Covasna


Covasna

Oras si statiune balneo-climaterica, Covasna este situata la marginea sud-estica a partii inferioare a curburii Carpatilor, la o altitudine de 564-580 m, pe paraul Covasna, afluent de stanga al Raului Negru, la 29 de km de Sfantu-Gheorghe (pe calea ferata) si la 250 de km de Bucuresti.

Vestigii arheologice. Pe teritoriul localitatii au fost descoperite importante urme arheologice. Din neolitic a fost identificat un topor de piatra, cu gaura inceputa si neterminata si doua topoare de cupru de cate 0,12 m lungime, cu gaura transversala, decorate pe partile laterale cu spirale. Pe baza stratigrafiei si a materialelor descoperite se poate spune ca zona a fost locuita sporadic si in epoca bronzului. In prima varsta a fierului, locuirea a fost mai intensa si foarte probabil ca o parte din amenajari sa se fi facut atunci. La est de oras, spre Voinesti, se afla "Cetatea Zanelor", izolata din trei parti, reprezentand una dintre cele mai puternice si bine conservate cetati dacice din estul Transilvaniei. Noile cercetari arheologice au pus in evidenta rolul important al cetatii, ce strajuia asupra depresiunii si facea parte dintr-un lant de asezari dacice aflate in vecinatatea Covasnei. In urma sapaturilor din vara anului 1942, au fost identificate urmele unui mic edificiu din epoca romana. Pe teritoriul dintre Covasna si Zagon, s-au gasit trei monede de la Constantin II, una de argint si doua de bronz. Din alte puncte ale orasului mai provin: fragmente ceramice neolitice apartinand culturii Boian, faza Giulesti; doua fragmente dintr-o spada de bronz din epoca bronzului; o urna de la sfarsitul epocii bronzului; o cana de lut, cu gura larga, de tehnica superioara, de caracter dacic, apartinand epocii La Téne; o ceasca dacica; ulcior, fragmente de vase, fusaiole, datand probabil din Hallstatt; un varf de sageata, tipul III de sageti din La Téne-ul tarziu; tetradrahme din .asos; follis bizantin anonim. Dintr-un tezaur de monede romane de argint descoperit in 1968, s-au gasit sase denari republicani din sec. I i. Hr., un denar roman de la Vespasian si o piesa de la Hadrian.

Prima atestare documentara: 1567, Koazna.

Denumiri istorice romanesti: 1733, Koaszna [Covasna];
1787, Alovát [Aluat], 1854, Covasna.

De la prima atestare si pana astazi s-a pastrat denumirea de origine slavo-romana (de la cuvantul cvasana - apa sarata).

Covasna este o renumita statiune balneo-climaterica, prin izvoarele de ape minerale (bogatia acestora i-a dat localitatii numele de "orasul celor 1000 izvoare de sanatate") si prin emanatiile puternice de acid carbonic (mofete). Despre importanta apelor tamaduitoare din localitate ne stau marturie documente datand de acum cateva secole. Astfel, intr-un document din timpul domniei lui Mihai Viteazul, se mentioneaza ca domnitorul, fauritor al Unirii din 1600, nu l-a putut gasi pe prefectul de Huedin, acesta fiind plecat la bai la Covasna. Mai tarziu, incepand cu secolul al XVIII-lea, apar numeroase scrieri consacrate apelor minerale din Covasna. Printre acestea se afla si lucrarea medicului roman Vasile Popp: Despre apele minerale de la Arpatac, Bodoc si Covasna, aparuta in 1821, prima lucrare de balneologie in limba romana.

Medicul balneolog Vasile Stroescu din Covasna este autorul lucrarii Covasna ilustrata geografica si economica, geologica, balneara, medicala, industriala, turistica si arheologica, aparuta sub egida Societatii de Hidrologie si Climatologie Medicala in perioada interbelica.

In anul 1800 a fost descoperita o baie de namol ("baia" sau "balta dracului"), despre care documente din anii 1837, 1856 si 1885 mentioneaza ca se comporta ca un adevarat vulcan (se agita, "scuipa" noroi, elimina gaze, "mormaia"). In anul 1881, Covasna intra in randul statiunilor balneo-climaterice. Potentialul balnear al locului a fost cercetat de cunoscutul balneolog Marius Sturdza, care a numit statiunea Covasna drept "Minunea Transilvaniei".

Pe teritoriul localitatii curg apele Copotului si Miscaului, in care se varsa Horgaza si Conderia. Muntii cei mai apropiati poarta numele Copotu, Ceratu, Coportu, Tilis etc. O frumusete aparte prezinta Valea Zanelor, afluent al Covasnei. O atractie pentru vizitatorii orasului este, de asemenea, Planul inclinat, unicat in tara si, se pare, al doilea existent in Europa, construit la sfarsitul secolului trecut pentru transportarea materialului lemnos intre Covasna si Comandau.

La mijlocul sec. al XIX-lea, un negustor din Brasov a infiintat o societate pe actiuni pentru exploatarea minereului de fier din muntele Copot, dar afacerea nu a fost rentabila. Indeletnicirea principala a locuitorilor a ramas cresterea animalelor, industria casnica (de prelucrare a laptelui si lanii de oaie) si industria forestiera.

Partea de sus a orasului se numeste Voinesti (de la familia de romani Voina - ce provine de la "voinicii aparatori ai cetatii" - razboinici.) si este locuita aproape exclusiv de romani. Voinestii Covasnei, impreuna cu Bretcu si celelalte asezari din curbura interioara a Carpatilor a facut parte din cunoscutele asezari ale oierilor transhumanti, "barsanii din Secuime", fiind la fel de vestiti ca si cei din Marginimea Sibiului, Bran, Sacele sau cei din zona Toplitei.

Un document din anul 1602 pomeneste in Covasna pe romanul Anton Bogdan. In lustra din 1614, ordonata de principele Gabriel Bethlen, sunt consemnati romanii: Anton Bogdan (Bogdan Antal), probabil acelasi din 1602, primpil, Andrei Lung (Hozzu Andras), iobag, Dumitru Vasile (Vazili Demeter), iobag, Ioan si Stefan Cizmarul originari din Muntenia (Czizmasia Janos, Hauaselui fy, Czizmasia Jstuan, hauaselui fy), jeleri, Mihai Bucur, originar din Fagaras (Bokor Mihaly Fogarasi fi), slujitor. Desigur ca "muntenii" vor fi fost cizmari in localitate.

In secolul al XVII-lea romanii din Voinesti constituiau o comunitate aparte. La 1641 sunt inregistrate nu mai putin de 23 de familii cu numele Romanul (Olah). In conscriptia din anul 1699, din 21 de capi de familie romani, 12 aveau nume de Romanul (Olah). In 1750, in Covasna sunt inregistrate urmatoarele nume de familii romanesti: Paltan, Urszuj, Kretzuj, Bretzkan, Vrancean s.a. Un document din anul 1785 mentioneaza pe un Vasile Baci (Bats), roman ortodox din Covasna.

Din totalul populatiei romanesti inregistrate in 1819-1820, 39 de familii locuiau grupate in cartierul Voinesti, fiind barsani: Brassovany, Toma, Gyaka, Berszan, Berkuj, Oltyan.

Documente inedite, pastrate la Centrul Eclesiastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan" din Sfantu Gheorghe, atesta faptul ca la 1829, in Covasna existau 92 de familii cu 481 de suflete, dintre care: Stratulat, Buga, Borosneu, Zburlan, Bercheu, Teaca, Muntean, Sarbu, Batranu, Casuneanu, Japescu, Ceanga, Ovesea, Acru, Munteanu, Preja, Ciurea, Serban, Cocos, Doicu, Urzica, Stochici, Papuc, Borcan, Teaca, Padurateanu, Vranceanu, Busceanu, Furtuna, Dobrosu, Cosneanu, Brasoveanu, Popa, Tuglea, Cosneanu, Manea, Cata, Dan, Peter, Coaciu, Morari, Moraru, Stanciul, Berchea, Covaci, Briceag, Bacicoru, Rusul, Tradaburu, Contrasu, Radui, Lingurari, Ursul.

In timpul primului razboi mondial, numerosi romani din Covasna participa la luptele de peste munti purtate de eroica Armata Romana pentru reintregirea neamului. Astfel ca, intr-un raport al primariei comunei Covasna catre Prefectura Treiscaune din 15 ianuarie 1931, sunt amintite numele a 20 de tineri din familii de vaza din Voinesti, voluntari in Armata Romana, printre care: Cosneanu, Baila, Nitu, Vranceanu, Giulea, Enea, Poteica, Preda, Papuc, Muntean, Oltean, Toma, Sandulea, Vlad si Brasoveanu. Din cei mentionati aparandu-si glia strabuna au murit la Marasesti: Gheorghe Maior, Constantin Ioan Stefan si Dumitru Dobrot.

