Intorsura Buzaului


Intorsura Buzaului

Orasul Intorsura Buzaului este situat la 51 km de Sfantu Gheorghe, 42 km de Brasov si 114 km de Buzau, la o altitudine de 706 m, pe drumul national Brasov-Buzau, la intrarea in trecatoarea Siriu-Buzau si ocupa mica depresiune intracarpatica de la "cotul cel mare" al Buzaului superior.

Denumirea de Intorsura Buzaului este romaneasca, fiind inspirata locuitorilor de raul Buzau, care aici se intoarce brusc, schimbandu-si directia. Sensul numelui este de indoitura, curba, cotitura.

Vestigii arheologice. Pe teritoriul localitatii s-au descoperit, in anul 1909, mai multe unelte neolitice de piatra. In apa Buzaului s-a identificat un topor de piatra lustruita, cu gaura de inmanusare, datand din neolitic sau de la inceputul epocii bronzului. Alte dovezi ale existentei unei populatii preistorice in tinutul Buzaielor le constituie diferitele obiecte de cremene descoperite in numar mare in cuprinsul acestei vai, dintre care o parte se afla la Muzeul Judetean din Brasov, iar altele la Muzeul din Sfantu Gheorghe. Una din dovezile care atesta prezenta romanilor in aceasta parte a Tarii Barsei o constituie "cetatea romana cu turn de paza", ale carei ruine se mai vad si astazi.

Prima atestare documentara: 1533, Boza (impreuna cu celelalte localitati din Buzaul Ardelean sau Buzaul Ungar); 1839, Bodza-Fordulás, Floroje. Dupa Constantin C. Giurascu, denumirea de Buzau apare pentru prima data in anul 372, intr-un document grecesc, referitor la martiriul Sf. Sava Gotul. Denumiri istorice romanesti: 1839, Floroje [Floroaie]; 1850, Floroje [Floroaie], Buzaul ardelean, Buzaul Ungar (pana in 1922 a existat o singura unitate administrativa cu aceasta denumire, care cuprindea toate localitatile din depresiunea Buzaului Ardelean).

Prin localitate curge apa Buzaului, in care se varsa paraiele Rescheu, Barbatu, Bradetu, Cremenea. Toponimele intalnite pe teritoriul localitatii sunt: Dealu Taberei, Dealu Stanii, Aninoasa, Varfu Cirlanului, Dealu Boricenilor, Lunca Sasilor, Dumbrava etc. Inca de timpuriu, Valea Buzaului a fost folosita ca drum de trecere de o parte si alta a Carpatilor, spre Ardeal sau spre Muntenia. La trecerea sa in Transilvania, voievodul Mihai Viteazul s-a oprit, la 8/14 octombrie 1599, in Intorsura Buzaului, asezandu-si tabara pe o colina de la marginea localitatii, denumita astazi "Dealul Taberei". Cronicarul Stefan Szamoskozi sustine ca, la 15 octombrie 1599 Mihai Viteazul si oastea sa ar fi ajuns pe fanetele stapanite de familia grofului Ioan Beldi, fanete situate intre Vama Buzaului si Tabla Butii, unde astepta venirea secuilor. Domnitorul a trecut prin pasul Buzaului si cand s-a intors dupa infrangerea suferita la Miraslau.

In decursul Evului Mediu, trecatorile pasului Buzau au fost si puncte comerciale unde se percepea vama marfurilor. Aceste trasee, considerate obligatorii, se numeau "drumuri ale tarii" sau "drumuri mari ale vamii". Autoritatile Transilvaniei au acordat mare atentie acestui drum de legatura, cu important rol comercial si strategic. Legaturile statornice cu romanii de peste Carpati se regasesc si in folclorul local. Astfel, in balada lui Bucur, haiducul Bucur este "voinicul Ciucasului", frate bun romanului care trece granita "fara pasus" (pasaport), "fara sfanti" si "fara frica de finanti" (vamesi).

Din continutul Ordinului gubernial, datat 17 septembrie 1770, rezulta ca in Pasul Buzaului erau atunci 129 iobagi. Conscriptia urbariala din anul 1820 mentioneaza ca jude al satului era Gheorghe Bobes (Bobes Gyorgy), iar jurati: Petru Florea (Virág Péter), Toma Bularca (Bulárka .amás), Ioan Munteanu (Muntyán János), Ioan Timaru (.imár János), Nicolae Tohaneanu (Tohány Nyikuláj), Ioan Lungu (Hoszszu János), Muntean Aldea (Algye Muntyán) si Filip Pop (Pap Fulop).

Austriacul Ignaz Lenk von Treuenfeld mentiona, in Lexikon-ul sau aparut la Viena in 1839, ca Intorsura Buzaului era sat locuit de romani. In vara anului 1848, locuitorii din zona Intorsurii Buzaului inainteaza mai multe petitii Dietei Transilvaniei si Episcopiei Ardealului. In noiembrie 1848, un barbat roman a fost ucis de "revolutionarii" unguri in mod "tiraneste" (cum se precizeaza in "pomelnicul martirilor romani de la 1848-1849", publicat de A.-P. Alexi in revista Transilvania de la Sibiu in 1871).

Deoarece romanii din Buzaul Ardelean au luptat in timpul revolutiei de la 1848 sub comanda unui capitan brasovean, in anul 1849 au suportat represaliile detasamentelor secuiesti, care au devastat bisericile si scolile romanesti si au maltratat populatia din zona. Petitiile romanilor din zona nu au incetat nici in epoca postrevolutionara, cu deosebire intre anii 1851-1894. Astfel, in septembrie 1851, locuitorii din depresiunea amintita, impreuna cu cei din Ozun si Budila adreseaza un memoriu

printului Karl von Schwarzenberg, guvernatorul Transilvaniei, privind situatia nedreapta creata taranimii deziobagite dupa primii ani ce au urmat Revolutiei de la 1848. Memoriul prezenta apoi pe larg intreaga serie de servituti ale iobagilor din zona Buzaielor si se incheia cu speranta ca "vom fi scapati de nemesi daca ni se vor socoti toate dupa sfanta dreptate, toate greutatile pe care le-am purtat sub jugul iobagiei". Petitia este redactata cu sprijinul marelui patriot si carturar George Baritiu.

In anii primului razboi mondial este arestat si vrednicul preot Gheorghe Neagovici din Intorsura Buzaului (impreuna cu alti preoti romani din curbura Carpatilor), fapt petrecut intr-o situatie care se va finaliza cu un proces pentru "tradare de patrie" si "spionaj romanesc". In dorinta de a atrage Romania de partea Puterilor Centrale, Germania a cautat sa impuna Austro-Ungariei schimbarea politicii sale de asuprire fata de romanii transilvaneni. In aceste conditii, guvernul din Budapesta a inscenat o "actiune de spionaj", spre a dovedi Germaniei ca romanii transilvaneni sunt "tradatori ai patriei ungare si ca nu merita sa li se schimbe soarta". Actiunea respectiva a fost indrumata indeaproape de insusi ministrul Tisza István. In anul 1915, serviciile de spionaj ale armatei ungare angajeaza pe evreul Rafael Mendel din Porumbacu de Jos (Sibiu), care s-a prezentat la invatatorul roman David Pop din Harman sub numele fals de Stoica, sergent in armata romana, originar din Azuga, propunandu-i sa adune informatii despre operatiile militare austro-ungare de-a lungul granitei cu Romania, pe care apoi sa le trimita Marelui Stat Major al Armatei Romane. Cazand in cursa, David Pop intra in legatura cu un numar de preoti, invatatori si alti intelectuali romani, fara sa stie unii de altii, care-i pun la dispozitie o serie de date privind dislocari de trupe, constructii de transee si chiar harti strategice. Toate aceste informatii n-au ajuns in posesia Marelui Stat Major al Armatei Romane ci au fost trimise direct Tribunalului Militar al Corpului I al Armatei Ungare din Cluj. Toti cei implicati in aceasta inscenare au fost arestati in zilele de 22-24 octombrie 1915. Actul de acuzare, pe 74 de pagini, poarta data de 18 mai 1916 (nr. 3127/1915).

