Dalnic


Dalnic

Satul Dalnic apartine de comuna Moacsa, la 3 km de Moacsa pe DN 11. Se afla la marginea sud-estica a Muntilor Bodoc, la deschiderea vaii paraului Dalnic, la o altitudine de 590 m. Vestigii arheologice. In apropiere de sat, la confluenta paraielor Dalnic si Kanta, se afla o statiune neolitica de tip Ariusd-

Cucuteni. La suprafata ei s-au cules si cioburi din epoca bronzului, precum si un vas dacic de tehnica superioara, La Téne.

Pe locul numit "Poiana Apei" s-au gasit fragmente ceramice din epoca bronzului. S-au mai descoperit un ciocan de piatra, probabil din neolitic si doua securi de bronz din epoca bronzului.

In albia paraului Magyaró, care trece prin sat, s-au identificat un topor, un ciocan eneolitic de arama si un obiect de bronz cu aparenta de opait, datand din La Téne. Probabil tot din La Téne provine si o fusaiola descoperita in punctul "Livada". Pe locul "Valea Mica" s-au descoperit fragmente ceramice de caracter dacic, La Téne, lucrate la roata; de asemenea, o greutate de lut, un ac de os, o rasnita de piatra, precum si material de tip Santana de Mures-Cerneahov. Pe Dealul Frumos s-au descoperit monede din sec. I i. Hr. si din sec. III d. Hr.: o drahma de argint din Dyrrhachium, cateva tetradrahme de .asos si o moneda de bronz de la Gordian, emisa la Tarsus. Din puncte neprecizate de pe teritoriul localitatii provin: o secure lunga de 0,16 m si un buzdugan, ambele de andezit, atribuite culturii Cotofeni; doua ace de bronz datand probabil din epoca bronzului; un vas de lut din prima epoca a fierului, de tip "scitic"; un opait roman. In punctul numit "Veresmart", in anul 1960 au fost gasite mai multe tetradrahme thasiene. Prima atestarea documentara: 1332, Sacerdos de Dabunk [Dalnuk], 1547, Dalnok.

Denumiri istorice romanesti: 1750, Dalnik; 1787, Tálnok; 1854, Dalnoc. Denumirea Dalnic (in forma maghiara Dalnok) este de origine slavo-romana (de la dalnic - loc departat; de remarcat forma romaneasca apropiata cu cea straveche slavo-romana). In lustra din 1614 este mentionat in Dalnic si jelerul Draghici Romanul (Olah Dragicz).

Conscriptia din 1699 inregistreaza in Dalnic urmatorii capi de familie romani: Olah Mathe, Olah Istvan, Olah Mathe sen, Olah Janos, Szocs Radul. Asadar, un blanar, Radul. Intr-un document din 1747, intitulat "problema romanilor", sunt consemnate familiile de romani: Bokor, Kadar, Szocs, Farkas, Bats, Vaszi, Moldovan si Ioan Blanaru (Szocs) care era gocimanul comunitatii.

Conscriptia urbariala din 1820 mentioneaza pe juratii Boér István si Bokor Sándor, iar in conscriptia confesionala ortodoxa din 1829 sunt mentionate 23 de familii cu 69 de suflete, printre care: Stan Boros, Andrei Solomon, Batranu, Ioan si Moise Stoica, Alizandru Bucur, Stan, Nicolae si Simion Taponci, Dumitru Dragan, Andrei si David Balint, Ioan, Gheorghe si Stan Pustai, Ilie Palosanu, Petru Sechel. Din totalul de 23 de familii, 10 erau etnic mixte.

In 1835, in localitatea Dalnic mai sunt consemnate doar 15 familii de romani, cu 33 de suflete, printre care amintim: Salamon, Bokor, Tompants, Tamas, Brosnyai, Balint, Esztojka, Sandor, Boros, Deregany. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea sunt mentionate familiile: Morar, Dombora, Stoica, Goga, Mailath, Ichim, Bodi, Dragan, Szasz, Radui, Muzsikas, Tamas.

In sec. XIX, figureaza in registrele parohiale de stare civila din Dalnic urmatorii credinciosi romani: Toma lui Purboi, Gheorghe Radului, Ioan Gavril, Neculai Brezda?, Maria Baciu, Gheorghe Baciu, Radui Gheorghe, Purtoc Toma, Andrei, Stancu Ion, Solomon Andrei, Stan Bucur, Sandu Bucur, Ioan Simion Mara, Andrei Dombora, Ioan Silvica, George Goga, Stoica Mailath?, Floarea Schiur, Eva Mailat, Nicolae Mailat, Geroge Goga, Elena Goga, Stoica Moilat,

Nicolae Mailat, George Miklos, Constantin Pavel, Margareta Pavel, Ioan Gaidea. In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Dalnic este pomenita drept "sat locuit de graniceri secui si de romani".

Desi in secolele XVII-XVII exista in Dalnic o comunitate distincta de romani, in contextul istoric cunoscut aceasta nu s-a putut mentine si dezvolta. In 1792 este atestata biserica ortodoxa din sat, care avea hramul "Sfantul Gheorghe".

Sirul preotilor slujitori cunoscuti este: Gheorghe Baciu si Gheorghe Popovici (1795-1802); Mihail Hosu (1803-1808); Mihail Kerekes (1813-1842); la 1867 era preot Boros Alin; in 1876 este mentionat ca preot Dumitru Popescu; i-a urmat Ioan Popescu (1881-1887); Constantin Dimian, 1890; Augustin Micu, 1891; Stefan Ciutac (1933 si 1948); Ioan Rafiroiu - 1940 (toti sunt preoti din parohia Cernat).

Dalnicul este cunoscuta in istorie ca fiind locul unde s-a nascut Gheorghe Doja (Dozsa Gyorgy), intr-o familie de tarani secui, conducatorul razboiului taranesc din Transilvania si Ungaria din anul 1514. Statuia ce-i este dedicata se inalta in centrul localitatii natale si este creatia sculptorului András Szabotki. Piedestalul este proiectat de arhitectul Anton Damboianu. Lucrarea care il reprezinta pe Gheorghe Doja are o inaltime de 3,30 m si este turnata in bronz.

Piedestalul pe care se sprijina statuia este inalt de cca. 3.50 m, de plan dreptunghiular, realizat din blocuri de piatra de diferite marimi, nefasonate, sugerand ziduri de cetati daramate de rasculatii pe care i-a condus. A fost dezvelita la 20 noiembrie 1976.

In perioada interbelica a functionat scoala mixta cu sectie in limba romana. La 31 mai 1936 o delegatie alcatuita din 6 profesori si 25 elevi ai Scolii normale de baieti din Ploiesti, a fost prezenta la Dalnic la sfintirea troitei donata de ei acestei localitati. Printre personalitati s-a aflat protopopul Ioan Rafiroiu si Ion Radaca, subrevizor scolar. In toamna anului 1940, sectia in limba romana a scoli a fost desfiintata iar troita daramata.

Credinciosi romani din Dalnic apartin parohiei Cernat.

Carti Ortodoxe

Cuprins