Pentru activitatea sa patriotica si solidara cu romanii din Tara, pr. Gheorghe Furtuna a fost inchis la Brasov in perioada 10 octombrie 1915-26 decembrie 1915, apoi deportat la Sopron, in perioada 15 august 1916-25 iulie 1918. Pentru eliberarea sa, la 5 mai 1917, Ion N. Serban si Gh. Papuc intocmesc un memoriu catre Arhiepiscopia Sibiului, intrucat credinciosii nu puteau sta fara preot. La 14/27 noiembrie 1918 s-a constituit cercul electoral Covasna. S-au ales pentru delegatia de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918: Alexandru Ciuncan, Alexe Teculescu, Ioan Sarbescu si Nicolae Jurebita. Presedinte: inv. Nicolae Dobros; secretar: Nicolae Jurebita.
In textul hotararii pentru Alba Iulia, romanii din Covasna declara: "Voim sa fim alaturati, impreuna cu teritoriile romanesti din Ardeal, Banat, Ungaria si Maramures, la Regatul Romaniei, sub stapanirea Majestatii Sale, Regelui Ferdinand I". La aceasta hotarare au subscris: 155 persoane, printre care invatatorii Alecsandru Ciucan, Nicolae Dobros, impreuna cu romani din familiile: Furtuna, Hulpoi, Sorescu, Papuc, Cosneanu, Muntean, Oltean, Moldovan, Cojan, Barla, Stefan, Teaca, Urzica, Ciubuc, Casunean, Serban, Porumboi, Smadu, Vrancean, Lungu, Manea, Teculescu, Basarab, Dobros, Sandulea, Enea, Manole, Preda, Perta, Costea, Cianga, Manole, Moroianu, Brasovean, Sbarcea s. a.

Intre cele doua razboaie mondiale printre pretorii, primarii si notarii orasului s-au aflat: C. Tanasescu, N. Furtuna, Gheorghe Serban, D. Saveanu, Gheorghe Colan, Nicolae Boiu s.a.

In perioada interbelica, in oras functiona tipografia "Patria", care executa lucrari de legatorie, avand si o librarie proprie.

Imediat dupa semnarea Dictatului de la Viena (1940) si in Covasna s-au petrecut acte tragice pentru populatia romaneasca. Acest act odios a deschis drumul unor grele suferinte: peste 310 persoane adulte si copii sunt izgoniti din vatra strabuna peste granitele vremelnice si doi voinesteni cad victime bestialitatii hortyste: Dumitru Gavrila si Ion Cimpoi. In noaptea de 13-14 septembrie 1940, unii locuitori de origine maghiara din Covasna s-au constituit in banda, au sfaramat crucea de piatra din comuna si apoi au navalit in casa lui Balea Ionel Trandaburu, pe care au devastat-o. Trei femei din sat, din cauza ca nu au trecut la o confesiune maghiara, au fost puse in genunchi pe boabe de porumb si tinute astfel ore intregi, cruzime care se practica pe tot cuprinsul Transilvaniei ocupate.

Dupa retragerea administratiei romanesti din zona, incepand din 15 noiembrie 1944, romanii au fost supusi la noi si grele incercari, generate de atmosfera de nesiguranta exercitata de autoritatile locale de etnie maghiara. In timpul celor patru ani de Dictat, dar si dupa 1944, parintele Aurel Babiciu a trecut printr-o adevarata odisee. El facea parte din lotul de invatatori trimis in zona de Episcopul Nicolae Colan al Clujului pe timpul ocupatiei Ardealului de Nord. In ianuarie 1945, pe fondul diverselor pretexte ale noilor autoritati, preotul Aurel Babiciu a fost inchis timp de zece saptamani. In urma unui asa-zis proces cu ascultare de martori si prezentari de dovezi este eliberat in schimbul unei sume de 200.000 lei garantie. Regulile existente nu admiteau eliberarea, chiar daca cel arestat se dovedea a fi nevinovat, asa incat devenea obligatorie plata unei sume de bani.

Din zecile de romani voinesteni care au luptat in cel de-al doilea razboi mondial, 14 nu s-au mai intors acasa niciodata, jertfindu-se pentru idealurile Romaniei Mari. Prin asezarea sa geografica intr-un cadru natural admirabil, la poalele muntilor Vrancei si ai Bretcului, prin climatul placut, ferit de curenti si prin resursele geologice deosebite, localitatea Covasna are mari perspective de dezvoltare ca statiune balneo-climaterica.

Pana in prezent, nu se cunosc documente despre bisericile ortodoxe care au existat inaintea sec. al XVIII-lea. Exista informatii documentare din anul 1777, cand s-a ridicat bisericuta de lemn cu hramul "Sfantul Nicolae". Istoria bisericii din Covasna este un prilej de cunoastere a uneia dintre cele mai frumoase continuitati spirituale ale comunitatii din aceasta parte de tara (dovada si inscriptia de pe usile imparatesti daruite bisericii din Zabala, filie a Covasnei, cu ocazia zidirii ei). Din Registrul cununatilor, pastrat din 1793, aflam numele preotului din Covasna, Ioan Grid (sau Ioan Boer de Grid); din cunoscuta familie de boieri si nobili romani din
Grid, Tara Fagarasului.

Asa cum rezulta din frumoasele monografii intocmite de preotul Eremia Ticusan si invatatorul Nicolae Vleja, biserica de lemn a fost demolata in anul 1800 si in locul ei a ramas o troita de stejar masiv, reprezentand o cruce mare, flancata de doua mai mici, realizata dintr-un singur trunchi de stejar. Troita, asezata pe locul altarului vechii biserici, are incrustata cu slove chirilice in lemn urmatoarea inscriptie: "Aceasta sfanta cruce s-a ridicat in numele sfintei Troite de dumnealor Achim Manole, Gheantu si dumnealor titori Ioan Cosnean, Mihai Furtuna, Manea Vlad, Ioan Cel Tanar Cosnean, Bucur Voicu Munteanu ca sa fie in vecinica pomenire, in zilele inaltatului imparat Francis al doilea. Anul 1800".

In februarie 1794 s-a cumparat, cu 130 de florini "locul pe care si acum este biserica si cimitir". La inaltarea bisericii s-au alaturat preotului ctitor Ioan Grid si negustorii Ioan Brasovean, Ioan Cosnean, Vlad Ciunga, Manea Cosnean, Ioan cel Tanar Cosnean, Mihai Furtuna, Bucur Dobros, Voicu Muntean. La 17 iulie 1794 s-a inceput construirea unei noi biserici de piatra, pe acelasi teren al vechii biserici, terminata in anul 1800, cu hramul "Sfantul Nicolae".

Biserica este construita din zid de caramida, invelita cu tigla si pardosita cu scanduri. Are forma de trefla; cele trei abside sunt rotunde pe dinauntru si in forma poligonala pe exterior. La intrare este clopotnita (cu forme ascutite, ca in stilul gotic), pe ziduri puternice. Bolta altarului este ceva mai scunda decat Pantocratorul. Stilul constructiei bisericii este cel in forma de cruce greaca, fara cupola, cu bolti avand la intrare un masiv turn de influenta gotica. Fundatia este din piatra, la fel si zidurile. Turnul si boltile sunt din caramida. Acoperisul este din tigla, acoperisul turnului din tabla zincata, iar pardoselile din scandura de brad.

Biserica este pictata in interior in tehnica fresca, datand din anul 1963, executata de pictorul Iosif Vasu din Bucuresti. In locul stranelor, longitudinal, pe langa zid, sunt scaune romanesti vechi, formand un brau. Iconostasul este din zid de caramida cu trei usi, fiind pictat in tehnica "fresca", conform tipicului traditional privind asezarea icoanelor.

In exterior nu este pictata, avand doar deasupra usii la intrare icoana hramului bisericii Sfantul Nicolae, executata de zugravul bisericii, Gheorghe Birt din Brasov, datand din anul 1952. In anul 1825, negustorul din Brasov Gheorghe C. Bacanu a cumparat un teren pe care l-a donat mosie bisericii din Covasna. In urma cutremurului din 1838, biserica s-a deteriorat, cazand partea de sus a catapetesmei: la o luna, obstea a hotarat sa se faca reparatii "ca nu cumva totul sa vie in darapanare".

Printre donatorii bisericii sunt mentionati: Iosif Romano, care doneaza 2 Trioade, de la Neamt din 1847; paharnicul Ghica, a donat un Liturghier aparut la Buzau in 1835. De la Gherasim Adamovici, biserica avea "un antimis vechi, de panza". La bunurile detinute, se nominalizeaza "1 sigiliu, 1 evanghelia legata cu musama", "o pereche de paftale de scoica (din Tara Romaneasca)", "petic de carton pe Prestolu" etc.