Astfel, preotul Gheorghe Neagovici-Negoescu din Intorsura Buzaului a fost arestat la 25 decembrie 1915 si inchis la Brasov, Cluj, Oradea si din nou la Cluj, pana la 28 octombrie 1918. La 6 decembrie 1916 este condamnat la 3 ani temnita grea. A mai fost arestat preotul Ioan Modroiu din Vama Buzaului si condamnat la patru ani inchisoare grea. De asemenea, preotul Gheorghe Cerbu din Intorsura Buzaului este internat la Nezoider (28 august 1916-23 decembrie 1916), apoi din nou deportat la Sopron, in Ungaria, din 7 aprilie 1917 pana in mai 1918.

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a cuprins cu o insufletire de nedescris si pe romanii din Intorsura Buzaului. Pentru Marea Adunare de la Alba Iulia s-a format o delegatie si s-a incheiat un proces verbal, in 12/25 noiembrie 1918. Intorsura Buzaului (cercul electoral Sfantu Gheorghe) avea ca presedinte pe George Negoviciu Negoescu, notari pe Alexe Zbarcea si Iosif Babes, iar delegati au fost alesi: Nicolae Cristea din Sita Buzaului, George Cerbu din Intorsura Buzaului, Ion Modroiu din Vama Buzaului, George Nistor din Teliu, Xenofon Comsa din Marcus; au fost alesi si barbati de incredere din comunele cercului: Iosiv Banciu, Alecse Boriczan, Ioan A. Bularca, Alexe I. Filip, Ion Hermenean, George Juga, Vasile Neagoie, Neculai Bularca, Alexe Gaitan, Dumitru Luca, Cozma Florea, Neculai Gaitan, Vasile Ola, George Hermelean. Semnatarii documentului "Hotararea noastra" poarta numele vechilor familii romanesti din zona: Bularca, Popica, Bobes, Boricean, Ola, Negot, Negoiescu, Tohanean, Muntean, Gociman, Zarnescu, Zaharia, Sporea, Craciun, Cristea, Comsa, Baciu, Todoran, Oltean, Ticusan, Cerbu, Dima, Filofie, Darstar s.a. La propunerea Prefecturii judetului Treiscaune, prin ordinul Ministrului de Interne din 6 august 1923, localitatea Buzaul Ardelean s-a impartit in 4 comune, respectiv Intorsura Buzaului, Sita Buzaului, Vama Buzaului si Barcani. In "expunerea de motive" redactata in sprijinul acestei masuri se invoca "configuratia geografica si distantele foarte mari dintre localitati", precum si faptul ca "in trecut existau in zona patru comune, care in 1902 au fost contopite intr-un singur notariat, de fosta stapanire, din motive de politica sovina". Intreaga viata sociala si economica a zonei s-a desfasurat sub inraurirea puternica, aproape exclusiva, a mediului geografic. Astfel, locuitorii acestei asezari si ai celor din imprejurimi, din cele mai vechi timpuri s-au ocupat de cresterea animalelor, industria casnica, industria forestiera, mestesugurile si comertul.

In perioada interbelica, toate asezarile din Depresiunea Intorsurii Buzaului au apartinut de judetul Brasov. Zona a cunoscut o perioada de prosperitate economica, sociala si culturala. Intorsura Buzaului a fost capitala plasii cu acelasi nume, avand judecatorie, notariat, spital, scoala, camin cultural, despartamant ASTRA etc. O influenta deosebita pentru dezvoltarea intregii zone a avut-o construirea caii ferate Brasov-Intorsura Buzaului (prin strapungerea celui mai lung tunel din tara), cale ferata ce urma sa faca legatura cu localitatile de peste Carpati, prin punctul sau terminus, Nehoiul.

Dupa ce a apartinut de mai multe raioane (Brasov, Codlea, Sfantu Gheorghe, Targu Secuiesc), in 1968 localitatea a devenit oras, in cadrul judetului Covasna. In anii care au urmat, s-au infiintat cateva intreprinderi industriale (de exploatare forestiera, mobila, cabine de tractoare s.a.) si indeosebi Cooperativa Mestesugareasca "Arta Populara". Dupa 1989, a fost reinfiintata Judecatoria locala. Sunt in stadiul de constructie un spital orasenesc, o casa de cultura si noi locuinte. Orasul are legaturi traditionale cu Brasovul si localitatile din Tara Barsei, cu cele din zonele Sfantu Gheorghe si Covasna, dar si cu asezarile vecine din judetul Buzau.

Biserica romaneasca ortodoxa de lemn din Intorsura Buzaului este mentionata intr-un tabel cu parohiile romanesti din 1797 si in conscriptia romanilor ortodocsi din 1805. O sursa de datare a acestui lacas de cult o constituie clopotul mic (stramutat ulterior in turnul bisericii de piatra, care s-a ridicat ulterior). Acest clopot este, conform traditiei, de pe timpul lui Stefan cel Mare, anul inscris pe el fiind 1475. In anul 1830, obstea de romani din Intorsura Buzaului constata cu tristete ca vechea biserica de lemn se degradase mult si era nevoie de o noua biserica. "Drept aceea - se spune intr-un document cuprins in studiul cercetatoarei Ioana Cristache-Panait - vazandu-se si aicea in parohia aceasta ce se numeste Intorsura Buzaului sfanta biserica de lemn de brad, facuta si tencuita cu var, din care pricina a fost ars lemnul, de toate putrede si derapanata fara a se putea mai mult prin nici o mijlocire a se ajuta sau carpai, fiind gata spre

surpare, dar nu prin mai multe proptele fiindu agatat si sprijinit coperisul ce era facut din sindrila (...) Intru aceea vreme, aflandu-se slujitori bisericesti si preoti, adica preot batran si duhovnic sfint[ia sa] par[intele] Gheorghe Neagovici se[nior], preot tanar par. Gheorghe Neagovici jun[ior], gociman Niculaie Stanciul, acestia ca niste osarduitori, impreua cu alti barbati cu chip de jurati si anumiti intocma ostenitori, cel dintai ca dascal si cantor, Moisi Negovici, Nicolae Tohanean, Gheor. Craciun, Radu Mocanu, Nicol[ae] Blidaru, Goci Nicol[ae] Aldea, Toma Bularca, acestia, ca intrupati, luand in sine dumnezeiesc indemn si ravna numai cu toti sa se apuce la cele de lipsa, mai intai de a zidi si a ridica sfanta biserica noua de piatra in Intorsura Buzaului".

