Ghelinta


Ghelinta

Centru de comuna, satul Ghelinta este situat pe valea paraului cu acelasi nume (marginita de varfurile Zernea - 1605 m si Musat - 570-710 m), la 12 km de Targu Secuiesc si la 3 km de Covasna.

Vestigii arheologice. Intre paraiele "Ghelinta Mica" si "Ghelinta Mare", pe culmea unui varf stancos numit "Varful cetatii celei mari", la vreo 8 km de sat, se afla urmele unui sant si a unui val de pamant, dintr-o epoca nedeterminata. Pe teritoriul satului s-au mai descoperit: un celt de bronz; doua verigi de lut, apartinand epocii bronzului; un tezaur de obiecte de argint, cuprinzand o bratara in spirala, trei fibule rupte, un lant impletit rupt, din a doua epoca a fierului (sec. I i. Hr. - I d. Hr.) si monede republicane romane. Tot din perimetrul localitatii provin un tezaur cu 200 tetradrahme de .asos si monede, probabil, din Dyrrhachium sau Apollonia.

Tezaurul a fost gasit intr-un vas de lut care provine dintr-o asezare dacica. Au fost identificate monede romane din sec II - III d. Hr., unele cu legenda Provincia Dacia. Prima atestarea documentara: 1567, Gelencze. Denumiri istorice romanesti: 1733, Gelincze [Ghelinta]; 1750, Gelincza [Ghelinta]; 1830, Klontzá [Clanta] 1854, Gelente. Denumirea Ghelinta (in forma initiala Gelencze) este de origine slavo-romana (de la cuvantul slav: glinita/glinta). Un document din 1602 pomeneste in Ghelinta pe Andrei Romanul (Ola Andras) si Matei Romanul (Ola Mathe), tarani iobagi.

In lustra din 1614, ordonata de principele Gabriel Bethlen, sunt conscrisi si urmatorii capi de familie: Biroga Jstvan - primpil; Poztika Pal, Olah Lukacz, Olah Mate, Olah Andras, Olah Tiuadar, hauaselui fi - din Muntenia, Nicola George, Olah Andras si Olah Geórgy - iobagi stramosesti, Csepleo Janos, olah fi - roman de neam, Olah Kraczun si Sztoian Janos - jeleri., Kopacz Gergeli - iobag stramosesc.

Conscriptia romanilor din 1699 mentioneaza pe urmatorii capi de familie: Molnar (Raduly, Miklos, Andras), Muntyan (Vaszily, Alexander, Sztojka), Molduvan (Kosztandi, Simion, Gligosa, Maphte), Daszkali Petruli, Bogdan Janos, Laczkur Korosilaaczkur, Szocs Komsa, Ivanicze Molduvany, Nicola Vrancsan, Ilyias Muntyan, Laszlo Baci, Stephan Kosokar, Koman Csizmas, Ivan Gabor. Asadar, in sat erau mai multi meseriasi romani: morari, un blanar, un cojocar, un cizmar, iar Petru dascal putea fi chiar dascal sau invatator.

Un alt document din 1721 mentioneaza in Ghelinta pe locuitorii: Kertesz Vaszily, Kertesz Bukur, Ola Lupuly. O descriere din 1785 precizeaza ca romanul unit Kerekes Janos (Ioan Rotaru): "se poarta romaneste, si vorbeste romaneste si ungureste", iar romanul ortodox Bucur Tinte (Csilag Bokor) vorbea si el romaneste si ungureste. Printre juratii comunei Ghelinta, mentionati in conscriptia urbariala din 1820, erau si Radu Varga (Varga Radully), Samoila Romanul (Olah Moses) si Francisc Romanul (Olah Ferentz).

Un incendiu distrugator in urma caruia au ars 243 de case, a avut loc in anul 1803. In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Ghelinta este mentionata drept "sat locuit de graniceri secui si de romani".

In registrele parohiale de stare civila din secolul al XIX-lea figureaza in Ghelinta urmatoarele familii romanesti: Stanciu, Murea, Kerekes, Maris, Timar, Boer, Soci, Dragan, Borzas, Dobra, Kis, Radui, Todor, Pop, Boier, Cosma, Virag (Florea), Popasteanu, Ichim, Lingurar. Cele mai frecvente nume de barbati si femei sunt: Janos, Ioan, Gheorghe, Dumitru, Petre, Nicolae, Andrei, Iosif, Alexandru, George, Ana, Rebeca, Ilinca, Eva, Maria, Apolonia, Rozalia, Teresia, Victoria, Ileana, Ana-Maria, Carolina, Ioana.

Localitatea se afla in sfera de influenta a municipiului Targu Secuiesc, avand legaturi traditionale cu localitatile din imprejurimile Covasnei si cu cele invecinate din judetul Vrancea.

