Estelnic


Estelnic

Satul Estelnic apartine comunei Poian, fiind cel mai nordic sat din bazinul Trei Scaune de Sus, pe valea paraului Estelnic, la poalele sud-vestice ale Muntilor Nemira, pe DJ 114, la 2,3 km de Belani.

Prima atestarea documentara: 1332 Iskulnuk.

Denumiri istorice romanesti: 1733, Sztelnikul [Stelnicul]; 1854, Estelnic. Denumirea Estelnic, in forma initiala, este de origine slavo-romana (de la loc stancos), fapt ce atesta vechimea si continuitatea romanilor in aceasta vatra de locuire.

In lustra din 1614 este mentionat jelerul Stefan Gociman (Goczman Jstuan), locuitor in Estelnic. Conscriptia din 1699 inregistreaza in Estelnic pe urmatorii capi de familie: Boros Janos, Mathe Raduly, Fazakas Many, Demeter Janisi, penultimul era foarte probabil de meserie olar (fazakas).

Intr-un document din 1747, intitulat "problema romanilor", in Estelnic sunt pomeniti capii de familie romani: Demeter, Sorbany, Bogdany, Olah, Hengany, Tofan, Bogdan, un fierar, pe nume Ioan Romanul si gocimanul Ignats Todor. Conscriptia urbariala de la 1820, consemneaza ca in Estelnic erau jurati ai satului: Opra Mihály, Oláh Antal, Komán Mihály, Bokor Simon. Un blanar, pe nume Sorban, locuitor in Estelnic, este pomenit intr-un document din 1820.

In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Estelnic este mentionata drept "sat locuit de graniceri secui, de secui si romani". Localitatea cuprinde si fostul sat Carpineni, care in vechime se numea Ciangai.

Conform statisticii demografice, in Estelnic era o comunitate romaneasca distincta, asimilata deja in masa secuiasca pana la sfarsitul secolul al XVIII-lea. Aceasta realitate este recunoscuta si de lucrarile maghiare de la inceputul sec. XX.

"Inainte cu o jumatate de secol si comuna Estelnic de aici, a avut o majoritate romaneasca si de la Poiana pana la Ojdula aproape in tot locul au aparut minoritati considerabile romanesti". La scoala elementara franciscana din Estelnic invata in 1761 Nicolae Tofan, de 14 ani, valachus din localitate, pecum si Andrei Demeter si Ioan Curut, romani din Estelnic. Elevii din clasele superioare din aceasta scoala, aveau, printre obiectele de studiu si limba romana (mai ales pentru elevii romano-catolici-ceangai din Moldova).

Intre anii 1920-1940, in localitate a functionat invatamant in limba romana. Exista chiar, in anul 1936, un cerc cultural animat de directorul scolii, Ion Nica, si de doua invatatoare, Ioana Codreanu si Elis Cristodorescu, cerc in cadrul caruia era promovat cu predilectie folclorul romanesc. In perioada interbelica a functionat gradinita de copii in limba romana.

Estelnicul este azi filie la parohia ortodoxa Targu Secuiesc.

Carti Ortodoxe

Cuprins