In anul 1836, cu binecuvantarea episcopului Vasile Moga, s-au inceput lucrarile la noua biserica de piatra, ce va primi hramul "Cuvioasa Paraschiva", hram inlocuit ulterior cu cel al "Marelui Mucenic Gheorghe". Terenul ii fusese "din vechime spre acest sfarsit inchinat si daruit de catre vrednici de pomenire raposati parinti, mosi si stramosi, asa si acum intru asemenea, fara de nici o plata sau dare, s-au ingaduit si de catre urmatorii fii si mostenitori (ai) grof(lui) Nemes Ianos, lac[uitor] la Haghig, ca sa se ridice si zideasca sfanta casa de rugaciune sau bise[rica] spre vesnica pomenire a tot prea fericit neam". Sfintirea bisericii s-a facut in luna noiembrie 1836, prin ingaduinta si binecuvantarea episcopului Vasile Moga, prin "protopopul Haromsecului, Petru Pop, paroh al Bretcului, impreuna cu alti parinti, spre a se putea, mai incolo, prin parohii locului a se sluji sfanta liturghie".

Biserica s-a ridicat in parte cu cheltuiala lui Tampa Janos, din Borosneu Mic, care cu banii sai a "pus sa arda doua cuptoare de var (33 butii), obstea mai adaugand pana la 49 butii". Pentru zidarie au fost tocmiti mesteri sasi din Brasov, dar pentru prelucrarea lemnului "au fost tocmit un maistor roman de la Brasov, cu numele Gheorghe Sindilica".

De la vechea biserica s-a pastrat fundamentul si predoslovia scrisa cu slove chirilice de Nicolae Frates junior, dascal "langa sfanta neunita biserica romaneasca din orasul Prejmer", cum se numea el. Predoslovia cuprinde evenimente petrecute intre 1835-1837. Biserica veche a fost asezata in cimitirul de azi, langa fosta scoala romaneasca.

La inaltarea noii biserici au contribuit, pe langa obstea satului, si 86 de persoane din afara localitatii. Asa cum arata protocolul bisericii, intaietatea a fost acordata celor 46 de "straini", localnicii urmand apoi, sub 176 numere curente, multi dintre acestia fiind inregistrati cu doua sau chiar trei "daturi" (probabil succesive). Dintre straini, o mare contributie a avut-o Vartolomei Moroianu din Purcareni (in amintirea fiului sau Gheorghe, mort in anul 1835), care a dat 500 florini "nemtesti" [renani]. Alti ctitori din afara satului au fost: Oprea Trandaburu, tot din Purcareni, Gheorghe Nika Nikifor, "locuitor in cetatea Brasovului" s.a.

Cei care au facut donatii dupa anul 1837, sunt grupati in darea de seama din mai 1841, ca "ajutornite", fara numele fiecaruia, totalizand 278 poporeni (si 1437 fl. r. si 27 cr.). Intre numele de donatori, jurati, epitropi, "ostenitori" se inscriu familiile: Bularca, Baciu, Tohaneanu, Noriceanu, Nita (Nitu), Mocanu, Macelaru, Munteanu, Aldea, Blidaru, Barbu, Radu, Carstea, Despa. Participarea localnicilor si a "strainilor" la construirea bisericii de piatra de la Intorsura Buzaului imprima acesteia puterea de simbol al solidaritatii romanesti, fapt care nu era deloc singular in epoca.

Intr-o dare de seama din 6 februarie 1854 se spune despre casa parohiala ca a fost zidita de obste, precum si "casa de scoala, sura, grajdul, casa cea din curte si fantana de preotul acum slujitor, si anume pr. Gheorghe Neagovici". Intre timp, casa parohiala dispare, iar in anul 1868 se mentioneaza lipsa ei.

In timpul revolutiei de la 1848, biserica sufera distrugeri din partea secuilor insurgenti. Cheltuielile facute cu reparatia bisericii au fost de 309 fl.r., 5 creitari, stransi cu discul, "pre 22 de foi sau castigat", dar s-au facut si "din daruirea inaltului nostru imparat, la anul 1852, mai 30, spre despagubirea sfintei noastre biserici din vremea revolutiei" (200 fl.r.). Biserica este in forma dreptungiulara, cu altarul in forma de semipentagon, cu doua abside, fiecare avand in prelungirea lor ogive in stil bizantin, simetrice si regulate. Plafonul are forma de calota sferica, naosul este construit in bolta semicilindrica, iar iconostasul este din lemn. Tinda este despartita de naos, printr-un zid de caramida, trei bolti semicilindrice, de unde se urca in podisor si la turla. Boltele de la altar si naos nu sunt despartite prin arcade.

Dintr-un proces-verbal datat la 6 februarie 1854 rezulta ca plata preotului era o ferdela de porumb, iar a cantaretului 25 creitari de familie. In anul 1867, pr. Alexe Neagovici initiaza fondul bisericii, care provenea din donatiile de cereale, din taxele pentru grofi si apoi de la miri cate 2 coroane. Din anul 1897 s-a infiintat si fondul daniilor pentru pomeniri, initiat de vaduva Domnica Barbu, care a daruit bisericii o bucata de pamant, vandut apoi mostenitorilor cu suma de 1.800 de coroane, dania s-a facut cu scopul ca veniturile sa fie ale preotilor slujitori. Fundatia s-a pierdut in timpul primului razboi mondial; din 1900 apare si fondul lumanarilor. Din "Consemnarea specifica a ofertelor benevole pentru monumentul arhiepiscopului si mitropolitului Andreiu", intocmita in 1899, rezulta ca prin grija preotului Alexie Neagovici, de la credinciosii din parohie s-a strans suma de 13,3 fileri. In inventarul "despre averea miscatoare si nemiscatoare a Bisericii si scoalei greco-reseritene Intorsura Buzeului in anul Domnului 1868", sunt consemnate: biserica de piatra, trei clopote in turn, opt icoane mari si 12 mici, carti bisericesti, obiecte de cult, cimitirul, scoala confesionala "de lemn cu doua odai".

In urmatorul inventar cunoscut, cel din 1872, sunt consemnate urmatoarele bunuri: biserica purtand hramul "Sfantul Gheorghe", "de zid, coperita cu tigla", din 1840; scoala confesionala "din lemn, coperita cu sindrila", din 1860; casa parohiala, din 1828; cimitirul vechi donat in 1855 "de baronul Sent Keresti Sigismund"; 56 de obiecte de cult (doua clopote din 1852, donate de George Bobesiu, Dumitru Olteanu si Ioan Bobesiu); un policandru de sticla, daruit de Constantin Popica in 1851, o "pareche de cununi de feru, daruite de Tanase Moroianu la anul 1850", 12 sfesnice, 18 icoane "de lemn poleite", din care 12 praznicare; 21 piese de vesminte, un antimis de panza din 1852, trei prapori din par de camila, unul donat de George Cristea in 1856, un epitaf de panza din 1821, 20 de carti si "manuscripte".

Nu se cunoaste data cand s-a executat prima pictura a bisericii. In insemnarea de repictare din anul 1954 (in altar pe sud) este reamintit doar anul 1840, anul terminarii zidirii bisericii. Pictura de pe iconostas s-a executat in stil bizantin, in anul 1954, de pictorul Gheorghe Ciopoiu de la Izvoarele Ploiesti, iar sculptorul iconostasului a fost Nicolae Profirescu din Maneci Ungureni; tot in anul 1954 sunt pictate icoanele Deisis si Sfintii Imparati Constantin si Elena. Nu se mai pastreaza nici icoanele existente in 1868, cele opt imparatesti (patru la femei, patru la barbati) si alte 12 mici (poate praznicare). Tot in anul 1954 s-a realizat si lucrarea de repictare a bisericii in interior, sub arhipastorirea Mitropolitul dr. N. Balan si prin grija preotului Virgil Gotia, parohul acestei parohii. Stilul picturii bisericii este in tehnica "fresca", bizantin, executata de pictorii Iosif Vasu, Vasile Raduceanu, Ioan Caraiman, Stefan Chioroianu.