Statisticile demografice demonstreaza puternica lovitura primita de comunitatea istorica romaneasca din Ghelinta in timpul Dictatului de la Viena din 1940. Biserica romano-catolica este un valoros monument de arta, din sec. XIII (aflata pe lista Monumentelor UNESCO).

Bisericii i s-au facut completari in sec. XIV (pictura murala), XVI, XVII (1628, tavan casetat pictat) si al XVIII-lea (1728 pictura baroca si altar). Despre aceasta biserica s-au exprimat doua puncte de vedere, conform carora ea a fost la origine romaneasca. Istoricul Silviu Dragomir a publicat in Universul, nr. 81 din 23 martie 1932, un articol insotit de o fotografie cu pictura de pe fresca bisericii, in care se dovedeste ca peste stratul initial al picturii au fost aplicate alte straturi de pictura si tencuiala. Arhitectul si omul de cultura Kos Károly, in volumul Erdély Kulturtörténeti Vázlat (Schita de istorie culturala a Ardealului), aparut la Cluj in 1929, afirma ca biserica a fost ridicata in sec. al XV-lea si restaurata in secolul al XVIII-lea, iar ca proprietari ii mentioneaza pe "sacuii greco-catolici unguri".

Conscriptia romanilor din Ghelinta, din 1699, mentioneaza existenta a 22 de familii, un cantor si un dascal. In 1703 este pomenit Petru Dascal (Petruly Daszkaly), desigur dascal roman. Un manuscris al unui Evangheliar de la inceputul secolului al XVIII-lea a apartinut preotului Gheorghe din Ghelinta, pe care l-a incredintat preotului Avram Ciobanu.

Cartea ajunge apoi pe Valea Casinului. Pe ea sunt insemnate urmatoarele: "Este a sfintei biserici ot Cason". In 1729 este consemnata in Ghelinta o biserica, preot si scoala confesionala. Conscriptia episcopului Ioan Inocentie Micu-Klein de la 1733 mentioneaza 28 de familii romanesti in Ghelinta, pastorite de popa Georgie, iar localitatea figureaza ca mixta, locuita de romani si secui. In 1750, cele 600 de suflete de greco-catolici aveau biserica si casa parohiala.

Conscriptia lui Bucow din 1760-1762 inregistreaza in sat 55 de familii unite, la care slujeau trei preoti greco-catolici (unul dintre ei fiind invatatorul scolii). Romanii au fost la inceput ortodocsi, dupa 1700 greco-catolici, iar in 1940 toti au fost fortati sa treaca la romano-catolici. Intr-o plangere catre Blaj din 1775 aflam ca biserica era foarte veche si trebuia reconstruita. Insemnarile marginale pe carti bisericesti il consemneaza in 1797 drept cumparator de asemenea carti pe Nicolae Boer. In prima jumatate a secolului al XIX-lea, aici au existat doua generatii de "Boer" mentionati in documente, pe cartile bisericii dar si pe toaca de fier a acesteia (1818). Biserica actuala din lemn este construita in anul 1880. Este simpla, lunga de 10 m, lata de 5 m, acoperita cu sindrila; tampla este de lemn, fara icoane si nepictata. Nu exista nici un fel de pictura si nici icoane pictate in ulei. Biserica a fost reparata de pr. Flaviu Calugar (1953) iar in 1960 s-a tencuit din nou in exterior si s-a varuit in interior prin pr. Ioan I. Rafiroiu din Targu Secuiesc. Arhiva parohiei a fost distrusa in timpul razboiului. Din 1880 exista si casa parohiala (in 1980 a fost construita o noua casa parohiala), anexe gospodaresti si casa cantorala.

In 1935, preotul unit Florian E. Calugarul inainta un memoriu Ministerului Cultelor si Artelor din Bucuresti, in care arata ca in sat "poporul roman si-a pierdut cu totul limba si constiinta nationala". Intre anii 1937-1938, romanii grecocatolici din Ghelinta au inceput zidirea unei noi biserici, cu fundament de piatra. Desi au ridicat-o pana la ferestre, constructia ei a incetat in 1940. In toamna anului 1958 a fost demolata, iar caramizile au fost vandute oamenilor. La Arhivele Nationale din Sfantu Gheorghe se pastreaza registrele de stare civila ale parohiei greco-catolice din Ghelinta dintre anii 1811-1930. In seria preotilor cunoscuti ai parohiei Ghelinta se inscriu: preotul Georgie (1733); in perioada 1760-1762 apar ca slujitori trei preoti; preotul unit "Popa Dumitru" (1802-1805), despre care se spune ca a fost reclamat de protopopul ortodox de Treiscaune ca a cununat doua perechi de miri din jurisdictia sa; popa Nicolae (1811-1819); Nicolae Popa (1820-1833); Ioan Boieriu (1834-1841); George Solnai (1841-1870); Dionisie Solnai (1873-1876); Csibi Tamas (1876-1880); Vasile Popesle Popescu (1880-1885); Stefan Toth (1886-1890), Nicolae Muresan si Antoniu Janos (1890-1922); Andrei Bucur (nascut la Acatari, la 12 aprilie 1869, a absolvit gimnaziul si cursurile teologice la Blaj, iar in 1890 a fost hirotonit pe seama parohiei Ghelinta; Ioan Botei (1924-1930); Ioan Florea (1930-1933); Flaviu Calugar (1934-1940), care in 1937 pastorea 533 de credinciosi.

