Interferente etno-culturale romano-maghiare in sud-estul Transilvaniei


Interferente etno-culturale romano-maghiare in sud-estul Transilvaniei

In istoria interferentelor etno-culturale romanomaghiare in sud-estul Transilvaniei este relevanta cercetarea anumitor etape ale evolutiei acestora. Timp de sapte veacuri dupa stabilirea secuilor in estul Transilvaniei, acestia au avut cele mai intense legaturi si "osmoze" etno-ligvistice, de influente reciproce cu romanii conlocuitori, popor sedentar, creator de civilizatie materiala si cultura spirituala.

In lucrarea Arhitectura de lemn din Transilvania (lucrare premiata de Academia Romana), cercetatoarea Ioana Cristache-Panait prezinta argumente convingatoare despre "domnia casei de lemn in patru ape" in perimetrul de azi al judetelor Harghita si Covasna, model regasit in toata tara. Casele si anexele gospodaresti din arealul la care ne referim "constituie documente istorice ale originii etnice ale autohtonilor, relevate de Nicolae Iorga si apoi de studiile riguroase ale lui Sabin Opreanu". Convietuirea de secole a romanilor cu secuii a facilitat circulatia motivelor si temelor folclorice a miturilor, ajungandu-se la numeroase similitudini. Unele dintre ele sunt atat de izbitoare incat, la aparitia in 1863 a uneia din primele culegeri maghiare importante de poezii secuiesti Vadrozsak (Trandafirii salbatici), de Kriza Janos (1811-1875), culegatorul a fost de-a dreptul acuzat ca a plagiat din poezia populara romana, publicand o culegere de traduceri.

De asemenea, versiunea maghiara a Mioritei a fost culeasa de Domokos Pál Péter in anul 1937, din localitatile Lemnia si Poian, judetul Covasna, asezari aflate in vecinatatea cunoscutelor centre ale pastoritului transhumant romanesc - Bretcu, Zabala, Covasna - ceea ce dovedeste un contact intens intre cele doua culturi populare (desigur si constiinta romaneasca "prelungita" a unor romani secuizati), asa cum rezulta din variantele Vicleiemului secuiesc. Alte elemente, in acest sens, sunt cele referitoare la "arta mestesugita de a lucra lemnul", imprumutata de secui de la romani, impreuna cu temele traditionale (ornatul geometric romanesc intalnit la secui impreuna cu floarea si in special laleaua): similitudini privind poarta secuiasca si cea romaneasca, impodobirea peretilor cu tesaturi si alesaturi si multe alte asemenea, sesizate de Grigore Antipa, cu ocazia unei vizita facute la Muzeul din Sfantu Gheorghe. Datinile secuilor de la nasteri, nunti si inmormantari, "credintele desarte", practicile lor religioase, au multe similitudini cu cele ale romanilor. Un bun cunoscator al realitatilor din "secuime", protopopul Aurel Nistor din Araci sublinia, in 1929, diferenta dintre "atitudinea neintelegatoare si dusmanoasa a carturarilor secui fata de Biserica Ortodoxa" si cea "adanc intelegatoare si plina de incredere a satenilor simpli din satele secuiesti fata de credinta si cultul ortodox si harul ce se revarsa asupra sufletelor si trupurilor prin rugaciunile preotului roman", realitate existenta si astazi in satele din arcul intracarpatic.

"Populatia secuiasca - apreciaza protopopul Aurel Nistor, asa cum o facuse si marele sau prieten Nicolae Iorga - este harnica si organizata sub raport economic, respectuoasa fata de lege si autoritate si desprinde repede miezul din invelisul lucrurilor. Cine se apropie cinstit, cu simtul dreptatii si al corectitudinii, dandu-i respectul cuvenit, isi castiga repede simpatia, chiar daca se dovedeste mare roman in activitatea si simtirea sa".

Acelasi vrednic protopop, Aurel Nistor, prezinta o multitudine de "imprumuturi de obiceiuri si cuvinte romanesti" preluate de secui de la romani, practica existenta pana in 1896 in unele sate cu populatie mixta, in care feciorii si fetele "legau un fel de fratie intre ei, pana la moarte, numindu-se fartati si surate". In patrominiul lingvistic al dialectului maghiar din secuime exista numeroase imprumuturi din limba romana, fenomenul fiind unul dintre cele mai concrete marturii ale convietuirii pasnice romano-secuiesti/maghiare de-a lungul istoriei in sud-estul Transilvaniei, fiind atestat de numeroase documente istorice si semnalat de primele dictionare ale lexicului maghiar din Transilvania (din prima jumatate a sec. al XIXlea) si pana astazi. Astfel de cuvinte sunt: acatos (Ozun, 1861), afine (Corund, 1868), baci (1569, Trei Scaune; 1634 Suseni; 1640, Moacsa; 1701, Lazarea; 1720, Lutita si Alunis, si exemplele sunt foarte numeroase); baraboi (1756, Sancraieni etc); branza (1903, Sandominic); barbat (1838, Secuime); barsan (1796, Olteni etc); berbec (1583, Targu Secuiesc; 1597, scaunul Odorhei; 1607, Cernatul de Jos - exemplele sunt foarte numeroase, pe secole); biserica (1728, Ozun; 1773, Voslobeni); brandusa (sec. XIX, Batanii Mici); bucate (1808, Targu Secuiesc etc); burduf (1596, Siculeni etc); butuc (sec. XIX, comitatul Odorhei); catrinta (1612, Trei Scaune; 1668,
Sansimion); calugar (1779, Joseni); caciula (1863, Comitatul Odorhei); catel (1838, Secuime); carja (1863, Secuime); ce mai (in sens depreciativ, neindemanatic - 1880, Covasna; 1893, Ozun etc); cercel (1800, Bretcu; 1863, Trei Scaune); cerga (1604, Zetea; 1608, Cozmeni etc); cetina (1838, Trei Scaune; 1893, Secuime etc); cimpoi (1838, Secuime etc); cioban (1627, Eliseni); claca (1774, Bicfalau; 1785, Covasna si Trei Scaune etc); cojoc (1619, Sanmartin-Ciuc; 1710, Petriceni); colinda (sec XIX, zona Baraolt si Trei Scaune etc); cosar (1592,1599, scaunul Odorhei; 1604, Chedea; 1754, Joseni etc); cuc (sec. XIX, Secuime); cumpana (sec. XIX, scaunele Ciuc, Trei Scaune etc). Am redat doar cateva cuvinte (de la literele A la C) dintr-un vocabular, pe cat de numeros, pe atat de relevant pentru convietuirea romano-secuiasca in zona de-a lungul istoriei.

Convietuind cu secuii si aflandu-se in apropierea satelor sasesti din Tara Barsei si romanii au preluat de la sasi si maghiari unele obiceiuri, comportamente, practici familiale, tehnici privind gospodaria agricola etc. Cunoasterea adevarului istoric referitor la interferentele etno-culturale romanomaghiare din sud-estul Transilvaniei, de-a lungul secolelor, slujeste, cu forta si limpezimea stiintei si constiintei, la consolidarea spirituala a natiunii romane, fiind necesare cercetari viitoare care sa identifice acea zestre culturala comuna, benefica si simbolica pentru o convietuire cat mai armonioasa inscrisa valorilor europene de astazi.

Carti Ortodoxe

Cuprins