Scenele iconografice din biserica sunt: pe peretele de nord al tindei este pictat Botezul Domnului; la sud Aratarea lui Iisus Mariei Magdalena; in naos, pe bolta, icoana Pantocratorului si Maica Domnului cu Pruncul in brate, in partea de sud a boltei Schimbarea la Fata; peretii naosului sunt impodobiti cu chipurile Sfanta Filofteia, Sfanta Ecaterina, Sfanta Paraschiva si Sfanta Cuvioasa Anastasia; pe bolta absidei de miazazi scena Nasterii Domnului si Venirea Magilor, iar braul e completat cu icoanele Sfantul Mc. Gheorghe, Sfantul Nicolae, Sfantul Valeriu, Sfantul Septimiu, Sfantu Vasile si Sfantul Ioan cel Milostiv; in altar, pe peretele de miazazi, este zugravita pisania, iar deasupra ei scena jertfei lui Avraam; pe peretele de miazanoapte scena vedeniei Sfantului Petru al Alexandriei, Cei trei capadocieni si Arhidiaconul Stefan; pe bolta icoana Maicii Domnului ca imparateasa pe tron cu Pruncul in brate, alaturi fiind Sfantul Spiridon si Sfantul Nicolae si cate un serafim de fiecare parte. Dupa aceste lucrari a fost facuta o noua sfintire a bisericii de catre Mitropolitul Ardealului, Iustin Moisescu, la 9 septembrie 1956.

In biserica se afla cateva piese de patrimoniu: Mineiul pe octombrie, din 1776; diferite Minee din anul 1804-1805; registrele matricole incepand din 1813; carti tiparite incepand din anul 1842 pana la 1900; o carte de medicina din 1844; un clopot mic vechi din anul 1475. Printre preotii slujitori cunoscuti ai altarului din Intorsura Buzaului se numara si: Matei Popa, originar din Ilieni, care a slujit timp de 30 de ani (1775-1805); Gheorghe Neagovici (cel batran), care a pus bazele unei "dinastii" de preoti ce au slujit in Intorsura Buzaului, fiind unul din ctitorii bisericii pe care a slujit-o intre 1805-1841 (hirotonit ca preot la Arad, a avut de sotie pe Maria si sase copii), a calatorit mult: Paris, Roma, Milano, Viena, Berlin si Ierusalim); Gheorghe Neagovici (cel tanar), fiul lui Gheorghe Neagovici senior, intre anii 1841- 1867; in predoslovie sunt amintiti si: Nicolae Stanciu, gociman sau epitrop, consilierii Moise Neagovici, cantaret, Nicolae Tohaneanu, Gheorghe Craciun, Radu Mocanu, Nicolae Blidaru, Nicolae Aldea, Toma Bularca, Irimie Neagovici, impreuna cu Gheorghe Neagovici junior, perioada in care s-a infiintat "fondul de bucate", s-a construit scoala cea noua (1875) si cu sprijinul lui Ioan Godeanu din Sacele s-a construit cafasul (podetul pentru cor) din biserica, in valoare de 1500 de coroane; Alexie Neagovici (Negoiescu), intre anii 1867-1903, slujind impreuna cu fiul sau, Gheorghe Neagovici (Negoiescu) jr., care l-a ajutat pe tatal sau, din mai 1892, si a ramas titular din 1914 pana in 1938 (din initiativa acestor doi preoti s-a format un fond din veniturile lor personale, pentru folosul bisericii, ce se va numi "Dania preotilor Alexe si Gheorghe Neagovici"); Gheorghe Cerbul, originar din Parau (Fagaras), a slujit altarul bisericii din Intorsura Buzaului intre anii 1914-1926, cand a fost numit preot in Miercurea Ciuc, unde in scurt timp a renuntat la preotie, devenind avocat si pretor; intre anii 1917-1924, preotul Gheorghe Neagovici (Negoiescu) a indeplinit si misiunea de protopop al judetului Treiscaune.

Urmatorul preot a fost Aurel Negoiescu (fiul lui Gheorghe Neagovici), 1939-1952. A fost transferat de la Gheorghieni, unde a zidit o frumoasa catedrala ortodoxa. El a terminat de zidit casa parohiala din Intorsura Buzaului. Datorita convingerilor sale politice, preotul Aurel Negoiescu a fost arestat si intemnitat la canalul Dunare-Marea Neagra, unde a murit in chip de martir. A urmat preotul Virgil Coltea, originar din comuna Rahau, Sebes-Alba (1952-1993). In cei peste 40 de ani de pastorire, preotul Virgil Coltea si-a castigat un binemeritat prestigiu, fiind un adevarat lider spiritual al intregii zone a Buzaului Ardelean. Intre anii 1952-1956 a renovat, electrificat si pictat biserica, resfintita la 9 septembrie 1956 de Mitropolitul Justin Moisescu. De asemenea, s-au facut lucrari la casa parohiala si la cele doua cimitire din Intorsura Buzaului, in cimitirul mare ridicandu-se o capela. Din 1993 si pana in prezent, preotul parohiei Intorsura Buzaului este Ciprian Popica, fiu al orasului. In anul 1994 a inceput constructia unei mari catedrale, amplasata in centrul urbei. In hrisovul pus la temelia Sfantului lacas se precizeaza: "Azi, una mie noua sute noua zeci si patru, ziua de noua octombrie din mila lui Dumnezeu se pune piatra de temelie a bisericii cu hramul "Sfanta Treime", din Intorsura Buzaului I, de P.S.Sa Episcopul Ioan Selejan - "om trimis de la Dumnezeu" (Ioan 1,6), primul episcop al Episcopiei de Covasna si Harghita, aceasta fiind prima piatra de temelie a unei biserici asezata de P.S. Ioan Selejan - oficindu-se Sf. Liturghie de un sobor de preoti din Protopopiatul Sf. Gheorghe; se sfinteste de asemenea, monumentul eroilor ridicat din stradania credinciosilor, a Consiliului Parohial si a Consiliului Local, sub indrumarea pr. Popica Ciprian si a primarului Gheorghe Baciu care sustine biserica". Sfantul locas este proiectat in stil bizantin de arhitectul Margarint Chelbea, cu subsol pe toata suprafata, unde va exista o sala multifunctionala (sala de parastase, cantina sociala, biblioteca parohiala) si podisor lateral, ca si la Catedrala din Sibiu. Are 47,85 m lungime, 14,6 m latime, 43,0 m inaltimea totala la turla din mijloc si 32,0 m inaltimea turlei mici. Lucrarile de constructie, supravegheate de ing. Horatiu Pop si sing. Romulus Rotaru (diriginte de santier), au fost executate la inceput de SC Europa Com SRL (subsolul), continuate de o echipa condusa de Gheorghe Nitu (zidurile), iar turlele si acoperisul sunt realizate de o alta echipa cu multa experienta (a lucrat si in strainatate), condusa de Dan Bularca. Impunatorul edificiu este ridicat deja in rosu, cu sprijinul P.S. Ioan Selejan, al credinciosilor, al preotului si Consiliului Parohial. In randul ctitorilor se afla pr. calugar Pantelimon de la Sfanta Manastire Ghighia - Ploiesti, fiu al locului, nascut in Scradoasa - Intorsura Buzaului. Duminica, 3 februarie 2002, credinciosii ortodocsi din Intorsura Buzaului au participat la un moment sarbatoresc deosebit. P.S. Ioan Selejan, Episcopul Covasnei si Harghitei a hirotonit pe seama parohiei ortodoxe Intorsura Buzaului pe cel de al doilea preot, diaconul Traian Mitrofan, profesor de religie la liceul din oras. Tanarul preot este fiu al localitatii, absolvent al Facultatii de Teologie, iar sotia sa, invatatoare. Ca de fiecare data, credinciosii din Intorsura Buzaului, in frunte cu primarul orasului, Ghita Baciu, cu pr. paroh Ciprian Popica, la care s-au alaturat majoritatea preotilor din Depresiunea Buzaului Ardelean si pr. protopop al protopopiatului Sfantu Gheorghe, Gheorghe Ratulea, insotiti de corul parohiei, l-au primit pe vladica Ioan dupa traditie, cu paine si sare, cu flori si multa si mare dragoste si pretuire. La randul sau, P.S. Ioan a rasplatit multimea de enoriasi, care a umplut batrana biserica (o mare parte ascultand Sfanta liturghie la difuzoarele instalate in curtea bisericii), cu un bogat cuvant de invatatura, cu calduroase aprecieri despre vrednicia si statornicia in credinta a locuitorilor din Buzaie si cu promisiunea de a sprijini in continuare eforturile acestora de finalizarea lucrarilor de constructie la noua biserica. In realizarea acestui obiectiv, preotii Ciprian Popica si Traian Mitrofan au fost permanent sprijiniti de Consiliul Parohial, in urmatoarea componenta: Gheorghe Scoarta, Nicolae Bularca, Nicolae Timar, Viorel Zarnescu, Ghicu Neagovici, Ioan Gabor, Gheorghe Muntean, Ioan Ciobanu, Augustin Cristea, Nicolae Tohanean, Craciun Solomon, Iosif Suciu, Constantin Hermenean, Gheorghe Suciu, Vasile Bularca, Garofian Gaitan, Elena Baila, Margareta Bularca, Iosif Zarnescu, Constantin Baciu, Olimpiu Boricean, Romu Bularca, Gheorghe Boricean, Nicolae Muntean, Cornel Baciu, Gheorghe Serban, Victor Bularca, Nicolae Oltean, Gheorghe Gaitan, Vasile Timar, Mircea Sporea, Iulian Parvan, Dumitru Ene, Constantin Gaitan, Aurel Tudoran, Iosif Tohanean, Vasile Bocarnea, Romulus Rotaru, Gheorghe Banciu, Emilian Solomon, Gheorghe Popica, Dumitru Mocanu, Gheorghe Baciu, Ioan Boricean, Alexe Bularca, Marian Popica si Nicolae Muntean.

