Lisnau


Lisnau

Satul Lisnau apartine comunei Ozun si este situat pe o vale din Muntii Buzaului, la marginea estica a judetului Covasna, pe valea paraului Lisnau.

Vestigii arheologice. Pe teritoriul satului s-a descoperit o asezare neolitica cu ceramica de tip Ariusd. Langa paraul Lisnau s-a gasit o dalta neolitica de piatra trapezoidala, cu gatul gros, iar de pe "Dealul Melcilor", unde se afla o asezare apartinand culturii Cotofeni, s-a identificat un fragment de vas care are ornamente imprimate cu snur. Pe inaltimea numita "Coasta lui Ciulac" se afla o asezare atribuita culturii Schneckenberg, iar pe "Dealul lui Ciulac" s-a identificat o asezare cu fragmente ceramice si silexuri apartinand culturii Cotofeni. Din puncte neprecizate de pe teritoriul satului, provin: piatra de rasnita neolitica; un topor neolitic de trahit, perforat; diverse unelte neolitice, de piatra, neprecizate; un varf de lance de fier, despre care lipsesc precizarile; trei denari republicani romani de argint; urme din cultura Sintana de Mures - Cerneahov.

Prima atestare documentara: 1332, sacerdos de Lizno. Denumiri istorice romanesti: 1733, Liszneul [Lisnaul]; 1787, Fariná [Farina/Faina]; 1850, Liszno [Lisnau]; 1854, Lisnau. Denumirea Lisnau (in forma initiala Lisznó) este de origine slavo-romana.

In lustra din 1614 sunt mentionati urmatorii capi de familie romani: Olah Balas; olah fy - iobag stramosesc (eós), roman si Olah Kozta - iobag. Conscriptia din 1699 inregistreaza urmatorii capi de familie romani: Muncsul Serban, Gergely Kovacs, Korcsomas Istvan, Korcsomas Janos, Koman Demeter, Petru Timar, Juon Molduvan, Sztan Molduvan. Asadar romanii erau meseriasi: un fierar (kovacs), un blanar (timar), probabil si carciumari (korcsomas). In 1721, din 54 de familii, erau 14 iobagi (11 romani) si 17 jeleri (14 romani), ceea ce inseamna ca romanii reprezentau 47% din totalul populatiei. Dintre jelerii romani, unul era pastor de oi - Vlaikul Balcs, 1 era baci - Olah Janos, 1 cioplitor - Bagoly Laszlo, 1 tabacar - Bagoly Raduly.

Familiile romanesti purtau urmatoarele nume: Korcsmaros, Karacson, Lapadat, Bagoly, Boer, Olah. In 1767 este pomenit, in documente, Oancea Tohanean, din Lisnau.

La 22 noiembrie 1784, in timpul rascoalei lui Horia, la iobagul Fazakas Radu s-a gasit un pistol, iar la Cucui Ioan o carabina romaneasca (olahos karabelly).

In 1809, oficia in Lisnau, preotul Fridon Popa. Tot atunci, din 60 de iobagi si jeleri, majoritatea erau romani (Bokor, Jovan, Dragomer, Kretzuj, Koman, Tanasz, Raduly, Oltyan). In anul 1820, este pomenit romanul Bagoly Raduly care era tabacar. In 1838 sunt mentionati ca martori intr-un proces la Sangiorgiu preotii Ioan din Lisnau si Nicolae Comsa. In conscriptia confesionala ortodoxa din 1829 apar 25 de familii cu 98 de suflete (Nebredea, Many, Olar, Surdu, Morari, Ivan, Cherechas, Juncu, Tatar, Fozocos, Bodochi, Tiganu, Budus, Murcov, Lapadat, Hadrea, Albu, Nicusor, Olah). In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Lisnau este mentionata drept "sat locuit de graniceri secui si de romani".

Iobagii romani din localitatile Lisnau, Vama Buzaului, Intorsura Buzaului, Zagon, in vara anului 1848 au inaintat petitii si memorii Dietei Transilvaniei si Episcopiei Ardealului. Ei cereau aplicarea hotararii de desfiintare a iobagiei in aceasta zona.

In noiembrie 1849, Mihai Dragomir din Lisnau era urmarit de organele locale "deoarece in timpul revolutiei a instigat poporul, declarand ca el este delegat roman". In anul 1750 este pomenit preotul roman din Lisnau, iar intr-un document din 1762 este mentionata biserica ortodoxa. din 1795 este consemnat Preotul Gheorghe Baciu si credinciosul Matei Rumanu figureaza intr-un .

In anul 1797, parohia Lisnau figureaza intr-un tablou intocmit de oficialitati cu bisericile ortodoxe din "protopopiatul Haromsecului". La 1802, preot ortodox in Lisnau era Ioan Popovici, care in 1805 pastorea 92 de familii de

credinciosi. Acelasi preot, "Popa Ioan Popovici" era, in 1807, membru al scaunului protopopesc iar printre credinciosii ortodocsi sunt mentionati: Royron Ianos, Naghi Ianos, Timar Stefan, Adam Otvas.

