Herculian


Herculian

Satul Herculian apartine comunei Batani si este situat in zona submontana a Muntilor Harghita, pe cursul superior al paraului Baraolt, la 4 km nord de Batanii Mici, la o altitudine de 581 m.

Vestigii arheologice. Pe teritoriul satului s-a descoperit, in 1913, un topor de piatra apartinand culturii Cotofeni. La 2 km vest de localitate, in 1980, in urma alunecarilor de teren, au aparut resturile mai multor cuptoare de redus minereul de fier. In pamantul alunecat erau imprastiate bucati de zgura de fier si siderit, pietre arse, mangal de bocsa si tevi de lut cu depuneri de zgura. In vatra satului a fost identificata si o rasnita dacica. Prin analogie cu descoperirile de la Doboseni, se incadreaza situl in sec. III-II i. Hr. Tinandu-se cont si de abundenta minereului de fier si de avantul pe care l-a luat mestesugul reducerii acestui metal in perioada celor doua secole dinaintea cuceririi romane, se poate aprecia ca cel putin o parte din cuptoare au functionat si in sec. I i. Hr.- I d. Hr.

Prima atestare documentara: 1566, Hermany.

Denumiri istorice romanesti: 1850, Hirman; 1854, Hermanu-Unguresc.

In audieri de martori din anii 1635 si 1637 este mentionata si Ileana, sotia lui Nicolae Oprea (Opra Miklosne Ilona), din Herculian.

Un iobag pe nume Stefan Oprea (Opra), este pomenit intrun document din 1638, iar Neaga (Nyaka), sotia lui Bucur Ciorba, din Herculian este martora intr-un proces din 1658.

Despre prezenta romaneasca in Herculian marturisesc si cateva toponime pastrate de-a lungul vremii: "Boyermalom" (Moara lui Boier), "Csefan Kuttya" (Fantana lui Stefan) etc.

Pana in anul 1935, credinciosii romani din Herculian aveau o capela improvizata si apartineau parohiei ortodoxe din Batanii Mari. In 1937, ajutati de Mitropolia Ortodoxa din Sibiu, ei si-au construit o frumoasa biserica din piatra si caramida, pictata de Iosif Cichi Orheianu si inzestrata cu toate cele necesare cultului. Sfintirea a avut loc in noiembrie 1937, in prezenta Mitropolitului Nicolae Balan si a oficialitatilor locale, momentul constituindu-se intr-un mare
eveniment in viata comunitatii.

Preotul Ioan Garcea a ocrotit cu fapta si vorba sa pe credinciosii romanii, tinandu-le treaza credinta strabuna. In decembrie 1940, biserica a cazut prada garzilor de ocupatie, care au tabarat cu tarnacoapele asupra ei, devenind o ruina si a servit drept groapa de gunoi a satului timp de aproape 50 de ani. In Sfantul Altar crescusera mai multi copaci. Prea Sfintitul Episcop Ioan a intervenit si in acest caz. Ruinele sfantului locas au fost curatate de tonele de deseuri menajere si zidurile consolidate (din pacate chiar in timpul lucrarilor de consolidare au cazut bucati din turnurile ce purtau urme din pictura bisericii), au fost refacute zidurile si acoperisul care le conserva, de catre firma Ambient SRL din Sfantu Gheorghe, condusa de arhitectul Virgil Florea.

In anul 1937, la scoala primara din localitate a fost invatator Ioan Purcea. In toamna anului 1940, sectia in limba romana a scolii a fost inchisa. Comunitatea romaneasca din Herculian, in realitate mult mai numeroasa decat recensamantul din 1992 (fapt confirmat chiar si de numarul copiilor inscrisi la scoala in limba romana), este formata in majoritate din etnici rromi de limba romana si confesiune penticostala. Si in acest caz este nevoie de cuprinderea comunitatii in randul celor care vor beneficia de fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii si crearea de noi locuri de munca.

In anul scolar 1999/2000 au fost inscrisi la sectia cu predare in limba romana 111 copii, din care 31 in ciclul prescolar, 41 in cel primar si 39 in cel gimnazial.

Carti Ortodoxe

Cuprins