Scoala romaneasca din Intorsura Buzaului isi are destinul, de la inceputuri, legat de istoria parohiei ortodoxe. In anul 1854 este mentionata cladirea scolii, aceasta fiind insa mai veche. Printre cei care au contribuit la ridicarea bisericii, in 1840, a fost si Moise Neagovici, dascal si cantor. Intr-o dare de seama de la inceputul anului 1854, se consemneaza urmatoarele: "cercetandu-se si scoala, s-au aflat in stare buna, si copii umblatori in scoala, nr. 70, care cercetandu-se de invatatura, se arata a merge bine". In 1868, cladirea construita din lemn avea doua odai, iar pentru intretinerea invatamantului i se atribuiau de la popor 108 ferdele de bucate pe an. Primii dascali cunoscuti au fost cantaretii Moise Neagovici (1820-1861), Gheorghe Veverita din Harman (judetul Brasov), Eremia Neagovici, Ioan Sarbu, Solomon Barbu, Nita Zugravu, E.Dogariu, Ioan Comanescu din Satul Nou, pana in 1866. In darea de seama din 11 noiembrie 1864 a fondului scolar erau indemnati si alti poporeni sa se inscrie la scoala, "caci pentru binele, luminarea si fericirea tinerimii" s-a infiintat aceasta fundatie. Dascalului i se asigura un salariu de 50 florini, lemne si locuinta. "Fundatiunea scolastica" infiintata in 1866 "pentru acoperirea lefei invatatoresti" avea un fond de 515,6 florini. Inventarul este semnat de preotul paroh Alexie Neagovici, de epitropul Nicolae Bularca si de membrii comitetului parohial: Ioan Solomon, Nicolae Dragomir, Alecsandru Bularca, Mihai Socsi, Alexie Munteanu, Ioan Juga, Dumitru Olteanu, Nicolae Aldea, "prin Ionu Nicoara, functionariu".

Intre anii 1873-1874 s-a construit noua scoala. Numarul elevilor scolarizati in 1874 era de 100-120 de elevi. In anul 1893, in centrul comitatului Trei Scaune, doar la Dobolii de Jos mai exista scoala romaneasca. Supravietuisera doar scolile romanesti de sub munte, printre care si cea din Intorsura Buzaului.

Din inventarul intocmit in anul 1893 rezulta ca scoala avea 25 de banci, 38 "aparate fiscale" (posibil de socotit), 30 "table de cetire" si alte bunuri in valoare totala de 2000 de florini. Din totalul de 383 de elevi de varsta scolara, doar 232 au frecventat cursurile. Dintre acestia, 38 au obtinut calificativul "distins", 78 "bun" si 116 "debil". Marea majoritate a elevilor (200) aveau toate manualele scolare, 34 "in parte", neexistand elevi fara sa aiba carti. Incepand din 1874 pana in anul 1906, in Intorsura Buzaului a functionat ca invatator Gheorghe Zaharia, personalitate culturala remarcabila a zonei buzoiene. In 1890, marindu-se numarul copiilor din Ciumernic (filie a Intorsurii Buzaului), a fost inchiriata acolo o camera cu pamant pe jos, amenajata apoi ca sala de clasa, unde dascalul Zaharia mergea de 2 ori pe saptamana (la 7 km) ca sa-i invete pe copii cititul, scrisul si socotitul. Intr-o inspectie din anul 1892, subinspectorul scolar Berecz Gyula din Sfantu Gheorghe a constatat, la Intorsura Buzaului, ca scoala are doua sali de clasa si locuinta pentru invatatori. Despre starea buna a scolii si a invatamantului de aici, va scrie in lucrarea sa: Despre investigatiile de invatamant din judetul Treiscaune (in urma maghiarizarii), unde are cuvinte de lauda despre dascalul Gheorghe Zaharia, care "a desfasurat o frumoasa activitate didactica, pedagogica si literara". De numele invatatorului Gheorghe Zaharia se leaga si scrierea unei carti de citire pentru elevi, precum si initiativa, impreuna cu alti sateni luminati, a infiintarii unei "reuniuni de ajutor" care imprumuta bani pentru rascumpararea loturilor de pamant.