Parohia greco-catolica a fost infiintata in 1808, cand a avut loc si convertirea unei parti a crednciosilor ortodocsi din sat. Atunci, Episcopul Ioan Bob, "celor intorsi la unire le-a cumparat biserica pentru 3000 fl. si le-a daruit o evanghelie".

Din anul 1842 a functionat ca preot Ioan Pop, urmat de Ioan Boieru senior (din Ghelinta) si Ioan Boieriu junior. In 1897, moare preotul Ioan Boieru, dupa 28 de ani de preotie. Lui ii urmeaza preotul Radu Miron din Tohanu Vechi. Biserica, avand hramul "Sfintii Apostoli Petru si Pavel", are un format dreptunghiular, cu turn ridicat in fata, cu un format patrat si cu acoperisul piramidal ascutit din tigla.

Temelia este din piatra, cu zid din caramida. Altarul este spre rasarit, de forma semicilindrica, fara ornamentatii si varuit in alb. In naos nu este podisor, iar in stanga se afla amvonul. Turnul are o tinda mica, cu intrarea direct in biserica. Catapeteasma este din zid, cu icoane aplicate fara nici o pictura. Biserica a fost construita intre anii 1808-1813 de catre mesteri zidari locali si din Ozun, numele acestora fiind necunoscut. Nu este pictata nici in interior si nici in exterior, fiind zugravita cu var in culoarea alba. Singurele picturi sunt pe usile imparatesti, cu portrete de sfinti in stilul renasterii, iar icoanele aplicate sunt din hartie, litografiata. Dintre piesele de valoare care se afla in biserica se numara: icoane si carti de cult din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea si un clopot din anul 1796, turnat de Johanes Tortler din Brasov. Biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este in

forma dreptunghiulara, cu turnul in forma patrata acoperit cu tabla. Temelia bisericii este din piatra, zidurile sunt construite din caramida, iar acoperisul cu tigla. Altarul este cladit in partea de rasarit, semicilindric, cu plafonul format calota sferica. Biserica nu are abside, iar bolta este

semicirculara si nu are ornamentatii. In spatele naosului se afla cafasul, sustinut pe stalpi de lemn. Turnul are o tinda cu intrare direct in biserica. Anul constructiei este 1913. Turnul a fost zidit ulterior, in perioada interbelica, din ajutorul primit de la Prefectura jud. Trei Scaune, prin prefectul judetului, dr. Valeriu V. Bidu, la staruinta protopopului Aurel Nistor.

Catapeteasma este din zid, cu icoane de lemn aplicate pe ea. Fondurile pentru construirea bisericii au fost stranse de la credinciosii din Lisnau si satele invecinate: Ozun, Bicfalau, Dobarlau si Marcus. Biserica actuala este zidita pe locul unde se afla o biserica din lemn care dateaza, se presupune, din anul 1860. Mesterii au fost zidari din Lisnau si Ozun. Nu are ornamentatii nici in interior si nici in exterior. Icoanele de la biserica veche sunt de la 1860, iar restul de la 1913.

Intre obiectele de valoare istorica ale celor doua biserici ce formeaza astazi o singura parohie sunt si cartile de cult si literare: un set de Mineie, tiparite in anii 1804-1805; Octoihul mic, 1832; Liturghier, 1856; Evanghelie, Penticostar, 1859; Psaltirea si Triod din 1860; Octoihul mare si Apostolul, din 1861; Molitvelnic, 1874; Liturghier, 1887; Octoihul mic, 1894.

Carti literare: O pastorala (din 1902), Momente din viata Bisericii din Transilvania (din 1902), Momente memorabile (din 1902), Despre inceputul neamului romanesc (1902), Sidoxia (1902), In slujba adevarata (1908), Sfaturi arhieresti (1909), Mitropolitul Andrei Saguna (1911), Pastorale la conferinte preotesti (1911), Lucrarea pamantului (1911), Contributii istorice la trecutul romanilor (1913), Ingrasarea pamantului (1913), Date noi despre Gh. Lazar (1914), Apostolul (1917), Colectia protocoale, congrese nationale bisericesti (1917), Evanghelia de la Sf. Apostol si Evanghelist Ioan (1917).

In 1898, parohia ortodoxa avea 13 jugare de pamant. Raportul statistic pe anul 1912 consemneaza existenta in Lisnau a 75 de familii de romani, in filia Magherus 11, iar in Saciova sase. Seria preotilor slujitori cunoscuti: Ioan Fazakas, Mihai Petru, Alexandru Gane. Dupa pr. Gane, parohia a fost administrata de preotii: Ilie Mircea, Victor Folea, Ioan Andrisoaia, Aurel Dancu, Adrian Stangaciu, Vasile Nedelea, Vasile Dorin Cucu, din parohii apropiate.