Intre septembrie 1940-februarie 1941, in Ghelinta, preotul a fost alungat si biserica devastata. Dupa 1940 nu s-au mai oficiat slujbe vreme de un an. In toamna acestui an, in luna septembrie, biserica a fost devastata iar romanii obligati sa treaca la celelalte culte. Credinciosii au trecut la romanocatolici, chiar sotia parintelui a fost inmormantata de preotul romano-catolic, la 2 iunie 1955. Parohia a fost administrata si de pr. Alexandru Francu de la Lemnia. Intre anii 1948-1951 a functionat pr. Grigore Vuta, venit din parohia Vad. In octombrie 1948, credinciosii trecuti cu forta la alte culte au revenit la ortodoxie (105 familii, cu 379 de

suflete). Preotul Flaviu Calugar a revenit in parohie pe perioada 1951-1955, timp in care a reparat biserica. In perioada decembrie 1955-1977, parohia a fost administrata de preotul Ioan I. Rafiroiu, de la Targu Secuiesc. Doar 5 familii ortodoxe mai erau in comuna in anul 1958. La 28 decembrie, pr. Ioan Rafiroiu a savarsit Sf. Liturghie cu cantaretul Kerekes Ludovic, dupa ce a curatit biserica si a adus cele necesare de la Tg. Secuiesc. Nu se mai oficiase Sf. Liturghie aici de 8 ani, iar din 1956 nici o slujba. Au participat cca. 80 de oameni, care au cantat in cor, la unison, colinde la priceasna si alte cantari bisericesti catolice in limba maghiara. Preotul a rostit doar ectenia mare in romana, apoi a oficiat in limba maghiara. A urmat o consfatuire in care se dorea revenirea la ortodoxie, dar cu conditia infiintarii unei structuri bisericesti numita "Biserica ortodoxa maghiara autonoma", cu centru tot la Sibiu.

Intre anii 1977-1983 a slujit in Ghelinta preotul Ioan Bercu din Targu Secuiesc, care a efectuat lucrari de reparatie generala la cladirea bisericii, savarsind slujba hramului bisericii in 1981, dupa o intrerupere de 25 de ani. Din 1983 pana in aprilie 1991 a urmat Ioan Gheoghe Bunea. Din anul 1991, parohia a devenit vacanta. Pentru comunitatea romaneasca, revolutia din decembrie 1989 a insemnat sfarsitul invatamantului in limba romana si lipsa pastorului sufletesc. Prin grija P.S. Ioan Selejan care, dupa slujba Invierii Domnului Iisus Hristos din primavara anului 2000, a vorbit de aici in direct la postul de Radio Romania Actualitati, credinciosii romani din parohie au fost pastoriti de preotul Ioan Velimirovici din Cernat. Incepand din primavara anului 2001, P.S. Ioan a hirotonit pe seama parohiei din Ghelinta pe tanarul preot Ilie Vasile, originar din Papauti. In a doua jumatate a sec. al XVIII-lea, in Ghelinta a functionat scoala confesionala romaneasca greco-catolica, fiind una din cele mai vechi scoli in limba romana din aceasta zona. In anul 1871, in localitate existau 25 de elevi romani, iar in 1876, 28. In lipsa invatatorului roman greco-catolic, elevii invatau la scoala de stat in limba maghiara O scoala mixta cu sectie in limba romana si gradinita de copii a functionat in Ghelinta in perioada interbelica. Sectia in limba romana a scolii din localitate si-a incetat activitatea, dupa decembrie 1989. Copiii romani din sat urmeaza cursurile scolii din localitate in limba maghiara. Pe un exemplar din .eologia moraliceasca a lui Samuil Micu se afla autograful: "1809 ex libris est Ioannis Boer de Gelinte".

In 1868, volumul intitulat Cinzeci de colinde adunate, tiparit de Andrei Barseanu la Brasov, cuprinde si cateva frumoase colinde din Ghelinta . In deceniile 9 si 10 ale secolului al XX-lea a inceput exploatarea

zacamintelor de petrol din zona de catre o importanta comunitate de specialisti si muncitori romani. Ing. Felea Ioan Victor, directorul Schelei de foraj din Ghelinta, este membru al Adunarii Eparhiale a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei.

Carti Ortodoxe

Cuprins