Intrucat nu existau manuale (doar cartile lui Ioan Popescu, aparute in 1868 si 1874, cu ortografie veche si cu slove chirilice), dascalul Zaharia a redactat o "carte de citire" in 3 parti (pentru clasele II, III si IV), cu "dorinta vie de a ridica poporul, fara mari pretentii literare". Cartea a fost recomandata de Reuniunea Invatatorilor Romani din districtul al X-lea Brasov. In prefata arata ca nu-si atribuie meritul de a fi scris o lucrare complet originala, ci doar a adaptat materialul la nivelul de intelegere al elevilor sai. Cartea a aparut inainte de 1888, avand ca referenti pe invatatorul Ioan Dogariu din Sacele si pe Ioan Dariu din Brasov. Tiparirea s-a facut la Tipografia Arhidiecezana din Sibiu (1891), aparitia ei fiind anuntata in Gazeta Transilvaniei din 18/30 august 1891 si in Telegraful Roman din 29 octombrie 1891.

Pe langa calitatile pedagogice, invatatorul Zaharia a fost si un bun patriot. In anul 1896, cu prilejul "mileniului" maghiar, el a ridicat steagul romanesc pe acoperisul scolii, ca semn de protest si ca dovada ca natiunea romana a fost si va dainui aici de-a pururi. In deceniul opt al secolului al XIX-lea a luat fiinta Reuniunea invatatorilor romani ortodocsi din Districtul X Brasov, care avea 4 despartaminte si anume: Despartamantul I si II Brasov, III Bran si IV Treiscaune. Deviza Reuniunii, cuprinsa in statutul aprobat in anul 1878, era: "Cultura ulterioara (in sensul de dupa absolvirea scolii) pedagogicodidactica a invatatorilor si asa ridicarea scolii noastre populare la o stare mai buna si la o reala (autoritate) mai mare". In vederea realizarii obiective, incepand din 1886, Reuniunea si-a publicat propria revista, intitulata Scoala si familia, la care au fost abonati toti membrii reuniunii. Intre anii 1885-1914, invatatorul Gheorghe Zaharia a fost si presedintele "Reuniunii invatatorilor din tractul Treiscaunelor". In anul 1891, la scoala din Intorsura Buzaului a fost infiintat un al doilea post de invatator, iar in 1906 este construita o a treia sala pentru cursuri, pe terenul donat de invatatorul Gheorghe Zaharia. Au predat pr. George Neagovici (pana in 1924) si Ioan Neagu din Poplaca (Sibiu). Concursul pentru infiintarea unui post de notar la Intorsura Buzaului il publica Gheorghe Zaharia, invatator pensionat din Intorsura Buzaului, la 8 mai 1909, in Gazeta Transilvaniei:

"In comuna mare, curat romaneasca, de vreo 700-800 familii, Buzeul (Magyar Bodzo), s-a infiintat al III-lea post de notar, pentru care este publicat concurs cu terminul de 26 iunie a.c., in foaia oficioasa din Trei Scaune (Haromszek), (SzepsiSzentgyörgy) Sfantu Gheorghe. Aviz notarilor romani calificati". In 1899 numarul elevilor inscrisi era de 555, dintre care 217 frecventau cursurile solare. Plata invatatorilor se facea "in natura" la sfarsitul anului, in schimb autoritatile scolare raportau plata integrala a salariului oficial. La un control facut in anul 1893, de catre delegatul subprefectului Vajna Miklos, pentru a verifica salariul primit de invatatori, Gheorghe Zaharia a declarat ca a primit salariul integral, pentru ca scoala din Intorsura Buzaului sa nu fie desfiintata, cum s-a intamplat in alte localitati. Din anul 1900 pana in 1946, invatator principal a fost Nicodim Bagiu din Dobarlau. In 1910 este trimis in mod definitiv un al doilea invatator, pe nume Gheorghe Iordache, din Brasov. Inscriindu-se in viata nationala romaneasca a Transilvaniei, romanii din secuime apar in Gazeta Transivaniei si ca binefacatori ai tinerimii studioase, prin "colectele" de bani care se organizau in acest sens in epoca. Aflam astfel, din informatia publicata la 29 decembrie 1899 ca pentru masa studentilor "de la scoala medie si superioara din Brasov" s-au facut colecte si au contribuit preoti din zona printre care si Alex Negoiescu din Intorsura Buzaului. In anul 1904 s-a constituit Fundatia "Fratii Alexe si George Neagovici-Negoiescu", in valoare de 400 de coroane, destinata asigurarii salariului pentru invatatorii de la scoala confesionala in limba romana Dupa Marea Unire din 1918, invatamantul de stat in limba romana s-a dezvoltat si intarit prin sporirea numarului de elevi si cadre didactice si dezvoltarea bazei materiale. Continuand buna traditie a invatamantului romanesc din localitate si necunoscand dificultatile celorlalte scoli din zona din anii 1940-1944 si din timpul Regiunii Autonome Maghiare, scolile din Intorsura Buzaului, impreuna cu Biserica si Casa de Cultura au contribuit la educarea si formarea generatiilor de tineri din comuna, la pastrarea si afirmarea culturii si spiritualitatii rominesti in curbura interioara a Carpatilor.

Scoala generala nr. 1 - Intorsura Buzaului este continuatoarea scolii confesionale ortodoxe. Constructia celei mai vechi dintre cladirile actuale ale scolii este finalizata in anul 1929, iar realizarea ei se leaga de numele invatatorului Nicodim Bagiu, activ intre anii 1900-1936, primul cadru didactic care a obtinut gradul I. In anul scolar 1929/1930 sunt inscrisi 138 de elevi. In anul 1945 scoala avea un numar de 267 de elevi, iar in anul scolar 1964/1965 erau inscrisi un numar de 503 elevi. Din 1968/1969, scoala functioneaza impreuna cu proaspatul infiintat "Liceu de cultura generala". Din 1979/ 1980, despartindu-se de liceu, Scoala generala nr. 1 devine institutie de sine statatoare. An de an, activitatea scolii se imbogateste cu numeroase premii la concursurile judetene si nationale, la olimpiade scolare, afirmandu-se cu o identitate proprie in viata orasului si a judetului. Intre timp, scoala se imbogateste cu doua cladiri, una data in folosinta in 1972 iar ultima in 1998, ambele fiind dotate cu laboratoare, sali de clasa si biblioteci.

In anul scolar 2000/2001, Scoala generala nr. 1 din Intorsura Buzaului are inscrisi 864 de elevi - 397 in invatamantul primar si 467 in invatamantul gimnazial. In scoala activeaza un numar de 53 cadre didactice. Printre profesorii si invatatorii autori de lucrari si manuale scolare si cursuri universitare se numara: Maria Potcovaru Monografia Deprsiunii Intorsura Buzaului: Maria Prahoveanu, Consideratii istorice privind populatia si asezarile din zona Intorsurii Buzaului, manuscris; Iancu Zaharia, profesor emerit, Cluj-Napoca, Biografia invatatorului George Zaharia

din Intorsura Buzaului, manuscris; Mariana Bobes, Marcela Stroe, Aspecte din evolutia invatamantului romanesc in zona Intorsurii Buzaului, manuscris; Gheorghe Neagovici- Negoiescu, Cronica comunelor Buzae in general, in special a comunei bisericesti si politice Intorsura Buzaului, in Depresiunea Intorsurii Buzaului, Brasov, 1947; Gheorghe Radu, Viata bisericeasca ortodoxa in Depresiunea Intorsurii Buzaului, manuscris; Marinela Bularca, Depresiunea Intorsurii Buzaului. Descriere geografica si economica si Sita Buzaului. Monografie, manuscris; Maria Baila, Discurs ecleziastic ortodox si viata cotidiana in Trei Scaune. 1750-1850, manuscris, si alte studii. In anul 2001, echipa de elevi de la Scoala generala nr. 1, pregatita de profesorii Silviu Balcos, Vasile si Silvia Bumbac si

Elena Popica a castigat locul 3 in Europa la un concurs organizat prin Internet sub egida Comunitatii Europene, la sectiunea pagini Web. Liceul "Nicolae Balcescu" este o institutie relativ noua. Odata cu declararea, in anul 1968, a Intorsurii Buzaului ca oras, in urma demersurilor facute de mai multi profesori s-a infiintat "Liceul de cultura generala". Infiintarea acestui liceu a fost o necesitate, deoarece multi elevi, dupa terminarea claselor I-VIII, paraseau zona pentru a-si continua studiile in alte parti. Primele cursuri au inceput la 15 septembrie 1968, director fiind Mariana Bobes. In cursul anului scolar 1979/1980 liceul s-a mutat in noua cladire iar incepand cu anul 1980/1981 liceul se va numi "Liceu industrial", schimbandu-se profilul din uman si real in profil mecanic si electrotehnic.