Prin grija P.S. Ioan, cele doua biserici au fost reparate de catre firma de constructii condusa de ing. Aurel Dragomir, parohia si-a redobandit o parte din pamant si are un preot propriu. Dupa plecarea preotului Vasile Dorin Cucu la parohia Arcus, in anul 2002, credinciosii din Lisnau sunt pastoriti de preotul Ciprian Bugnar.

La mijlocul secolului al XIX-lea, documentele consemneaza existenta a doua scoli romanesti in satul Lisnau (una ortodoxa si una greco-catolica). Scoala greco-catolica a functionat in perioada 1830-1891, iar cea ortodoxa intre 1852-1896. Scoala confesionala greco-catolica, dupa ce a functionat in spatii inchiriate, in 1862 si-a construit cladire proprie cu doua camere. In anul 1871, in localitate erau 40 de copii romani greco-catolici de varsta scolara. Printre invatatori s-au aflat Doroteiu Roman (1882-1883) si Ioan Colceriu (1884). Despre invatamantul confesional ortodox, in cadrul unei statistici locale, protopopul Ioan Petric, inspectorul scolar al "Protopopiatului al 2-lea al Brasovului si Haromsecului - din pretura "Sepsi Sent Gyorghiului", caruia ii erau subordonate 5 sate cu 10 filii, spunea ca: "in satele urmatoare din sacuime nu se da nici un ajutoriu din casele alodiale, nici la dascali, nici la scoale". Printre aceste sate se numara si Lisnaul, cu doua filii. Preot director era aici Gheorghe Popovici si invatator Ion Popovici, care avea si el cunostinte de limba romana si maghiara dar, la cei 10 elevi era platit de "scolari", fara a se aprecia suma. In 1892, preotul ortodox George Olariu informeza Arhiepiscopia din Sibiu despre faptul ca "scoala ortodoxa din Lisnau este vacanta si are un fond de 158 florini". Inventarul din 1898 consemneaza existenta cladirii scolii confesionale, care avea "locuinta separata pentru invatatori". In perioada interbelica a functionat scoala mixta cu sectie in limba romana si gradinita de copii. In mai 1934, Scoala Normala "Regina Maria" din Sfantu Gheorghe a prezentat o serbare culturala in Lisnau. Aceeasi scoala a organizat o noua serbare la 5 aprilie 1936. A fost de fata, cu acel prilej, Valeriu Bidu, prefectul judetului Trei Scaune, Ioan Pacuraru, prim pretorul plasii Sfantu Gheorghe, si multi localnici. Tot in acel an, un numar de 24 de profesori si 240 de eleve de la aceeasi scoala, conduse de directoarea Eliza Litu, au participat la intretinerea cladirii bisericii ortodoxe din localitate.

Cele doua biserici romanesti au colaborat in realizarea misiunii lor spirituale si nationale. In 1937, biserica ortodoxa avea 514 credinciosi, pastoriti de pr. Mihai Petru, iar cea greco-catolica avea 252 credinciosi, pastoriti de preotul Miron Radu.

In septembrie 1940 ambii preoti, cel ortodox, Mihai Petru, si cel greco-catolic Miron Radu, au fost izgoniti, iar bisericile au fost devastate. Credinciosii ortodocsi si greco-catolici au fost obligati sa treaca la Bisericile catolica si reformata. Casa parohiala a fost transformata in gradinita de copii. Primarul localitatii, Radu Socaciu (tatal cunoscutului cantaret de folk Victor Socaciu), a fost alungat din sat impreuna cu familia, stabilindu-se, ca atatea alte sute de romani, in primitorul judet Brasov, din Romania neocupata.

Incercand sa se inscrie in viata nationala romaneasca a Transilvaniei, romanii din secuime apar in Gazeta si ca binefacatori ai tinerimii studioase, prin "colectele" de bani care se organizau in acest sens in epoca. Aflam astfel, din informatia publicata la 29 decembrie 1899, ca pentru masa studentilor "de la scoala medie si superioara din Brasov" s-au facut colecte, "pe lista nr. 55", intocmita de catre "Prea Onoratul Domn protopresbiter D. Coltofeanu" adunandu-se 14 coroane. "Au contribuit: D. Coltofeanu, Ios. Bucsa (paroh in Haghig), I. Marin (paroh in Cristur), David Coman (paroh in Vama Buzaului), Alex. Negoiu din Intorsura Buzaului, I. Bucsa (paroh in Arini) si G. Fazekas (paroh in Lisneu)".

In Lisnau s-a nascut Dancsuly András (nascut in 3 decembrie 1921), autor de literatura pedagogica. A publicat manualul Pedagogia, aparut in limba romana in trei editii: 1960, 1962, 1964. A publicat articole in reviste de specialitate.

Carti Ortodoxe

Cuprins