"Averea miscatoare si nemiscatoare a bisericii greco reseritene in anulu Domnului 1868" cuprindea: biserica de piatra, doua cimitire, casa parohiala, doua clopote, toaca de fier, sapte icoane mari si 14 mici s.a. In inventarul din 1872 al parohiei Covasna sunt inregistrate urmatoarele: biserica, avand hramul "Sfantul Nicolae", zidita in anul 1790, din piatra si acoperita cu tigla, cu bunuri de 10000 de florini; scoala confesionala, construita in anul 1858, pe un loc cumparat pentru aceasta destinatie in 1825 (pe langa table, glob, harti, doua icoane daruite de N. Puiu si Ioan Brasoveanu, scoala avea si o "masina de comput", adica de socotit); casa parohiala "de lemn, coperita cu sindrila", din 1843, pe un loc cumparat in 1832; cimitirul vechi, din 1780, si cimitirul nou, din 1858; 78 de obiecte de cult (patru cruci, din care una de argint, daruita de Oprea Lacatusiu in 1838; doua clopote, unul daruit in 1786 de Iancu D. Ioan, "un policadru de arama galbina", cumparat in 1792 "prin contribuiri benevole"; 9 candele, doua potire, trei cadelnite, 20 de sfesnice, din care unul daruit de D-tru Stanescu in 1865, opt icoane de lemn poleite, de valoare "nepretuita"; 36 piese de vesminte, din care un "antimis vechi, de panza, de la Gherasim Adamovici", imbracaminte pentru Sf. Prestol, daruita in 1866 de Paulina Floru din Bucuresti, un epitaf, donat in 1871 de Elena Neagu din Bucuresti, "o pereche paftale de scoica" (din Tara Romaneasca), 29 carti bisericesti (Cazanie, Buzau, 1804; 12 Minee, Buda, 1804; doua Octohiuri, Buda, 1811; Evanghelie, Buda, 1812, Catavasier, Sibiu, 1832; Molitvelnic, Sibiu, 1833; Ceaslov, Brasov, 1835; doua Trioade, Manastirea Neamtului, 1847; doua Penticostare, Buzau, 1854; doua Apostol, Sibiu, 1851; Drept Canonic, Sibiu, 1868 s.a.); 16 protocoale dintre anii 1793-1872. La Arhivele Nationale din Sf. Gheorghe se pastreaza registrele parohiale de stare civila pe anii 1793-1905. "Fundatiunea scolastica", infiintata in 1865, avea un fond de 451,65 florini. Inventarul este semnat de parohul Nicolae Comsia si de Oprea Lacatusiu, George Teaca.

In 1891 s-a construit acoperisul din tabla, iar cele doua deschizaturi de la baza turnului bisericii au fost acoperite cu zid. In anul 1834, oierii din Voinesti au cumparat de la Sibiu 74 de carti bisericesti si manuale scolare. Biserica a fost pictata in intregime, in interior, in 1962, sub pastorirea pr. Gheorghe Olteanu, fiu al Covasnei. In exterior este zugravita in alb.

Despre viata comunitara din Covasna si despre respectarea canoanelor bisericesti vorbesc cateva documente pline de pitorescul de odinioara. Astfel, cazuri de casatorie intre aceleasi rude, destul de apropiate, intalnim si la Covasna, asa cum arata o cerere privind respectarea normelor bisericesti, trimisa de Aron Budai, la 26 iulie 1800, protopopiatului de Ioan Grid, parohul de la Covasna, au slobozit doao casatorii cu rudenie, de sange adeca: pe loan Galea cu Paraschiva, fata lui loan Negrea, amandoi din Zagon, care cu muierea lui cea dintai au fost vare primare, si pe Serban Gavrin cu Maria, fata Radului Argesala, amandoi din Papauti, 2 frati cu 2 vere primare savarsind cununia aceea. Ti sa porunceste ca randuire pe oarece preot sa le fie paras, acesta in (... ) ceea ce va face, asuprale sa stranga, atata pe fetele cununate a arata cu dovada rudenia ce iaste intransele cat si pe dispensaluitorii preoti a da pricinile din care au facut aceasta precum si pe cununatoriul preot cum a indraznit a savarsi cununia fara de randuiala protopopeasca, fara cele trei vestiri si doara nici fiind parohienii lui; dupa a carora lamurire, hotararea care vei gasi a face cu soborul consistoriului cu toate actele spre revizie sa o primiti. Din consistoriul neunit, Sibii (...), al fratii tale, de tot binele voitoriu, Aron Budai". Sus-numitul preot din Covasna era tras la raspundere pentru fapta lui din alta parohie, fara a avea
cererea de dispensa si aprobarea protopopiatului, a forurilor superioare, nerespectand astfel normele impuse de biserica.

In Treiscaune, parintii protopopi s-au implicat in reglementarea comportamentului clerului parohial (care la randul lui urmau a-i indrepta pe mireni) si a diverselor probleme ivite, printr-o colaborare permanenta cu episcopul. A existat o colaborare permanenta si intre protopop si parohi, fapt ce iese in evidenta din numeroasele scrisori ale parohilor adresate protopopului, prin care ii aduceau la cunostinta problemele cu care se confrunta obstea. Dintr-o astfel de scrisoare aflam relatari privind "strigarile in biserica". La 10 octombrie 1837, preotul Ioan de la Covasna scria: "Prea Cinstite Domnule Protopoape! Vasile, fiul lui Ion Stefan din Ojdula, are voie a trece la intaia casatorie cu fiica domnului Nicolae Cosneanu senior din Covasna, la care s-au inceput strigarile, si anume a doua strigari (...). Impiedicarea pana acuma nu s-au ivit, asadar sa bine voiesti a da cuviincioasa despenzanie spre a le putea ceti tainele sfintei casatorii. Pe langa care am ramas al sfintii tale prea plecata sluga". Preotul din Covasna, intervenea astfel pe langa protopop pentru dispensa de la o a treia strigare, intrucat mirii, din cine stie ce motive, se gateau sa se cunune. Aceste "strigari" s-au mentinut nu numai in secolul al XVIII-lea si prima jumatate a secolului al XIX-lea, ci continua sa fie in uz in biserici si azi, mai ales in satele si zonele cu o puternica traditie. Aceasta era un rezultat al preocuparilor statului si bisericii de a pune casatoria sub protectia moralei traditionale si a legilor geneticii, desi nenumite, de mult cunoscute de oamenii de rand pe seama experientei milenare.

Dispensele de la cele trei strigari trebuiau aprobate si de oficialitatile scaunale si comitatense. Alt caz din Covasna este cel al lui Ieremia Dobrosu, "facand incredintare spre legiuita casatorie cu Maria, fiica (lui) Mihu Furtuna, tot de aicea, din Covasna". Tanarul a dat "arvuna de incredintare" tatalui viitoarei mirese, in bani "acum imblatori". Viitorul mire insa si tatal lui ii cere lui Mihai Furtuna sa-i restituie banii. Este un caz, deocamdata singular, cand se acorda pentru o casatorie o arvuna in bani.

Din vechile carti de cult ale parohiei Covasna-Voinesti mentionate in inventarele de odinioara se mai pastreaza astazi: Evanghelie, tiparnita de la Buda, 1812; Ceaslov, Brasov, 1835; Liturghier, Buzau, 1835 (daruit de paharnicul Ghica); Apostol, Sibiu, 1851 (daruit de ieromonahul Gherasim); Molitvelnic, Sibiu, 1833 (daruit de Ion Furtuna); Triod, Manastirea Neamt, 1847; Minei, Buda, 1804 si 1805; Penticostar, Buzau, 1854 (daruit de Ion Dobrescu); Catavasier, Sibiu, 1835.

Printre preotii slujitori cunoscuti ai altarului in Covasna sunt: Ioan Grid (nascut in 1759, probabil descendent din familia protopopului de Brasov; intr-un document din 1806 pr. Ioan era mustrat pentru ca isi parasise credinciosii si a plecat in Tara Romaneasca); Vasile Grid care a slujit intre anii in 1835-1839; Ioan I. Grideanu jr. (1839-1861), a fost mult timp cantaret la biserica si invatator, hirotonit la 24 august 1839 de Episcopul Vasile Moga si in 1861 de Mitropolitul Andrei Saguna (acesta fusese in acea vara la bai la Covasna si, vazand starea deplorabila a parohiei, a decis aceasta masura); Nicolae Popovici ("Popa Lungu"), originar din Bod, hirotonit de Andrei Saguna la 24 februarie 1862, a pastorit pana in octombrie 1864; Nicolae Comsa, hirotonit de Andrei Saguna, la 16 septembrie 1864; a pastorit foarte rodnic si vrednic in Covasna timp de 35 de ani, murind dupa o boala indelungata la 2 aprilie 1899, la 68 de ani; Gheorghe Furtuna, fiu al Covasnei, nascut la 16 septembrie 1855, (1890-1937); din 1876 a fost invatator la scoala confesionala din Covasna; la 28 decembrie 1890 a fost hirotonit si pus capelan langa socrul sau, in acelasi timp ramanand invatator pana in 1899, luptand cu indarjire pentru supravietuirea invatamantului confesional romanesc.

Deoarece crescuse mult numarul credinciosilor, in anul 1921 s-a anuntat concurs pentru postul de capelan cu drept de succesiune. A fost ales pr. Eremia Ticusan (ginerele preotului Gheorghe Furtuna). Pe langa rodnica activitate pastorala a infiintat Casa Culturala, Despartamantul ASTRA, Societatea Tineretului. La 12 noiembrie 1940, dupa semnarea Dictatului de la Viena, se refugiaza in comuna Sita Buzaului. Revine in parohie din septembrie 1944. I-a urmat pr. Lazar David, din martie 1941, care tinea de slujbele in casa parohiala, biserica fiind avariata de cutremurul din 1940. Intrucat preotii din imprejurimi plecasera dupa declararea dictatului de la Viena, pr. David mergea si la credinciosii din Zabala, Valea Mare si Zagon.