Multi dintre absolventii liceului si-au continuat studiile in unitatile de invatamant superior, unii dintre ei devenind specialisti. Intre acestia se numara: inginerii Adrian Popica si Catalin Morar; medicii Iuliana Crisbatean (veterinar) si Radu Rusu; ofiterii Gheorghe Stroie, Mihaela Hermenean, Alin Iagar; profesoara Anca Isaila; jurist Manuela Brutca si preot Ciprian Popica.

Din anul scolar 1991/1992, liceul devine Grupul Scolar "Nicolae Balcescu", avand clase cu profil real si uman dar mentinindu-se si vechile profile, electrotehnica si mecanica. Pe langa acestea s-au infiintat si clase profesionale cu o durata a studiului de doi ani, la profilul mecanic-auto si lacatus mecanic. S-a continuat modernizarea liceului prin infiintarea unui laborator de informatica, cu 8 calculatoare si dotarea laboratoarelor de fizica, biologie, chimie, istorie. Biblioteca are un fond de 11.695 volume.

Liceul s-a remarcat in viata urbei prin cercuri literare si stiintifice, formatiile de arta dramatica, drumetii si excursii cu caracter instructiv-educativ. Din 1992 se editeaza pentru o scurta perioada de timp revista Adolescenta. Dintre generatiile tinere care au absolvit liceul, multi isi vor continua studiile in centre universitare importante din tara. Printre acestia sunt si profesorii: Maria Baila, Luminita Bobes, Sorin Bularca, Sebastian Popica, Stefan Urda, Cristina Bratu; medicii: Sebastian Bularca, Luminita Rosca; preotul Marcel Murea, ofiterul Adrian Enache, inginerul Claudiu Morar, economistul Horatiu Bratosin. Directorii liceului, de-a lungul timpului, au fost: Mariana Bobes - profesoara la Scoala generala din Intorsura Buzaului din 1950, iar din 1964 este numita directoare a aceleas scoli, functie detinuta si dupa transformarea scolii in liceu. A condus aceasta unitate timp de 16 ani. Constantin Popica - a fost profesor de fizica si director al liceului in doua etape: 1979- 1982; 1987-1992. A absolvit studiile superioare la Cluj, Facultatea de fizica. Maria Potcovaru, profesoara de geografie (1982-1984); Ioan Paul Voinescu - a fost director in perioada 1984-1987. A absolvit Facultatea de Matematica. A ocupat si functia de inspector in cadrul Inspectoratului Scolar Judetean Covasna. Marilena Bularca a detinut functia de director in perioada 1992-1997. Absolventa a Facultatii de Geografie din Oradea. Este cea care va incepe actiunea de modernizare a liceului. Cornel Idomir a fost director in perioada 1996-2000.

Este absolvent al Facultatii de Filologie din Cluj. Din anul 2000 este director Leca Bancila, profesor de istorie, presedintele Asociatiei cultural-stiintifice "Carpatii Rasariteni" si membru in alte asociatii culturale, civice si profesionale. Situat intr-o zona necooperativizata, orasul Intorsura Buzaului s-a dezvoltat prin industria casnica, stimulata de infiintarea Cooperativei mestesugaresti "Arta Covasnei", unde sute de gospodine au creat, la razboiul de tesut, adevarate bijuterii de arta romaneasca. In oras isi desfatoara activitatea urmatoarele institutii culturale. Biblioteca oraseneasca, cu o vechime de peste 50 de ani si un fond de carte de 30.800 volume, continuand in forme actualizate activitatea bogatei biblioteci parohiale si a celei infiintate de ASTRA. Casa oraseneasca de cultura (director Costica Olteanu) este gazda si organizatoare a numeroase manifestari culturale, cu formatiile proprii - in randul carora se distinge corul condus de Tatiana Teaca - si cu alte ansambluri, formatii si solisti, profesionisti si amatori din tara si strainatate.

Ansamblul folcloric profesionist "Ciobanasul" (conducatori Eugenia si Romica Blegu), infiintat in anul 1969, din dorinta perpetuarii bogatei creatii folclorice muzicale si coregrafice din Depresiunea Buzaului ardelean, zona de interferenta geografica si spirituala, intre provinciile istorice ale Romaniei. Odata cu asumarea, in 1993, a statutului de ansamblu profesionist, conservarea si valorificarea in cadrul unor spectacole a acestor traditii romanesti au capatat noi valente, cu implicatii artistice al caror ecou reverbereaza in numeroasele participari la manifestari de gen din tara si din Jugoslavia, Ungaria, Italia, Irak si Republica Moldova.

Clubul elevilor (director Ciprian Popica), in cadrul caruia functioneaza cu rezultate deosebite mai multe cercuri. Viata culturala locala se remarca prin organizarea Festivalului folcloric "Ciobanasul", ajuns la editia a 29-a. Pline de farmec si datatoare de speranta sunt cele doua ansmbluri folclorice ale copiilor, "Romanasul" (condus de Mina Urda) de la Scoala generala si "Mladite intorsurene" (condus de Rodica Boieru). Cu sprijinul Inspectoratului pentru cultura al judetului Covasna, incepand din anul 1997, la Intorsura Buzaului se organizeaza anual Simpozionul national de arta plastica (pictura, sculptura), lucrarile realizate cu aceste ocazii urmand sa estetizeze interioarele si exterioarele edificiilor din oras, cat si o alta manifestare intitulata "Traditie si continuitate in curbura Carpatilor". Sub conducerea lui Marian Popica exista si un centru de pictura de icoane pe sticla unde se initiaza multi dintre elevii scolilor din oras, unii devenind deja nume cunoscute (Alina Popica, Alina Stroe), alaturi de nume precum Vasile Petrescu si Petre Gaitan. Printre personalitatile marcante ale orasului se numara: Gheorghe Zaharia (1851-1932), invatator. S-a nascut la 19 noiembrie 1851 la Tarlungeni, Brasov. A terminat Scoala primara din Tarlungeni si Brasov si 2 clase de liceu in acelasi oras. In anul 1873 frecventeaza Scoala de invatatori din Sibiu. Din toamna anului 1874 este invatator conducator in comuna Intorsura Buzaului. Odata cu legea Trefort, care prevedea ca obligatorie limba maghiara in toate scolile (indiferent de confesiune), fiind scoase din uz toate manualele in limba romana, Gheorghe Zaharia redacteaza doua carti de citire pentru clasele II-IV care primesc aviz favorabil de la Budapesta (Carte de cetire pentru scoalele primare romane, partea I si a II-a, Brasov, 1891). A desfasurat o vasta activitate culturala, sociala si de interes economic si national. A intervenit pentru improprietarirea taranilor. In 1919-1922, Gh. Zaharia este ales primar in comuna Intorsura Buzaului. Impreuna cu Ioan Negot si Irimie Ticusan a initiat confectionarea tiglelor din ciment in Buzaie, punand bazele unei mici intreprinderi; pentru ca oamenii sa poata cumpara loturile de pamant a pus bazele Reuniunii pentru acordarea de ajutor banesc - prima institutie de acest fel din Transilvania. Impreuna cu preotul protopop Gheorghe Neagovici-Negoiescu a fost liderul populatiei romanesti din localitate in anii care au premers si cei care au urmat Marii Uniri de la 1918. A trecut la cele vesnice la 26 mai 1932. Constantin Sporea (1876-1947), cunoscut pedagog si om de cultura hunedorean, s-a nascut la Acris, profesor in Vama Buzaului. A fost director al Scolii Normale din Deva, autor al mai multor studii si lucrari de pedagogie si al unor lucrari beletristice cu caracter educativ, cum sunt piesele: Taranul boier, Ispravile lui Vanturescu, Ziua Unirii s.a. S-a distins ca fruntas astrist, publicist, animator al vietii culturale si stiintifice din zona, prieten cu mari personalitati publice ale vremii.

