serban (1785); popa Bucur (1778); Ioan Farcas (1803-1835); Ioan Boier (1842); Iosif Dragomir (1871). In 1937, preotul Ioan Alexandru-Sandor pastoreste 319 de credinciosi. In 1940, in urma cedarii Ardealului de nord, preotul Sandor a fost izgonit din parohia sa. In ultimii ani, credinciosii din parohia Ciucsangiorgiu au fost pastoriti de preotii din parohiile invecinate, printre care Constantin Gane, Dumitru Merlusca si Emil Pop. Dupa infiintarea Episcopiei Covasnei si Harghitei, parohia este deservita de urmatorii preoti: Gheorghe Mares (199-1996); Calin Pavel (1996-1999) si Dan Oancea (1999 si in prezent).

La Arhivele Nationale din Miercurea Ciuc se pastreaza registrele parohiale de stare civila ale parohiei greco-catolice din Ciucsangorgiu, cu filiile Bancu, Armaseni, Armasenii Noi, Sancraieni, Santimbru si Sanmartin, din anii 1853- 1907.

In 1768 este atestata scoala romaneasca greco-catolica in Ciucsangiorgiu, protopopiatul Giurgeu, invatator fiind Dumitru Suciu, scoala infiintata de Gheorghe Sincai. In anul 1871, in localitate existau 40 de elevi romani, iar in 1876 doar 21. In lipsa invatatorului roman greco-catolic, elevii invatau la scoala de stat in limba maghiara.

Intr-un document din anul 1864, intocmit de preotul George Boier, reiese ca numarul scolarilor romani era de 25 de baieti si 19 fete, iar al celor intre 12-15 ani era de 17 baieti si 16 fete, copii care invatau la scoala romano-catolica.

La recensamantul din 1992 apar noile localitati: Armasenii Noi, Cotormani si Ghiurche.

Carti Ortodoxe

Cuprins