Din 1941, preot misionar trimis de Episcopul Nicolae Colan al Clujului, in Covasna, este invatatorul Aurel Babiciu, care, in acei incercati si grei ani pentru fiinta nationala, a ingrijit de credinciosii romani lasati fara preot. La intoarcerea parintelui Eremie Ticusan, in anul 1945, credinciosii din parohie si-au exprimat devotamentul pentru parintele "care in vremuri grele le-au adus mari mangaieri", preotul Babiciu plecand in Episcopia Maramuresului. I-a urmat pr. Gheorghe Olteanu, fiu al Covasnei, nascut la 10 februarie 1927. A absolvit Scoala Normala din Barlad, apoi Facultatea de Teologie la Sibiu, fiind hirotonit de Mitropolitul Nicolae Balan ca diacon la 9 august 1949, iar preot la 28 mai 1950. A renovat biserica si, tot in timpul pastoririi sale, sfantul lacas a fost pictat in interior. A pastorit credinciosii din Covasna timp de peste 50 de ani. In timpul slujirii sale a construit capela care se afla in cimitirul ortodox din Voinesti. Din 1993 si pana in prezent, altarul bisericii din Covasna este slujit de pr. Ioan Ovidiu Maciuca, fiu al unei numeroase si distinse familii de romani din Zabala. De-a lungul anilor, preotii parohi au fost sprijiniti in indeplinirea misiunii lor pastorale de o seama de cantori vrednici din randul carora amintim: Gheorghe Zice sen., Floricel Lungu, Ioan (Nita) Dobros, Ioan Timaru, Dumitru
Sandulea si altii.

In ultimele decenii, mai ales ca urmare a fluxului de turisti, actuala biserica devenise, la randul ei, neincapatoare. Dorinta enoriasilor de a ridica o noua biserica a ramas la stadiul de deziderat, desi au fost incercari de a da viata acestuia. Nu s-a reusit decat ridicarea unei capele in incinta cimitirului ortodox.


Libertatea castigata dupa 1989, inclusiv cea de credinta, facea posibila, in sfarsit, trecerea la fapte. Preotul Ioan Ovidiu Maciuca, desi tanar, se incumeta si porneste actiunea de ridicare a doritului lacas de cult, sprijinit de Consiliul parohial si de intreaga obste de credinciosi. Incepand din anul 1992 demareaza actiunea de procurare a materialelor, iar din primavara lui 1993 demersurile pentru documentatie si inceperea ridicarii edificiului.

Proiectul constructiei a fost intocmit de cunoscutul arhitect Virgil Florea din Sfantu Gheorghe. La Muzeul Spiritualitatii Romanesti din Sf. Gheorghe exista un proiect pentru noua biserica din Covasna, aprobat de Arhiepiscopia Sibiului in vara anului 1940, care datorita evenimentelor din toamna aceluiasi an - cedarea Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena - a ramas nematerializat, mai mult chiar uitat. Pronia cereasca a randuit ca ceea ce trebuia sa se infaptuiasca s-a infaptuit, chiar daca peste sase decenii.

Prima dificultate intampinata a fost gasirea celui mai potrivit loc pentru amplasarea edificiului. Mutarea ceva mai in fata a Monumentului Ostasului Roman, care constituia obiectia principala pentru amplasare, a fost depasita. Greutati au fost intampinate si din partea autoritatilor publice locale de atunci, care n-au aprobat amplasamentul, lucrarile de constructie incepand la sfarsitul verii anului 1993, fara avizul Consiliului local, prin vointa locuitorilor, solidari in actiunea pornita. In adoptarea hotararii finale, un cuvant greu de spus l-a avut punctul de vedere al unui recunoscut specialist in monumente istorice, arhitectul Cristian Moisescu de la Secretariatul de Stat pentru Culte.

Echipa de costructori, condusa de Gheorghe Nitu, cunoscut constructor de biserici, din Intorsura Buzaului. Aceasta a ridicat edificiu "in rosu", lucrarile fiind continuate pana la finalizare de firma "SIGUR" S.R.L, condusa de Biro Andras si a fiului acestuia, Biro Barnabas.

Cu ocazia aniversarii a 130 de ani de la nasterea Episcopului Iustinian Teculescu, pe 5 noiembrie 1995, in prezenta P.S. Ioan Selejan, clopotele noii biserici, daruite de Traian Olteanu, vesteau ridicarea sub acoperis a acesteia.

Pictura este realizata de Vasile Munteanu, fiu al locului, care s-a format ca artist plasti la Scoala renumitului pictor bisericesc Iosif Vasu, pictand impreuna cu acesta, apoi singur, numeroase biserici din toata tara. Pardoseala, din marmura de Vascau, e executata, de firma
mentionata, "SIGUR" S.R.L., iar candelabrele au fost executate la timp de firma condusa de Marcel Tripa din Timisoara. Firma bacauana S.C. "Timotei" S.R.L a fratilor Timotei si Florin Ciobanu a realizat stranele si catapeteasma din lemn de stejar.

Pe parcursul executarii lucrarilor, P.S. Ioan Selejan, Episcopul Covasnei si Harghitei, a fost in permanenta alaturi de Consiliul parohial si preotul paroh, nu numai in calitatea sa de ierarh al locului, dar si ca specialist recunoscut in constructia si restaurarea bisericilor ortodoxe.

Biserica este construita sub forma treflata, acoperita cu tigla, cu doua turnuri amplasate in fata si o cupola la mijloc, cu arcade frumos pictate si cafas, fiind amplasata in Piata Eroilor, alaturi de Monumentul Ostasului Roman si bustul Episcopului Iustinian Teculescu.

Slujba de sfintire a fost oficiata de P.S. Ioan Selejan impreuna cu un sobor de preoti, duminica 16 iunie 2002, la trei zile de la Inaltarea Domnului si Ziua Eroilor, luand parte o mare multime de credinciosi ai Covasnei si din imprejurimi, turisti afati la tratament in statiune, reprezentanti ai unor institutii judetene si ai societatii civile, invitati din judetele vecine, printre care membrii coralei "Armonia" din Onesti.

Cu acest prilej, P. S. Ioan a impartasit Prea Cucernicilor Preoti si numerosilor credinciosi povete si indemnuri duhovnicesti, pastorale si sociale, impreunate cu arhieresti binecuvantari. In aceeasi zi a fost dezvelit si sfintit bustul primului Episcop al Armatei Romane, Iustinian Teculescu (1865-1932) si a fost editat primul numar al revistei Plai Mioritic Covasnean.

Vladica Ioan s-a rugat la Bunul Dumnezeu sa rasplateasca din darurile sale cele bogate tuturor acelora care si-au adus prinosul de jertfelnicie si slujire la ridicarea acestei biserici, precum si la lucrarile de reamplasare a Monumentului Ostasului Roman si cele de ridicare a bustului Episcopului Iustinian Teculescu.

Inaltarea unei biserici, de asemenea dimensiuni, intr-o perioada de tranzitie prelungita, in care oamenii se confrunta cu multe si mari greutati, mai ales de natura materiala, a fost un act de mare curaj, care dovedeste spiritul de sacrificiu al romanilor cand este vorba de credinta stramoseasca. Lista ctitorilor si binefacatorilor noii biserici cuprinde mai multe societati comerciale, institutii si credinciosi, dupa cum urmeaza: S.C. "Traicov" (Traian Olteanu), Hotel "Dacia "(Dorel Lungu), S.C. "Ardealul" (Ovidiu Costea si Staicu Olteanu), S.C. "Suinprod" Let (Petre Porumboi), S.C. "Coni- Trans" (Dan Costea, Constantin Munteanu), S.C. "Bolocim" (Virgil Brasoveanu, Nicolae Enea), S.C. "Turism"Covasna (Ioan Mugur Topolnitchi), S.C. "Zoocov" (Marius Popica, Adrian Furtuna), S.C. "Carmangeria La Nicu" (Nicolae Cretu), S.C. "Covali" (Cristian Rusu), S.C. "Adiral" (Nicolae Poteica), S.C. "Sorel" (Dorel Oprea Sorescu), S.C. "Fortuna" (Nicolae Oprea Sorescu), S.C. "Miniservice" (Nicolae Poteica), S.C. "Arbex" (Gheorghe Polhac), S.C. "Gos Trans-Com" (Dumitru Serban), S.C. "Cip-Com" (Ilie Tronar), S.C. "Sanitel" (Horea Sandulea), S.C. "Unistar"( Sorin Popica), Hotel "Montana" (Ioan Calu). Au mai contribuit substantial: Primaria orasului Covasna; "Romsilva"-Covasna, prin Ocoalele silvice Covasna si Comandau; Politia orasului Covasna; ing. Ioan Cosnean; Toma Garbiceanu din Ploiesti; cetatenii olandezi, prieteni ai orasului Covasna, Jaab si Liesbeth Ruinard.