Alexandru Tohaneanu (1907-1988), profesor universitar doctor, critic de arta, pedagog, s-a nascut la Intorsura Buzaului. A fost licentiat in arte plastice, psihologie; doctorat in filozofie si litere. A activat la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" in calitate de conf. univ. apoi prof. univ. dr. la Institutul Pedagogic din Bucuresti si la Institutul Central de Perfectionare a Personalului Didactic. Este autor de cursuri universitare, studii si articole. Din 1962 incepe sa

publice Jurnalul sau extraordinar, ajuns la 62 de volume, ce cuprind 45.000 de desene, reprezentand mari figuri de slujitori ai invatamantului romanesc, portrete ale unor cunoscuti oameni de cultura, desene ale unor constructii vechi si noi din intreaga tara. Ghita Baciu (1913-1999), poet taran, a fost un carturar autodidact, nu a urmat decat primele cinci clase primare (doua in satul natal si trei la Intorsura Buzaului). Intre 1935 si 1945 (fara 1939) a slujit in Armata Romana. A publicat in ziare si in volume: Dorul soldatului, Patima razboiului, Fata si feciorul, Povestea copilariei mele si doine din razboi - ampla auobiografie versificata. Tatal sau, Gheorghe, si unchiul sau, Alexandru, au avut, de asemenea, preocupari pentru literatura.

Timotei Traian Tohaneanu (1915-1998), monah, a intrat in 1945 in obstea Manastirii Brancoveanu din Sambata de Sus, condusa atunci de parintele Arsenie Boca. A studiat la Seminarul Teologic din Cluj-Napoca; s-a remarcat in manastire prin infiintarea stupinei de albine si prin reluarea traditiei picturii pe sticla, lucrand mai intai ca autodidact si colectionar de icoane, intre 1958 si 1965, iar apoi infiintand o adevarata scoala a picturii pe sticla. Doua tematici a abordat in cadrul picturii, iconografia ortodoxa si istoria nationala si a avut numeroase expozitii in tara si strainatate.

Veniamin Gheorghe Tohaneanu, monah, s-a nascut la 23 ianuarie 1920 intr-o familie cu opt copii, din care patru (doi baieti si doua fete) au ajuns monahi, si a intrat in obstea Manastirii Brancoveanu in iulie 1945; la 15 august 1946 a devenit rasofor, la 15 august 1948 a depus voturile monahale, la 15 august 1950 a fost hirotonit ierodiacon, iar la 15 august 1953 este hirotonit ieromonah si duhovnic. Din 1973 este arhimandrit, iar din 1981 exarh in eparhia Sibiului; foarte bun gospodar, a facut numeroase amenajari pentru manastire, a imprejmuit-o cu gard si a reconstruit incinta brancoveneasca.

Vasile Negot (1910-1999), economist, pictor, este nascut in Intorsura Buzaului. Intre 1945-1970, lucreaza la Uzina "Steagu Rosu" Brasov la serviciul contabilitate; a pictat peisaje, biserici, grafica, icoane. S-a remarcat prin monografiile realizate despre zona Intorsurii, lucrare in 4 volume. Ioan Oliviu Bobes, profesor, a fost un devotat animator al vietii culturale din zona Depresiunii Buzaului, a condus si indrumat trupe de teatru, brigazi artistice si grupuri satirice de amatori, atat in scoli cat si in caminele culturale din zona. Nicolae Cordos, istoric, international de rugby, s-a nascut in Intorsura Buzaului la 10 octombrie 1938 si a decedat la Cluj- Napoca in martie 2002. A urmat studii secundare la Brasov si universitare la Cluj (1963). Muzeograf principal (1973), director (1978-1990) si sef de sectie la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei, respectiv Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj (1991). A publicat lucrarile: Miscarea memorandistica in documente (1885-1897) (1973) - coautor; .e Hungary Policy of Magyarisation in Transilvania 1867-1918 (1994) - coautor; Documente privind miscarea nationala a romanilor din Transilvania vol. I-II (1997-1998) - coautor; Transilvania (1867-1947) (1999) - coautor.

Sabin Dragoi, (1894-1968), compozitor si folclorist, membru corespondent al Academiei, profesor de muzica la Deva, este legat de numele orasului pentru ca a cules un numar de colinde de la cativa interpreti de muzica populara din Intorsura Buzaului. Dorin Coltofeanu s-a nascut la 20.VIII.1950, pictor. A avut expozitii personale la Roma in 1986,1995, Bucuresti, Spania, 1994. Adrian Petrescu, prim solist al Filarmonicii "George Enescu" din Bucuresti, un virtuos al oboiului, nascut in Intorsura Buzaului. Ghita Baciu, economist, primar al orasului Intorsura Buzaului, dupa 1989. Este vicepresedinte al Consiliului Director al Asociatiei Oraselor din Romania, presedintele Filialei Covasna a Partidului Democrat, vicepresedinte al Ligii cultural-crestine "Andrei Saguna", membru al Adunarii Eparhiale a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei (1997-2001), sustinator al proiectelor culturale locale si al realizarii unor obiective de investitii economice, urbanistice, sociale si culturale.

Cronica orasului inscrie in filele ei de aur si alte nume precum: invatatorii si profesorii Nicodim Bagiu, Valeria Burlea, Nina si Iacob Tihoarca, Mariana Bobes, Aurel Urda, Gheorghe Bularca, fost director al Caminului cultural si solist de muzica populara, Maria Voinea, medic, Aurel Tudoran, Sergiu Manolatos si Constantin Trifan - fosti primari Aurel Badiu si Ioan Brutca - juristi, alti specialisti precum Teofil Bularca, Constantin Lambrino, Emilian Banita, Gilea Bratu, Ioana Peteo, Ioan Brie-Tohaneanu, Camelia Popica, Petru Gaitan, Tiberiu Hermeneanu, Gabriel si Georgeta Potcovaru, Maria Tohaneanu (din Floroaia Mare) s.a.

Carti Ortodoxe

Cuprins