De la inceput si pana la finalizare, pe parcursul celor zece ani de munca sustinuta, preotul paroh Ioan Ovidiu Maciuca a fost sprijinit permanent de oameni inimosi, care nu s-au zgarcit cu timpul lor liber si nici nu si-au precupetit efortul fizic sau intelectual. Au fost alaturi, tot timpul, in primul rand Consiliul parohial si alti oameni de suflet ai obstii: economistul Dorel Lungu, membru al Consiliului Eparhial al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, epitropul Gheorghe Cojan, cantaretul Dumitru Sandulea, Ioan Luca, Horea Cianga, Vasile Hulpoi, Dumitru Furtuna, Dumitru Serban, Constantin Togan, Ioan Oprea (decedat), Gheorghe Teaca, Constantin Costea, Maria Chirculescu, Gheorghe Manea, Ovidiu Furtuna, Sodor Sorin, Nicolae Vlaicu, Gheorghe Ciambur, Gheorghe Papuc, Ioan Cojan, Ioan Leu, Damian Cojan, Nicolae Cojan, Ioan Barla, Ioan Ungurean, Ioan Munteanu, Gheorghe David, Georgeta Irimia, Georgica
Costea, Ilie Rebenciuc, Vasile Munteanu, Mihai Lazar, Gheorghe Nitu. De profesii si varste diferite, fiecare cu priceperea sa, dar calauziti de aceeasi mare dragoste fata de biserica toti acestia si multi altii au fost alaturi de pastorul lor in binecuvantata si de Dumnezeu placuta infaptuire.

Pentru comunitatea romanilor din Covasna-centru s-a infiintat o filie, la 10 decembrie 1938, unde pr. Eremia Ticusan a amenajat cu credinciosii o capela cu hramul "Sfintii Apostoli Petru si Pavel", pana la construirea unei noi biserici. Capela a fost sfintita la 19 august 1939 de pr. protopop Ioan I. Rafiroiu, din incredintarea Mitropolitului Nicolae Balan. A fost desfiintata de autoritatile ungare in perioada Dictatului de la Viena (1940-1944).

In Voinesti-Covasna exista o biserica a credinciosilor romani ortodocsi de stil vechi, construita dupa decembrie 1989. Istoricul scolii din Covasna este strans legat de cel al bisericii. Primele cursuri s-au facut in tinda bisericii, probabil la sfarsitul veacului al XVII-lea. In monografia Covasnei, intocmita de invatatorul Nicolae Vleja, este redata circulara Episcopului ortodox de la Sibiu, Vasile Moga, din anul 1829, referitoare la invatamantul confesional: "Cinstite parinte protopoape. Prin milostivul decret guvernalicesc din 8 octombrie a.c. nr. 9088 esit, se poronceste ca toti copiii de la 5 pana la 13 ani sa mearga la scoala, daca nu si vara, incai toamna si iarna si daca nu-i vor vrea parintii sa-i mane de buna voie, sa se pedepseasca (…) Sa se faca in tot satul scoala si sa se pue dascal si la toata jumatatea de an sa se faca incoaci relatie [relatare/raport] si aceasta cu atat mai tare cu cat s-au fost mai poruncit prin milostivul decret guvernicesc din 1 august 1808 si din 5 martie 1784". Despre existenta scolii confesionale din localitate, la inceputul sec. al XIX-lea, vorbeste un alt document semnat Ioan Popovici, vicar episcopal la Sibiu, in 24 martie 1803, prin care se invitau diecii la un curs normalicesc de 7 saptamani la Brasov, tinut de parintele director Radu Tempea. In anul 1825, negustorul brasovean Gheorghe C. Bacauanu cumpara o "mosie" langa curtea bisericii, daruind-o parohiei pentru functionarea scolii. In anul 1858 s-a construit edificiul scolii confesionale, din lemn, acoperita cu sindrila. Cheltuielile de constructie ale scolii au fost suportate mai mult de negustorul Nicolae Manea.

Primul invatator cunoscut a fost Iosif Pop zis Popovici, care a locuit in casele de pe mosie, iar la 1825 preda, pe langa rugaciuni, si scrisul si cititul. I-a urmat ca invatator Ioan Gridean (mai tarziu preot), pana in 1839, apoi Gheorghe Dogar (care era si cantaret), originar din Prejmer (inspectori "din popor" au fost numiti Constantin si Ioan Furtuna). Au urmat: Ioan Fleser zis Toparceanu; Toma Grindeanu, intre 1864-1870; Zosim Butnar (1870-1872); Ioan Iosif (1872-1876, al doilea post de invatator s-a infiintat dupa 1871); pr. Gheorghe Furtuna si Ioan Nitu (1877-1894), desfintat in 1880, postul II a fost reinfiintat in 1889, invatator si director fiind Nicolae Dobros, care a functionat pana in 1929; celalalt post, din 1899 a revenit lui Gheorghe Albu din Apold, iar din 1900 pana in 1925 a functionat Alexandru Ciucan, fiul preotului din Aita Mare. Din 162 de elevi de varsta scolara, in anul 1893/ 1894 au urmat cursurile 126. Dupa "progresul" scolar, 35 au obtinut calificativul "distinsi", 78 "buni", 18 "debili". Toti elevii aveau manuale scolare (113 integral si 13 "in parte").

La Covasna s-a desfasurat, in 1866, conferinta invatatorilor din protopopiatele Brasov II si Treiscaune. La conferinta a participat si "arhimandritul de Buzau", care a fost impresionat de frumusetea costumelor nationale romanesti. Conferinta s-a desfasurat sub credinta ferma de "a propaga lumina intre poporul nostru si mai cu seama in Treiscaune, unde cea mai mare parte dintre romani au uitat limba si numai religiunea ii leaga de corpul cel mare al natiunii".

Dupa Marea Unire din 1918, cand scoala confesionala a devenit scoala de stat, primul director a fost profesorul Nita Buzea. In perioada interbelica si in anii ce au urmat celui deal doilea razboi mondial a functionat, pe langa scoala din Voinesti, Scoala mixta nr. 2 (centru), cu sectie in limbile romana si maghiara si gradinita de copii. Printre invatatorii si profesorii din perioada interbelica figureaza si: Veturia Ciucan, M. Manole, Elena Manole, Maria Barsan, Irina si Gheorghe Dobreanu, Ioan Olteanu, Dumitru Olteanu, Octavian Dobros, Traian Teaca, Gheorghe Serban, Dumitru Munteanu, Elena Stoenescu, Maria Panaiotu (nascuta Jurebita), Iordan Popica, Mariana Stefan, Doina Gheorghinca (nascuta Stefan), Maria Solomon (nascuta Vranceanu) - in prezent inspector scolar general adjunct, la Inspectoratul Scolar Judetean Covasna, Maria Bularca (nascuta Enea).

Evenimentele ce au urmat Dictatului de la Viena au condus la inchiderea invatamantului romanesc din Covasna. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, pentru inceput se reiau cursurile la Scoala generala din Voinesti si, mai tarziu, se infiinteaza sectia in limba romana la scoala din centru, la invatamantul gimnazial si liceal. Inainte de 1989, directoarea Liceului din Covasna a fost Ana Maria Posea, originara din Araci.

In prezent, in Covasna functioneaza sectia in limba romana a Liceului "Körösi Csoma Sándor" si Scoala generala "Avram Iancu" din Voinesti. In anul scolar 1999/2000 au fost inscrisi la sectia cu predare in limba romana 1069 de copii, repartizati astfel pe cicluri scolare: prescolar - 175, primar - 236, gimnazial - 379, liceal - 148, profesional - 17, complementar - 20 si postliceal - 94.

Din anul 1878 pana in 1900 a functionat in Covasna Reuniunea invatatorilor romani ortodocsi din Districtul X Brasov, cu 4 despartaminte: Despartamantul I si II Brasov, III Bran si IV Treiscaune, si avea ca deviza: "cultura ulterioara pedagogico-didactica a invatatorilor si ridicarea scolii noastre populare la o stare mai buna si la o reala (autoritate) mai mare". In vederea realizarii acestor nobile obiective, incepand din 1886, reuniunea si-a publicat propria revista, intitulata Scoala si familia, la care au fost abonati toti membrii reuniunii. In aceasta asociatie s-a distins, ca presedinte pentru Trei Scaune, intre anii 1884-1894, invatatorul Gheorghe Furtuna din Covasna.

O frumoasa viata culturala romaneasca este semnalata de documente in Covasna mai cu seama incepand din secolul al XIX-lea. Romani din Covasna erau membrii ai ASTREI inca din primii ani de dupa infiintarea acestei nobile asociatii culturale. In anu1 1900, a treia zi dupa Rusalii, a avut loc adunarea de constituire a despartamintelor ASTRA din comunitatea Treiscaune si Ciuc. Au participat 7 preoti si 8 invatatori. La organizarea ASTREI s-a desfasurat, pe data de 1 mai 1932, in statiunea balneara Covasna, un festival de cantece romanesti si piese de teatru scrise de Vasile Alecsandri.

Asociatia cultural-sportiva "Junimea", condusa de Eugen Sibianu, organizatie de tineret a ASTREI Covasna, a pus in scena mai multe piese de teatru, intre care: Se face ziua, de Zaharia Barsan (noiembrie 1937) si Icoane din razboiul neatarnarii de la 1877-1878 (decembrie 1938).

Asociatia invatatorilor din judetul Treiscaune, a functionat in perioada 1920-1940, fiind condusa, timp de 15 ani, de invatatorul Ioan Dima, originar din Covasna. Timp de 8 ani (1933-1940), la Sfantu Gheorghe a aparut revista lunara Era noua, organ al Asociatiei invatatorilor din judetul Treiscaune. Redactorul sef al revistei a fost, in toata aceasta perioada, Ioan I. Stoenac (directorul scolii din Bicsad), secretar de redactie, invatatorul Nicolae Vleja din Covasna (aflat la venerabila varsta de peste 90 de ani) iar administrator invatatorul Nita Buzea din aceeasi localitate. Comitetul redactional era format din 19 invatatori, printre care se aflau: Ioan Dima, Petre Litu, Constantin Melinte, Octavian Zabava, Francisc Laszlo, Constantin Dedu, Ilie Marinescu.

La 1 Decembrie 1935 a vut loc in Covasna o mare manifestare antirevizionista, la care au participat 3000 de romani din oras si imprejurimi.

In 1935, Sextil Rusu reediteaza lucrarea Despre apele minerale de la Arpatac, Bodoc si Covasna, scrisa in 1840 de Vasile Popp. Brosura este considerata drept cea dintai lucrare medicala in limba romana.

In perioada interbelica, la Covasna a aparut prima publicatie literara denumita Flux, care, desi de scurta durata, era deschizatoare de drumuri. In jurul anilor 1970, apare revista scolara Cavalul, editata de elevii scolii generale din Voinesti, iar dupa 1990, revista scolara Liceenii a elevilor de la liceul din localitate. In iunie 2002, apare primul numar al publicatiei Plai mioritic covasnean, foaie de cultura si spiritualitate editata de Asociatia cultural-crestina "Iustinian Teculescu" (redactorresponsabil prof. Dumitru Furtuna, secretar de redactie pr. Ioan Ovidiu Maciuca).

Covasna a fost vizitata in 1939 de Silviu Dragomir, ministru minoritatilor si de generalul Danila Popp, rezident regal al Tinutului Mures.

In perioada interbelica s-a ridicat si inaugurat Monumentul Eroilor cazuti in razboiul pentru intregirea neamului. In anii ocupatiei ungare, monumentul a fost daramat. Pe locul acestuia, la 9 mai 1973 s-a inaugurat Monumentul Ostasului Roman, ridicat in cinstea eroilor cazuti in primul si cel de-al doilea razboi mondial, amplasat in piata de langa drumul care duce spre Valea Zanelor. Monumentul reprezinta un ostas roman care tine in mana stanga ridicata o ramura de stejar. Statuia este din bronz, iar soclul din piatra. Pe o placa de marmura se afla inscriptia "Glorie eterna eroilor armatei romane". Autorul lucrarii este sculptorul .. Ionescu. In aceeasi zona, prin grija Asociatiei cultural-crestine "Iustinian Teculescu" a fost amplasat bustul Episcopului Iustinian Teculescu. Realizarea bustului a fost incredintata artistului plastic Teodor Zamfirescu din cadrul Ministerului Apararii Nationale, cel care semneaza si bustul marelui voievod Mihai Viteazul din Bretcu.

De-a lungul anilor, din localitatea Covasna au fost culese, inregistrate si tiparite colinde, cantece populare, de leagan, de haiducie si balade, inclusiv variante locale ale Mioritei. Reinnodand traditia seculara a stramosilor oieri din Voinesti- Covasna, in frumosul cadru oferit de Poiana Zanelor, anual se organizeaza sarbatoarea folclorica a Santiliei - Nedeia Mocaneasca. Tinerii romani din Covasna pastreaza traditiile locale prin formatiile folclorice proprii. Dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, activitatea culturala a fost revigorata prin munca unor intelectuali precum Ovidiu Serbescu, Gheorghe Serban, Nelu Ceanga, Nicu Trandabur, Gheorghe Borisca, Dumitru Jurebita. Ei au reinfiintat formatiile de dansuri populare, de obiceiuri traditionale de peste ani si cele de teatru. Dupa 1989, activitatea culturala a capatat noi dimensiuni prin activitatea unui grup de intelectuali reuniti sub auspiciile organizatiei culturale "Vatra Romaneasca". In prezent aceste demersuri sunt intreprinse de Asociatia cultural-crestina "Iustinian Teculescu", cu sprijinul Casei orasenesti de cultura.

Romanii covasneni s-au remarcat prin perfomantele realizate in oierit si prepararea branzei. In 1930 existau 4 fabrici de tors, trei de scarmanat si 4 piue pentru ingrosatul paturilor si al postavului de lana. O marca de prestigiu o constituie vestita branza Penteleu. La primul Congres al oierilor din toata tara, tinut la Sibiu la 21 noiembrie 1935, in comitetul Uniunii Oierilor pe tara au fost alesi si Ion Gh. Papuc (oier) si Ion Cianga (notar), ambii din Covasna. In Voinesti, in anul 1938 existau 96.000 de oi, iar in 1950 in jur de 75.000 de oi. Voinestenii au creat vestita rasa de oi "tigaia de munte", adaptata la conditiile specifice si raspandita apoi in intreaga tara.

Elita locala economica a cuprins de-a lungul anilor, nume de oirei si gospodari fruntasi din randul carora mentionam: Nicolae Jurebita sen., Dumitru Olteanu (Rusu), Nicolae Olteanu, Staicu Olteanu, Gheorghe Papuc (Gatej), Ioan Papuc (Tica), Ioan Costea, Ioan Badea, Constantin Negut, Ioan Trandabur, Constantin Neculai Munteanu, Ioan I. Sandulea, Ilie Olteanu, Dumitru Manole, Gheorghe Cojan, Ioan Cojan, Ioan Lungu sen., Nicolae Enea, Nicolae si Constantin Barla s.a. Aceste familii vestite de oieri voinesteni au facut eforturi deosebite pentru a-si trimite copiii la scoli. Din randul lor si a celorlalte familii din Voinesti s-au ridicat intelectuali in diferite domenii: Gheorghe Serban, Nicolae si Ioan Ceanga, Ioan Sorescu, Ioan Ghe. Serban, Ilie Olteanu, Dan Jurebita, Nicolae Enea, Codrin Munteanu s.a.

Pentru punerea in valoare a civilizatiei pastoresti traditionale, Muzeul Carpatilor Rasariteni are in plan organizarea unui Muzeu al Oieritului in aer liber, care impreuna cu Planul Inclinat si Cetatea Dacica, sa formeze un complex muzealturistic de mare atractivitate. In acest sens, Muzeul Carpatilor Rasariteni, cu sprijinul Ministerului Culturii, a organizat la Covasna, in zilele de 9-12 mai 2002, simpozionul national cu tema "Salvarea si integrarea patrimoniului cultural din zona statiunii balneare Covasna", fiind prezentata lucrarea Potentialul turistic si patrimoniul cultural al Covasnei (redactor Valeriu Cavruc), aparuta la editura Angvstia, din Sf. Gheorghe.

In decursul timpului, in statiunea Covasna au fost la odihna sau tratament numeroase personalitati ale vietii publice romanesti, lista acestora cuprinzand nume din toate domeniile de activitate. Covasna a gazduit totodata numeroase reuniuni stiintifice, culturale si profesionale, cu participare nationala si internationala.

Dintre personalitatile orasului Covasna care au imbogatit patrimoniul cultural si spiritual national, se numara si cei mai jos prezentati: Episcopul Iustinian (Ioan) Teculescu, nascut la 1 noiembrie 1865 in Covasna. Urmeaza studiile la Liceul "Andrei Saguna" din Brasov. Este inscris apoi la Institutul Teologic din Sibiu. In 1901, Mitropolia din Sibiu il desemneaza protopop de Alba Iulia, functie in care va ramane timp de 22 de ani, avand o activitate exceptional de bogata si de rodnica, atat pe taram bisericesc, cat si scolar si national. La sfarsitul anului 1922,

Ioan Teculescu se calagureste, primind numele de Iustinian si devine Episcop al nou infiintatei Episcopii a Armatei (la 1 aprilie 1923). In decembrie 1925 este ales Episcop al Eparhiei Cetatii Albe si Ismail, eparhie pe care o va conduce timp de 7 ani si 7 luni. Isi gaseste sfarsitul intr-un spital din Brasov, la 16 iulie 1932, fiind inmormantat in cimitirul din orasul natal.

Eremia Ticusan, preot, profesor, s-a nascut la 10 august 1881 in Zagon, a studiat la Liceul "A. Saguna" din Brasov si apoi la Seminarul Teologic din Sibiu (1904), dupa care a lucrat ca invatator doi ani in Martanus si trei ani in Zagon. Din 1910 este preot dar si invatator in Bacel si Borosneu Mic. Datorita activitatii sale in sprijinul romanismului, a fost arestat si inchis patru luni in 1917 la Targu Mures si Cluj, iar apoi deportat in Zagon. Dupa Unire, a slujit in Borosneu Mic si ca invatator, fiind numit mai tarziu paroh al Covasnei, unde, in 1938, impreuna cu alti intelectuali, va ridica statuia Ostasului Roman, daramata in 1940 in timpul ocupatiei hortyiste, si va intocmi o interesanta monografie a parohiei Covasna.

Dumitru Stefan, nascut in Covasna, era in 1882-1885, student al Facultatii de Drept si Stiinte Politice din Budapesta, beneficiar al unei burse acordate de Fundatia Moga.

Ioan Dima, invatator, s-a nascut in Covasna in 1883. A absolvit Seminarul Pedagogic "Andrei Saguna" din Sibiu. A fost directorul Scolii primare din Targu Secuiesc (primar al orasului breslelor), presedinte al Despartamantului ASTRA, subrevizor scolar judetean, presedintele Asociatiei invatatorilor din judetul Treiscaune (1924-1938), membru in Comitetul de redactie al revistei Era Noua.

Horia Teculescu (1897-1942), profesor, s-a nascut in Rasnov, fiind fiul Episcopului Iustinian Teculescu, un carturar recunoscut. A absolvit Facultatea de Teologie si Filozofie din Budapesta si Bucuresti. In 1926 este numit director al Liceului de baieti din Sighisoara, oras in care s-a format si desavarsit ca profesor si carturar erudit. Este autor a 10 lucrari dedicate unor personalitati ale istoriei nationale si culegeri de folclor de pe Mures si Tarnave

Nicolae Jurebita (1898-1991), jurist, s-a nascut in 1 iunie 1898 in Covasna, intr-o familie foarte atasata de biserica din mosi si stramosi. A urmat studiile la scoala primara in Covasna, gimnaziul la "Andrei Saguna" din Brasov, Seminarul "Andrei Saguna" din Sibiu si Scoala militara din Veszprem, Ungaria. A fost, initial, ofiter in armata austro-ungara, dar renunta, chemat de idealul national, si organizeaza garzile nationale din Trei Scaune. Participa la Marea Adunare de la Alba Iulia in delegatia covasneana. Se inroleaza in Armata Romina, fiind printre primii soldati romani care au intrat in Budapesta. Este decorat pentru faptele sale de arme. A fost primul invatator roman la scoala de stat din Sfantu Gheorghe. A studiat Dreptul la Cluj si si-a dat licenta la Cernauti. A profesat avocatura in Covasna, Targu Secuiesc si Brasov, iar dupa al II-lea razboi mondial a fost comandantul Centrului de informare aeriana din Brasov.

Ilie Olteanu (1903-1968), medic, sportiv de performanta, om de cultura, luptator pentru drepturile romanilor din curbura Carpatilor. In studentie, la Cluj, a fost campion national la schi fond si fotbalist la "U". Pasionat culegator de folclor, a fost conducatorul unui ansamblu de jocuri populare de aproape 100 de persoane. Colaborator apropiat al prof. Iuliu Hateganu, s-a specializat in Pneumologie si Balneologie. In anii 1938-1968 a fost medic specialist la Sfantu Gheorghe. In noiembrie 1940, in urma situatiei create de cedarea Ardealului de Nord, este silit sa se refugieze cu familia la Petrosani. In luptele din razboiul impotriva Uniunii Sovietice este decorat cu ordinul Mihai Viteazul. A fost primul in Romania (poate si din Europa) care la inceputul anilor 1950 a introdus gimnastica in aer liber si ergoterapia in tratamentul bolnavilor
de TBC.

Nicolae Vleja, invatator, s-a nascut in 1907 in Poiana Sarata. A fost secretar de redactie al revistei Era Noua, si autorul volumului de nuvele si schite In slujba neamului si al unei monografii a localitatii Covasna (aflata in manuscris), unde a fost mult timp invatator. Este membru de onoare al Despartamantului ASTRA Covasna-Harghita.

Nita Buzea, invatator, a fost director al Scolii primare Voinesti-Covasna. Intre 1934-1937 este revizor scolar (inspector-sef al judetului Treiscaune), iar intre 1938-1940, revizor scolar al judetului Ciuc; intre anii 1940-1944 a fost revizor scolar la Brasov, apoi, in perioada 1944-1964, inspector in cadrul Ministerului Invatamantului. Din initiativa sa si a altor covasneni a fost inaltat un nou monument al Ostasului Roman in orasul Covasna.

Marcel Condor, grafician, s-a nascut in Covasna, la 3 iunie 1906. Urmeaza scoala de arta la Baia Mare (1925) si scoala de arta grafica din Budapesta (1928). Participa la expozitii de grafica din 1956 si expozitii personale la Bucuresti (1971, 1973). A executat ilustratie de carte, grafica de sevalet si publicitara.

Matei Jurebita, profesor, s-a nascut la 10 februarie 1908 in Covasna. Dupa studiile scolare primare din localitate a urmat Liceul "A. Saguna" din Brasov, apoi Liceul "Principele Nicolae" din Sighisoara (1929) si Seminarul Pedagogic Universitar (1937), luandu-si licenta la Academia de Muzica si Arta dramatica din Bucuresti, in 1938, an din care lucreaza ca instructor muzical in Armata. Din 1946 este profesor titular in invatamant, iar din 1950 profesor la Scoala speciala de muzica din Bucuresti; a editat manuale de muzica si solfegii, din care unele se mai folosesc si azi.

Sublocotenent erou Ioan Teculescu, economist, nepot al Episcopului Iustinian Teculescu, s-a nascut in 1920 in Covasna. A facut studii la scoala primara din Covasna, Liceul ,,Andrei Saguna" din Brasov, Academia Comerciala din Bucuresti, scoala de ofiteri in rezerva din Sfantu Gheorghe. In ajunul trecerii Prutului, pentru eliberarea Basarabiei, isi scrie testamentul in care isi arata dragostea pentru familie si pentru tara. Moare la datorie in lupta de la Manzatu, in 11
iulie 1941, si este inmormantat la Surata Galbena, jud. Chisinau.

Nicolae Teculescu, medic, s-a nascut la 28 noiembrie 1921 in Covasna. A urmat scoala primara in Voinesti, apoi cursurile Liceului ,,Andrei Saguna" din Brasov si Institutul de Medicina Militara din Bucuresti, dar din cauza unui accident, este obligat sa se orienteze spre balneologie. Ca medic balneolog (la spitalul din Covasna) si-a propus aplicarea terapeutica a gazelor mofetariene, care era o metoda experimentala. Metoda s-a dovedit eficienta, confirmata clinic si experimental, ceea ce a dus la infiintarea sectiei Balneare in cadrul Spitalului Unificat Covasna. In urma hotararii nedrepte de inchidere a sectiei, a fost nevoit sa paraseasca spitalul din Covasna si sa se transfere la Slanic-Moldova. A trecut in eternitate in 1972, la 51 de ani.

Horia Colan, profesor universitar doctor, inginer, membru corespondent al Academiei Romane, s-a nascut la 11 mai 1926, in orasul Covasna. Este Absolvent al Scolii Politehnice din Timisoara, promotia 1949, devenind inginer electromecanic. In 1971 si-a sustinut doctoratul. Din 1950 este cadru didactic universitar la Catedra de Tehnologia Metalelor din cadrul Institutului Politehnic din Cluj, al carui rector a fost intre anii 1990 - 1992. Activitatea stiintifica se concretizeaza in peste 250 de lucrari, in principal in domeniul metalurgiei pulberilor si asupra studiului metalelor. Activitatea sa este

binecunoscuta in tara si in strainatate, fiind membru in Comitetul roman de istoria si filozofia stiintei, in Comitetul Asociatiei Oamenilor de Stiinta din Romania, in Comisia de stiinta metalelor a Academiei Romane, in Consiliul National al Asociatiei generale a inginerilor din Romania, in Societatea franceza de metalurgie si materiale, in Societatea inginerilor din Franta, etc. Este membru al Academiei de Stiinte din New York, membru de onoare al Ligii cultural-crestine "Andrei Saguna", presedinte de onoare al Despartamantului ASTRA Covasna- Harghita, cetatean de onoare al municipiului Cluj-Napoca.

Aurel Vasile Hulpoi, profesor, s-a nascut la 12 aprilie 1926. A fost director al scolii din Covasna. A inscris o fila insemnata in istoria scolii din Voinesti, pe care a modernizat-o. Este unul dintre initiatorii cunoscutei manifestari din Covasna "Nedeia mocaneasca - Santilia". A scris numeroase articole referitoare la etnografia si folclorul local.

Gheorghe Papuc, (1928-1993) preot. A urmat scoala primara la Covasna, liceele din Nasaud (1941-1944) si "Andrei Saguna" din Brasov (1944-1949). Intre 1949-1953 a urmat Institutul Teologic din Sibiu. Cursuri de doctorat la Institutul Teologic din Bucuresti. La 27 octombrie 1956 este hirotonit diacon, incepind astfel o viata dedicata bisericii, plina de impliniri,care se poate rezuma in cei 34 de ani de diaconie,3 ani de preotie,aproape patru decenii la Centrul Arhiepiscopesc, din care 24 in postul de consilier cultural (1969- 1993). A fost redactor la Telegraful Roman, Indrumatorul Bisericesc si in colegiul de redactie al Revistei Teologice.

Matei Basarab, nascut in 25 iunie 1929, in orasul Covasna. Absolvent al Facultatii de Drept din Cluj, promotia 1954. Din 1954 este cadru universitar la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca. Doctor in drept al Universitatii din Bucuresti. Parcurge toate treptele ierarhiei universitare, ajungand, in 1972, profesor universitar la Cluj-Napoca. A predat Statistica judiciara, Drept procesual penal, Drept penal, cursuri ce au aparut in Editura Didactica si Pedagogica, in mai multe editii. A fost seful Catedrei de Drept Penal, iar din 1991, decan al Facultatii de Drept, membru in Comitetul de Directie al Revistei de Drept Penal. Este autor al unor numeroase studii si articole de specialitate, conducator de doctorat. Are legaturi constante cu meleagurile natale, cu care este in permanenta si costanta legatura.

Petru Panzaru, nascut in 1931, in orasul Covasna. Prof. univ. dr., autor a zece volume de psihologie sociala, sociologie si eseuri filozofice, a numeroase studii si articole de specialitate; publicist, colaborator la mai multe reviste de cultura si atitudine civica.

Cornelia Gaal, muzeograf (1938-2000), este nascuta in Covasna. In cadrul Muzeului din Targu Mures, sectia de istorie moderna si contemporana, a desfasurat o bogata activitate stiintifica, materializata prin expozitii, conferinte, simpozioane, emisiuni radio, articole de ziar, lucrari publicate.

Ion Ciurea, poet si publicist, doctor in filozofie, s-a nascut la 20 februarie 1940 in Covasna. In 1980 s-a refugiat in strainatate, protestand astfel impotriva ideologiei comuniste si regimului totalitar. Din 1983, lucreaza ca redactor la postul de radio "Deutsche Welle" din Germania. Dupa 1989, revine frecvent in Romania, construindu-si o casa de vacanta in Covasna natala, unde locuieste cu sotia, prof. univ. dr. Rodica Weidner-Ciurea, autoarea unor interesnate jurnale de memorialistica si calatorii. Este autorul volumelor de poezii: Nelinisti, 1998; Cautari, 1998; Zbor intre milenii, 2000; Ma doare Tara, 2001 si conferentiar al cursurilor Universitatii de Vara de la Izvorul Muresului.

Ana Cojan, profesor universitar la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi, filolog, specialista de marca in studiul limbii latine, s-a nascut la 6 noiembrie 1941 in Covasna. A tradus toate fragmentele din limba latina incluse in opera ilustrului savant Ioan Petru Culianu, publicat integral de editura "Nemira" din Bucuresti.

Nicolae Cianga, geograf, profesor universitar doctor, nascut la 7 noimbrie 1947 in Covasna. Urmeaza Liceul Real din Covasna si Facultatea de Biologie-Geografie la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi. Doctor in geografie, la Iasi (1991). Pana in 1990, geograf si cercetator stiintific la Filiala Cluj a Academiei Romane si la Universitatea din Cluj-Napoca. Cariera didactica la Catedra de Geografie Umana si Regionala de la Facultatea de Geografie a Universitatii din Cluj-Napoca. Cancelar al Facultatii de Geografie (1996-1997), prodecan (1997-2000), sef de catedra (2000). Manuale universitare: Geografie Economica, Geografia Turismului (1992). Publica numeroase articole in reviste de specialitate. A colaborat la tratatele: Geografia Romaniei, vol. II-III, (1984, 1987); Touristical Monography of Romanian Carpathians (Krakow, 1988). Membru al Societatii Romane de Geografie, din 1971.

Gheorghe Olteanu, medic si poet, s-a nascut in Covasna. A profesat medicina in Sfantu Gheorghe pana in 1983, cand a luat calea exilului in Germania. Bun cunoscator al realitatilor romanesti din sud-estul Transilvaniei, este autorul a numeroase studii, articole si demersuri la autoritatile statului roman pentru sprijinirea pastrarii si afirmarii identitatii nationale a romanilor din aceasta parte de tara. Este autorul volumului de versuri Chemari, Cluj Napoca, 1998.

Dumitru Furtuna, profesor, s-a nascut la 24 martie 1943, in Intorsura Buzaului (in timpul refugiului parintilor). Este directorul Scolii generale "Avram Iancu" din localitate, presedintele Asociatiei crestine "Iustinian Teculescu", autorul unor studii si articole de specialitate, precum si al unei monografii a orasului Covasna (in pregatire).

Adrian Vlad Casunean, avocat, nascut in 16 iulie 1947 in orasul Covasna; doctorand, cadru didactic universitar la Facultatea de Drept a Universitatii "George Baritiu" din Brasov. A fost vicepresedinte si presedinte (decan) al Colegiului de Avocati al Judetului Covasna, prefect al judetului Covasna (1993-1997), deputat in Parlamentul Romaniei din anul 2001, vicepresedinte al grupului parlamentar de prietenie Romania-Israel. Este vicepresedinte al Uniunii Nationale
"Vatra Romaneasca" si presedintele filialei Covasna a aceleiasi uniuni, membru fondator al Ligii cultutral-crestine "Andrei Saguna", presedinte al filialei Covasna a Asociatiei cultural patriotice "Avram Iancu", membru Lyonsclub-Dacia Romania, presedinte al Filialei Covasna a Partidului Social Democrat si in conducerea centrala a acestui partid.

Dr. Stefan Mereuta, nascut in 13 martie 1952, medic specialist dermatolog. A absolvit scoala generala si liceul in Covasna iar facultatea de Medicina Generala a urmat-o la Craiova. In perioada 1981-1989 este medic la spitalul judetean din Sfantu Gheorghe, apoi medic inspector la Directia Judeteana Covasna, din 1999 - inspector de specialitate la Directia Sanitara Judeteana Covasna si din 2001 director adjunct la aceeasi institutie. A participat la mai multe sesiuni si simpozioane pe teme de specialitate; in perioada 2000- 2004 indeplineste functia de consilier judetean.

Dorel Lungu, nascut in 25 iulie 1953 in Covasna, economist, directorul Hotelului "Dacia". Este membru marcant al societatii civile romanesti din judetul Covasna, initiatorul, organizatorul si sustinatorul a numeroase proiecte culturale (Santilia, festivalul de colinde, reuniuni medicale, alte manifestari cultural-stiintifice). A fost membru in comitetul de initiativa si de construire a noii biserici ortodoxe, si a bustului Episcopului Iustinian Teculescu. Este consilier in

Consiliul local Covasna, in Adunarea si Consiliul Eparhial al Episcopiei Covasnei si Harghitei si in conducerea principalelor asociatii cultural-crestine din zona. Dr. Mihaela Suceveanu, medic, functioneaza in calitate director al Spitalului de Boli Cardio-vasculare din Covasna. Este autoarea unor articole si lucrari de specialitate, precum si organizatoarea unor reuniuni stiintifice pe teme de cardiologie de interes national si international.

Maria Solomon (nascuta Vranceanu), profesoara, inspector scolar general adj. la Inspectoratul Scolar Judetean Covasna. A fost profesoara de limba si literatura romana la Barcani si Sf. Gheorghe si director adjunct la Scoala "Nicolae Colan" din Sf. Gheorghe. Este autoarea unor studii si articole de specialitate si a unor proiecte educationale.

Titus Felix Furtuna, lector universitar la Academia de Studii Economice Bucuresti, doctor in informatica economica, s-a nascut la 3 martie 1968, in Covasna. A urmat mai multe cursuri de specializare in diferite tari. Este autor de manuale universitare si lucrari de specialitate. Elena Dobros, profesor universitar la Universitatea din Craiova, este originara din Covasna. A publicat studii si lucrari de specialitate.

Dumitru Sorescu, general, adjunctul comandantului Inspectoratului General al Politiei din cadrul Ministerului de Interne, este originar din Covasna. In viata culturala, sociala si economica a orasului, un rol important revine unor intelectuali romani caracterizati prin profesionalism si atasament fata de valorile nationale. Dintre acestia amintim: economisti, ingineri, comercianti si alti specialisti: Dumitru Jurebita, Dumitru Lazar, Nicolae Furtuna, Zaharia Ungureanu, Nicolae Popica, Teodor Valcu, pr. Gheorghe Olteanu, pr. Ioan Ovidiu Maciuca, alti numerosi intelectuali, functionari si gospodari destoinici.

O importanta contributie la dezvoltarea economica, sociala si urbanistica a orasului o aduc conducatorii societatilor comerciale de stat si private, sustinatori ai proiectelor culturale si comunitare locale, mentionati in randul ctitorilor si binefacatorilor Bisericii ortodoxe.

Carti Ortodoxe

Cuprins